Jucãriile copilãriei mele, sau The toys of my childhood
Objet :
|
Tr : patul cu .....gratii...de copil (olivia marcov in foto) arhiva mail
|
De :
|
Olivia Marcov
|
À :
|
Maria Craciunas; Iulia Motoc; Leon Zagrean; Nicoleta Cadichian
|
Date :
|
Mercredi 29 janvier 2014 19h58
|
----- Mail transféré -----
De : Olivia Marcov <...>
À : Sorin TILIE <...>
Envoyé le : Lundi 20 novembre 2006 18h50
Objet : patul cu .....gratii...de copil
Cliquez sur une photo pour en afficher une version agrandie dans Yahoo! Photos. Voir plus-haut pour plus d'options.
Sorin,
iti trimit si micul pãtut , in fond stiu cã era asa modelul construit, cu gratii, dar mie nu imi placeau, caci nu puteam iesi din el singurã, fara ajutor.
si daca eram nemultumitã, eu stiu ca eram, nu vreau sa fiu rea cu mama, asa incat ma uit uneori si la propriile mele "reactii ", dar stiu cã imi tineau companie Marele Urs Alb, si desi a facut un gest frumos, - si ma bucur cand putem face un gest frumos, - ma intristeaza ca mama in urma nu cu multi ani, relativ de curand l-a dat, nu stiu cui.....
si ursul alb a stat in debara foarte multi ani, iar multi ani de zile m-am jucat cu el, dupa varsta de copil in patul cu gratii, deci multi ani de zile mai tarziu.....
puteam cumpara o jucarie NOUA sa oferim daca trebuia, sau vroia ea , mama, si nu ma intreaba inainte sa decida cu privire la lucrurile mele, pe considerentul ca ea le-a cumparat.....
interesant, cu trecerea anilor, cam asa considerã mama in continuare, majoritatea lucrurilor mele, desi de acuma multe sunt cumparate de mine din salariile mele...... pesemne ma considerã tot un copil.
jucariile mele mari au fost cãlutii, in care ma balansam, si elefantul gris, cu sa de culoare rosie, atata am stat pe el, si speram sa alerge, incat elefantului i-a iesit tija din fier care era scheletul sãu "osos" prin tesatura de stofã gri.....
era mare elefantul meu gri, ca si ursul alb. aceste jucarii mi-au fost tare dragi. erau din stofã sau puf sau imitatie de blanitã si imi placeau la nebunie ! le indrageam ! pufoase !
dar lantzul nu mi-l amintesc, de la gâtul ursului alb, decat gratie fotografiei ce o reprivesc, din copilaria mea.
nu il mai aveam cand am crescut.
si am avut, e corect, multe jucarii frumoase, multe, si ursul cu cheitã care - rotitã cheita bãtea la tobã si cânta, si sania trasa de MOs Crãciun care avea Cerbi inhãmati la sanie, si ea se rotea si mergea gratie cheitei......
si apoi au fost cateva jucarii nu tocmai privilegiate de mine, dar le placeam pentru ca erau ale mele : erau o girafã si un cãtel parca ....... girafa, sigur, erau din cauciuc- sau material asemanator si se umflau........dar nu aveau un miros tocmai placut, natural si de aceea le cam ocoleam.
si apoi pãpusile si jucãriile-mobilele pentru interiorul pãpusilor, si carucioarele pentru pãpusi, intr-unul il plimbam pe Silviu cand era mic si pana ce s-a ingrasat Silviu si a rupt cãrutul alb si a cazut prin el, noroc ca era la mica distantã de sol....in casã la noi !
si gentutele, si cosuletele-gentutã din rafie impletite, frumos, rafie sau rachitã ?
fara gentutã eu nu plecam, desi cand ieseam din casa mã sãturam sa port gentuta oboseam si o dadeam mamei, de fapt mã impiedica sa alerg .......
doar cu gentuta rosie am mers in Algeria, prima mea geantã serioasã de "domnisoarã" nu plecam fara ea la plimbare si am negociat mult timp cu mama pana ce a acceptat sa mi-o cumpere..... era ca aspect ca lacul, mai degraba, rosie, pãtratã si micã......cu inchizatoare micã aurie.....
si apoi erau ratzele , siragul de rãtuste cu ele ieseam pe stradã mândrã, desi trecãtorii, les passants, trebuiau sa fie atenti la rãtustele mele, se puteau impiedica de ele....
erau mai multe, una dupa alta, legate printr- un fir subtire metalizat........si erau pe rotite.....se intindeau pe ceva distantã..... in urma mea....
erau din lemn, vopsite frumos, cumparate din tarã, inainte sa plecãm in Algeria......
de aceea eu crescând, mama a ajuns la convingerea cã fata ei are ea ceva, nu e tocmai ca celelalte fetite......
caci nu reusea sa ma convinga sa nu fac ce vroiam sa fac.... sa merg frumos pe stradã, fara sirul de ratze !
La version agrandie de ces photos est disponible jusqu'au 18 février 2007 (90 jours)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu