Pilde mariane ( 5 )
Dupã câtva timp, fata i-a spus cã ea socoteste rugãciunea Rozariului lungã si plictisitoare, prin repetarea acelorasi cuvinte, i se pãrea cã este ceva fals si nesincer.
Episcopul a întrebat-o :
- Cine este tânãrul cu care v-am vãzut ?
- Este logodnicul meu.
- Vã iubeste ?
- Desigur.
- De unde stiti ?
- Pentru cã mi-o spune adesea.
- Si ce vã spune ?
- Simplu. Te iubesc.
- Când v-a spus asta ultima oarã ?
- Acum o orã.
- V-a mai spus-o si altã datã ?
- Ori de câte ori ne întâlnim.
- Nu vi se pare cã cineva care repetã mereu aceleasi cuvinte nu este sincer ?
- Dimpotrivã, tocmai pentru cã mã iubeste simte nevoia sã mi-o spunã des.
- Vedeti ? Tot asa facem si noi prin Rozariu. Îi spunem Sf. Fecioare cã o iubim si simtim nevoia sã i-o spunem mereu, tocmai pentru cã o iubim. Asa cã vã îndemn sã faceti experienta recitãrii perseverente a Sfântului Rozariu, si veti întelege cã de fiecare datã vi se va pãrea ceva nou, prin consolarea si întãrirea sufleteascã pe care o simtiti recitându-l. Întrebati si pe catolicii evlaviosi si ei vã vor confirma spusele mele.
( extras din Pilde Mariane, Pr. Gheorghe Ciuraru, editia I-a, Ed. Serafica, Roman, 2007 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu