Despre Casa Verde
“A fost odatã, cândva, într-o altã tarã, o minunatã Casã Verde.
Un bãietel trecea în fiecare zi prin fata ei în drum spre scoalã, întrebându-se cum ar fi dacã ar lucra acolo în interiorul minunatei Case Verzi.
Curând venea vacanta de varã si scoala urma sã se închidã.
Într-o zi, bãiatul se opri în fata Casei Verzi, ciocãni la poartã si întrebã dacã nu se gãseste ceva de lucru pentru el.
Desi nu a asteptat decât câteva minute, i s-a pãrut o vesnicie pânã când a venit stãpâna Casei, o femeie voinicã, cu brate puternice.
“Poti lucra aici, dar numai dacã lucrezi foarte bine, esti foarte atent si nu lasi mintea ta sã zboare”, i-a spus ea.
Bãietelul a fost incantat sa primeasca slujba.
In dimineata urmatoare, el s-a dus la serviciu si a aflat multe lucruri interesante.
Casa Verde era o constructie imensã cu nenumarate randuri de sere de sticlã în care se reflectau razele soarelui.
In interiorul serelor era umezealã si cãldurã pentru cã acolo cresteau diferite plante în ghivece sau in lãdite, pe rafturi.
Baietelul s-a lãsat furat de feeria culorilor, formelor, miresmelor, astfel incat a uitat de sine... de lumea de afarã, pierzand notiunea timpului, pe masura ce admira splendorile din Casa Verde, care semãna cu o imparatie a zânelor.
Zi de zi, baietelul transplanta si ingrijea rãsaduri, pe care le uda, observând cum cresc... cresc tot mai mari...
Intr-o zi, un ghiveci cu un rãsad a cazut in spatele raftului... acolo era intuneric si nimeni nu l-a vazut...
Rãsadul a rãmas mult timp acolo, pierdut, uitat de toti...fara apãrare...fara viatã, uscat... îngãlbenit...
Facand curat in serã, baietelul a gasit micul ghiveci...
Ce se întâmplã ?, s-a intrebat el, plãntuta asta nu este la fel cu celelalte...
El a ridicat ghiveciul si l-a privit in luminã, constatand cã rãsadul a murit...dar examinându-l cu mai multa atentie, a descoperit un mugur verde chiar langa rãdãcinã...
Ce as putea face pentru planta aceasta ?, s-a întrebat, si imaginatia lui a inceput sa lucreze...
Baiatul a mers la stapana serelor si i-a aratat ce a gasit, intreband-o daca e bine sa pastreze planta.
“Nu e bine, arunc-o, a spus ea... O sa-ti dau alt rãsad mai bun... Nu trebuie sa pierzi timpul cu plante moarte...”
Dar baiatul nu a vrut sa cedeze...
La sfarsitul zilei a privit rasadul cu multã atentie si a observat cã undeva, in interiorul ei, planta mai are multã viatã...
Ea a continuat sa creasca in intuneric si uscaciune, si si-a format un sistem de radacini puternice...foarte puternice...care au continuat sa creasca, sa se dezvolte in ciuda lipsei apei si luminiii, ghiveciul devenind neîncapator pentru puternicele radacini...puternicele radacini care au facut ghiveciul sa crape, datorita fortei vitale a plantei...
Baiatul a cercetat din nou sistemul de radacini puternice, pline de viatã.
El a plantat rasadul in pamant bogat, intr-o ladita in care avea suficient loc si apã, departe de celelalte plante...
Dupa cateva saptamani au inceput sa aparã frunzulite, pe masura ce puternicele radacini absorbeau umezeala si hrana din pamant...
Da, mica plantã crestea... crestea mereu...
Baiatul a continuat sa îngrijeasca rasadul care devenea tot mai mare...tot mai mare...astfel incat a avut nevoie de o nouã ladita...
La sfarsitul verii, vacanta s-a terminat si baiatul a parasit serviciul...
Au trecut multi ani, si el nu a uitat experienta de la Casa Verde.
Adesea, el se gandea la micul rasad, care acum trebuia sa fie o plantã intr-o gradina...
Cel mai mult se mira de modul in care a supravietuit, a rezistat, a crescut si s-a dezvoltat micul rasad, si aceasta numai din cauza sistemului sãu puternic de radacini”.”
“Casa Verde”, povestire adaptatã dupa “Rãsadurile”, Wallas ( 1985 ), (adaptata de noi ).
Povestea “Casa Verde” face parte din sugestiile de intarire a Ego-ului.
Astfel, Hartland ( 1971 ) este primul terapeut care a utilizat sugestii directe de intarire a Ego-ului.
Mai tarziu, Stanton ( 1993 ) a abordat problematica intaririi Ego-ului, intr-o maniera ceva mai indirecta.
Acesti autori, impreuna cu Hammond ( 1990 ), sunt de parere cã sugestiile de intarire a Eu-lui trebuie utilizate la inceputul psihoterapiei, pentru cã majoritatea clientilor nu luptã pentru abandonarea simptomelor lor, intrucat nu se simt suficient de puternici sa o faca, acestia avand nevoie de un fel de “fortificare”in plan psihologic.
Gafner si Benson ( 2003, p. 295 ) utilizeaza pentru intarirea Ego-ului, tehnica Povestirilor Metaforice, ca in exemplul de mai sus.
( Extras din Hipnoterapia, Teorie si Practica, Irina Holdevici, Ed.Dual Tech, Bucuresti, 2004 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu