Cu Sorin Tilie despre studiul la biblioteca, inscrierea la examenul de traducator, despre prieteni

Cu Sorin Tilie despre studiul la biblioteca, inscrierea la examenul de traducator, despre prieteni

Perioada in care am frecventat biblioteca de drept a Colegiului juridic francez o pot imparti, din nefericire, in doua etape :

Initial, a fost ideea – binevenita ! – a Dariei Gheorghiu, sa mergem impreuna la Biblioteca de Drept a Colegiului juridic, Daria absolvise facultatea de drept a Universitatii Bucuresti ( ea a fost colega fratelui meu in anul intai de facultate 1996 – 1997 ), si, prin urmare, am plecat impreuna spre biblioteca.

Daria a vazut biblioteca, sala de lectura, si apoi si-a luat ramas bun de la mine, lasandu-ma sa stau acolo sa invat.

Ideea ei a fost binevenita, pentru ca nu stiam daca vor admite la biblioteca persoane care nu sunt studente la Drept, la Universitatea Bucuresti ( in special la UB ).

Insa cand am intrebat bibliotecara si dupa ce i-am explicat ca am nevoie sa studiez pentru a sustine cateva examene de traducator, printre care pe acela organizat la Bucuresti, prin intermediul Institutului Francez, de catre Camera de Comert si Industrie din Paris, aceasta, bibliotecara mi-a spus ca imi poate face un abonament si initial, abonamentul a costat numai 50.000 lei vechi, sau 5 lei noi de astazi.

( Ulterior, pretul abonamentului a crescut la 30 de USD, dolari platiti in lei romanesti, la cursul Bancii Nationale a Romaniei din ziua platii ).

Asa fiind, am inceput sa frecventez biblioteca si o vreme mi-a mers bine.

Intr-o buna zi, dupa o perioada, in biblioteca a intrat o veche prietena de-a mea, Adriana Motatu, avocata si fosta procuroare de sedinta.

Adriana avea nevoie sa se documenteze pentru ca lucra inca la teza ei de doctorat, sub conducerea profesoarei Brandusa Stefanescu.

Dupa ce le-a explicat profesorilor francezi de Drept, care isi aveau micul birou in prima incapere, - prima in care intrai cand paseai de pe coridor, in Biblioteca – ce anume cauta si doreste la Biblioteca, Adriana a intrat in mica sala de lectura in care ma aflam.

Asa mi-am regasit o veche prietena.

I-am explicat si eu ce fac la biblioteca, ce studiez, si de ce, in ce scop.

Apoi, am rugat-o pe Adriana daca ma poate ajuta, sa studiem impreuna codul francez de procedura civila, si codul francez de procedura penala, si sa incercam sa gasim corespondentul termenilor juridici, in raport de codurile din Romania, de procedura civila, respectiv de procedura penala.

Adriana a incuviintat, era in general o persoana plina de solicitudine, amabila.

Insa, din nefericire, dupa primele cuvinte pe care le citeam impreuna in codurile franceze, Adriana a renuntat, s-a dat batuta si mi-a spus ca, de maniera evidenta, francezii au o procedura diferita de procedura romaneasca, si, prin urmare, nu stie cum sa facem corespondenta, echivalenta termenilor ?!

Asa incat a trebuit sa ma descurc singura, si cum incepusem sa studiez singura, la fel am si continuat.

Insa, ca o observatie sau o constatare, din clipa in care Adriana a venit la Biblioteca, - eu nu vreau decat sa fac o constatare si atat ! – din ziua aceea, la biblioteca nu mi-a mai mers bine.

Inainte de intalnirea cu Adriana in biblioteca, am fost lasata sa studiez, profesorii francezi se obisnuisera cu mine, zi de zi, la biblioteca, chiar si Andreea, bibliotecara ea era aceea cred, cu accent ardelenesc.

Efectiv eram lasata in liniste, in pace, sa imi aleg carti, imi alegeam anumite cursuri sau dictionare pe care le consultam numai in sala de lectura, iar pentru acasa luam cu imprumut alte carti.

De regula, cartile noi erau excluse de la imprumut, caci erau numai 2, 3 exemplare din acestea si deci nu se dadeau acasa cu imprumut.

Dictionarele, revistele de Drept, Caietele de Drept, si alte publicatii daca erau in acest gen, la fel, nu se dadeau acasa cu imprumut, si trebuiau numai la fata locului consultate.

Din pacate, aparitia Adrianei care m-a bucurat la inceput, imi regaseam o prietena, nu mi-a purtat chiar noroc.

Dupa aceea, in biblioteca si-a facut aparitia si Raluca, la inceput nu stiam daca este bibliotecara sau studenta la Drept, sau numai studenta la Drept.

In final,  - din cate spunea Andreea,  - rezulta ca Raluca era si ea bibliotecara.

Anne-Elisabeth era Secretara Colegiului juridic, era o persoana foarte constiincioasa si sarguincioasa, uneori isi lua pranzul rapid si in fata calculatorului, cu ochii pe monitorul computerului.

Anne-Elisabeth era frantuzoaica, iar apoi am inteles ca era si studenta la Drept, dar in Franta.

Imi amintesc ca, odata, au sosit cateva studente si Anne-Elisabeth le-a spus : “Pai voi pana.... [ in cutare zi ] trebuia sa parcurgeti materia pana aici ... !”

Colegiul juridic francez era gazduit in cladirea facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti.

Studentii in anul intai la facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti, daca doreau, se puteau inscrie in anul intai si la facultatea de Drept a Universitatii Paris I Pantheon-Sorbona, conditia era insa sa fie studenti in anul intai si sa inceapa, astfel, in paralel, din anul intai, ambele facultati !

Desigur, daca isi doreau acesta lucru, ei trebuiau sa sustina un examen de admitere si daca reuseau admiterea, figurau, din punct de vedere administrativ, pe listele de inscrisi, de studenti, ai facultatii de Drept a Universitatii Paris I, Pantheon-Sorbona.

Astfel, ei mergeau in paralel cu doua facultati de Drept.

Din cate retin, cursurile facultatii de drept a Universitatii Paris I se tineau, desigur, la facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti, iar profesorii francezi de Drept isi expuneau cursul in limba franceza.

Insa, cat priveste prezenta mea in biblioteca, in sala de lectura, de la un moment incolo, biblioteca a inceput sa inchida des pentru public, si desigur am fost pot spune pe drept cuvant, perturbata, caci eu ma duceam zilnic la biblioteca.

In biblioteca, profesorii de drept francezi isi continuau activitatea, pregateau examenele studentilor, corectau lucrarile, insa publicul nu era ingaduit.

Pot spune ca publicul insa, aproape nu exista.

Teoretic, mi-am spus eu atunci, ar trebui ca sala de lectura sa fie plina de studentii romani, insa acestia lipseau si de maniera generala, am vazut cateva fete numai, abia mult mai tarziu, cand eu insami eram deja de acum studenta la Drept in anul intai, la Universitatea “Spiru Haret”.

O singura data am intalnit in sala de lectura un student si acesta era belgian, desi vorbea si limba romana.

A fost si cel mai comunicativ de altfel, m-a rugat o data sa ii spun eu ce nota vad scrisa pe o teza a lui, pentru ca i se parea ca nota nu se vedea prea bine.

In fapt, el considera desigur, ca merita o nota mai mare, desi avea o nota destul de buna, opt ? – si cifra pe care am vazut-o eu ( nota ) o vazuse si el.

“Asa am vazut si eu, domnisoara, dar nu vreau sa ma cert cu ei !” – mi-a spus el, cu referire la profesorii francezi de drept.

De fapt, mi se adresase poate chiar cu “Doamna” ?

Rar, cateva studente intrau in biblioteca, isi cautau carti, dar plecau la fel de repede cum venisera.

Am stat si m-am intrebat, de ce oare, tocmai ziua in care a venit Adriana la biblioteca, a fost ca un punct de pornire al inchiderii bibliotecii ?

Stiam ca in Franta se ia o pauza de pranz, obligatoriu, pauza exista si dureaza o ora plina.

Profesorii de drept francezi insa nu inchideau biblioteca cand plecau la masa.

Cel mai adesea, secretara Colegiului juridic, Anne-Elisabeth ramanea in biblioteca pana se intorceau ei, apoi pleca ea la masa, sau alteori ea nu pleca, manca in fata computerului, avea pachetelul cu mancare la ea.

De la un timp insa, incepusera sa tine mortis sa plece cu totii in acelasi timp la masa, mi s-a parut chiar ca tineau sa ia masa cu totii, de unde pana atunci nu se intampla neaparat asa.

Uneori, profesorii aveau alte activitati, sau ieseau in timpul pauzei de masa din incinta facultatii de Drept.

In curtea facultatii de Drept exista Cantina studentilor unde se putea manca la preturi mai ieftine.

Dar ei erau liberi sa dispuna cum vroiau de ora lor de pauza de masa.

Pentru ca era atat de ieftin, adesea, tineri barbati imbracati in costume elegante, erau prezenti in sala de mese a Cantinei studentilor, auzisem ca ar fi fost de la o firma straina care platea salarii de cateva mii, sau chiar zeci de mii de dolari pe luna, net, angajatilor sai, plus bonusurile, si alte prime.

Acestia erau foarte incantati de masa pe care o luau la Cantina.

Objet :	entretien furtunos
De :	Olivia Marcov
À :	Sorin Tilie
Cc :
Cci :
Date :	Mardi 13 juillet 2004 21h11

Buna SORIN !!!!!!

Multumesc pentru mesajul tau.

Ca de obicei mi-a facut placere sa aud descrierea nazdravaniilor lui Adrian, are mult umor si imaginatie, figure-toi ca el, in mintea lui are o reprezentare a ceva, si-a format o imagine , cine stie ce reprezinta pentru el noua lustra, cum spuneai chiar tu, poate o farfurie goala care trebuie umpluta, ca doar nu e frumos sa fie goala , copilul are dreptate, nu-i asa ?

Intuiesc ca, Cristina a apreciat cadourile de la tine, de stricta si rapida utilitate, prajitorul de paine si forma de tarta, de acum trebuie sa se specializeze in pregatirea tartelor frantuzesti (excelente, eu le ador !). banuiesc ca i-ai readus le sourire, odata cu atentiile avute fata de ea !

Vezi ca lucrurile mostenite au o valoare mai mare, mai la propriu mai la figurat, nu-i asa, ca odata cu trecerea anilor, la valoarea unui obiect se adauga vechimea, valoarea capatata, augmentée, datorita scurgerii timpului. Vezi bine, se aplica chiar si in cazul saltelei.... desi nu ca valoare pecuniara....

Hai sa-ti povestesc un episode cum nu credeam sa (mai) existe chiar si la noi aici.

Am fost sa ma inscriu la acel teribil Centru de Perfectionare care apartine de ministerul culturii autohton.

Am ajuns pe la orele 11 H 16 (A.M.) si inscrierile sau mai exact programul cu publicul era pana la orele 12 H 30 (doar trei ore / zi de luni pana joi, ca vineri este pana la 12H00).

Nu-ti mai spun ca aveam ora la doctorul stomatolog pe care l-am lasat sa ma astepte, si promisesem ca ma duc chiar la pranz la cabinetul stomatologic (chiar mi-a fost rusine de dumnealui, dar in fine...o sa ma ierte). Ei bine, cand ajung acolo [la Centrul de Perfectionare] vad destul de multe persoane inaintea mea (nu ma asteptam sa gasesc multa lume), si imi spun eu ca inscrierile vor merge rapid si scap in 10, 15 minute si fac cale intoarsa in drumul taberei si ajung si la ora la cabinet.

Ei nu, nu a fost deloc asa, persoana de la inscrieri a stat cam 20 minute la un candidat, doamne ma intreb ce i-o fi facut, poate conversatie, ca altminteri chiar daca umplea 100 de cereri de inscriere tot nu dura 20 minute !!!!

Inaintea mea la randul (la file d'attente) era o domnisoara care se invoise de la serviciu si care a spus ca este inadmisibil sa mearga asa de incet. In sfarsit am inceput amundoua ce-i drept sa spunem ca apreciem atata eficacitate. Si apoi au inceput si altii sa spuna.... incaperea era complet lipsita de oxigen, de fereastra, de un curent de aer macar de un ventilator ceva acolo, ca de aer conditionat chiar nu se putea pune problema.

Pai bine, au program 3 ore / zi cu publicul si inscrieri se fac doar intre 5 iulie / 16 iulie de vreo 2 ori pe an.

Cert este ca atunci cand mi-a venit randul (ca nu credeam ca mai vine), am dat peste o doamna super nervoasa si irascibila (intuiesc ca auzise despre conversatiile din sala de asteptare, dar asta este situatia, doar nu lucreaza pentru mine persoanl sau pentru altul, are program cu publicul, are un salariu pe care il incaseaza si apoi, nu-i asa este o cointeresare, aceste examene sunt foarte scumpe, fort coûteuses, si sunt mai mult decat interesati cei din Culturã sa faca inscrieri si sa perceapa taxele de inscriere.

Deci nu inteleg de unde si de ce sunt vexati ca nu fac o favoare speciala nimanui ! sa fie clar.

Ai fi spus ca facusem o greseala capitala ca am pasit in institutia cu pricina.

Entretienul a debutat astfel : eu i-am spus doamnei care facea inscrieri la ce probe vreau sa ma inscriu, la franceza-romana, stiinte juridice. Apoi (dupa ce i-am spus),  ea (doamna) mi-a pus intrebarea la ce proba vreau sa ma inscriu ??!!!  Ma rog, m-am facut ca nu observ ca nu a ascultat ceea ce i-am spus pana atunci, si am repetat raspunsul.

Incepuse sa complete o fisa dumneaei, iar mie in acelasi timp mi-a dat o alta fisa spre completare.......Probabil nu a retinut sau vroia sa fie sigura, caci ma mai intreaba inca o data acelasi lucru (deci de 3 ori in total auzise o aceeasi informatie ) , bine, eu fata buna cum sunt nu ma supar si ii raspund iar, ca si prima data, insa ma hazardez eu (mare greseala si fatala !) sa-i pun o intrebare complexa , notamment : Ii spun ca in fapt, eu vreau ambele probe, franceza-romana si romana-franceza, si daca este cu putinta sa aduc taxa pentru proba a doua in alta zi ?! In loc sa asculte ce o intreb ea scria de zor la formularul cu pricina (nu o fi sesizat tonul interogativ din intrebarea mea, de obicei tonul te anunta ca urmeaza o intrebare si atunci astepti sa auzi ce vrea candidatul sa afle de la tine). Fantastic este ca ea a gresit formularul si l-a rupt brusc, dupa ce l-a sifonat nervos in maini. A ridicat capul de la birou, si mi-a spus, : "Eu nu stiu ce e cu voi, cu dvs., cred ca ar trebui sa va duceti .....la un control ....cred eu ca era pe punctul sa adauge sau chiar o fi adaugat, ?" , ca ce-i drept eram siderata de afirmatia si reactia ei si o priveam éblouie de atata insolenta. Tonul ei era isteric, revoltat de parca cine stie ce se intamplase ! Cred ca a intentionat sa ma dea si afara din biroul dumneaei.

Am fost tentata pe moment sa-i raspund ca eu am fost deja la control, acum ar fi randul ei sa se duca....ca nu eu interpelez persoanele de o asemenea manière, ci ea, prea-distinsa o face !!!!!!!!!

Dupa care a adaugat vazand ca eu tac, ca in ziua aceea toti candidatii au avut ceva, ca o fi de la caldura mare de afara si ca nimeni nu a fost capabil sa completeze un formular ca lumea (comme il faut) pana atunci ....desi , remarci, ca ea gresise formularul, si ea il rupsese si nu eu ???!!!!

Domnule, parea o doamna respectabila, nu stiu cum a reusit sa scoata asemenea remarca din gurita ei.

Eu nu pot sa pricep cum intr-o institutie se vorbeste asa cu oamenii, ca desi la tribunal era o munca stresanta la maximum si totusi oamenii nu erau interpelati in asemenea mod si trimisi la control pentru ca ne puneau intrebari si ne cereau informatii.

A fost revoltata de intrebarea mea relativa la posibilitatea platii repoussée [amânate] a celei de-a doua taxe, si mi-a raspuns ca ea a zis clar (probabil ca pe afisul-nota cu informatii "a zis", desi afisul era mut), ceea ce a facut-o sa-si iasa (pe romaneste) din pepeni. "Nu, zice dumneaei, eu am spus clar, pentru fiecare proba se plateste taxa cand te inscrii, la inscriere".

In sfarsit eu o intrebam daca nu exista vreo alta modalitate, ca si cum nu era cu putinta, sau nu s-ar fi putut recurge la o procedura mai flexibila, dar ai fi spus ca nu a auzit de o modalitate de plata cu amanare (de cateva ore) niciodata in viata ei.

Pe culoare, in sala de asteptare, lumea vorbea ca sunt respinsi multi candidati care au fost plecati ani de zile in strainatate, de exemplu in SUA si totusi au picat fara explicatii proba de engleza !!!! ca nu se dau explicatii ci esti picat fara justificare si la infinit (adica de mai multe ori la rand).

Mare ciudatenie, nu-mi inchipuiam ca este un lucru complicat sau ca ar putea sa fie interese la mijloc intr-un simplu examen de traducatori.

Acum, Sorin , sincer vroiam sa ma inscriu la proba denumita de ei de "retroversiune", adica traducerea din romana in franceza (pentru care vezi bine se percepe inca o data tariful), dar in aceste conditii nu fac greseala. Deja inteleg ca ar fi un miracol divin daca as lua si examenul acesta......

Am crezut ca am nimerit en Papouasie nu en Roumanie.

Totusi aproape 6 ani plini cat am lucrat in Justitie, la noi, asa accueil nu am vazut sa fie cuiva facut....

Si iata ca la Cultura, domnule, la CULTURA on ne s'acculture point !

Sa nu cerem imposibilul n'est-ce pas ?

Concluzie : ma canalizez pe examenul francez, organizat de CCIP din Franta, ca vad ca pe aici chiar nu e rost.....ca nu ai cu cine sa discuti, se uita la tine de parca esti cine stie de persoana non grata.

O sa caut sa-mi obtin atestatul/diploma la francezi si apoi sa-mi caut de lucru la o firma franceza, de avocatura idéalement.

De exemplu am o vecina care lucreaza de ani de zile intr-un post (vad eu foarte stabil) la o firma franceza de medicamente din Bucuresti. Deci se poate.

Un eveniment fericit este ca joi si vineri biblioteca inca va mai fi deschisa la colegiul francez juridic....

Insa maine este Ziua Frantei  - le 14 juillet si biblioteca va fi inchisa.

Am avut rendez-vous de vreo 2 ori cu Adriana , la biblioteca franceza de aici de la colegiul din facultate, eu am inceput sa fac cateva traduceri pentru reactualizarea lucrarii ei  de doctorat si ea este dispusa sa-mi furnizeze unele explicatii juridice, adica concret, lucrat cu codurile in fata si eventual vazut care este corespondentul intre procedura franceza si cea romana si cum s-ar putea traduce in limbaj specializat.

Alte noutati nu am, azi a plouat, dar in rest am avut canicula.
Bine, ce grozav de tine ca traiesti intr-o lume civilizata.
Complimente parintilor tai, familiei, si Cristinei si lui Adrian,
Succes la serviciu (nu mi-ai spus cum mai merge, ce mai e nou)....
Ma bucur ca iti revezi amicii, pe Sio & Caroline, cei de la Butte aux Cailles nu ?

Si cum era ceaiul de crizanteme ?????

Dulce si aromat ?

Pe curand, mai scrie si tu,
Olivia.”
  sorin tilie <...> wrote:

Buna Olivia,

iata ca ieri am schimbat salteaua de la patul meu, (pe
care o mostenisem de la varul meu), cu alta pe care am
cumparat-o ieri, si astazi sint intepenit de spate, de
parca am dormit pe lemn. sa vedem cine se deformeaza
primul, spatele meu, sau salteaua.
din batrini se povesteste ca este bine sa dormi pe
dur, dar poate numai pe spate...
pe aici ploua intr-o veselie, si cind nu ploua este
inorat. simbata am fost la aniversarea cristinei si a lui
anthony, i-am dus un prajitor de piine si o forma de
tarta, si tata i-a montat o lustra in sufragerie, care
este noul loc de joaca a lui adrian, care imediat a
inceput sa arunce cu papucii in ea. este adevarat ca
lustra are o forma de farfurie agatata cu trei fire,
in mintea lui nu vrea sa lase farfuria goala.
duminica, am fost in vizita la sio si caroline,
prietenii aceia din paris, la care am gustat un ceai
de crizanteme.

miercuri este ziua frantei, deci va fii o zii libera.
marti vor fii focuri de artificii, pentru cei care vor
infrunta aglomeratia si ploaia, deci noroiul.
pe curind,

sorin »

Objet :	pause
De :	Olivia Marcov
À :	Sorin Tilie
Cc :
Cci :
Date :	Jeudi 15 juillet 2004 21h30

Buna  SORIN !!!!!!!!!!

Multumesc pentru raspunsul tau, intr-adevar iti trebuie multa rabdare ca sa treci peste as spune prea multe "bariere", de parca suntem la cursa cu obstacole.

Relativ la cucoana (cel putin) isterica si istorica de altminteri - caci aveam impresia ca traieste intr-o lume revoluta (in care vorba ta, se  asteapta un impuls strong ca sa se treaca la "fapte" de genul "aporturilor" in natura - adica la inscriere) , si ca nu iese niciodata din camera aceea din cladirea intunecoasa si cam insalubra.....aveai senzatia ca de mult a pierdut contactul cu actualitatea, ma rog daca l-o fi avut, caci bun simt nu prea avea.

Nu era singura dumneaei, era cu un domn, pe care il denumea ea "Domnule Director ", ca o fi fost director al acelui centru de formare sau al vreunui serviciu, birou , nu stiu,......cert este ca am avut impresia ca am calcat pe proprietatea privata a cuiva in mod ilicit si ca ma "sanctioneaza", nici o clipa nu aveai senzatia ca te afli intr-o institutie a statului.

Tata, caruia i-am povestit incidentul, mi-a spus sa ma retrag ca este clar ca ma vor pica (elimina) din start, doamna istorica si domnul Director....

Cat priveste luptele psihologice ai dreptate sa le califici astfel, azi - joi si teoretic si vineri - biblioteca anunta inca ca va fi deschisa inainte de intrarea in vacanta pana la reluarea activitatii in data de 23 / 08/ 2004....

Miercuri (le 14) a fost jour férié, fiind la fête nationale de la France, cu o zi inainte, marti, rugasem o blibotecara (una din cele 2 care lucreaza acolo) sa-mi fotocopieze un material din Noul cod de procedura francez editia 2003, care este "exemplaire exclu du prêt" caci este cam singurul (sau sunt vreo 2 in total de acest gen). Eu am interesul sa ma documentez in ce priveste codurile din editiile cat mai recente....

Acum, bibliotecara Andreea era foarte ocupata si desi am rugat-o a refuzat , caci are treaba si nu are timp. Apoi a spus ca joi si vineri ea nu mai vine (probabil intra in concediul de odihna), dar ca o roaga pe colega ei bibliotecara Raluca sa-mi permita sa iau cartea afara din biblioteca si sa fotocopiez la un centru din afara facultatii.

Ma rog, din start, s-ar fi pus intrebarea de ce joi, Raluca personal nu ar fi putut sa fotocopieze materialul cu pricina....

In sfarsit, Andreea a spus ca Raluca ar fi de acord, caci a instiintat-o despre ce e vorba.

Acuma de regula Raluca, nu prea sta in sala de lectura, iar cand apare, apare ca sa-ti spuna ca inchide biblioteca. Desigur ca pot fi si ocazii in care intervine vreo activitate inopinata ce implica suspendarea programului bibliotecii pentru cateva ore....

Dar cu Raluca asta se intampla cat de des cu putinta.....Odata a avut chiar amabilitatea atat de touchante de a ma intreba "Mai aveti de lucru, ? Cat mai aveti de lucru??? Ca trebuie sa inchidem, caci nu stiu ce trebuie facem (calculam mediile studentilor) si nu se mai poate trece prin sala asta .".  In paranteza fie spus aceea era sala de la parter, dar mai exista o sala de lectura la etaj !!

Felul in care te interpela, : "Ei, mai aveti de lucru ? Mai lucrati MULT ?" te facea sa te gandesti daca ei nu i se intampla sa lucreze Mult ?! Apoi intr-un fel iti cerea socoteala de parca te tolera acolo ca si prezenta.

Azi cand am ajuns biblioteca era inchisa, am gasit la usa o studenta la ASE la Stat pe care o cunoscusem nu de mult, si ea mi-a spus ca deja Raluca plecase si inchisese in urma cu vreo jumatate de ora biblioteca, spunand ca Redeschide intr-o o ora si jumatate !

Bine, ne-am spus noi sa asteptam, poate azi mananca mai mult, sau are vreo treaba personala de rezolvat.

Bref, in loc de 1 ora si jumate ea a lipsit DOUA ORE SI JUMATATE !

A aparut pe la 15 H 20  , dupa ce mai inainte venisera (din pauza de masa) si profesorul si profesoara francezi.

Am impresia ca profesorul M.Gildas Fresneau i-a facut o mica observatie pentru intarziere, insa ea a inceput sa dea din maini, ca un fel de épouse exaspérée si plictisita, si sa spuna : “Gildas, te rog ! te rog ! (adica lasa-ma in pace, ia scuteste-ma !").....

Profesorul nu i-a mai spus nimic.

De regula Raluca nu poate sa primeasca (decat rar) carti ce se cer a fi restituite (si atunci ai impresia ca ti-a facut o favoare personala), iar daca vrei sa fotocopiezi material sau sa iei cu imprumut, trebuie cum spune chiar ea , sa : "Asteptati pe colega mea Andreea !", ca si cum numai Andreea poate utiliza fotocopieuza...

In alta imprejurare, la pauza de masa, Andreea nu a vrut sa inchida sala caci eu eram acolo, insa Raluca o intreba insistent : "tu nu mananci?", Andreea a spus ca mananca dupa ce se intoarce Raluca de la masa (ca sa nu inchida), insa Raluca a insistat sa vina si Andreea.

In alta imprejurare tot cu ocazia pauzei de masa s-a exprimat la intrebarea Andreei in genul " Las-o sa plece ! " (era vorba de mine, caci eram singura in biblioteca, si prin urmare eu trebuia sa plec ca sa poata fi inchisa sala....

Bine, in fine, ce sa-ti spun o fi un mare efort sa fii in mod firesc si natural amabil cu oamenii si probabil i s-ar cere un efort peste putinta de realizat...

Pe scurt, la ora 4 pm a trebuit si eu sa ma ridic si sa plec, caci intarziam prea mult la dentist....

En outre, cireasa de pe tort este ca Raluca ii spunea unui domn venit sa restituie carti, ca maine este Inchisa biblioteca caci se intra in vacanta, desi se specifica pe afisul lipit pe usa ca se inchide din 19 iulie si nu de maine......

Eu inteleg ca poate avea vreo treaba de rezolvat intr-o ocazie sau alta, sau ca trebuie, caci trebuie sa ia masa de pranz si pauza de rigoare, insa poate face cu schimbul cu colega ei, pe de alta parte nu e obligata sa plece odata cu cadrele didactice franceze la masa, ci poate sa le astepte sa se intoarca sau sa plece inaintea lor....acest lucru in situatia in care nu i-a venit colega sa o schimbe la lucru...desi eu am vazut ca sunt zile intregi cand sunt amandoua si Raluca si Andreea la biblioteca.

Si uite asa te pune in situatia si in ipostaza unei persoane care vine sa reclame vreun serviciu personal si i se face o mare favoare ca i se permite accesul (si acela cu pauze lungi si dese) !!!

Si ar mai fi exemple de dat in acest sens, enfin....

Am observat ca daca te duci intr-un loc politicos, si cu zambetul pe buze, imediat esti luat si discutat intr-un fel sau altul si sunt facute tot soiul de aprecieri pe seama ta, iar tu esti (fireste, nu-i asa ?) obligat sa le accepti ca si cum ar trebui sa fii onorat de atentia de acest gen ce ti se da. Ba ti se fac aluzii si in fata, incat ma intreb in acest caz ce se mai spune in spatele tau ??? Trebuie sa dai socoteala, cam de toata viata ta intr-un fel sau altul, si esti "apreciat" dupa cum crede interlocutorul de cuviinta....(mai ales daca nu ai avut o viata ca a sa, idem, la fel adica, daca nu ai urmat aceleasi cai, esti bun de pus la zid...). Si trebuie sa accepti aprecierile astea in fata si aluziile despre tine si despre alte persoane, ca sa "simpatizezi" cu interlocutorul atat de bogat in exprimare si "sentinte".

Da, pai alte noutati nu am deocamdata, imi pare rau ca nu am altele mai bune si mai vesele sa-ti dau....

Vineri, maine adica ar trebui sa am entretien la biblioteca cu Adriana, sa continuam munca legata de interpretarea textelor de lege franceze (Adriana vine special pentru mine, dupa ce dimineata are proces (ca si avocat) la judecatoria BUFTEA, si dupa ce trebuie sa faca si alte drumuri in judetul Ilfov si la Primarie...(cate diligente nu depune si un avocat pentru clientela sa !!!!!)

Acum cred ca maine ma hazardez pana la biblitoeca sa vad daca chiar inchide Raluca sau daca profesorul M. G. Fresneau nu decide sa respecte programul oficial anuntat pe afisul postat pe usa bibliotecii !

Daca e deschis mai e o sansa sa vina Adriana, à défaut trebuie sa ii telefonez sa nu mai vina ca nu are unde....

Da, acum lucrez la cateva traduceri pentru Adriana legate de GIE si GEIE-uri, si pot spune ca le lucrez cu placere. Sunt utile ca si vocabular si poate nu numai.

Iti doresc maine o zi buna la serviciu, mai scrie si tu ce mai faci (chiar daca nu ai mari noutati de anuntat).

Si cum au fost focurile de artificii , au tinut mult ?

In vara anului 1999 eram in Franta cu ocazia Zilei Frantei, si am asistat la focurile de artificii dintr-un orasel mic francez si cochet de langa Fraisans unde locuiam (temporar, de passage), am fost cu Roland si focurile au durat mult si francezii veneau cu totii sa le vada si erau toti bucurosi si foarte mandri ca e ziua lor !

Multumesc pentru mesajele tale, intotdeauna ma bucur sa le primesc, sa le lecturez si sa tin legatura cu tine.
Complimente familiei, dlui si dnei Tilie ! Si Cristinei,
pe curand, Olivia

 sorin tilie <...> wrote:

Buna Olivia,

nu cred ca este cazul sa te descurajezi pentru
inscrierea la concursul de traducatori, pentru ca ai
dat de o cucoana isterica. una peste alta, este
interesul tau sa obtii acest examen, deci trebuie sa
treci in mod eroic si stoic peste toanele
angajatilor.
cunoscind modul de gindire autohton, ma intreb chiar
daca nu astepta o atentie din partea ta, gen pachet de
tigari, sau de cafea sau o sticla de vodka...

ieri a fost sarbatoarea Frantei, au fost focuri de
artificii in toate cartierele, noi am vazut pe geam
cele care depaseau blocurile din fata.
bineinteles, Gavrochii moderni ai strazilor (in
majoritate negrii si arabi) au aruncat cu petarde
intr-o veselie, totusi mai putin decit anul trecut.tot de veselie, intr-un stil revolutionar au mai dat
foc si la gunoaie, si in alte locuri chiar si la
masini.asa ca vezi, civilizatia este relativa, mai sint si
zone civilizate la nivelul Orientului Mijlociu, sau
ale Africii subsahariene.

imi imaginez dificil cum este canicula, fiindca pe
aici este racoare si inorat.

iti urez o zii placuta, curaj in luptele psihologice
cu administratia,

sorin »

Objet :	examen
De :	Olivia Marcov
À :	Sorin Tilie
Cc :
Cci :
Date :	Samedi 17 juillet 2004 12h20

Buna SORIN ,

Ba nu, poate ca eu nu m-am facut inteleasa bine, sa stii ca EU M-AM INSCRIS LA EXAMENUL ACELA, DAR LA PROBA DE TRADUCERE DIN FRANCEZA IN ROMANA.

Eu spuneam ca nu intentionez sa ma inscriu si a cea de-a doua proba care este considerata de examinatori a fi proba de traducere inversa din limba romana IN limba franceza. Aceasta se numeste RETROVERSIUNE.

Dar pana la retroversiune parca e mai corect sa incepi cu le devant, n'est-ce pas ???

In Concluzie : voi sustine examenul de traducere din franceza juridica in romana (tot juridica), in acest sens mi-a facut si programarea sustinerii examenului in data de 30 octombrie 2004, intre orele 9H00 - 11H00, la sala numarul 2 (aici nu stiu exact trebuie sa ma uit pe foaia de inscriere), aflata in cladirea acelui Centru de Formare din Calea Dorobanti nr 99 A.

Acum ai inteles procedura ?

Sunt considerate a fi doua probe distincte, probele de traducere dintr-o limba in alta si invers (pe aceeasi tematica).

Ieri seara am iesit cu Bruno la un film la cinema Corso de pe Boul Regina Elisabeta (cel care coboara de la Universitate spre piata Kogalniceanu), a rulat un film francez cu Jean RENO si Gérard DEPARDIEU in rolurile principale, filmul s-a numit TAIS-TOI, si era o comedie. Sa stii ca am ras si am apreciat talentul unui / unor actori adevarati, la un moment dat G DEPARDIEU imita onomatopeic nechezatul unui cal, si era cat se poate de credibil, te credeai la écuries.

Replicile erau vii si sustinute si pline de umor, sau de facut haz de necaz....
Pe aici este soare, cald (insa nu mai e canicula, dimineata e chiar racoare).

Vineri am renuntat sa mai pun pe Adriana pe drumuri pentru a veni la biblioteca care probabil ca se inchidea mai devreme, nu stiu (daca s-a inchis sau nu) ca nu am fost sa vad. Insa cum Adriana avea o zi de lucru superincarcata de avocat am socotit ca nu are sens s-o fac sa-si grabeasca treburile importante (procesele la instante - ea de multe ori are procese grele Penale !!! ) pentru pauza de pranz de 2 H 30 a bibliotecarei.

A propos de acest lucru, joia trecuta, dupa plecare bibliotecarei in pauza, secretara colegiului juridic a ramas la post si cand am intrat, la redeschiderea bibliotecii ea isi lua(se) masa de pranz la birou, lucrand de zor, e tare scrupuloasa si harnica si mereu la datorie (cu exceptia uneori a unei pauze pentru masa strict).

Studenta de la ASE (Cristina pe numele ei) pe care am cunoscut-o recent la biblioteca, care joi a asteptat cu mine la usa bibliotecii inchise redeschiderea, ei bine, a fost sa intrebe daca se poate intra cam cu 15 minute inainte sa apara Raluca ; Cristina s-a intors si mi-a spus ca secretara colegiului - Elisabeth - i-a spus ca mai trebuie sa astepte inca 10 minute si ca era foarte jenata si ambarasata de situatia creata si parca ii era rusine ca nu poate sa o primeasca (ea nefiind bibliotecara). Tot ea se jena vezi bine, care isi lua pranzul la birou, in graba....

Da, e firesc sa ai o pauza de o ora la pranz, desi la noi in institutii nu prea cred ca s-ar fi infiintat pana la data de azi.

Oricum inteleg ca ai un program cool, si ca INA nu e prea departe de casa ta ...

Cu Adriana ma voi mai intalni in aceasta vara, la cabinetul ei (care insa in prezent este in reamenajari si redecorari interioare, deci nu e disponibil)...

In rest, traduc un raport punctual al UE (din 2003) despre progresele realizate de Romania pe calea aderarii la uniunea europeana. Oricum il voi termina repede si il voi preda (ca si traducere) Adrianei lors de notre prochaine rencontre, care va avea loc pe la mi-semaine viitoare.

Iti doresc un week-end frumos si probabil ca ai in program o iesire in oras cu prietenii, sau o vizita la Sio & Caroline ?

Este interesanta activitatea ta stiintifica, nu ai cum sa te plictisesti, mereu trebuie sa creezi ceva nou sau mai bun...

Da, inchei asigurandu-te ca ma voi prezenta la examen in ciuda (en dépit) des états d'âme ale secretarei de la inscriere de la ministerul culturii, tant pis pour elle si elle est....comme elle est.

Complimente familiei, parintilor, Cristinei si micului Adrian !!!!

Acum plec pana la piata moghioros sa-mi cumpar niste fructe si niste compot de ananas imi place foarte mult compotul de ananas cam in orice anotimp).

Pe curand, si cele mai frumoase ganduri iti trimit,
Sa ai un week-end agreabil si insorit deci, Olivia.”
sorin tilie <...> wrote:

Buna Olivia,

deci ramine ca nu te mai inscrii la acel concurs de
traducator. chiar crezi ca te "pica" la examen pe
motiv ca nu ai simpatizat cu secretara isterica? poate
sint alti examinatori, care judeca candidatii in mod
mai obiectiv...

focurile de artificii le-am vazut pe geam, adica ce
depasea blocul din fata, a fost frumos, tot felul de
culori, si a durat cam o jumatate de ora, intre 23h si
23h30. traditional mai sint si Baluri, ca cel al Pompierilor
de exemplu, dar nu unde stam noi.
despre ce fac eu ce sa-ti povestesc, incerc sa vad (in
literatura) ce tehnici alternative pot fii utilizate
in detectarea artefactelor in imagini. incerc sa ma
inspir din alte domenii, si sa evaluez aplicabilitatea
in restaurarea de imagini. evaluarea se poate face din
literatura, daca cineva a mai avut ideea aceasta, a
test-o si a publicat rezultatele, sau refacind
algoritmul respectiv, intr-un limbaj de nivel inalt,
gen Matlab.
pe situl de la INA, sint cam 1000 de persoane, dar in
departamentul cercetare, sintem cam 13. cum ti-am mai
scris, eu sint cu cercetarea in restaurare, si mai
este un alt inginer care se ocupa cu aspectele
dezvoltare, si cei doi incadranti cu care discut din
timp in timp.
deci majoritatea timpului sint singur in biroul meu,
in afara de orele de masa, unde mergem cu totii.
in timpul saptaminii nu prea am timp, ma scol la 7h30,incep pe la 9h30, si termin la 19h, cu o pauza de 1h
la prinz, in care mergem la cantina, si la Cafétéria
pentru cafea.

ieri si astazi sintem numai patru la masa, ceilalti au
facut "podul" pina saptamina viitoare.

iti urez succes la studiile pe care le intreprinzi la
biblioteca,

o zii placuta, (pe aici este la fel inorat si racoare)

sorin ».

Objet :	lecturi, vacanta, soare...
De :	Olivia Marcov
À :	Sorin Tilie
Cc :
Cci :
Date :	Mercredi 21 juillet 2004 11h16

Buna Sorin,

Asadar in curand sosesc si parintii tai in tara ! Intr-un fel imi spun ca timpul trece repede, parca ieri era cand erai cu parintii aici si mergeam cu tine la matusa ta Marianca.

Si unde la mare este Cristina, pe litoralul normand din Nordul Frantei sau la plaja de la Altantic (pe la Rochelle) ? Sau in Sud ? Franta este bordata de litoraluri si ai de unde sa alegi din belsug.

Fireste ca Isabelle se simte bine in compania ta, acesta este dezavantajul celor care lucreaza in profesia amicului ei - zile lungi de garda, la post si probabil si misiunile specifice meseriei de politist.

Silviu intentiona sa-si trimita CV-ul la o firma nemteasca unde job-ul pus la bataie prevedea ca viitorul angajat (jurist) trebuie sa se ocupe de recuperarea creantelor de la debitorii societatii in chestiune. Si l-am convins pe Silviu (nu stiu,in fine,  daca in fond chiar am reusit sa-l disuadez mai bine spus) sa nu se hazardeze pentru ca de-abia a terminat facultatea, nu are nici experienta, nici (sincer vorbind) relatii cat de cat , si se lanseaza asa,  in recuperarea datoriilor unei societati cu capital strain, iti dai seama ca la un anumit moment este angajata si responsabilitatea lui - poate vrea sa ne duca pe tata, mama si pe mine la falimentul (total), la sapa de lemn adica......

Bineinteles voi adauga eu, ca de obicei, te rog frumos ca absolut tot ce iti spun despre el, despre Silviu, sa nu care cumva sa-i spui vreodata .......

[...] [...] [...]

Lui Silviu daca incerc sa-i atrag atentia asupra unor chestiuni care il privesc, sau de exemplu daca incerc sa-i explic ce riscuri isi asuma cand vrea sa postuleze pentru un asemenea job (care nu este deloc ca si profil in acord cu profilul lui Silviu), atunci sigur va spune si va interpreta ca am ceva impotriva lui.......

Eu i-am sugerat sa-i fac eu CV-ul in franceza si sa incercam sa-i gasim un job ca si jurist, la o firma franceza din Bucuresti, unde sa se ocupe cu mai multe aspecte ale meseriei in chestiune, dar sa o ia asa mai usor, gradual, ca si nivel de dificultate, nu sa se "arunce" dintr-o data la a se angaja el sa recupereze pour le compte d'une société des créances / dettes !!!!!!!!!!

Acuma vad ca se arata destul de receptiv, zilele trecute ma intreba "Cand facem si Noi, CV-ul acela in franceza ???"

Totusi acest lucru nu-l scuteste de multe ori de a se purta cam capricios cu mine. Si nu stiu din ce motive , din punctul lui de vedere are continuu ceva sa imi reproseze, nu-l inteleg mai deloc sa fiu sincera, nu stiu ce-i lipseste, citeste ce ii place, parintii il adora, a facut facultatea , este relaxat si toata lumea ii da dreptate.

Poate ar trebui sa-l las sa faca vreo gafa din aceea de neiertat (nepardonat) la vreo firma/ societate, ca sa nu mai zica tot timpul ca eu sunt "rea", si ca sunt asa si pe dincolo (ca mereu imi adreseaza cate un epitet). Sa vedem daca directorii de firma i-ar intelege lecturile psihologice cand s-ar vedea cu creantele neacoperite la timp....

[...]

In rest, am terminat traducerile pentru Adriana, ramane de vazut daca si ea este disponibila si ouverte unui rendez-vous profesional....

[...]
In rest, tu ce descoperire stiintifica ai mai facut ?
Ina din tara ti-a mai scris ? A intrat la Primarie, este deja consilier ???

Bine, sa stii ca daca Isabelle isi va (mai) satisface poftele cand iese cu tine, cred ca in curand va alege sa ramana cu tine , si va lasa pe amicul ei in post la Politie....

Pe Catherine ai mai intalnit-o ? Dar pe Xavier si fratele lui ?

Iti doresc o zi frumoasa, cu soare si liniste si realizari la serviciu, si parintilor tai multe complimente si cat mai curand sa ajunga in tara,

Acum imi reiau lecturile de drept,
Olivia.”

sorin tilie <...> wrote:

Buna Olivia,

da, am priceput cum stai cu inscrierile, si iti urez
succes pentru acest examen. tu inveti de mult timp cu
sirguinta, asa ca sint convins ca il vei reusi.

imi pare bine ca relatiile bilaterale cu bruno s-au
mai ameliorat, si ca te-a invitat la film. ramine de
vazut cit timp va dura.

alte noutati sint ca, Cristina a plecat cu familia la
mare, pentru o saptamina, si bine a facut ca este
timpul frumos.
parintii mei au primit pasapoartele, si vor pleca
poate saptamina viitoare.

simbata am fost cu patinele cu isabelle, care se
plictisea acasa, amicul ei fiind la servici toata
ziua.
a profitat ca sa isi satisfaca poftele, adica o
inghetata, dupa care o bere (prietenul ei nu bea), mai
raminea sa isi cumpere tigari, dar am reusit sa o
disuadez sa fumeze.

silviu ca mai face, ultima data mi-a scris ca depune
cv-uri.
toate cele bune,

sorin ».

Objet :	mariage
De :	Olivia Marcov
À :	Sorin Tilie
Cc :
Cci :
Date :	Jeudi 22 juillet 2004 12h53

Buna SORIN !!!!

Bine, pana la urma voi vedea cum voi face cu Silviu, ii voi face eu CV-ul in limba franceza, prin institutul francez exista o filiera franceza, un forum Emploi, si acolo poti sa-ti trimiti online CV-ul. Am incercat si eu cu CV-ul lui Silviu, dar formularul de pe site-ul francez era astfel conçu incat te obliga sa completezi absolut toate rubricile, à défaut nu iti inregistra candidatura pe site-ul lor.

Problema ridicata, privind acele rubrici era ca priveau si privesc stagii postuniversitare, eventual en entreprise, ceea ce nu este cazul lui Silviu.

Deci, in concluzie, nu era posibil ca in cazul lui Silviu sa fie completate toate rubricile acelea.

Si ti-am spus, daca nu le completezi pe toate, nu este validata informatia introdusa.....

Te poti uita pe www.culture-france.ro, plecand de la aceasta adresa exista mai multe Liens-uri.....

In alta ordine de idei, continui sa merg la dentist si dantura mea a evoluat simtitor, nu mai am decat o singura carie minuscula, in rest toate problemele legate de maselele mele "avariate" au fost rezolvate. Ba chiar, sunt mai "estetica" acuma si ma simt mai bine in noua "formula" a cavitatii mele bucale.

[...]

Trebuie sa-ti spun ca, asa cum spui tu "vecinul nostru" , domnul Zaluski [doctorul stomatolog] (care este tatal a doua fete si probabil ca pe undeva, asa putin, ma vede ca pe o fiica), ma incurajeaza sa ma inscriu anul acesta la Facultate , problema este ca nu stiu daca voi putea eu realiza acest proiect...

Astazi chiar mi-a spus ca au publicat in ziar conditiile de inscriere la Invatamantul la Distanta, la Facultatea de Drept, a unei facultati private "Spiru Haret". Este OK, insa taxa / an universitar este de 300 USD, e drept, platibili in 3 rate (3 tranches), poate ca nu ar fi mult in conditiile in care as avea un serviciu.

Du reste, nici nu indraznesc sa abordez acest subiect cu parintii mei, mama a dorit intotdeauna ca eu (dupa terminarea liceului) sa-mi gasesc cat mai repede de lucru, si la acea epoca din viata mea(la terminarea liceului adica), tata este cel care a insistat ca eu sa dau la facultate. Am dat eu la Medicina, insa organizarea pregatirii mele a fost cam dezorganizata ca sa zic asa, intr-un an am luat meditatii de fizica si chimie, in alt an de biologie, adica nu am fost in acelasi timp pregatita cum trebuie la cele 3 discipline materii de examen (care erau : biologia, fizica, si chimia). Nici nu ma surprinde in aceste conditii ca nu am intrat, dar mama imi explica ca banii sunt foarte numarati si ca oricum se face un efort mare pentru meditatiile (lectii particulare luate cu profesori) mele. In plus, la data la care se apropia examenul propriu-zis de admitere mama devenea foarte suparata, brusc, si imi spunea ca daca nu intru, trebuie sa-mi gasesc de lucru, ca pe ea nu o mai priveste ce fac eu pe viitor si nu am decat sa ma descurc singura, ca "nu ma mai tine" acasa....

De altminteri de cand se apropia terminarea liceului ea mi-a spus ca ma "tine" pana la 18 ani, apoi sunt majora si trebuie sa ma descurc singura. Cand aveam 18 ani ma cam "teroriza" , adica speria tonul vehement si convins,  care nu permitea replica, pe care imi spunea ca : "daca nu intru la facultate NU MAI sunt fata ei" si trebuie sa-mi gasesc de lucru, Cum ? ma priveste cum !

Imi amintesc ca atunci cand am terminat scoala generala si am dat examen de intrare la liceu, in ziua in care am plecat sa vad rezultatul care se afisase la poarta liceului, mama mi-a spus ca "daca nu sunt pe lista cu persoanele admise, sa nici nu ma mai intorc acasa".

Am avut o frica, ca nu ma vad pe lista ! Cred ca de frica in fapt, nici nu mi-am vazut numele, pana cand o prietena a mea, Dana,  si vecina din bloc (care si ea daduse la acelasi liceu), mi-a spus razand bucuroasa, : "Olivia, uite aici esti tu, ai reusit !" Nu-mi venea sa cred, si abia atunci mi-am zarit si eu numele pe tabelele cu admisi. La intoarcere, ce-i drept mama a fost bucuroasa, si brusc si-a schimbat atitudinea fata de mine, si uitase ca mi-a spus sa nu mai vin acasa daca nu intru la liceu...Eu nu uitasem si chiar ma gandeam cum a fost in stare sa spuna acest lucru...

Uite cam acestea sunt noutatile, am ramas (deocamdata) fara sa fi absolvit facultatea si acum trag ponoasele....

[...]

Voila, nu am cum sa-i explic dlui Zaluski cam care este povestea in familia mea, si cred ca risc sa trec de neserioasa in ochii lui. Cam asta e, ce sa fac...

de invatat invat insa, pentru examenele de traducator, pentru ca mai intai imi trebuie un serviciu , banii mei, castigati de mine, altfel nu are cine sa-mi plateasca studiile.

Chiar daca (ipotetic vorbind) tata ar fi dispus sa incuviinteze plata studiilor mele ( totusi nu este, m-a intrebat ce mai astept de la el, in plus e foarte obosit de atata munca si acest lucru il inteleg ), mama s-ar opune oricum foarte serios. Deja o cam deranjeaza binisor ca stau acasa (desi nu mai imi spune in fata acest lucru) , si probabil nu ma crede ca nu ma amuza deloc sa stau si inca fara un ban in buzunar...

Ieri m-a sunat Bruno, in week-end el pleaca la Ramnicu-Valcea pentru ca un amic francez si-a facut o casa/vila acolo, si acum il rentre en France si il roaga pe Bruno sa-i gaseasca cumparator pentru casa lui, ca el o vinde.....Cum Bruno se ocupa de imobiliare....

[...]

Cam acestea sunt noutatile, am trimis al 2 lea mesaj pe portabil Adrianei, insa vad ca nu-mi da vreun semn de viata......

Am sugerat lui Bruno sa ii telefoneze Adrianei, eventual chiar sa iasa cu ea, sa discute, nu a fost prea receptiv la aceasta propunere....

Deci fratele lui Madjid se insoara, pai, intrucat musulmanii au dreptul la nenumarate casatorii (e drept ca in Franta, bigamia este interzisa), te poti astepta la multe nunti celebrate macar religios si insotite de petreceri.

Si Isabelle este chiar asa de imposibila cum spui ? Vezi bine ca amicul ei politist o place asa cum este ea.

A propos de couscous, a aparut si pe aici in produse semi-preparate, chiar la un magazin alimentar de la piata moghioros, insa e mai bun preparat tout frais, natural.....

Avea mama in Algeria o prietena Guermiiia care facea couscous si ii aducea si mamei pe o farfurie -platou mare....

Complimente parintilor, si Cristinei.
Cele mai frumoase ganduri iti trimit, si o zi cu soare,
Succes la algoritmi,
Olivia.”

sorin tilie <...> wrote:

Buna Olivia,

cred ca sint putini juristi carora le place meseria pe
care o fac, cel putin la inceput. silviu mi-a scris ca
nu il pasioneaza dreptul, dar ca nu poate sa isi mai
ofere luxul de a face inca o facultate, deci lucrurile
trebuie luate cum sint, adica trebuie sa continue cu
dreptul.

pe de alta parte, este suficient de mare ca sa asume
responsabilitatiile postului respectiv, este chiar o
experienta necesara pentru viitoarea lui cariera.
stagiatura este importanta, si de preferinta trebuie
facuta intr-o societate importanta, recunoscuta pentru
expertiza ei juridica, care sa faca buna impresie pe
un cv.

cit despre dificultatiile postului, fii convinsa ca
cei care recruteaza calculeaza daca calitatiile
candidatului sint in accord cu postul pe care il
propun, nu iau riscul sa angajeze pe oricine.

ideea este de a trimite mai multe candidaturi, de a
obtine citeva raspunsuri, si de a alege din aceste
firme cea care este cea mai convenabila (salariu,
departare, responsabilitati)

despre Ina, vad ca nu se oboseste sa mai scrie, [...]

in alta ordine de idei, isabelle este genul de
persoana cu care nu poti sta mai mult de trei zile
fara sa-i dai cu ceva in cap, cel putin asta zicea
didier, care a fost cu ea in vacante o saptamina. dar
are meritul de a recunoaste cind nu are dreptate si de
a se scuza, (ceea ce este absolut contrarul Inei sus
citate).
didier este plecat la san francisco, si pe xavier o sa
il vad simbata asta, la casatoria fratelui lui madjid,
la care sintem invitati. coucous à volonté!
din pacate, nu am inventat nimic, am testat citeva
algorithme classice, ca vedem daca pot sa utilizez
ceva in restaurare.
cam astea sint noutatile, iti urez o zi placuta,

sorin”.