Psihologia învãtãrii. Mecanismele învãtãrii : I.P. Pavlov ( 1 )

Psihologia învãtãrii. Mecanismele învãtãrii : I.P. Pavlov ( 1 )

În psihologie, termenul de învãtare are un înteles mai larg decât în vorbirea obisnuitã.

Dupã A.N. Leontiev, învãtarea este “procesul dobândirii de cãtre fiinta vie, a experientei individuale de comportare”.

Deci, tot ce nu este înnãscut, este învãtat.

Astfel, învãtarea implicã :

1. formarea gândirii abstracte,
2. nasterea sentimentelor complexe,
3. constituirea vointei si a trãsãturilor de personalitate, etc.

Nu este vorba doar de memorarea unor cunostinte.

În procesul experientei se formeazã întreaga personalitate.

Încã de la sfarsitul secolului trecut, unii oameni de stiinta s-au gandit cã intelegerea proceselor psihice ar putea fi mai facilã daca am studia comportamentul animalelor :

Pe de o parte, putem organiza experientele mai indrazneste, si, pe de alta parte, psihicul animalelor fiind mai simplu, ar fi mai usor sa stabilim unele legi fundamentale, care sa ne inlesneasca apoi descrifrarea psihicului uman.

Iatã de ce, o datã cu sfarsitul secolului trecut, a fost initiatã o serie de investigatii experimentale, in vederea elucidãrii procesului de învãtare la animale.

I.P. Pavlov despre mecanismele invatarii :

I.P. Pavlov a fost fiziolog, dar cercetarile sale asupra Digestiei l-au dus la surprinderea unor importante fenomene psihice.

Astazi, in toate manualele de psihologie sunt prezente, ideile si metoda acestui mare om de stiinta rus.

El explica activitatea nervoasa superioara, prin dinamica a 2 procese :

1. excitatia – procesul declansarii sau intensificarii unei activitati ;
2. inhibitia – care duce la oprirea ori diminuarea unei activitati.

Potrivit unor legi, aceste 2 procese se succed si alterneaza pe suprafata cortexului, in asa fel incat, daca excitatia ar fi luminoasa si inhibitia ar fi intunecata, atunci scoarta cerebrala ar semãna cu un oras luminat noaptea, unde luminile alterneaza cu zone intunecate, si, din cand in cand, unele lumini se sting si alte lumini se aprind.

Pavlov descrie 2 activitati nervoase fundamentale :

1. Reflexele neconditionate sau înnãscute, ce constau in legaturi constante intre anumiti agenti ai mediului ( stimuli, excitanti ), receptionati de organele senzoriale, si anumite activitati ale organismului. Reflexe innascute (neconditionate) sunt : clipitul, la producerea unei lumini puternice, retragerea mainii, atunci cand atingi o plitã incalzita, salivarea, cand punem in gurã pesmet uscat, si altele ;
2. Reflexele conditionate sunt legaturi temporare intre nenumãrati agenti ai mediului (stimuli, excitanti), receptionati de organele noastre senzoriale, si anumite activitati ale organismului. Acestea se formeaza in conditii bine precizate, si din acest motiv sunt numite [ reflexe ] “conditionate”. Dupa cum ele pot si dispãrea, ceea ce justificã apelativul de legaturi temporare.

Luãm un exemplu clasic de reflex conditionat, format in laboratoarele pavloviste :

Un caine este adus in laborator si este legat in curele, pentru a nu se deplasa.

Se aprinde o luminã, pe care animalul se multumeste sa o priveasca.

Apoi i se pune cainelui pesmet pe limbã, ceea ce ii provoacã o intensã salivatie.

Daca se repetã de mai multe ori coincidenta dintre luminã si pesmet, la un moment dat constatãm cã, de indata ce se aprinde lumina, cainele saliveaza.

Aceasta salivatie la producerea unei lumini constituie un reflex conditionat.

Pentru a preciza conditiile formarii unui reflex conditionat, sa lamurim cativa termeni consacrati.

Stimulii sau excitantii sunt denumiti agentii mediului ambiant, actionand asupra organelor senzoriale.

Stimulii sunt de 3 feluri :

1. indiferenti – cand nu produc animalului decat o reactie de orientare : intoarcerea capului, privirea cu atentie in directia stimulului nou ;
2. neconditionali – daca produc aparitia unui reflex neconditionat, si
3. conditionali – cei care conduc la producerea unei reactii conditionate.

Asadar, a forma un reflex conditionat inseamna sa transformi un excitant (stimul) indiferent ( lumina ), in excitant (stimul) conditional ( salivarea ).

Sunt 5 conditii principale :

1. Stimulul indiferent (lumina, in cazul de mai sus) sa coincida cu stimulul neconditional (pesmetul, hrana), in repetate randuri.

In experienta citata mai sus, lumina trebuie sa aiba loc concomitent cu hranirea, de mai multe ori.

Aceasta coincidentã este denumitã “întãrire”.

2. Stimulul indiferent ( lumina ) sa preceada stimulul neconditional ( pesmetul, hrana ), cu cel putin 1 / 2 de secundã. Daca se produce in acelasi timp, sau dupa stimulul neconditional sau innascut, atunci nu se mai formeaza legatura temporara.
3. Emisferele cerebrale trebuie sa fie in stare de excitabilitate, adica animalul trebuie sa fie treaza si flamand, daca ne bazam pe reflexul salivar.
4. Stimulul indiferent ( lumina ) sa fie suficient de intens, pentru a putea fi perceput.
5. Stimulul indiferent ( lumina ) sa fie mai slab decat stimulul neconditional, innascut ( pesmetul, hrana ). Este vorba, nu de intensitatea fizica, ci de intensitatea biologica, de importanta stimulului pentru caine !

S-a efectuat o experientã, de catre N. Erofeeva, care ilustreaza aceastã ultimã conditie, adica conditia 5 de mai sus :

Erofeeva a tinut un caine flamand mai multe zile.

( 1 ) Adus in laborator, il curenta electric, dandu-i totodata de mancare.

Repetand experienta, a constatat cã, desi curentul electric era destul de intens, cainele saliva o data cu producerea lui.

In acel moment, durerea cauzatã prin administrarea curentului era totusi mai micã decat foamea si placerea cauzate de hranire.

( 2 ) Apoi Erofeeva a facut o incizie in piele si aplica electrodul direct pe os, ceea ce producea o durere insuportabila.

In aceste conditii, oricat de flamand era animalul, nu s-a mai putut forma reflexul conditionat :

Intensitatea durerii era mai mare decat foamea.

In afara reflexelor conditionate tipice, in laboratoarele pavloviste s-au elaborat si unele reflexe conditionate particulare, care insa ne ajutã sa intelegem mai bine caracteristicile invatarii umane.

( I ) Asa s-au obtinut conditionãri datorate imitatiei :

In laborator erau adusi 2 câini :

Un caine era legat in curele, si i se elabora un reflex la un sunet, dandu-i-se pesmet.

Celalalt caine nu primea nicio fãrâmã de pesmet, ci numai asista la experientã.

Or, de la o vreme si el saliva cand se producea sunetul, deci el imita reactia tovarasului sãu de suferintã.

Fenomenul acesta este frecvent la om, mai ales la copil, care imitã cu usurintã gesturile, vorbele, expresiile adultului.

Imitatia înlesneste mult învãtarea, in special in domeniul priceperilor motorii, al mânuirii uneltelor.

( II ) A doua categorie de reflexe aparte, sunt reflexele stabilite intre doi excitanti, ambii indiferenti :

Un câine stã linistit in laborator :

Deodatã se aprinde o luminã in dreapta cainelui : cainele priveste inspre luminã, dar nu se întâmplã nimic.

Imediat se aude un sunet in stanga cainelui, care isi orienteaza atentia, intorcand capul in aceasta directie nouã.

De asemenea, nu survine nimic altceva.

Daca, facand o serie de pauze, se repetã succesiunea luminã-dreapta, si sunet-stânga, la un moment dat, dupa ce s-a produs lumina, cainele intoarce capul spre stanga, inainte de a se emite sunetul.

S-a format deci o legatura temporara, intre centrii optici si centrii auditivi.

S-ar parea cã s-a incalcat prima conditie a formarii reflexului conditionat, neintervenind niciun stimul neconditional, innascut.

De fapt, existã un reflex innascut la baza formarii legaturii temporare : este vorba de reflexul de orientare : intoarcerea capului si privirea cu atentie in directia noilor excitanti.

Ca urmare, si reflexul conditionat format va avea proprietatile reflexului de orientare : el se stinge daca succesiunea celor 2 stimuli se repetã fara pauzã, de multe ori.

( extras din Psihologie generalã, Andrei Cosmovici profesor de psihologie la Universitatea “Al.I.Cuza”, Ed. Collegium Polirom, Iasi, 1996 )