Întronarea Familiei la Inima Preasfântã a lui Isus ( 2 )

Întronarea Familiei la Inima Preasfântã a lui Isus ( 2 )

Evlavia cãtre Preasfânta Inimã a lui Isus desi e veche în Bisericã, totusi asa cum se practicã azi, este evlavia timpurilor noastre moderne si putem zice cã aceastã evlavie s-a ridicat cu atâta putere si splendoare, încât nu i se gãseste pereche.

Astãzi ea incãlzeste inima învãtatului profesor, ca si pe a studentului harnic ; pe a oamenilor pusi la conducere, cât si pe a celor simpli, care îsi macinã viata în munca umilã a câmpului.

Practicile de evlavie în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus se tin cu aceeasi râvnã si în catedralele mãrete ale Apusului si în colibele simple din tãrile de misiuni.

Papa Leon XIII, la 11 Iunie 1899, a consacrat tot neamul omensc Inimii Preasfinte a lui Isus.

Faptul acesta a trezit mare însufletire în lumea catolicã, si una dupã alta, tãrile s-au grãbit a se consfinti si ele aparte, prin gura conducãtorilor lor, Preasfintei Inimi ; iar ca mãrturie vesnicã a acestor acte solemne, au ridicat biserici pompoase, statui grandioase în cinstea Regelui regilor si Domnul domnitorilor.

Astfel, Isus Cristos ajunse sã aibã în multe natiuni, locul ce i se cuvine în societate.

Drumul ce s-a fãcut însã, a fost lung.

Ca sã ajungã a împãrãti peste neamuri, Domnul Isus a trebuit sã câstige inimã cu inimã, familie cu familie, prin Inima Sa iubitoare de oameni.

Evanghelia a fost de la început la îndemâna tuturor.

Oamenii puteau sã cunoascã iubirea Omului-Dumnezeu, însã nu toti au citit în adâncul misterelor acestei iubiri.

A trebuit ca la Paray-le-Monial, Isus Hristos sã revinã asupra celor spuse în Evanghelie, si prin trei Revelatii fãcute Sfintei Margareta-Maria Alacoque, sã-si arate iarãsi dorintele si sã facã noi fãgãduinte dumnezeiesti, în favoarea acelora care se vor da cu totul în slujba iubirii Sale.

Era în anul 1673.

Sfânta Margareta-Maria, cãlugãritã din Ordinul Vizitatiunii, întemeiat de S.Francisc de Sales, se ruga cu râvnã înaintea Sfântului Sacrament al Euharistiei, în ziua de 27 Decembrie, când se tine sãrbãtoarea S. Ioan Evanghelistul.

Isus i se arãtã, destãinuindu-i mãretiile dragostei si nepãtrunsele taine ale Inimii Sale.

“Inima mea dumnezeiascã – îi zile El – e atât de cuprinsã de dragoste pentru oameni, încât nu mai poate stãpâni în sine vãpaia dragostei sale înfocate si trebuie s-o rãspândeascã prin tine, si sã se arate lor, pentru a-i îmbogãti cu aceste comori scumpe, pe care Eu vi le descopãr si care cuprind harurile trebuincioase pentru a scoate pe pãcãtosi din adâncul pierzãrii.

Eu te-am ales pe tine, abis de nevrednicie si de nestiintã, pentru înfãptuirea acestui mare plan, ca toate sã fie fãcute de mine ».

Aceastã Revelatiune e numai un preludiu la cele ce aveau sã urmeze.

Într-adevãr, în anul 1674, într-o Vineri, dupã toatã probabilitatea, întâia Vineri din luna Iunie, Sfânta era îngenunchiatã în fata altarului.

Isus îi apãru din nou.

De data aceasta îi arãtã Inima pe un tron de flãcãri, cu rana adorabilã deschisã si era înconjuratã de o cununã de spini, iar deasupra avea înfiptã o Cruce.

S.Margareta emotionatã o priveste lung, iar Isus îi spune toate amãrãciunile si dorintele sale : “Nerecunostinta oamenilor mã supãrã mai mult decât tot ce am suferit pentru ei în patimile mele.

Dacã ei mi-ar rãsplãti cât de putin dragostea ce le-o port, nici n-as lua în seamã suferintele ce le-am îndurat pentru ei si, dacã s-ar putea, as voi sã sufãr si mai mult, dar oamenii nu aratã decât rãcealã si dispret fatã de îngrijorãrile mele de a le face bine.

Tu cel putin, dã-mi aceastã mângâiere si suplineste, pe cât poti, nerecunostintele lor”.

Îi cere apoi sã se împãrtãseascã în toate cele dintâi Vineri din lunã, iar în noptile de Joi spre Vineri, de la orele 11 pânã la miezul noptii, sã facã, în genunchi, un ceas de Adoratie, pentru a se uni cu agonia si rugãciunea ce a fãcut-o El în grãdina Ghetsemani pentru pãcãtosi.

Fãgãduieste apoi haruri extraordinare acelora care vor cinsti icoana Preasfintei Sale Inimi.

Cea din urmã dintre aceste mari Revelatii, e cea din 16 Iunie 1675.

“Aflându-mã odatã în fata Preasfântului Sacrament, într-o zi din Octava sãrbãtorii “Corpus Domini”, Trupul Domnului, am primit de la Dumnezeu, peste mãsurã de bogate haruri de-ale iubirii sale, si m-am simtit cuprinsã de dorul de a corespunde cumva, si de a-i da iubire pentru iubire.

El mi-a zis : “Tu nu-mi poti arãta iubire mai mare, decât fãcând ce ti-am poruncit de atâtea ori”.

Apoi, descoperindu-si dumnezeiasca Sa Inimã, zise : “Iatã Inima care a iubit atãt de mult pe oameni, si care nimic n-a crutat ca sã le dovedeascã iubirea Sa, a ajuns pânã a se distruge si a se mistui din dragoste cãtre ei, iar drept recunostintã nu primesc de la cei mai multi dintre ei, decât nerecunostinta, prin lipsa de lor de respect, prin sacrilegiile lor, si prin rãceala si dispretul ce-l au fatã de mine, în Taina iubirii mele.

Si ceea ce mã doare mai mult este, cã însãsi inimile consacrate mie, se poartã cu mine astfel.

De aceea îti cer ca prima Vineri dupã Octava sãrbãtorii Preasfântului Sacrament, sã fie hotãrâtã pentru o sãrbãtoare deosebitã în cinstea Inimii mele, împãrtãsindu-te în acea zi si fãcându-i reparare de onoare, cu o rugãciune de cinstire pentru a ispãsi necinstele primite în timpul când sunt expus pe altar...

Eu îti fãgãduiesc cã inima mea se va lãrgi pentru a revãrsa din belsug înrâuririle iubirii sale divine, pentru toti aceia care-ti vor da aceastã cinste si se vor îngriji ca si altii s-o cinsteascã”.

S. Margareta-Maria a avut si alte Revelatii, de la Inima Preasfântã.

Biserica cercetând Viata si Scrierile ei, a adunat 12 Fãgãduinte, în care se aratã milostivirile ce le face Inima lui Isus în folosul acelora care iubesc, cinstesc si slujesc Inimii Sale dumnezeiesti cu credintã.

Iatã-le :

1. Fagaduiesc – zice Domnul – ca le voi da toate harurile trebuincioase starii lor.
2. Voi da si voi pãstra pacea in familiile lor.
3. Îi voi mangaia in toate necazurile lor.
4. Le voi fi scapare sigurã in viata, si mai ales in clipa mortii.
5. Voi revarsa binecuvântarile mele imbelsugate asupra tuturor întreprinderilor lor.
6. Pacatosii vor afla in Inima mea, izvorul si oceanul nemarginit al milei.
7. Sufletele lâncede se vor aprinde de iubire.
8. Sufletele râvnice vor ajunge in scurt timp la mare desavarsire.
9. Voi binecuvânta casele unde va fi expusa si cinstita, icoana Inimii mele.
10. Voi da preotilor, darul sa miste si inimile cele mai impietrite.
11. Numele celor care vor lãti aceastã Evlavie, vor fi scrise in Inima mea.
12. Tuturor acelora care, in 9 luni de-a rândul, se vor impartasi in fiecare intâia Vineri din lunã, le fagaduiesc darul pocãntei din urmã ; ei nu vor muri in dusmãnie cu mine, ci vor primi sfintele taine, iar inima mea le va fi scãpare sigurã, in clipa din urmã”.

Dupã toate acestea, usor ne putem convinge ce loc de frunte ocupa in Biserica Catolica, Paray-le-Monial cu Revelatiile sale.

Însusi Leon XIII a zis, cã dupã Calvar si Euharistie, nu este pe lume ceva mai mare decat Paray-le-Monial, iar Margareta-Maria este apostolul si evanghelistul acestei Revelatii.

Evlavia cãtre Inima lui Isus, s-a dezvoltat in mijlocul celor mai strasnice impotriviri.

A avut atat de multi si atat de inversunati dusmani !

A iesit insa biruitoare, si s-a adeverit si se adevereste tot mai mult, vorba lui Isus : “Eu voi imparati cu toata impotrivirea lor”.

Fara sa amintim Confraternitatile Preasfintei Inimi, societatile Apostolatului Rugaciunii si milioanele de suflete care militeaza in ele, ne oprim numai la Opera intronarii Inimii lui Isus in familii.

Astazi nu este tara pe lume, in care sa nu se proclame sus si tare, imparatia sociala a Inimii lui Isus.

Au facut întronarea :

Ø        Casele regale ale Spaniei si Luxemburgului,

Ø        Conducatorii Statelor Canadei,

Ø        Conducatorii Antilelor.

Au facut-o cu tot fastul, episcopii si preotii, mai ales in Franta.

S-a facut in manastiri si in casele evlavioase.

S-a facut intronarea oficiala si in Columbia, unde s-a recunoscut Cristos singurul Domn si Invatator peste toata puterea Statului.

Si, cum sa nu pomenim de acele intronari solemne ale Inimii lui Isus, facute in pietele publice din :

Ø        Olanda,

Ø        Belgia,

Ø        Spania, si

Ø        Canada ?

Cum sa nu ne bucuram de acele splendide bazilici nationale, ridicate in cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus, la Bruxelles, Madrid, Quebec, in Olanda si chiar in Indiile Engleze ?

Pana si triburile, in Africa de pilda, Bukumbi si Hurons din America de Nord, s-au consacrat Inimii lui Isus.

Nicio mirare deci, ca n-au ramas izolate tarile catolice precum Polonia si Irlanda, de influenta cuceritoare a intronarii.

In tari precum :

Ø        Anglia,

Ø        Elvetia,

Ø        Scotia si

Ø        Portugalia,

se lucreaza cu mult spor.

Danemarca si Norvegia, pana si Bulgaria isi au si ele apostolii intronarii.

Sa pomenim de strigatele de “Osana”, ce se înaltã cu elan Inimii Preasfinte, în prefecturile apostolice din :

Ø        Mongolia,

Ø        China,

Ø        Japonia,

Ø        Ceilon,

Ø        Insulele Filipine, si

Ø        Celelalte insule ale Arhipelagului Oceaniei ?

Acelasi “Osana” care a pornit de la Paray-le-Monial, il cântã Africa Centralã si Republica Americanã de Sud, si tot pamantul.

Era timpul ca Opera Intronarii sa inceapa odata si la noi.

Cristos trebuie sa intre in toate casele românesti, sa domneasca cu iubire in orasele si satele noastre, ca sa le fericeasca pe toate cu belsugul harurilor sale.

Se munceste cu zor, si s-a infiintat pentru aceasta un Secretariat special la manastirea franciscanã românã unitã din Oradea.

Daca la infaptuirea acestei Imparatii sociale a Inimii lui Isus in Romania, va contribui cat de putin aceasta carte, scrisa de marele apostol al intronarii, P.Matei, cu suflet si credinta inflacarata, si care vede lumina tiparului prin sarguinta mai multor persoane, si prin darnicia unei doamne, care preferã anonimatul, ea si-a implinit chemarea si ostenitorii se vor socoti fericiti.

P.Ioan Gârleanu, OFM CONV.

( extras din Întronarea Familiei la Inima Preasfântã a lui Isus, P. Matei Crawley-Boewey din Congregatia Sfintelor Inimi a lui Isus si a Mariei ( Picpus ), tipãritã cu aprobarea Pr.Catalin Emilian Ministrul Provincial al Fratilor Minori Conv. Sept. 2008, Ed.Serafica, Roman, Neamt, 2008 )