Nutritia si bolile metabolice. Principalele boli de nutritie si metabolism: Diabetul zaharat ( 2 )

Nutritia si bolile metabolice. Principalele boli de nutritie si metabolism: Diabetul zaharat ( 2 )

Diabetul zaharat ( 2 )                                                                                

Din complicatiile cronice, pe primul loc se afla cele ale aparatului cardiovascular.

Afectarea inimii si a vaselor mari este cunoscuta sub numele de macroangiopatie diabetica.

Ca si ateroscleroza comunã, aceasta afecteaza predominant sectoarele de circulatie coronariana, cerebrala si de la membrele inferioare ( ducand la manifestari de cardiopatie ischemica, accidente vasculare cerebrale, arteriopatie periferica ).

Leziunile vaselor mici poarta numele de microangiopatie si sunt raspandite in tot organismul.

Cateva din localizarile acestei microangiopatii au consecinte foarte importante :

Astfel, la rinichi se dezvolta asa-numita “glomeruloscleroza diabetica”, care se evidentiaza clinic prin Sindromul Kimmelstiel-Wilson : creste eliminarea de proteine prin urina, cresc tensiunea arteriala si retentia de lichide ( edeme ).

Treptat, functionarea rinichilor diminuã din ce in ce mai mult, se dezvoltã starea de uremie si urmeaza moartea.

La ochi apar manifestarile retinopatiei diabetice : scaderea vederii ( datorata unor alterari de tipul microanevrismelor, exsudatelor, hemoragiilor si proliferarilor vasculare, pe care medicul oftalmolog le sesizeaza la examenul de specialitate ), evoluand spre cecitate ( orbire ).

Din complicatiile nervoase, foarte frecvent se intalnesc cele ce constituie Tabloul neuropatiei sau polinevritei periferice : dureri si parestezii ( senzatii neplacute, foarte diferite, ca intepaturi, amorteli, furnicaturi, etc. ), localizate la membrele inferioare, insotite de scaderea reflexelor, uneori si de atrofia musculaturii.

Manifestarile neuropatiei vegetative acopera o arie foarte larga, putand fi prezente la majoritatea organelor interne : deseori vom gasi hipotensiune ortostatica, diaree nocturna, perturbari ale stomacului, colecistului, cailor urinare s.a.

Diabetul antreneaza de asemenea, complicatii din partea ficatului, pielii, sistemului osteoarticular, complicatii infectioase, si inca multe altele.

Gangrena diabetica a fost si ramane, o complicatie redutabila : apare la picioare, fiind favorizata de tulburarile circulatorii si nervoase si necesita o ingrijire foarte atenta, iar uneori este nevoie de interventii chirurgicale, chiar de amputatii.

In tratamentul diabetului zaharat, indiferent de forma acestuia, un loc central il ocupã dieta.

O caracteristica esentiala a regimului alimentar la diabetici, este cantarirea obligatorie a unora din alimente.

Din totalul energetic, numai 40 – 45 % vor fi asigurate de glucide, proteinele vor furniza 15 – 20 %, iar lipidele 35 – 40 %.

Cantitatea de glucide permisa zilnic este fixata de medicul curant.

Din punct de vedere practic, toate alimentele se impart in 3 categorii :

( 1 ) Prima categorie este cea a alimentelor care se pot consuma fara restrictie, intrucat nu contin cantitati mari de glucide.

Aici includem :

1. carnea,
2. pestele,
3. cea mai mare parte a branzeturilor ( telemea, cascaval, etc. ),
4. ouale,
5. grasimile,
6. majoritatea legumelor si zarzavaturilor ( adica acelea cu continut glucidic sub  5 % : salata, varza, ardei, rosii, vinete, ridichi, spanac, ciuperci, etc. ).

( 2 ) Sunt interzise alimentele care au glucide prea multe, sau cu absorbtie prea rapida :

1. zahar si produse zaharoase,
2. prajituri,
3. bauturi dulci,
4. fructe foarte dulci ( smochine, curmale, banane, struguri, prune, s.a. ),
5. miere,
6. leguminoase uscate : fasole, mazare !

( 3 ) A treia categorie o constituie alimentele care se consuma cantarite ( aspect legat tot de continutul lor glucidic ). Aici sunt incluse :

1. painea, care are in medie 50 % glucide,
2. mamaliguta – sub forma “pripita” – are circa 12,5 % glucide ;
3. cartofii, orezul, pastele fainoase – sub forma fiarta – au cam 20 % glucide ;
4. laptele, iaurtul, branza de vaci, urda – au 4 % ;
5. cu 10 % se considera majoritatea fructelor ( mere, pere, portocale, cirese, caise, piersici, s.a. ),  ca si
6. unele radacinoase fierte ( morcov, telina, sfecla ).

Exemplificand, in cazul unui Regim cu 200 g glucide pe zi, putem da urmatoarele cantitati de alimente :

1. 300 g fructe, din grupa celor cu 10 % glucide, ceea ce inseamna 30 g glucide ;
2. 500 ml lapte sau iaurt, ceea ce inseamna 20 g glucide ;
3. 250 g cartofi, orez sau macaroane ( fierte ), adica 50 g glucide ;
4. 200 g paine, deci 100 g glucide.

Spre a asigura o cat mai mare varietate a meniurilor, se pot face inlocuiri echivalente ale diferitelor alimente care contin glucide.

Tratamentul cu Insulina se adreseaza, in primul rand, bolnavilor cu Diabet zaharat de tip 1, insulino-dependent, in majoritate copii si tineri.

Bolnavii cu diabet de tip 2(?) pot sa aiba nevoie de insulina in mod trecator, in situatii deosebite.

In raport cu durata de actiune, exista preparate insulinice de 3 categorii :

1. cu actiune rapida,
2. cu actiune medie ( intermediara, semilenta ), si
3. cu actiune intarziata ( lenta ).

Obisnuit, insulina se injecteaza subcutanat.

Preparatele cu actiune rapida ( ca insulina ordinara ) se administreaza uzual in 3 injectii zilnice, cu 10-15 minute inaintea meselor principale..

Preparatele cu actiune medie se injecteaza dimineata si seara, cu 40-45 minute inaintea meselor.

Preparatele cu actiune lenta se administreaza o data pe zi ( unele dimineata, altele in apropierea mesei de pranz ).

Flacoanele de insulina se pastreaza la rece ( 4-10° C ).

Injectiile se fac in :

1. regiunea abdomenului,
2. pe fetele antero-laterale ale coapselor si ale bratelor,
3. in regiunea fesiera.

Zonele de injectie se alterneaza.

Este importanta pastrarea riguroasa a regulilor de asepsie.

Dar nu trebuie uitat ca alcoolul inactiveaza insulina.

Bolnavii se vor deprinde sa-si faca singuri injectiile.

Din efectele daunatoare pe care le poate avea tratamentul insulinic, amintim :

1. hipoglicemiile ( uneori foarte severe ),
2. lipodistrofiile ( un fel de “topire” a tesutului adipos din zonele de injectie ),
3. infectiile,
4. alergia.

Medicatia antidiabetica perorala se foloseste predominant in diabetul zaharat de tip 2 ( insulino-independent ), care apare la varsta maturitatii.

Exista 2 categorii mari de substante :

1. sulfamide, si
2. biguanide.

Sulfamidele antidiabetice sunt derivate de sulfonil-uree, si includ, la randul lor, doua subgrupe.

Sulfamidele de generatia I sunt ceva mai slabe ca actiune :

Principalul reprezentant folosit la noi in tara este tolbutamidul ( 1-3 tablete pe zi, rareori mai mult ).

Sulfamidele de generatia II sunt mai puternice : din acestea se foloseste mai mult glibenclamidul ( 1-2 tablete pe zi ).

Din biguanide, la noi se utilizeaza cel mai mult Meguanul ( 1-3 tablete pe zi ).

Sulfamidele sunt indicate preferential diabeticilor slabi, iar biguanidele celor obezi.

Experienta si studiile au pus in evidenta actiuni daunatoare ale acestor medicamente, mai ales in cazul biguanidelor, astfel ca exista o tendinta generala de limitare a folosirii lor.

Asa dupa cum am mai mentionat, exercitiul fizic face parte integranta din terapeutica diabetului.

Exercitiul fizic are un efect stimulativ, de potentare a actiunii insulinei, cu scaderea concomitenta a glicemiei.

Deoarece pericolul de Hipoglicemie este foarte crescut in timpul sau dupa efort, trebuie bine cunoscute masurile de prevenire a acesteia.

Respectarea unor reguli de igiena este de mare importanta :

Curatenia generala, dar mai ales a unor regiuni cum sunt : cavitatea bucala, picioarele, organele genitale, trebuie avuta permanent in vedere.

Orice plaga cu excoriatii va fi tratata cu seriozitate, pentru a evita aparitia unor gangrene sau infectii.

Bolnavul diabetic ramane si in epoca moderna un bolnav particular, care necesita o intelegere deosebita din partea societatii, a familiei si a medicului.

Pentru ca lucrarea de fata este destinata in primul rand familiei, vom insista putin asupra acestei probleme ( Tabelul III ).

Cu toate diferentele care exista de la individ la individ, si de la o familie la alta, se pot face totusi unele comentarii cu caracter general :

Astfel, discutand unele aspecte concrete, materiale, ale relatiilor dintre bolnavul diabetic si restul familiei, pe primul plan trebuie pusa probabil chestiunea Dietei : cei mai multi din bolnavi iau masa in familie, si sprijinul familiei in realizarea regimului zilnic este capital.

Copilul sau tanarul diabetic va manca ceea ce ii vor prepara mama sau bunica, s.a.m.d.

Aceste persoane ajung – si trebuie sa ajunga ! – la cunoasterea aprofundata a realizarii in practica, a prescriptiilor dietetice.

Unii membri din familie ajuta adesea si la restul Programului de ingrijire :

1. injectii cu insulina,
2. administrarea altor medicamente sau proceduri,
3. ajutor in realizarea unor analize de control, etc.

Membrii familiei ( ca si alte persoane din apropierea bolnavului ) au datorirea sa cunoasca complicatiile si accidentele pe care le poate suferi un diabetic.

Astfel, este esentiala sesizarea unei Hipoglicemii severe, cand pacientul nu mai este pe deplin constient.

Intr-o asemenea situatie, o interventie de maxima urgenta – administrarea de glucide concentrate ! – este de insemnatate hotaratoare.

In sfarsit, familia poate exercita o deosebita influenta in ceea ce priveste organizarea vietii personale a diabeticului :

1. optiuni de studii si de profesie,
2. sprijin financiar,
3. program de munca si odihna,
4. si multe altele.

Din punct de vedere moral-afectiv, ar fi numeroase lucruri de subliniat :

Se cere inainte de toate ca familia, ca si bolnavul insusi, sa inteleaga si sa accepte cu calm existenta inexorabila a bolii.

Aceasta este realitatea : o data ce a aparut, diabetul nu se vindeca in stadiul actual al stiintei ( eventualitate care poate deveni candva realizabila ).

Cert este urmatorul lucru : buna ingrijire poate asigura diabeticului o viata foarte apropiata de aceea a omului normal si – hai sa spunem si asta – ii va permite sa astepte in conditii de securitate realizarile viitoare ale stiintei medicale.

Asadar, este necesara si justificata o atmosfera optimista si trebuie combatute exagerarile, dramatizarea situatiei.

Consideram de asemenea, ca nu isi are rostul ascunderea existentei bolii fata de prieteni si colegi ( ca sa nu mai vorbim fata de o viitoare familie, in cazul celor care intentioneaza sa se casatoreasca ).

Diabetul  nu este un sigmat, si nu implica nimic rusinos.

Invers, nici minimalizarea nu trebuie incurajata : a neglija rigorile regimului alimentar si ale restului terapiei, sau a neglija controalele periodice echivaleaza cu impingerea spre prapastie.

Toata familia trebuie sa aiba o atitudine clara si consecventa in aceasta directie.

Un diabetic trebuie – prin natura bolii lui – sa fie o persoana ordonata : il obliga la aceasta programul de tratament, orarul meselor, etc.

Parintii unui copil si adolescent care au facut diabet au un rol deosebit in calauzirea acestuia pe calea ordinei si disciplinei.

Si, inca un aspect : un mediu familial sanatos, principial, va ajuta enorm la respingerea influentelor negative, si a eventualelor incercari de a inlocui mijloacele terapeutice stiintifice, cu unele empirice ( dupa cum am aratat si in subcapitolul despre Alimentatie, exista inca numeroase persoane care isi inchipuie ca se pricep sa trateze bolile mai bine chiar decat  medicii specialisti, folosind tot felul de mijloace de convingere – unele incorecte si agresive – cu care pot reusi sa “pacaleasca” pe cei naivi sau creduli ).

Inainte de a incheia aceasta scurta prezentare a diabetului, trebuie sa infatisam cititorilor cateva noutati si perspective terapeutice :

S-au realizat si sunt in uz preparate insulinice de inalta puritate ( cum sunt cele denumite “Monocomponent” ) si chiar preparate insulinice de tip uman.

Se fac cercetari intense asupra transplantului de pancreas ( mai exact al unor fragmente producatoare de insulina ).

De asemenea, se experimenteaza diferite tipuri de “pompe” automate pentru introducerea continua a insulinei, si se testeaza realizarea unui veritabil pancreas artificial.

Unele rezultate obtinute prin intermediul Imunologiei si Geneticii lasa sa se intrevada posibilitati exceptionale de tratament si profilaxie, care tintesc insasi esenta acestei boli.

( Extras din Medicina pentru Familie sub redactia Prof.dr.Marin Voiculescu, membru corespondent al Academiei R.S.R., Autori : Acad.prof.dr. Ana Aslan, dr.Bungetianu, farm. O.Bojor, [...] prof.dr.M.Voiculescu, Ed. Medicalã, Bucuresti, 1986 )