Credintã : I thirst ( a înseta ; Însetez ) ( 2 )
“Someone asked recently why did I come to Magadan ?”
( Mission witness, The future part 9, Mission witness, Fr Michael Shields of the Heart of Jesus, Magadan, Russia, Far East Siberia )
La scoala lui Isus, Adevãrul : Ascultare
Isus foloseste cuvântul “apã” în douã sensuri : în sens material, al apei care potoleste setea, si în sens simbolic, al apei ca izvor de viatã si dar al Duhului Sfânt.
Isus trezeste dorinta de a adânci si de a descoperi sensul vietii.
Întreaga Istorie umanã este conditionatã de cãutarea satisfactiei personale.
În primul rând, omul cautã ceea ce este vital pentru el : stie bine, bunãoarã, cã nu poate supravietui fãrã pâine si fãrã apã !
Mai sunt apoi atâtea alte lucruri care fac parte din aceastã logicã a esentialului : cu totii am experimentat cã, fãrã iubire, fãrã un proiect de viatã, fãrã un tel clar, nu se poate trãi.
Mai este însã si altceva, care face parte din esential, si care este Raportul cu Acela ( cu Isus ) care ne-a dat viata.
Însã, adesea uitãm de el, crezând cã ne putem descurca singuri, cã nu avem nevoie de El...
Însã viata continuã sã dezmintã aceastã convingere a noastrã...
Tocmai acest Raport cu Acela ( cu Isus ) care este singurul Esential, trebuie sã-l recuperãm, punând în miscare înlãuntrul nostru toatã setea de adevãr si de iubire înscrisã în inima noastrã de când ne-am nãscut.
Am fost creati pentru aceastã întâlnire.
Evanghelia dupã Sfântul Ioan ( 4,5 – 26 )
A venit, asadar, într-o cetate din Samaria
Acolo era fântâna lui Iacob.
Atunci, obosit fiind de drum, Isus s-a asezat la fântânã.
Era pe la ceasul al saselea.
A venit o femeie din Samaria ca sã scoatã apã.
Isus i-a spus : “Dã-mi sã beau !”
Discipolii Lui plecaserã în cetate ca sã cumpere de mâncare.
Asadar, femeia samariteanã i-a zis : “Cum, tu, care esti iudeu, ceri sã bei de la mine care sunt o femeie samariteanã ?”
De fapt, iudeii nu aveau legãturi cu samaritenii.
Isus a rãspuns si i-a zis : « Dacã ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu si cine este acela care îti spune “Dã-mi sã beau”, tu ai fi cerut de la El si El ti-ar fi dat apã vie”.
Femeia i-a spus : “Doamne, nici nu ai cu ce scoate apã, iar fântâna este adâncã ; de unde, deci, ai Apa Vie ? Nu cumva esti tu mai mare decât pãrintele nostru, Iacob, care ne-a dat fântâna si a bãut din ea, el, fiii lui si turmele lui ?”
Isus a rãspuns si i-a zis : “Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar pentru cel care bea Apa pe care i-o voi da eu, va deveni în el Izvor de apã care tâsneste spre viata vesnicã”.
I-a zis femeia : “Doamne, dã-mi aceastã Apã ca sã nu-mi mai fie sete si sã nu mai vin aici sã scot”.
El i-a zis : “Du-te si cheamã-l pe bãrbatul tãu si vino aici ! »
Femeia a rãspuns si i-a zis : « Nu am bãrbat. »
Isus i-a spus : « Bine ai zis « Nu am bãrbat », pentru cã ai avut cinci bãrbati si cel pe care îl ai acum nu este bãrbatul tãu. În privinta asta ai spus adevãrul ».
Femeia i-a zis : « Doamne, vãd cã tu esti profet. Pãrintii nostri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneti cã la Ierusalim este locul unde trebuie sã te închini”.
Isus i-a spus : “Femeie, crede-mã cã a venit ceasul când nu îl veti adora pe Tatãl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim.
Voi adorati ceea ce nu cunoasteti.
Noi adorãm ceea ce cunoastem, pentru cã mântuirea vine de la iudei.
Însã vine ceasul – si chiar acum este – când adevãratii adoratori îl vor adora pe Tatãl în duh si adevãr, cãci si Tatãl astfel de adoratori îsi cautã.
Dumnezeu este duh si cei care îl adorã, în duh si adevãr trebuie sã-l adore”.
Femeia i-a zis : “Stiu cã vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învãta toate”.
Isus i-a zis : “Eu sunt, Cel care îti vorbesc !”
Meditatie
« Isus sedea pe marginea fântânii... “
El este mereu acolo, exact în punctul unde omul aratã cã are nevoie de El.
Si este disponibil pentru întâlnire, pentru cã stie foarte bine cã omul îl cautã întotdeauna pe El, chiar în lucruri, chiar dincolo de propriile erori...
Suntem noi constienti de prezenta Lui plinã de iubire pe marginea fântânii vietii noastre, sau suntem încã atât de absenti încât ajungem sã credem cã suntem singuri si pãrãsiti ?
“Femeie, dã-mi sã beau...”
Isus lanseazã o provocare umanitãtii care cedeazã tentatiei autosuficientei : “Dacã crezi cã ai gãsit Izvorul pãcii tale, dã-mi sã beau !“
Rãspunsul poate fi dublu : fie continuãm sã ne credem stãpâni ai vietii noastre si-i vom înfãtisa mereu lui Dumnezeu esecul nostru, golul din inima noastrã, fie ne vom accepta cu umilintã adevãrul si-i vom cere Lui Apa ce potoleste setea pentru totdeauna.
Cum mã situez eu în fata acestei întrebãri a lui Isus ?
„Oricui bea din apa aceasta va înseta din nou...”
Sã cerem harul de a ne putea întelege “setea” si adevãrata ei obârsie.
De câte ori nu ne-am amãgit pe noi însine alergând la izvoare secãtuite ?
Iluzia atâtor feluri de apã, nu doar cã nu ne-a potolit setea, ci o sporeste...
Este ca si cum am sorbi dintr-un izvor cu apã sãratã !
Stiu sã clasific în experientele mele de fiecare zi, izvoarele din care sorb pentru a-mi potoli setea în dorinta mea de iubire si de libertate ?
Sau poate am fost si eu victima unui sir de amãgiri care m-au îndepãrtat de viatã ?
« Du-te si cheamã-l pe bãrbatul tãu... »
Nu existã libertate fãrã adevãr !
În cele din urmã, în fata lui Isus, femeia îsi recunoaste propriul adevãr.
Suntem si noi capabili sã facem astfel, sau poate încercãm încã sã ne acoperim propria goliciune interioarã, invocând diferite justificãri si apãrându-ne prin propriile argumente ?
“Stiu cã vine Mesia... “
În pofida a toate, acea femeie era în asteptarea unui rãspuns, si de aceea, în cele din urmã, îl primeste pe Isus ca Mântuitorul sãu.
Existã si în noi asteptarea unui rãspuns definitiv, suntem deschisi întâlnirii ?
Sau ne-am resemnat afirmând cã “asa e viata !”, si nu am acceptat sã iesim nicio clipã din propriul nostru orizont îngust ?
Moment de tãcere
Psalmul 63 ( 62 )
Refren :
O, Doamne, tu esti Dumnezeul meu, te ador, te caut, îti multumesc.
Dumnezeule, tu esti Dumnezeul meu,
Pe tine te caut dis-de-dimineatã.
Sufletul meu e însetat de tine,
Pe tine te doreste trupul meu,
Ca un pãmânt pustiu, uscat si fãrã apã.
Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu,
Ca sã contemplu puterea si mãretia ta.
Îndurarea ta pretuieste mai mult decât viata,
de aceea buzele mele te laudã.
Te voi binecuvânta toatã viata mea
Si voi ridica mâinile mele
Invocând numele Tãu.
Ca si cum m-as sãtura cu mãduvã si grãsime,
asa se desfatã buzele mele
când gura mea te laudã,
când îmi amintesc de tine în asternutul meu
si mã gândesc la tine
în ceasurile de veghe, noaptea.
Pentru cã ai fost ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
Mã atasez de tine cu tot sufletul
Si dreapta ta mã ocroteste.
( Extras din cartea “Ore de Adoratie”, Ed. Pauline )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu