Anxietatea (2). Sarah, tatãl ei si prietenul

Anxietatea (2). Sarah, tatãl ei si prietenul

Prezentare de caz ( Barnet, 1985 ) :                  

Dr. : E bine asa. Ia sã vedem acum, dacã mai este o Sarah înlãuntrul tãu, care nu se simte bine.

Dacã este, dã din cap în semn cã da !

(Sarah descoperã o experientã care s-a petrecut dupã multi ani, si care seamãnã cu prima.

Aparent, bãiatul cu care se împrietenise, era drãgut, dar Sarah se simtea altfel.

Baiatul o speria pe Sarah si ea nu il plãcea.)

Pacienta ( P. ) : Dã din cap.

Dr. : Cati ani aveai atunci ?

P. : 18, 19 ani.                                                                      

Dr. : Ce s-a intamplat ?

P. : Aveam un prieten !

Dr. : Era un baiat dragut ?

P. : ( cu o mimicã tristã ) Este un barbat.

Dr. : Si ce daca ? Ce face el ?

P. : Se bate cu tatal sãu. Ii place lupta.

Dr. : Si asta nu e bine, nu-i asa ?

P. : Este egoist.

(Sarah isi urãste prietenul, si totusi stã cu el, pentru a nu supãra pe nimeni, mai ales pentru a nu supãra figurile materne.

Ea se simte neajutorata, si asta îi amplificã anxietatea.)

Dr. : Ce simti, de fapt ?

P. : Îl urãsc.

Dr. : Daca il urãsti, de ce stai cu el ?

P. : Mama lui nu-mi dã voie sa ma intalnesc cu alti baieti.

Dr. : Dar ce amestec are mama lui în asta ?

P. : Eu locuiesc cu parintii lui.

Dr. : De ce locuiesti acolo ?

P. : Tatal meu m-a acuzat cã sunt o târfã.

Atunci am plecat de acasã.

Mi-am luat serviciu si locuiesc cu ei.

(Din nou, Sarah a primit confirmarea cã este rea si nu trebuie sa tinã seama de propriile sale dorinte si nevoi.)

Dr. : Te simti ca intr-o capcanã ?

(Aceasta nu o împiedicã sa fie furioasã, dar furia trebuie reprimatã, si aceasta produce anxietatea.)

P. : Da. Larry se intalneste cu alte fete, iar eu nu am voie sa ma intalnesc cu alti baieti.

Dr. : Pariez cã asta te infurie !

(Din nou, terapeutul face apel la Ego-ul lui Sarah de adult, pentru a vedea lucrurile asa cum sunt de fapt.)

P. : Da.

Dr. : Sarah de 35 de ani, ai auzit ce am vorbit ?

P. : Da.

Dr. : Sarah de 18, 19 ani este prinsã în capcanã si se simte groaznic. Poti sa o ajuti ? Ea este furioasa si neajutoratã. As vrea sa intelegi pe simte ea.

Cand ai reusit, dã din cap.

(Din nou, Sarah este incurajata sa simtã cã sentimentele ei din acea perioadã erau firesti la timpul respectiv si acceptabile, dar cã acum ele nu mai sunt necesare.)

P. : ( semn ) Da.

Dr. : Bine. Sarah de 18, 19 ani, acum cã ai auzit de asta, mai trebuie sa te simti speriatã, lovitã, furioasã si dominatã de sentimente de culpabilitate ?

(Ea este încurajatã sa gaseasca singurã o modalitate de a se elibera de aceste trãiri.)

P. : Nu.

Dr. : Bine. Sarah cea de 35 de ani, doresc sa gasesti o cale pentru Sarah cea de 18 ani, sa scape de sentimentele de disconfort de care nu mai are nevoie.

Cand ai gasit solutia, fã un semn cu capul !

P. : Da ( semnal ideomotor )                         

(Apoi, dupa ce s-au explorat toate conflictele trecute, s-au administrat sugestii directe de intarire a Ego-ului si crestere a autostimei.)

Dr. : Deci, Sarah de 18 ani, existã o cale prin care poti scãpa de vechea tensiune care nu mai este necesara.

Foloseste-te de calea indicata si, cand te-ai eliberat de teamã, fã semn.

(Sugestiile au fost inregistrate pe o casetã si ea trebuie sa le asculte zilnic.)

P. : ( semn ) Da. Zâmbeste.

(Apoi, pacienta a fost invatata sa practice autohipnoza pentru situatiile in care s-ar simti tensionata.)

Dr. : S-au dus toate. E bine acum, nu-i asa ?

(Cand Sarah a devenit mai relaxatã, s-a constatat si imbunatatirea relatiilor cu sotul ei. )

( Extras din Hipnoterapia, Teorie si Practica, Irina Holdevici, Ed.Dual Tech, Bucuresti, 2004 )