O tematica de actualitate : minciuna si lipsa de logica. Sfintul Apostol Pavel, cetatenii romani si vrãjitorii
Am desprins din Viata si acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, un fragment foarte scurt care aratã cum vorbesc oamenii de rea-credintã, fara Dumnezeu.
O precizare, cu privire la cele de mai jos :
Sfantul Apostol Pavel era cetatean roman, adica din Roma antica, lucru care era foarte important in vremurile in care crestinismul a inceput sa fie raspandit.
Se stie ca, imparatii romani ii cautau pe crestini si nu ii placeau, intrucat le demontau credinta lor in idoli.
Din nefericire, crestinii aveau si alti dusmani : pe neincrezatorii, pe semetii farisei, carturari si chiar pe batrani.
Astfel, putem spune ca la inceputul crestinismului, dusmanii “externi” au fost romanii, dar existau si dusmanii “interni” care erau chiar “zavistnicii iudei”.
Si acum sa citim fragmentul, te face sa si razi, cu durere insa... :
“Pavel, mergand odata la Adunarea bisericeasca spre rugaciune, l-a intampinat o fecioara care avea un duh necurat si facea multa dobanda [ aducea castig ] stapanilor sai, vrajind [ era vrajitoare ].
Ea ii urma lui Pavel si ucenicilor lui, strigand :
“Acesti oameni sunt slugile Dumnezeului Celui de Sus, care ne vestesc calea mantuirii”.
Acest lucru il facea in mai multe zile.
Iar Pavel, suparandu-se si intorcandu-se spre ea, a certat duhul necurat in numele lui Iisus Hristos si l-a gonit din fecioara aceea.
Stapanii fecioarei, vazand ca le-a pierit nadejdea castigului lor [ fecioara eliberata de duhul rau nu mai putea face vrajitorie ], i-au prins pe Pavel si pe Sila si s-au dus la boieri si la voievozi, zicand :
“Oamenii acestia ne tulburã cetatea si, fiind evrei, au niste obiceiuri care nu ni se cade a le primi, nici a le face, noi fiind romani.”
Voievozii, rupându-le hainele, au poruncit sa ii batã cu toiege.
Deci, dandu-le multe batai, i-au bagat in temnitã, dar ei rugandu-se, pe la Miezul noptii temnita s-a cutremurat, usile s-au deschis si legaturile s-au dezlegat.
Strajerul temnitei, vazand acest lucru, a crezut in Hristos, i-a dus in casã si i-a spalat de rani, si s-a botezat toata casa [ lui ], apoi le-a pus masã si s-au intors iar la temnita.
A doua zi, voievozii, cãindu-se cã au batut cu asprime pe oamenii cei nevinovati, au trimis la temnita, poruncind sa ii lase liberi si sa se duca unde vor dori.
Pavel a zis catre dansii :
« Pentru ce ne-au batut pe noi inaintea poporului, fiind noi nevinovati si de neam romani, si punandu-ne in temnitã, acum voiesc sa ne scoatã ?
Dar nu asa : Sa vina ei singuri sa ne scoata”.
Trimisii, intorcandu-se, au spus voievozilor cuvintele lui Pavel.
Voievozii s-au temut, afland cã legatii pe care i-au bãtut sunt [ cetãteni ] romani.
Deci, ducandu-se, i-au rugat sa iasa din temnita si din cetate.
Iesind ei din temnita s-au dus in casa Lidiei, femeia la care gazduise(ra) mai inainte si a mangaiat [ Pavel ] pe fratii ce se adunasera acolo, sarutandu-i.”
( Extras din Viata si Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, se tipareste cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului, Editura Agapis, Bucuresti, 2002 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu