Despre Maica Tereza din Calcuta
Slaba, marunta, cu fata brazdata de zbarcituri datorate oboselii si participarii sale la nevoile omului, intocmai ca un camp pregatit pentru semanat, Maica Tereza este imaginea primã si ultimã care apare in mintea si in inima noastra, cand ne gandim la ceea ce inseamna astazi sa repeti experienta lui Cristos.
In activitatea ei nu este loc pentru tihna, asa cum nu este loc nici pentru divergenta dintre credinta si inteligenta, dintre credinta si actiune ; credinta s-a cristalizat in ea si se intruchipeaza continuu pe sine insasi in limitele cotidianului cel mai umil cu putinta ; zi cu zi, ora cu ora, minut cu minut.
Astfel, daca este adevarat ca rusinea timpului nostru si prin el a fiecaruia dintre noi constã in a fi permis ca suferinta si foamea sa devasteze pur si simplu Pamantul, este la fel de adevarat ca Maica Tereza a platit chiar si pentru noi un asemenea pacat si, totodata, ne-a invatat cum anume se pot coase la loc marginile unei rani atat de totale si dezastruoase.
Femeie a pamantului si, totodata, asa cum spune Iacob, “ femeie a Paradisului “.
Giovanni Testore
Scriitor
Mereu m-am indoit ca lumina adevarului, a bunatatii si a iubirii pentru aproapele tau ar fi consubstantiala sufletului omenesc, ca sa fie innascuta. Odata cu experienta si cu varsta iluziile tineretii se sterg.
Insa, in realitate, de cand ochii mei au intalnit imaginea unei femei, urechile mele au auzit un nume, numele unei mici si umile femei fragile, orice urma de indoiala a disparut.
Este ca si cum o revelatie, o lumina, o comunicare, o realitate care nu apare transcendenta, dar este, un zid nefiresc, o forta de neatins care se opune raului, mi-ar fi sters din suflet toate nenorocirile pe care natura le impune carnii, istoriei omenirii, mie insumi.
Este un nimic, acel nimic care este maica Tereza. Dar acea fragila creatura este imaginea insasi a lui Cristos coborat pe pamant, este otelul calit de bunatate care se transforma in fortã creatoare a sufletului, a sufletelor, calit de iubire, o iubire facuta din tot si din nimic, iubirea aproapelui solidã si viguroasã ca universul.
Asadar imi ridic capul si merg inspre lumina.
Aligi Sassu
Pictor
( extras din Prefata la Tereza Sarmanilor ( Tereza dei Poveri ), Renzo Allegri, Settembre 1992, Colectia Interferente, Ed. Akia, Brasov, 1994 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu