Academicianul Cornel Miclosi - 125 de ani de la nastere ( acad. Toma Dordea ) ( 1 sau partea intai )

Academicianul Cornel Miclosi - 125 de ani de la nastere ( acad. Toma Dordea ) ( 1 sau partea intai )

Cornel Miclosi s-a nascut la 5 martie 1887 in comuna Covãsânti, judetul Arad, intr-o epoca caracterizata personal prin “ ochi deschisi in secolul trecut “, cand a vazut “ o lume cu ramasite ale feudalismului medieval cu stralucire sus si saracie jos “ , in mijlocul unor oameni care-si lucrau putinul lor pamant pentru “ a avea painea neagra de toate zilele “.

A inceput sa primeasca primele cunostinte la o scoala confesionala la care se practica un fel de invatamant ‘ fara frecventa “ cu rezultate lesne de identificat, caracterizate de academician ca indoielnice.

Ulterior, s-a infiintat o scoala cu limba predare maghiara, cu un nivel ceva mai ridicat.

In aceasta perioada grea, a invatat totusi multe, cat “ pentru toata viata “, dintre care la loc de frunte au fost omenia si un atasament de nezdruncinat pentru pamantul pe care a vazut lumina zilei si pentru oamenii locului.

Profitand de o imprejurare fericita de a putea fi intretinut de o ruda in varsta care s-a mutat la oras, Cornel Miclosi a facut fata greutatilor legate de continuarea studiilor in Arad, unde s-a adapat cu o sete adanca din operele marilor autori din Antichitate : Titus Livius, Cezar, Ovidiu, Virgiliu, Horatiu si Homer, care au lasat dâre adanci si fructuoase in spiritul si conceptia celui care avea sa devina mai tarziu inginer, profesor si academician.

Din declaratiile proprii, rezultã ca in acea perioada conceptia societatii avea ceva specific antic, de desconsiderare a indeletnicirilor tehnice.

La loc de cinste erau considerate profesiunile de jurisprudenta, de teologie, filosofie si militarie, fapt pentru care i s-a recomandat de catre rude, cu justificari de actualitate atunci, de a urma cariera militara sau cea teologica, cu nimb de episcop.

Cu toate acestea, structura interna l-a determinat pe Cornel Miclosi sa aleaga profesiunea de inginer, “ contraindicata “, cu toate ca la baza avea o temeinica pregatire in directia disciplinelor specific umaniste si, astfel, a ajuns cum a spus “ studiosus electricarum rerum “ la scoala din Karlsruhe, unde a avut profesori distinsi, care i-au deschis privelistea luminoasa asupra stiintelor tehnice si fata de care a pastrat toata viata o amintire plina de respect si recunostinta.

Primind o bursa Gojdu, in anul doi a continuat studiile la Facultatea de Mecanica a Universitatii din Budapesta, unde a intalnit profesori, care l-au miscat prin pregatirea lor profesionala si inalta tinuta de oameni, despre care vorbea tot timpul cu admiratie.

Numele de Wittman, Rejtö, Banki, Czabo si Cserhati veneau adeseori in cadrul discutiilor pe care le-a avut ulterior cu subalternii.

Dispunand de o capacitate intelectuala putin obisnuita si de o mare putere de munca, in anul 1909 a obtinut titlul de inginer mecanic, pe diploma figurand mentiunea “ cu distinctie “.

Cornel Miclosi a inceput activitatea de inginer ca asistent al profesorului Rejtö, una dintre personalitatile proeminente din acea vreme, al carui colaborator a ajuns ulterior la Institutul de Tehnologie Mecanica, unde a lucrat timp de zece ani.

Profesorul Rejtö a pus bazele unei Teorii a deformatiilor plastice, si prin aceasta a cautat sa elaboreze o noua tehnologie mecanica pe baze rationale, pastrand partea descrptiva numai in masura strict necesara.

Aceasta idee l-a acaparat imediat pe tanarul inginer dornic de mers inainte si, in anul 1912, a sustinut Teza de doctorat Observatii la incercarea materialelor pentru curele de transmisie, obtinand titlul de doctor in stiinte tehnice tot cu mentiunea “ cu distinctie “.

In conformitate cu uzanta de atunci, in 1918, a sustinut Lucrarea de Abilitare Despre formarea aliajelor, iar in 1919 a obtinut gradul de docent ( gradul de conferentiar de astazi ).

Un fapt este demn de remarcat.

In aceasta perioada, a ajuns sa-l cunoasca pe Ioan Cionca, seful atelierului din institut, un om cu o vasta experienta si cu profunde cunostinte in constructia de masini ; de la acesta si-a insusit indrazneala de a concepe si a construi masini noi care sa corespunda scopului urmarit, dar nu oricum, ci bine gandite, cu reveniri si corectari ori de cate ori era nevoie, pentru ca “ hartia permite orice “, dar executat o singura data, pentru ca executia este cea care costã.

Aceasta invatatura l-a calauzit de-a lungul intregii sale cariere si a transmis-o cu multa convingere si altora.

Cunostintele castigate la inceputul carierei de inginer le-a valorificat si completat timp de sase ani la Fabrica de Cabluri Siemens din Budapesta, unde a imbinat in mod armonios si deosebit de eficace metodele tehnice cu electrotehnica.

In acel an, 1918, pentru Imperiul austro-ungar a venit cutremurul care l-a sfaramat si care, totodata, a dechis zorile pentru popoarele subjugate.

Tanarul inginer si totodata om de stiinta consacrat a fost pus in fata unei dileme aparute in calea vietii : ce sa faca ?

Sa mearga mai departe pe calea pe care s-a angrenat si cu mari perspective de viitor, intr-o tara cu vechi traditii, ceea ce i-ar fi satisfacut sentimentele specifice omului de stiinta, luate in sens restrans, dar intr-o tara straina lui si celor cunoscuti, sau sa inchida acest drum si sa porneasca pe un altul, intrevazut de la inceput cu multe greutati, intr-o tara peste care a trecut tavalugul razboiului, ce a lasat in urma mari pierderi si lipsuri, cu putini specialisti, dar in tara in care a vazut lumina zilei, in care si-a inceput formarea lui ca om, in care se gaseau oasele mosilor si stramosilor lui ?

Sentimentele profunde de om adevarat, dar constient ca face parte dintr-un popor, care inca de la formarea lui a fost calcat de multe neamuri, dar care datorita darzeniei, vitalitatii si a codrilor, care i-au devenit “ frati “, a reusit sa supravietuiasca, si care popor avea nevoie de el, l-au determinat sa aleaga drumul anevoios de a-si servi neamul si tara.

S-a intors acasa in anul 1919 si a inceput activitatea care l-a consacrat si l-a fixat pe piedestalul pe care se gaseste astazi, in memoria urmasilor lui.

O pilda vie, de nepretuit, poate sa fie si pentru unii care apartin prezentului si care, pentru miraje sau efemere si trecatoare surplusuri de satisfactii egoiste uita totul, cum spune poetul “ pân si numele tãu ... tarã “.

Hotararea de a se intoarce acasa a scos totodata in evidenta nobletea sufleteasca, clarviziunea omului cu vederi largi si cu intelepciunea specifice oamenilor mari ca trebuie sa-si serveasca tara si neamul, la care se adauga, cum a spus singur, “ atractia cuibului, familia a fost mai puternica “.

Si-a dat seama de importanta orasului din campia banateana, Timisoara, oras in adevaratul sens al cuvantului, cu artere bine concepute, in care “ inlesnirile civilizatiei si progresului au fost aplicate la timp si cu intelepciune “, primul oras din Europa in care s-a introdus, in 1884, iluminatul electric al strazilor.

Facilitatile de interes public, ca alimentarea cu apa, canalizarea, electrificarea, transportul in comun, erau proprietati ale orasului si dintre acestea uzina electrica si tramvaiele din Timisoara au fost cele care puteau beneficia de activitatea tehnico-stiintifica, in vederea ridicarii nivelului tehnic ; si au beneficiat din plin.

In 1920 s-a infiintat Politehnica din Timisoara, iar in 1922, dupa o activitate de trei ani la depourile din Arad, academicianul Miclos a preluat conducerea uzinei electrice echipata cu masini vechi si uzate si pe cea a tramvaielor, formand Intreprinderile Electromecanice din Timisoara.

Atunci a inceput sa se manifeste simtul organizatoric deosebit, asociat cu fermitatea omului sigur pe sine si constient de corectitudinea drumului pe care merge.

Rezultatul : a ridicat aceste intreprinderi la nivel de intreprinderi model.

Mentionarea masurilor intreprinse este suficienta pentru justificarea afirmatiilor privind valoarea academicianului Cornel Miclosi :

-         Inlocuieste cazanele vechi cu opt cazane moderne de tip “ Babcock-Wilcox “ cu supraincalzire la 350° C cu economizor.

-         Inlocuieste masinile vechi cu doua grupuri electrogene : unul de 4000 kVA si unul de 4500 kVA, pentru care construieste un canal lung de 2 km pentru aducerea apei de racire.

-         Pregateste trecerea de la sistemul vechi bifazat cu 42 Hz, la sistemul nou trifazat cu 50 Hz, masinile noi instalate fiind trifazate.

-         Instaleaza doua substatii cu redresoare cu mercur, pentru alimentarea retelei de tramvaie.

-         Largeste continuu reteaua trifazata, reducand-o pe cea bifazata si inlocuieste progresiv retaua aeriana de 2 kV cu o retea in cabluri la 10 kV.

-         Introduce soclurile de beton armat pentru stalpii de lemn, dupa o metoda originala, marindu-le astfel durata de viata.

-         Modernizeaza parcul de tramvaie din Timisoara, prin conceperea, proiectarea si executia unor tramvaie cu boghiuri, inclusiv a motoarelor de tractiune, unul dintre acestea existand inca si azi, tramvaie care au stat la baza conceperii celor care s-au utilizat mult timp in Timisoara, dar si in alte localitati. ( O imagine asupra nivelului la care a ajuns transportul in comun in Timisoara sub conducerea profesorului Cornel Miclosi ne-o putem forma precizand ca orarul de mers al tramvaielor era respectat cu o abatere maxima de +/- 40 secunde. Ceva il nelinistea : cele din orasul german Nürnberg aveau abaterea de numai +/- 20 secunde ! )

-         Incepe constructia remizelor noi pentru tramvaie.

-         Proiecteaza si construieste o linie de firobus, cu care ocazie echipeaza totodata orasul cu o retea de ceasornice electrice.

-         Intensificarea si extinderea transportului in comun au dus la uzura sinelor, in care scop a initiat masuratori de uzura a acestora – si a publicat in 1940 articolul  “ Despre uzura sinelor de tramvai “ – de care au beneficiat si celelalte localitati cu tramvaie.

-         Intelegand ca o solutionare pe deplin satisfacatoare a dificilelor probleme pe care le avea in fata necesita oameni bine pregatiti, a infiintat o scoala cu camin si atelier de instructie de elevi meseriasi, pentru care a selectat un corp profesoral competent, obtinand rezultate pozitive. Cursurile cele mai delicate si dificile in care se urmarea transmiterea de cunostinte cat mai valoroase si bine selectate unor elevi de scoala profesionala, le tinea insusi directorul de atunci, Cornel Miclosi. Cei mai multi dintre absolventi ramaneau la intreprindere, ridicandu-i astfel rapid nivelul tehnic.

-         A introdus metode stiintifice in munca din intreprindere, creand un laborator de uzina cu sectiile de chimie industriala, termotehnica, electrotehnica, verificarea contoarelor, incercari de materiale si de metalografie, toate bine proportionate in raport cu necesitatile intreprinderilor.

-         S-a ingrijit foarte de aproape de bunastarea angajatilor, in care scop a depus toate eforturile. De numele sau este legata construirea caselor de locuit pentru personalul intreprinderii, a unei case de cultura, a unei arene sportive pentru angajati, a Casei de odihna “ Bella Vista “ de pe Muntele Mic, a unei linii inguste pentru tren automotor intre gara Zãvoi si statiunea climaterica Poiana Mãrului si a unei microhidrocentrale automate la Muntele Mic.

-         Datorita experientei si competentei castigate, in 1928 Directia generala CFR il solicita pentru studierea tehnicii de fabricare a bandajelor de roti din lingouri individuale, mai avantajoase comparativ cu cele fabricate din fasii octogonale taiate din lingouri de cca doua tone. Rezultatele la care a ajuns le-a concretizat in lucrarea Tensiuni interioare a bandajelor de roti, iar Resita, dupa doi ani, a adoptat tehnica recomandata.

-         Fiind un om de stiinta cu vederi largi, nu s-a limitat doar la problemele orasului Timisoara, ci a extrapolat obiectivele tehnico-stiintifice prin publicarea lucrarii Electrificarea Banatului si apoi, in 1937, la publicarea lucrarii Electrificarea rurala in Romania in lumina datelor statistice, in care se dau multe date utile electrificarii satelor. In anul 1942, i-a aparut lucrarea Utilizarea energiei hidraulice din muntii Banatului.

-         A initiat si a condus cercetarile in domeniul combustibililor, care, ulterior, au fost continuate in cadrul Academiei Romane, aducand un aport  valoros atat la identificarea resurselor de combustibili ale tarii, cat si la stabilirea proceselor de ardere, astfel incat randamentul sa fie cat mai ridicat.

-         La infiintarea in 1949 a Filialei Timisoara a Institutului de Proiectari de Masini ( IPROM ), academicianul Miclosi si-a adus contributia in calitate de consilier, dirijand tinerii ingineri in munca de proiectare, impartasindu-le din prodigioasa lui activitate in acest domeniu.

In 1949 a luat fiinta Intreprinderea Regionala de Electricitate prin desfiintarea Intreprinderilor Electromecanice, iar profesorul Miclosi devine inginerul-sef al acesteia pana in 1950, dupa care indeplineste functia de consilier pana in 1954, data la care trece in cadrul invatamantului superior.

( extras din “ Academicianul Cornel Miclosi – 125 de ani de la nastere “, Acad. Toma DORDEA, revista “ Academica “, revista editata de Academia Romana, nr. 3 Martie 2012 Anul XXII 257 )