De la cetãtean roman la crestin. Convertirea Sf.Apostol Pavel. Întâlnirea cu Iisus

De la cetãtean roman la crestin. Convertirea Sf.Apostol Pavel

Întâlnirea cu Iisus

“Saule, Saule, pentru ce mã prigonesti?” And he went down on the earth, and a voice said to him, “Saul, Saul, why are you attacking me so cruelly?”

Iar el, înspãimântându-se, a zis : « Cine esti, Doamne ? » And he said, “Who are you, Lord?”

Iar Domnul a zis : « Eu sunt Iisus, pe Care tu îl prigonesti. »  And he said, “I am Jesus, whom you are attacking”. ( Fapte / Acts 9: 4, 5 )

Sfântul Apostol Pavel, care mai înainte de apostolie se numea Saul, era de neam iudeu din semintia lui Veniamin.

El s-a nãscut în Tarsul Ciliciei, din pãrinti cinstiti, care mai înainte au petrecut în Roma, apoi s-au mutat în Tarsul Ciliciei cu cinstitul titlu de cetãteni romani, pentru care Pavel s-a si numit roman.

El era rudenie cu Sf. Întâiul Mucenic si Arhidiacon Stefan.

A fost dat de pãrintii sãi în Ierusalim la învãtãtura cãrtii, si a toatã legea lui Moise, si a fost ucenic al slãvitului dascãl Gamaliel.

El avea un prieten la învãtãturã, cu care împreunã era ucenic, pe Varnava, care s-a fãcut dupã aceea apostol al lui Hristos, si se deprinsese bine la legea pãrinteascã, era foarte râvnitor dupã ea, si se lipise de farisei.

Pe vremea aceea, în Ierusalim si în cetãtile dimprejur, precum si prin sate, se rãspândise Buna Vestire a lui Hristos, de cãtre sfintii apostoli.

Si ei aveau multã întrebare cu fariseii, cu saducheii si cu toti cãrturarii si învãtãtorii legii evreiesti, cãrora, propovãduitorii lui Hristos le erau urâti si prigoniti.

Deci, Saul îi ura si el pe Sfintii Apostoli si nici nu voia sã audã propovãduirea lor cea despre Hristos, iar pe Varnava, care era acum apostol al lui Hristos, îl batjocorea, vorbind hule împotriva lui Hristos.

Pe când rudenia lui, Sf.Mucenic si Arhidiaconul Stefan, era ucis cu pietre de cãtre evrei, lui Saul nu numai cã nu îi era jale de sângele care se vãrsa fãrã de vinã, al rudeniei sale, ci se învoia la acea ucidere si pãzea hainele evreilor celor ce ucideau pe Stefan.

Deci, luând putere de la arhierei si de la bãtrâni, fãcea mult rãu Bisericii.

El intra în casele credinciosilor, de unde târa pe bãrbati si pe femei si îi ducea în temnite.

Nu era destul cã prigonea pe credinciosii din Ierusalim, dar s-a dus si în Damasc cu Scrisoare arhiereascã, suflând cu izgonire si cu ucidere contra ucenicilor Domnului, vrând ca si acolo, de va afla bãrbati si femei crezând în Hristos, sã îi prindã si sã îi ducã legati la Ierusalim.

Aceasta a fost pe vremea împãrãtiei lui Tiberiu.

Apropiindu-se el de Damasc, deodatã l-a strãlucit o luminã din Cer si, cãzând la pãmânt, a auzit un glas, zicându-i :

“Saule, Saule, pentru ce mã prigonesti ?”

Iar el, înspãimântându-se, a zis : « Cine esti, Doamne ? »

Iar Domnul a zis : « Eu sunt Iisus, pe Care tu îl prigonesti.

Cu greu îti este tie a lovi cu piciorul împotriva boldului”.

Iar el, tremurând si înspãimântându-se, a zis : “Doamne, ce îmi poruncesti sã fac ? »

Iar Domnul i-a zis : « Scoalã-te si intrã în cetate si ti se va spune ce ti se cade sã faci”.

Asemenea s-au înspãimântat si ostasii care erau cu Saul, minunându-se pentru cã glasul care îi grãia lui Saul îl auzeau, dar nu vedeau pe nimeni.

Atunci Saul, sculându-se de la pãmânt si deschizându-si ochii sãi, nu a vãzut pe nimeni, pentru cã orbise de ochii cei trupesti, începând a i se lumina ochii cei duhovnicesti.

Deci, altii l-au luat de mânã si l-au dus în Damasc, unde a petrecut 3 zile, fãrã sã vadã, nemâncând, nici bând nimic, ci rugându-se neîncetat.

În Damasc era si Sf.Apostol Anania, cãruia i se arãtase Domnul în vedenie si cãruia i-a poruncit sã îl caute pe Saul, care locuia în casa unui om, anume Iuda ; deci, sã se ducã acolo si sã îi lumineze ochii lui cei trupesti prin atingere, iar pe cei sufletesti prin Sf. Botez.

Atunci Anania a rãspuns :

“Doamne, am auzit de la multi despre bãrbatul acesta, câte rãutãti a fãcut sfintilor Tãi în Ierusalim, si chiar aici a venit cu putere sã lege pe toti cei ce cheamã numele Tãu !”

Iar Domnul a zis cãtre el :

« Mergi fãrã fricã, fiindcã acesta îmi este vas ales, ca sã poarte numele Meu înaintea neamurilor, împãratilor si fiilor lui Israel, pentru cã îi voi spune câte i se cade lui sã pãtimeascã pentru numele Meu ».

Sfântul Anania, mergând dupã porunca Domnului si gãsindu-l pe Saul, si-a pus mâinile peste el.

Atunci, deodatã au cãzut de pe ochii lui niste solzi, si îndatã a vãzut.

Apoi, sculându-se, s-a botezat si s-a umplut de Duhul Sfânt, care l-a sfintit pe el spre apostoleascã slujbã, fiind numit din Saul, Pavel.

Dupã aceea, Pavel a început prin sinagogi a propovãdui pe Hristos, cã este Fiul lui Dumnezeu ; iar cei ce îl auzeau, se mirau toti si ziceau :

“Oare nu este acesta, acela care în Ierusalim îi gonea pe cei ce chemau numele lui Iisus Hristos ?”

“Aici nu a venit oare ca sã lege pe unii ca aceia si sã îi ducã la arhierei ?

Dar iatã cã el mai mult se întãreste si îi tulburã pe evreii care petrec în Damasc, atrãgându-i pe ei cãtre Iisus Hristos”.

Atunci iudeii s-au umplut de mânie asupra lui si s-au sfãtuit sã îl omoare.

Ei strãjuiau portile cetãtii ziua si noaptea, ca sã nu poatã scãpa de ei.

Dar ucenicii lui Hristos, care erau în Damasc cu Anania, aflând de sfatul iudeilor, cã vor sã îl ucidã pe Pavel, l-au luat noaptea si l-au lãsat într-o cosnitã peste zidul cetãtii.

Deci, plecând el din Damasc, nu s-a întors la Ierusalim, ci mai întâi s-a dus în Arabia, precum despre aceasta scrie cãtre Galateni :

“Nu m-am lipit de trup si sânge, nici [ nu ] m-am suit în Ierusalim la apostolii cei mai înainte de mine, ci m-am dus în Arabia, si de acolo m-am întors iarãsi în Damasc ; iar mai pe urmã, adicã dupã trei ani, m-am dus în Ierusalim, ca sã-l vãd pe Petru”.

Venind în Ierusalim, Sf. Pavel se ispitea sã se lipeascã de ucenicii Domnului, iar ei se temeau de el, necrezând cã este ucenicul Domnului.

Sfântul Apostol Varnava, vãzându-l si întelegând întoarcerea lui spre Hristos, s-a bucurat si l-a dus la apostoli.

Iar el le-a spus lor, cum L-a vãzut în cale pe Domnul, ce i-a zis, si cum în Damasc propovãduia numele lui Iisus Hristos.

Deci Sfintii Apostoli, auzind aceasta, s-au umilit, si de bucurie, Îl slãveau pe Domnul Hristos, iar Sfântul Pavel si în Ierusalim se întreba cu iudeii si cu elinii pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Odatã, stând în bisericã si rugându-se, a rãmas uimit si L-a auzit pe Dumnezeu, zicându-i :

“Sârguieste si iesi degrabã din Ierusalim, fiindcã aici nu vor primi mãrturia ta pentru Mine”.

Iar el a zis cãtre Domnul :

« Singuri iudeii stiu cã eu puneam în temnitã si bãteam prin adunãri pe cei ce credeau în Tine, iar când se vãrsa sângele lui Stefan, mãrturisitorul Tãu, stãteam singur acolo, pentru cã si eu voiam uciderea lui si pãzeam hainele celor ce îl ucideau pe el ».

Atunci Domnul a zis cãtre el :

« Mergi, cã Eu te voi trimite pe tine la neamuri departe !”

( Extras din Viata, Nevointele si Pãtimirea Sfântului, Slãvitului si Întru Tot Lãudatului Apostol Pavel, - Viata si Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, se tipareste cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului, Editura Agapis, Bucuresti, 2002 )