Credintã : I thirst ( a înseta ) ( 1 )

Credintã : I thirst ( a înseta ; Însetez ) ( 1 )

Isus, Izvor de apã vie ( Ore de adoratie )

În numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin.

Vizita la Sfântul Sacrament este o întâlnire a sufletului si a întregii noastre fiinte cu Isus.

Creatura îsi întâlneste Creatorul.

Ucenicul cade la picioarele Învãtãtorului.

Orbul cautã Lumina.                                                                    

Cel însetat se adapã de la Izvorul vietii.

Fericitul Giacomo Alberione

Rugãciune de adoratie :

O, Isuse,

te ador în Sfânta Euharistie.

Tu esti Creatorul meu.

Tu esti Învãtãtorul meu.

Tu esti Lumina mea.

Tu esti Izvorul vietii mele.

Tu esti Pacea mea.

Tu esti mostenirea mea.

Tu esti fericirea mea.

Celebrantul : Cu inima plinã de uimire, sã primim misterul iubirii, care este Sfânta Euharistie.

Toti : Sã adorãm Iubirea care se ascunde sub chipul cel mai smerit pentru a ne dãrui hrana cea mai bogatã.

O scurtã pauzã pentru adoratie personalã

Extras din cartea “Ore de adoratie”, o carte pe care mi-am cumparat-o in anii facultatii ( 2005 – 2009 ) de la Libraria Sfantul Iosif din Bucuresti.

“Ore de adoratie” este o carte care m-a fermecat, imi amintesc ca am fost la libraria Sf. Iosif de langa Catedrala Sf. Iosif intr-o zi in care aveam in Orar o pauza mai lunga intre doua cursuri.

Dupa ce am cumparat cartea, am plecat pe jos, intrucat aveam timp din belsug si m-am asezat pe o banca in parcul Cismigiu ( langa iesirea din parc din Brezoianu ) si am inceput sa citesc din carte.

Probabil tot cu acea ocazie am cumparat, sau poate in alta zi ( ? ) si micul Manual de Bioetica.

Astazi nu mai am cartea pentru ca am oferit-o cu toata dragostea matusii mele, atunci cand am fost sa imi iau ramas bun de la unchiul meu Andrei Dumitru, in noiembrie 2008, iar matusa mea era distrusa de a fi ramas fara sotul ei de o viata.

A fost noaptea in care nu m-am putut dezlipi de langa unchiul meu Andrei Dumitru, pe care nu il mai vazusem de mai multi ani de zile.

Cu toate ca, matusa mea a insistat sa nu raman peste noapte, insa ea s-a dus sa se odihneasca, se simtea cam rau, ii crescuse tensiunea, iar eu nu m-am putut dezlipi de langa unchiul meu.

Imi parea rau, de toti anii, ultimii ani in care nu il mai intalnisem si nu mai vorbisem cu el.

Nu ii spusesem nici macar ca ma inscrisesem la facultate in septembrie 2005.

Se pare insa ca a stiut de la mama mea, ca am devenit, in sfarsit, studenta la Drept.

Ultima data am vorbit cu el, prin anul 2003 – 2004, apoi a urmat o lunga pauza, iar in 26 octombrie 2008, dintr-o data, in seara zilei de Sfantul Dumitru, m-am gandit sa ii telefonez, sa ii urez “La multi ani !”, m-am gandit in sinea mea, acum sunt in ultimul an de facultate, anul 4, si pot sa ii spun ca sunt studenta.

Dar el stia deja.

La cateva zile numai dupa acea conversatie telefonica, i s-a facut rau intr-o zi, dupa ce s-a intors acasa de la Curtea de Apel Bucuresti, unde avusese un proces, un dosar al unui client al sau, nu a spus ca nu se simte prea bine, iar matusa mea, sotia lui l-a indemnat sa se odihneasca putin, trebuie ca era candva intre ora 15h00 si ora 16h00.

In somn, a intrat in coma, a fost dus la spital, tinut 14, 15 zile conectat la aparate, si in noaptea de 14 spre 15 noiembrie 2008, la ora 2h00 A.M. a incetat din viata.

Pe 26 octombrie 2013 m-am gandit la el si la faptul ca, iata, au trecut deja 5 ani de cand a incetat din viata.

Odata, cand faceam cativa pasi impreuna si il conduceam spre casa, mergeam inspre liceul Gheorghe Sincai, caci el locuia pe Bulevardul Tineretului, unde isi avea si cabinetul de avocat, m-a intrebat... nu mai stiu cum a fost exact, dar s-a pus problema in cursul conversatiei noastre, daca el va parasi primul aceasta viata, discutam de faptul ca timpul trece si ca el, desi era vioi, plin de energie, totusi timpul trecea...

Atunci, unchiul meu mi-a spus : “Am sa plec eu primul, Olivia, mai intai mã duc eu, dragã, ca sã vorbesc cu Îngerii !”

Intotdeauna pe un ton destul de sobru, dar afectuos, cu un zambet abia schitat pe buzele fine si subtiri, obisnuia sa ni se adreseze cu “Dragã”, pronuntat pe un ton destul de emfatic, insa in acelasi timp razbatea si chibzuinta, dar si afectiunea din glasul lui.

M-a impresionat cã in clipa aceea, i-a pus in discutie pe îngeri.

Iata, ieri a fost ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, in general obisnuiesc sa citesc Acatistul Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil, dar si Acatistul Sfantului Mihail, si Acatistul Sf. Gavriil, si inca Acatistul Sf.Rafail ( Rafael ), toate aceste acatiste existand si separat, distinct unul de altul.

Mi-l amintesc pe unchiul meu cum spunea, pe un ton chibzuit, - intotdeauna i-a placut in viatã sa asume, sa faca astfel incat totul sa fie bine pentru fiecare din familia lui, si nu numai pentru cei din familia lui, ci ori de cate ori avea ceva de facut, si in special cand isi exercita profesia de avocat, - “Mai intai am sa plec eu, Olivia, da, auzi, da, mã duc eu mai intai sa discut cu Îngerii !”

Era atat de barbat in tot ce facea, atat de curajos si atat de dornic sa ocroteasca !

In seara si noaptea in care l-am vegheat, in luna noiembrie 2008 in cabinetul sãu de avocat, aveam in minte faptul cã intentiona sa plece el primul, sa vorbeasca cu Ingerii, sa faca astfel ca totul sa fie bine si pentru ceilalti, pentru noi care ramanem inca pe Pamant.

Am ramas langa el, la capul lui si i-am luat mana in mana mea, in gand, il intrebam daca acum stã de vorba cu Ingerii.

Dar trebuie sa recunosc ca, daca mi-ar fi stat in putere in acele clipe, l-as fi intors printre noi, aici pe pamant.

In fapt, am cautat cartea “Ore de adoratie” pe internet si am vazut ca Libraria Pauline are aceasta carte aparuta in anul 2007 si astazi, totul este sa pot ajunge eu pana la librarie intr-o zi.

Insa, mi-am scanat multe din paginile acestei carti “Ore de Adoratie”, inainte cu mult sa stiu ca ii voi oferi cartea matusii mele.

Speram din toata inima ca va citi aceasta carte si se va ruga, si inca mai sper.