Cursul de limba engleza al domnisoarei profesoare Adina Galanton, din anul I de facultate, 2005-2006 la facultatea de Drept a Universitatii Spiru Haret

Cursul de limbã englezã al domnisoarei profesoare Adina Galanton, din anul I de facultate, 2005-2006 la facultatea de Drept a Universitãtii Spiru Haret

The Poem, de (by) William Blake, de la colegul meu Adrian Pafa, sau pe Facebook cu prietenii, vineri / sambata, 3 / 4 ianuarie 2014.

Ieri seara, destul de tarziu, am gasit pe pagina mea de facebook un poem de William Blake, cu multe strofe, pe care mi-l postase colegul nostru de...universitate, Adrian-Florin Pafa ( alias Twiddy ), in speta Adrian a terminat facultatea de Marketing a Universitatii Spiru Haret si l-am cunoscut, alaturi si de alti colegi si absolventi ai facultatilor universitatii noastre, in luna august, a anului 2009, anul in care am absolvit Dreptul.

Atunci, colegii de la facultatea de marketing au spus ca ei alcatuiesc un grup, si, intr-adevar erau prezenti mai multi, cativa dintre ei, si un singur absolvent al facultatii de Drept, vreo doi absolventi ai facultatii de Sociologie(-Psihologie), de exemplu Bianca Eftimie, o absolventa a facultatii de Psihologie(-Sociologie), Alexandra Georgescu, un student al facultatii de Relatii Internationale si Studii Europene, sau  RISE, Sorin-Razvan Popa, de asemenea mai era si o absolventa cred a facultatii de Geografie.

In luna august, cativa colegi ne-am intalnit la o terasa, “Primavara”, in parcul Drumul Taberei din sectorul 6 al Bucurestiului, intr-o zi calduroasa si senina de vara, si astfel i-am putut cunoaste pe cei prezenti care faceau parte din Asociatia Absolventilor Universitatii Spiru Haret, sau AAUSH initial, acum se numeste AUSH, din cate stiam.

Adrian-Florin Pafa mi-a spus atunci ca el cunoaste mai multe limbi straine, si mai ales cunoaste foarte bine limba engleza, dar cunostea si limba rusa si alte limbi precum cred, germana, italiana, si nu mai stiu ce alta limba, - greaca ? - insa, in schimb, stia prea putin limba franceza.

De la facultatea RISE a USH mai este o colega, absolventa, care cunoaste bine limba engleza, Ioana Purcea ( Meo Oana pe FB ).

Acesti colegi, precum si Sorin-Razvan Popa, student inca pe atunci al facultatii RISE a USH, cunosc limbi straine foarte bine.

Iar fetele, adica fiicele lui Sorin-Razvan Popa cunosc limba germana foarte bine si de altfel traiau, poate si azi traiesc in Germania.

Iar Sorin-Razvan ne-a povestit ca in ziua in care s-a dus sa se inscrie in anul intai la facultatea RISE, admiterea nu s-a facut numai in baza dosarului, dar i s-a cerut sa scrie sau sa si traduca niste texte din / in limbi straine.

Cu Ioana am discutat odata despre frumusetea literaturii engleze, Ioana mi-a spus ca ea are carti in limba engleza, carti bune si ca ii place literatura engleza.

Cand, in anul 2010-2011 eram inscrisa la masterul de Stiinte Penale, in cadrul facultatii de Drept a Universitatii noastre Spiru Haret, Ioana auzind ca imi pregateam referatele la disciplinele din programa anului intai de master, si vazand ca imi place sa scriu un motto inaintea inceputului referatului, mi-a recomandat o poezie in limba engleza, de Walt Withman, “A Noiseless Patient Spider”, pe care am asezat-o, nu ca Motto, insa ca o concluzie, si am incheiat cu aceasta poezie, referatul meu de la disciplina Psihologie judiciara, cu titlul “Profil de personalitate, caracteristic faptuitorului de tip organizat”.

(Am sa redau mai jos poezia aceasta de Walt Withman).

Colegii care m-au cunoscut, stiu ca in ce ma priveste cunosc limba franceza cel mai bine, dar as fi vrut ca in scoala generala, da, inca de atunci, asa ar fi trebuit, sa fi invatat limba engleza, dar la scoala si in liceu, am fost la o clasa de limba germana.

Asa incat limba engleza am invatat-o mai tarziu si numai prin cursuri intensive, la o scoala particulara din Bucuresti, numita Scoala (SC.) Picon, unde cursurile si programa erau sub indrumarea directa a unei profesoare, cadru didactic universitar, de la Facultatea de Limbi Straine a Universitatii Bucuresti, secretara scolii unde am invatat engleza mi-a spus atunci cã se numeste doamna Georgescu, acea profesoara, iar profesoarele noastre erau studente incepand cu anul 3, la Facultatea de Limbi a UB ( Universitatii Bucuresti ) sau absolvente.

Ioanei i-am spus odata ca aproape prima carte pe care am citit-o in limba romana, atunci cand am inceput scoala generala in Romania, imediat ce ne-am intors parintii si cu mine in septembrie 1976 din Algeria, in Romania, definitiv, inapoi acasa, a fost o carte care m-a fermecat si am recitit-o ( pana cand biata carte s-a fragmentat, desi eu citesc frumos cartile, deci nu stiu cum s-a intamplat ), au fost Povestiri de William Shakespeare.

Una din cartile cumparate de mama mea cand era ea eleva de liceu, apoi cand era ea inca o domnisoara necasatorita, pentru ca pe atunci mama isi cumpara carti si avea o biblioteca de acuma.

Povestirile lui William Shakespeare erau frumoase, savuroase, simple, nu erau sub forma teatrului, a replicilor de teatru, de fapt mie teatrul a inceput sa imi placa mult mai tarziu si intotdeauna am iubit proza cel mai mult.

Mama mea avea in biblioteca ei cateva romane englezesti bune, insa trebuie sa recunosc ca nu am ajuns nici azi sa le citesc pe toate, insa am citit cateva.

De fapt, literatura mi-a infrumusetat viata in Romania, incepand cu anul 1976 cand am inceput scoala aici, si citeam desigur cartile in limba romana, povestiri, povesti, basme, carti pentru copii, apoi romanele romanesti, dar si literatura straina.

O vreme, culmea, am luat o pauza si nu prea am mai citit in limba franceza, atunci in anul 1976, dupa revenirea din Algeria.

Si astazi imi spun ca daca nu citeam atunci in anii de scoala generala, dupa aceea nu stiu cand mai aveam timp.

Anii de liceu au fost inca 4 ani de libertate, adica erai la parinti, nu aveai obligatii, nu trebuia sa mergi la serviciu, un fel de mare vacanta, insa in liceu la Nicolae Balcescu se dadeau teme foarte multe pentru acasa, scoala era serioasa, si, da, am avut timp in vacanta de vara pentru lista de lecturi pe care ne-o facea doamna Elena Stefanescu, diriginta si profesoara de limba romana, de aceea si spun, intr-adevar, liceul a fost ultima “oprire” sau mare vacanta, ultima “statie de libertate”, caci dupa absolvirea liceului, totul s-a schimbat.

Am impresia ca tinerii, persoanele care se indreapta spre un invatamant particular in Romania, si vad la colegii mei de facultate, de universitate, sunt persoane mult mai creative, cunosc limbi straine.

Prin aceasta vreau sa spun ca la facultatile de Stat, ale Universitatii Bucuresti se duc persoane cu o mentalitate mult mai inchisa, mai ingusta, oameni care nu sunt atat de creativi, sau nu sunt creativi deloc.

Inca din facultate, din anul intai 2005-2006 cand am avut cursul de limba franceza, si, respectiv, de limba engleza, am putut remarca ca foarte, dar foarte multi colegi si cei mai multi, erau buni cunoscatori de limba engleza.

Aproape toti mergeau la clasa de engleza, iar la clasa de franceza eram putini.

Insa mi s-a parut firesc sa particip si la cursurile de engleza si am fost bine primita si firesc primita de profesoara, domnisoara Adina Galanton, care m-a tratat egal, exact ca si pe studentii ei, care isi alesesera engleza in facultate, caci era obligatoriu sa alegi o limba straina.

In schimb, colegii mei de la engleza, care erau si cei mai numerosi cum am spus, nu aveau prea mult chef de disciplina si liniste, radeau adesea si nu tineau sa raspunda cand erau intrebati.

Pentru ca stiau bine limba engleza, erau mereu pusi pe sotii si pe rasete si chicote.

Acum, in timp ce scriu mi-am amintit de o scena de la cursul de limba engleza, desi nu imi amintesc bine toata scena.

Profesoara noastra alesese la clasa un text, urma sa citim pe rand, fiecare, cateva fraze din acel text, si sa raspundem la o intrebare pusa de profesoara pe marginea subiectului textului, cel mai adesea ne cerea opinia noastra.

Astfel de exemplu, profesoara a ales un text despre a fi “gay” sau homosexual, moment la care in sala de curs nu te mai intelegeai cu nimeni, fetele au inceput sa rada si sa faca haz, baietii vorbeau tare, si era o galagie desavarsita !

Era intr-adevar foarte dificil pentru domnisoara Adina Galanton sa isi tina cursul ei de engleza, cu studenti atat de pusi pe sotii !

Dar domnisoara Adina mergea rapid la curs, in ritm sustinut si trecea mai departe, de fapt, fiind o profesoara buna si-a dat seama repede ca studentii sai cunosc bine limba engleza.

In schimb, imi amintesc ca in fata mea, in scaun si la masuta de scris era asezat Tudor Mirea, sau Titi.

Titi ne-a spus ca el facuse limba engleza in scoala, in liceu, dar Titi din pacate nu avusese, eu asa cred, este parerea mea, ocazia sa invete prea bine engleza, facea parte dintr-o familie foarte modesta, i-ar fi fost necesare carti in primul rand.

Asa incat, trebuia sa fii atent in fata la profesoara care te numea si te ruga sa continui lectura textului inceput, si trebuia sa asculti, sa auzi unde au ramas colegii din fata cu lectura, ceea ce era imposibil in zarva si galagia din sala de curs !

Titi era sigur insa pe el, asta ma si amuza, caci aborda o atitudine foarte sigura, si cand se citea textul despre Gay, o data am stat langa el, colega de langa el, trebuia sa ii traduca frazele care se citeau.

Dupa ce domnisoara Adina a trecut la un alt text, caci sala era amuzata la maxim de tematica gay-ului, il aud pe Tudor Mirea in banca lui, in fata mea, cum exclama suparat, intrigat, nemultumit, in timp ce in sala de curs se citea deja un alt text :
“Mãi, auzi ! Ãsta era homosexual ! Ah ! Pai asta nu-mi place ! Ma supar !Era homosexual mãi !”

In fapt, cand s-a trecut la un alt text, Tudor Mirea nu inceta sa intrebe in jurul lui : “Ce e gay, mai ? “, “Ce gay ?”, “ce inseamna ?”

Noi nu i-am mai raspuns pentru ca trebuia sa fim atenti la textul care incepuse sa fie lecturat, pe bucatele, de fiecare dintre noi.

Tudor Mirea facea o nota asa de discordanta la cursul de limba engleza, incat iti era imposibil sa nu explodezi de ras !

Dar Tudor era un coleg bun.

Domnisoara Adina a vazut ca Tudor vocifereaza suparat in banca lui, apoi l-a rugat sa citeasca ceva, Tudor a iesit la tabla si a intrebat ce inseamna sau ce a scris pe tabla domnisoara Adina Galanton si era foarte suparat pe profesoara noastra, iar in acest timp biata domnisoara Adina il privea nedumerita, se intreba ce o fi vrand acest student al ei, iar sala de curs continua sa fie amuzata la maxim si fiecare radea in banca lui sau cu colegii din jurul sau !

Apoi, a mai fost o imprejurare cand s-au amuzat cu totii, inclusiv domnisoara Adina, profesoara noastra, la un alt curs, din alta zi, de limba engleza, tot in anul intai de facultate.

Aveam o alta colega, Alexandra Neamtu, care era mandra ca detine acel “Cambridge” sau diploma care atesta cunoasterea limbii engleze foarte bine, eu ii spuneam Alexandrei, “English Lady”, intrucat era foarte mandra ca stie bine limba engleza si ii placea limba, ea stia ca eu sunt mai buna cunoscatoare de franceza.

La cursul de engleza insa, dupa ce la inceput de tot, a avut o slaba tendinta sa fie mereu in contradictie cu mine, iar eu i-am spus ca fiecare cu ce limba stie mai bine, ca trebuie sa ne impacam, oricum nu vedeam un motiv de contradictie, dar bine, ea era cu engleza si eu cu franceza...

Apoi Alexandra Neamtu, care era o fata buna, la cursul de engleza s-a asezat in apropierea mea, sau o data chiar langa mine, deja Alexandra ma placea, pentru ca iubeam limba engleza.

Si chiar la un curs, domnisoara Adina m-a rugat sa incep lectura unui text, si desi nu mi se intamplase pana atunci, sa nu uitam ca eu mergeam si la cusurile mele de limba franceza la profesoara mea, doamna Olga Gratianu, - nu mi se intamplase la facultate, dar mi se poate intampla dupa ce vorbesc in franceza ! – dintr-o data am inceput sa citesc in engleza cu un pronuntat accent frantuzesc, foarte pronuntat chiar, incat ma minunam si eu insami !

Adevarul este ca, asa cum am spus, in trecut, la alte cursuri de engleza nu patisem asa ceva, cred insa ca veneam dupa orele de franceza la care, de asemenea trebuia sa vorbim in franceza...

In ziua aceea, spre amuzamentul domnisoarei Adina, nu puteam scapa de accentul frantuzesc si continuam sa citesc asa, textul in engleza.

Alexandra Neamtu, langa mine, in banca, se uita la mine pe sub sprancene si incet, imi spunea, sa nu auda nimeni : “Ce ai mãi ? Ce ai patit ?”

Totusi, cand a trebuit sa traduc ce citisem, intr-adevar, cand am intrebat-o un cuvant pe Alexandra, ea mi-a spus imediat, caci eu nu am inca un vocabular prea bogat la limba engleza, spre deosebire de colegii mei care inca din clasa intai de scoala generala invata engleza.

Domnisoara Galanton insa a inceput sa rada de-a binelea si sa spuna tare in sala : “Auziti cum citeste !”, dupa care, serioasa, mi-a spus, “fara accent frantuzesc”.

Ok, dar nu puteam sa scap de acel accent in clipa aceea.

Sala radea !

Pana la urma, a trecut cu lectura mai departe, la banca din spatele nostru !

Si acum va las sa cititi Poemul lui William Blake pe care ieri seara si desi contine multe strofe, mi l-a postat pe pagina de FB, Adrian Pafa sau Twiddy.

O alta colega care cunostea bine limba engleza si fusese plecata si in  SUA, a fost Iris Mitrache.

De fapt, este probabil, mai ales ca in anul I eram foarte multi studenti la Drept la USH Bucuresti, ca mai multi fusesera plecati in SUA sau alte tari de limba engleza.

Apoi erau colegii mei de grupa insisi, Stefan Monea, Camelia Muntean.

Domnisoara Adina Galanton insa ne-a pregatit foarte bine acel curs, ne-a lasat, adica la finele semestrului pot spune ca am strans un dosar intreg cu material didactic pe care ni-l pregatise si ni-l impartea la fiecare curs.

Erau texte foarte serioase, pe tematica de Drept, si care priveau sistemul de drept american, care explicau institutiile americane, desprinse din carti in limba engleza desigur, de specialitate.

Atmosfera dintr-un amfiteatru sau sala de curs de la o facultate particulara este cu siguranta diferita de atmosfera de la Stat, iar cursurile noastre de franceza si engleza au fost foarte reusite intr-adevar, la franceza se pastra linistea, doamna Olga Gratianu nu ingaduia sa vorbim, era liniste.

Dar la cursul de engleza, atmosfera era vesnic incendiara, o mare deosebire fata de orele de limba franceza !

Au fost insa de departe cele mai reusite si cele mai instructive cursuri din toti cei patru ani de facultate, cursurile de limbi straine.

Si daca ne gandim, ne aflam la facultatea de Drept.

Nu cred ca la Stat poti intalni colegi atat de deschisi si care sa cunoasca limbi straine, cu mult, foarte mult peste nivelul de scoala generala si liceu.

Saturday, January 04, 2014

Olivia Maria Marcov shared Friends of St. Michael the Archangel Byzantine Catholic Church's status.  ( de fapt, de pe pagina de FB a Our Lady of Fatima Byzantine Russian Catholic Church )

about an hour ago        at 10:37 am, Saturday, January 04, 2014

“The whole earth is a living icon of the face of God.”

– St. John of Damascus, Treatise

Olivia Maria Marcov shared Nightday Njri's status. ( adica colegul Adrian Florin Pafa, alias Twiddy )

13 hours ago  Friday, January 3, 2014, at 9:56pm

The Poem by William Blake :

The Poem by William Blake
To see a world in a grain of sand
And a heaven in a wild flower,
Hold infinity in the palm of your hand,
And eternity in an hour.

A robin redbreast in a cage
Puts all heaven in a rage.
...
A dove-house fill'd with doves and pigeons
Shudders hell thro' all its regions.
A dog starv'd at his master's gate
Predicts the ruin of the state.

A horse misused upon the road
Calls to heaven for human blood.
Each outcry of the hunted hare
A fibre from the brain does tear.

A skylark wounded in the wing,
A cherubim does cease to sing.
The game-cock clipt and arm'd for fight
Does the rising sun affright.

Every wolf's and lion's howl
Raises from hell a human soul.

The wild deer, wand'ring here and there,
Keeps the human soul from care.
The lamb misus'd breeds public strife,
And yet forgives the butcher's knife.

The bat that flits at close of eve
Has left the brain that won't believe.
The owl that calls upon the night
Speaks the unbeliever's fright.

He who shall hurt the little wren
Shall never be belov'd by men.
He who the ox to wrath has mov'd
Shall never be by woman lov'd.

The wanton boy that kills the fly
Shall feel the spider's enmity.
He who torments the chafer's sprite
Weaves a bower in endless night.

The caterpillar on the leaf
Repeats to thee thy mother's grief.
Kill not the moth nor butterfly,
For the last judgement draweth nigh.

He who shall train the horse to war
Shall never pass the polar bar.
The beggar's dog and widow's cat,
Feed them and thou wilt grow fat.

The gnat that sings his summer's song
Poison gets from slander's tongue.
The poison of the snake and newt
Is the sweat of envy's foot.

The poison of the honey bee
Is the artist's jealousy.

The prince's robes and beggar's rags
Are toadstools on the miser's bags.
A truth that's told with bad intent
Beats all the lies you can invent.

It is right it should be so;
Man was made for joy and woe;
And when this we rightly know,
Thro' the world we safely go.

Joy and woe are woven fine,
A clothing for the soul divine.
Under every grief and pine
Runs a joy with silken twine.

The babe is more than swaddling bands;
Throughout all these human lands;
Tools were made and born were hands,
Every farmer understands.
Every tear from every eye
Becomes a babe in eternity;

This is caught by females bright,
And return'd to its own delight.
The bleat, the bark, bellow, and roar,
Are waves that beat on heaven's shore.

The babe that weeps the rod beneath
Writes revenge in realms of death.
The beggar's rags, fluttering in air,
Does to rags the heavens tear.

The soldier, arm'd with sword and gun,
Palsied strikes the summer's sun.
The poor man's farthing is worth more
Than all the gold on Afric's shore.

One mite wrung from the lab'rer's hands
Shall buy and sell the miser's lands;
Or, if protected from on high,
Does that whole nation sell and buy.

He who mocks the infant's faith
Shall be mock'd in age and death.
He who shall teach the child to doubt
The rotting grave shall ne'er get out.

He who respects the infant's faith
Triumphs over hell and death.
The child's toys and the old man's reasons
Are the fruits of the two seasons.

The questioner, who sits so sly,
Shall never know how to reply.
He who replies to words of doubt
Doth put the light of knowledge out.

The strongest poison ever known
Came from Caesar's laurel crown.
Nought can deform the human race
Like to the armour's iron brace.

When gold and gems adorn the plow,
To peaceful arts shall envy bow.
A riddle, or the cricket's cry,
Is to doubt a fit reply.

The emmet's inch and eagle's mile
Make lame philosophy to smile.
He who doubts from what he sees
Will ne'er believe, do what you please.

If the sun and moon should doubt,
They'd immediately go out.
To be in a passion you good may do,
But no good if a passion is in you.

The whore and gambler, by the state
Licensed, build that nation's fate.
The harlot's cry from street to street
Shall weave old England's winding-sheet.

The winner's shout, the loser's curse,
Dance before dead England's hearse.

Every night and every morn
Some to misery are born,
Every morn and every night
Some are born to sweet delight.

Some are born to sweet delight,
Some are born to endless night.

We are led to believe a lie
When we see not thro' the eye,
Which was born in a night to perish in a night,
When the soul slept in beams of light.

God appears, and God is light,
To those poor souls who dwell in night;
But does a human form display
To those who dwell in realms of day.

*

A Noiseless Patient Spider ( Walt Withman) ( poezia recomandata de Ioana Purcea, colega mea de la RISE, USH )

A NOISELESS, patient spider,

I mark'd, where, on a little promontory, it stood, isolated;

Mark'd how, to explore the vacant, vast surrounding,

It launch'd forth filament, filament, filament, out of itself;

Ever unreeling them--ever tirelessly speeding them.

And you, O my Soul, where you stand,

Surrounded, surrounded, in measureless oceans of space,

Ceaselessly musing, venturing, throwing,--seeking the spheres, to

connect them;

Till the bridge you will need, be form'd--till the ductile anchor

hold;

Till the gossamer thread you fling, catch somewhere, O my Soul.