Cu Alin, un bun coleg de clasa din liceu inainte de revederea din 7 iulie 2006 (20 de ani dupa liceu)

Cu Alin, un bun coleg de clasa din liceu inainte de revederea din 7 iulie 2006 (20 de ani dupa liceu)

In primavara anului 2006, colegii mei de clasa din liceu au inceput sa pregateasca prima noastra revedere de la absolvirea liceului « Nicolae Balcescu », sau Colegiul Sfantul Sava cum este denumit, in iulie 1986.

Cu alte cuvinte, 20 de ani mai tarziu si atunci cand nu mai speram, nu mai visam, colegii mei imi anunta ca se pregatesc de revedere.

Cateva dintre colegele mele s-au ocupat de organizare si de a contacta fostii colegi, cu toate acestea se pare ca nu toti au fost gasiti, iar dintre cei gasiti, unii au ales sa traiasca in alte tari.

Am fost si eu la liceu, la secretariatul liceului si in anticamera directorului liceului care nu era prezent in clipa respectiva, in acea primavara, in acel inceput de vara.

Colegii mei au dorit sa ne reunim doar noi, fostii colegi de clasa, in timp ce toate celelalte foste clase au ales aceeasi zi pentru a se revedea.

Noi am optat insa pentru o zi, separat de ceilalti, alaturi de care, formam careul in curtea liceului la inceput de an scolar.

Am aflat cand m-am dus la liceu, ca celelalte clase aveau un reprezentant si acesta formulase o cerere spre a i se aproba o zi anume, in care sa vina la liceu si in liceu, fostii elevi de altadata, urmand a se striga catalogul si a se face prezenta, pe clase.

Secretara directorului mi-a aratat cererea colegului meu, formulata in numele celorlalti, si mi-a spus pe un ton vehement, de repros : “Pai, voi vreti fiecare sa va intalniti la liceu, cand vreti voi ? In perioada aceea este bacalaureat ! Nu se poate !”, cam asa a sunat raspunsul doamnei.

Colegele mele care s-au ocupat atat de frumos de organizare, de a contacta profesorii si fostii colegi alesesera ziua de 7 iulie 2006 si daca ele asa doreau....

M-am gandit ce pot face ?

Am intrebat daca il pot vedea pe domnul director, dar el nu era acolo in clipa aceea, mi s-a spus, l-am invitat sa ni se alature in ziua de 7 iulie 2006 si apoi am rugat-o pe doamna secretara sa ii transmita invitatia.

Liceul Nicolae Balcescu se numea Sfantul Sava, cu mult inainte ca noi in vara anului 1982 sa intram in clasa a noua ( sau prima ) de liceu.

Dupa Revolutia din 22 decembrie 1989, liceul Nicolae Balcescu a revenit la vechea sa denumire, Colegiul National Sfantul Sava.

In anul 1992 l-am indemnat pe fratele meu sa dea admitere la acelasi liceu si el m-a ascultat si a reusit admiterea.

Fratele meu a absolvit liceul in vara anului 1996, adica exact 10 ani mai tarziu fata de mine.

Pe directorul liceului il cunosteam, era profesorul de matematica Valentin Matrosenco, un foarte bun profesor de matematica si care avea multi admiratori, foarte multi elevi isi doreau sa ajunga la fel de buni la matematica ca si profesorul lor, iar unii dintre ei, intotdeauna clasa 9 A, prima litera din alfabet, l-au avut diriginte.

Din cate stiam, tatal meu in tineretea lui, cand era student la facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti, a facut practica pedagogica la liceul Nicolae Balcescu, si asa se explica ca il cunostea pe domnul profesor de matematica Ion Giurgiu, cel care a fost directorul liceului in anii 1982-1986 si dupa 1986 ( dar nu stiu precis pana cand, intrucat profesorul Giurgiu a decedat de cancer pulmonar la putini ani dupa ce am absolvit noi liceul ).

De asemenea, daca imi aduc bine aminte, tatal meu mi-a spus ca ar fi fost coleg de facultate in tinerete, cu profesorul Valentin Matrosenco.

In ziua in care am fost la liceu, in primavara-vara 2006 si secretara domnului director Matrosenco mi-a spus ca nu putem alege ziua de 7 iulie 2006, separat de colegii nostri de la celelalte clase, mi-am luat ramas bun, am plecat de la liceu si m-am indreptat spre facultatea de Drept din str. Ion Ghica 13, sector 3 unde aveam un curs sau poate chiar mai multe.

Apoi, dupa cursuri am ajuns acasa si i-am scris domnului director o scrisoare si i-am explicat ca avem dreptul sa alegem, si ca, de maniera generala avem multe drepturi, inscrise in Constitutia Romaniei in vigoare.

Ce a urmat ?

Pas cu pas nu stiu, dar stiu ca cererea noastra a fost aprobata si colegii clasei a IX-a V – a XII-a V ne-am intalnit la liceu in ziua de 7 iulie 2006, prin urmare, asa cum doreau ei.

Pe profesorul Matrosenco l-am revazut, in treacat, o singura data dupa ce am absolvit liceul, si anume in anul 2004 cand m-am asezat la randul care se formase si trecea exact prin fata gardului din fier forjat negru al liceului nostru Nicolae Balcescu sau Sfantul Sava, ma refer la randul la moastele Sfantului Anton de Padova, care erau pentru prima oara aduse in Romania si se aflau in Catedrala Sfantul Iosif, care se gaseste la cativa metri mai sus numai de liceu.

In ziua aceea, stand la rand, grilajul negru, mare, din fier forjat s-a deschis, iata portile liceului deschise, mi-am spus in sinea mea privind scena, oricum trebuia sa stau pe loc si sa astept sa inainteze randul.

Apoi, pe poarta a iesit o masina alba, o Dacia alba si la volan era chiar profesorul Valentin Matrosenco.

Ah ! Dar era sa uit !

Desigur, l-am mai revazut in vara 1996, inainte de 2004 deci, cand fratele meu  m-a invitat la Festivitatea de absolvire, liceul cu ocazia aceea inchiriase sala Radio si am fost prezenta, m-am invoit de la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti unde lucram, si m-am dus acasa mai devreme, sa fiu proaspata, sa fac un dus, apoi am imbracat un deux-pièces de culoare roz-fuchsia, pe care il cumparasem de la un magazin romanesc al carui patron mergea in Franta si de acolo aducea haine, care o vreme s-a aflat fata in fata cu magazinul “Victoria”, si se numea “Le Franc”.

Un coleg de liceu al fratelui meu a venit la noi acasa, Dragos Popa si ne-a luat cu masina lui si ne-a condus la sala Radio.

Atunci, la intrare, directorul in persoana, domnul Matrosenco ne primea si treceam numai dupa ce ne vedea pe fiecare pe rand.

Desigur, a trecut si tatal meu.

Fratele meu a prezentat pe scena, spectacolul pregatit de colegii sai si au dansat pe ritmul cantecului “Macarena”.

Cand am ajuns in dreptul lui, m-a privit si mi-a facut semn cu mana, cu bratul, un gest larg : “Treceti, treceti !”

In ziua aceea, fratele meu mi-a spus ca o colega, si ce colege dragute avea fratele meu ! l-a intrebat daca sunt prietena lui ?!

Mi-a facut placere sa ma considere de seama lor.                                   

Cand am terminat noi liceul, in iulie 1986, atunci liceul Balcescu a inchiriat sala Operei Romane din Bucuresti.

Iar Sala Operei a fost plina ochi de absolventi de liceu, nu a ramas un singur loc disponibil, poate cu exceptia unei loji.

Si acuma, iata, mai inainte de a ne revedea, in ziua de 7 iulie 2006, colegii au inceput deja sa schimbe emailuri, se pare ca unii dintre ei se mai vazusera, sau se mai vedeau din cand in cand.

Asa fiind, pot spune cu privire la Revederea de “20 de ani dupa liceu” din 7 iulie 2006 ca s-a petrecut cand nu mai visam ca imi voi revedea colegii vreodata !

Trecusera cei 10 ani, ne promiseseram ca ne regasim 10 ani mai tarziu, insa nu s-a intamplat nimic atunci, nici peste 15 ani si nici mai tarziu.

Si, dintr-o data, iata-i pregatiti sa se vada, sa isi povesteasca viata si sa evoce clipele din liceu, privind acum, ce pot zice ? Parca au fost clipe !

Ce inseamna 4 ani intr-o viata de om ?

Suficient insa cat sa ii privesti pe toti colegii ca si cum pauza de 20 de ani nu ar fi existat.

I-am regasit cu aceeasi tinerete, cu acelasi fel de a vorbi, de a privi, cu aceeasi tinuta, cu acelasi “stil”, fiecare neschimbat !

In seara zilei de 7 iulie 2006 cand ne aflam la un restaurant din cartierul “Cotroceni”, am ales chiar, prin “vot secret”, prin biletele, care sunt in opinia noastra, a fiecaruia, cei doi colegi, un baiat si o fata, care au ramas complet neschimbati sau care s-au schimbat cat mai putin odata cu varsta.

Si castigatorii serii au fost Sorin Udubasa si Mihaela Dedeoglu.

Premiul a fost o sticla de sampanie.

Cat despre colegul nostru de clasa, Alin Rasina, m-a surprins sa il gasesc atat de modest, ce-i drept omului in general, ii sta bine cu modestia, dar poate ca el era prea modest.

Profesorul Ion Manea, cel care ne preda fizica in anii de liceu, ne-a spus ca doctorul neurochirurg Alin Rasina i-a salvat viata si ne-a explicat ca Alin a fost plecat in Franta, unde a lucrat intr-un spital, in cadrul unei colaborari Franta-Romania.

In ce priveste descrierea pe care Alin si-o face in emailul sau, aceasta nu corespunde nici pe departe realitatii sau modelului viu, caci Alin este foarte tanar, are miscari agile, este energic si, dupa cum am putut citi in emailul sau, nu si-a pierdut simtul umorului.

Cred ca toti oamenii care lucreaza in Romania, ba si multi dintre cei care lucreaza in Franta se simt frustrati, asa cum se simteau – si daca nu o spuneau deschis, se vedea cu ochiul liber – si colegele mele grefiere de sedinta, adesea obosite, cu un volum de munca prea mare, iar conditiile de munca si in care se lucra lasau mult de dorit.

Este adevarat, dupa plecarea mea in 1999 din judecatorie prin demisie, Palatul de Justitie a inceput sa fie renovat cu adevarat – in teorie lucrarile de renovare incepusera, dar cum incepusera, la fel fusesera oprite o perioada lunga de timp – iar astazi arata foarte frumos in exterior, cat si in interior.

Cat priveste relatiile de munca, ma gandesc ca “Lumea Justitiei” ne arata in fiecare zi aproape cat de bine se simt angajatii instantelor judecatoresti, cata colegialitate si solidaritate, prietenie, intelegere, cordialitate exista intre oameni.

Eu cred ca este o situatie aceasta la nivelul intregii tari.

Fane, caruia i se adreseaza Alin, este colegul nostru Andrei Dobrescu, amandoi au absolvit facultatea de Medicina din Bucuresti si au devenit doctori, cu deosebirea ca Andrei Dobrescu este doctor psihiatru si si-a gasit de lucru in insula Réunion, departament francez, adica in Franta unde s-a stabilit.

De asemenea, Alin a trecut printr-un proces de 10 ani in instante, pe care l-a castigat.

“

----- Mail transféré -----De : Alin Rasina <...>À : Sorin Udubasa, Andrei Dobrescu, Olivia Marcov [ si colegii clasei 9-12 V, Balcescu 1986 / Sf. Sava ]
Envoyé le : Dimanche 4 juin 2006 23h21
Objet : colegi IX V

Sorine iti multumesc pentru albumul cu poze pe care mi l-ai trimis . Geniale
. Nu te mai elogiez ca o sa-mi zici iar ca iti fac declaratii si imi mai aud
vorbe ca am fost vazut simbata la parada ...
Andrei , se pare ca ai plecat cu trecutul in Reunion . A fost deajuns sa
privesc pozele si sa-mi reamintesc de “nebuniile” noastre . Ce bine era acum
20 ani pe vremea lui Ceausescu ! Stai , nu ma injura , eram copii si credeam
in iluzii ! Marius are dreptate , lucrez la balamucul din Berceni . Am avut
cu el cea mai tare intilnire , la 10000m , l-am ginit de departe cu privirea
mea de uliu . Desi m-am odarit , buhait , bosorogit , hormonit , acrit , eu
, poate cel mai mare fan al lui Marius , trebuie sa spun ca el nu mai are
nici un chichirez : serios , politicos etc , numai calitati . Mariuse ,
trebuie sa stii asta si sa spui si urmasilor cum erai in urma cu 20 ani si sa
le arati pozele . Astept cu nerabdare sa te revad ca si pe Cristi Florea ,
Bertica etc . Cu restul m-am mai intilnit .
Fane pentru ca vorbim la comun , fara secrete , nu prea am cu ce ma lauda .
Sint in formatia cu care am fost la tine in Calarasi in urma cu ... n ...
ani . La servici ma enervez de atitia ani [...],  traiesc
uneori clipe de disperare , fiecare cu calvarul lui . Incerc cu greu sa-mi
creez universul meu profesional chiar daca ma autoizolez.

[...]

Ma ocup atit cit pot de neurochirurgie functionala ( am esuat in zona asta , dar mie imi place atita timp cit ma lasa in pace , e atit de ingrat domeniul in Romania [...] incit nici nu exist pentru ei asa cum nu exista nici capitolul asta
) . Cred ca intelegi , de-aia m-am si confesat la tine . Trage singur
concluziile , cu exceptia ca sint un frustrat , lucru perfect adevarat .
[...] Vezi ca astia m-au reeducat , nu mai sint acelasi ! Poshtim toti
calculatorul asta , acum a fost rindul meu , scurt ca intotdeauna , se pare
ca s-a terminat azi , pe curind , complimente la toti ai tai , colegul Alin.”

Objet :	Tr : trece un inger
De :	Olivia Marcov
À :	Arjen Dijksman ; [...]
Cc :
Cci :
Date :	Lundi 18 novembre 2013 15h28

----- Mail transféré -----
De : Alin Rasina <...>À : Sorin Udubasa, Andrei Dobrescu, Olivia MarcovEnvoyé le : Mardi 6 juin 2006 17h08
Objet : trece un inger

Dragii mei colegi , m-ati facut dependent de voi de circa 3 saptamini de cind a inceput aceasta frumoasa nebunie ! Vin seara si deschid zilnic ba mail-ul ba messenger-ul , ceea ce nu faceam inainte . Si cum ne-am scris la comun ( asta a fost conventia , transparenta totala , [...] , fara secrete ) am fost tot timpul cu geana pe voi . La inceput curiozitatea , apoi placerea , acum dependenta . Pentru cei mai depresivi care fac cu greu fata lunii mai , nostalgia revederii cu propria tinerete e un frumos pretext de a amina o decizie . Andrei , tu intelegi ce vreau sa spun , glumesc insa ( chiar , cum e la tine in mai ? ) . Vin azi acasa mai devreme , deschid mail-ul cu voi chiar inaintea ziarului meu preferat care apare azi ( in ce hal de dependenta am ajuns ? ) si constat tacere dupa o anumita ora . Astfel incit il invit pe Sorin sa aiba o interventie si sa rupa tacerea cu orice subiect , pe Cristina sau Anca . Nu sint la prezidiu - ce-mi displace ! -  dar aveti cuvintul , “tovarasi” , spuneti orice numai spuneti , e o usoara stare de incordare pe care trebuie sa o risipim . Olivia , iti multumesc pentru poze si solidaritate , [...]. Mihaela , jos palaria pentru eforturile tale , inclusiv de imaginatie , se vede ca ai stofa de protocol la nivel inalt , sigur o sa iasa bine , sint de partea ta pina la capat . Sa fim ingaduitori cu toata lumea , toti trebuie sa venim la intilnire cu placere , trebuie sa gasim o solutie rezonabila , sa nu ne dispara zimbetul si buna dispozitie . Mariuse , incerc sa gasesc o matricola cu liceul - te tin la curent . Apropo , noi am invatat la Liceul Nicolae Balcescu - ce o dam dupa cires cu Sf . Sava , ce , ne e rusine ?  Daca tot am fost utecisti si o sa expunem productia la hectar si sa numaram combinele si tractoarele , sa ne asumam realitatea pina la capat ! Sint pe un fir ca sa mai gasim pe cineva , nu va spun mai mult , s-ar putea sa fie alarma falsa , organili nu doarme . Pe curind , Alin”