Pilde mariane ( 6 )
Prima vindecare miraculoasa la Lourdes a fost la 26 februarie 1858.
Cu o zi inainte, la cea de a opta ei aparitie, Sfanta Fecioara arãtase Bernadetei langa grotã un loc pe care l-a numit fântânã, spunandu-i sa-si spele fata in acea apa.
Copila a sapat cu mainile pamantul in acel loc si a aparut un fir de apa, care in zilele urmatoare a crescut si a ajuns un izvor.
Ziua de 26 februarie era Vineri.
Bernadeta a venit la grota, dar in aceasta zi Sfanta Fecioara nu s-a aratat, iar ea s-a intors acasa foarte trista.
Se afla la Lourdes un muncitor sapator de santuri, numit Louis Bouriette.
Cu 20 de ani in urma, prin explozia accidentala a unei mine, el isi pierduse cu totul vederea la ochiul drept, iar cu cel stang de abia mai percepea lumina.
Auzind de la lume ca la grota Massabiele s-ar arata Sfanta Fecioara, si ca acolo ar fi aparut un izvor, a trimis-o pe fata lui cu o sticla sa-i aduca din acea apa, zicand :
- Daca acolo se aratã Sfanta Fecioara, Ea ma poate vindeca numai sa vrea !
Fata i-a adus apa noroioasa a izvorului abia aparut cu o zi mai inainte, el s-a rugat, s-a spalat cu ea la ochiul orb si a strigat cu mare emotie :
- Sunt vindecat, vãd !
A doua zi, el s-a intalnit cu doctorul Dozous care-l tratase si care-i cunostea infirmitatea.
- Domnule doctor, sunt vindecat !
- Imposibil ! Dumneata ai o leziune organica incurabila. Doctoriile pe care ti le-am dat erau doar ca sa-ti aline durerile, ele nu-ti puteau reda vederea.
- Nu dumneavoastra m-ati vindecat, ci Sfanta Fecioara de la grota.
- Stiu ca acolo Bernadeta are extaze inexplicabile, chiar eu le-am vazut de aproape. Dar ca apa care a iesit, nu se stie cum din pestera, sa vindece boli incurabile, asta e cu neputinta.
Doctorul a scris ceva pe un carnetel, a acoperit cu mana ochiul stang al lui Bouriette, si i-a zis :
- Daca poti citi ce scrie aici, am sa cred in ciuda stiintei si experientei medicale. In jur, se adunasera cativa curiosi.
Bouriette a citit fara nicio sovaire cele scrise de doctor :
“ Bouriette are o boala incurabila si nu se va vindeca niciodata”.
Medicul, foarte mirat, a zis :
- Sunt nevoit sa marturisesc chiar fara voia mea, si chiar impotriva colegilor mei, ca aici e o minune. Asta ma pune in incurcatura, dar trebuie sa ma supun realitatii, este un fapt evident si mai presus de stiinta noastra.
L-a consultat cu atentie si a declarat :
- Cei doi ochi ai lui Bouriette nu aratã nicio diferenta, desi pe ochiul drept se aflã o cicatrice, singura urmã a ranirii lui.
La aceeasi concluzie a ajuns si Dr. Verges din Tarbes, profesor la Universitatea Montpellier, care l-a examinat pe Bouriette.
Minunea a starnit admiratia locuitorilor din Lourdes.
Spre seara aceleiasi zile, muncitorii din breasla de care tinea Bouriette l-au insotit la grota, si au lucrat impreuna o poteca printre stanci pana la izvor, pentru comoditatea vizitatorilor.
Cand au ajuns la izvor, care intre timp isi ingrosase debitul, au instalat un jgheab de lemn, sub care au sapat o groapa ovala, adanca de jumatate de metru, de marimea unui leagan de copil, in care se adunã apa izvorului.
Dupa apusul soarelui, lumea a aprins acolo sute de lumanari, s-a rugat si a cantat Sfintei Fecioare.
Iluminatia a durat toata noaptea.
( extras din Pilde Mariane, Pr. Gheorghe Ciuraru, editia I-a, Ed. Serafica, Roman, 2007 )
Lumânãrile de la Lourdes, de la 1858 si pânã astãzi : nu s-au stins niciodatã si ard continuu |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu