Amintiri despre profesorul Caius Iacob ( Ioan Cuculescu, membru corespondent al Academiei Romane )
L-am ascultat prima data pe profesorul Caius Iacob in anul 1950, cand a venit, ca secund al prof. Victor Vâlcovici, la Liceul “ Gheorghe Sincai “ din Bucuresti, pentru a indemna elevii sa se inscrie la Facultatea de Matematica.
Domnia Sa a insistat mai mult pe descrierea facultatii, a disciplinelor si ne-a pomenit de “ topologie “, care in acea vreme era un mister in lumea scolii.
Desi nu m-am ocupat in mod special de mecanica si nu am fost in aceeasi catedra, l-am intalnit pe profesorul Caius Iacob de mai multe ori in viata Facultatii de Matematica a Universitatii Bucuresti, Domnia Sa avand mereu interventii care ne-au trezit din eventuale exagerari.
Astfel, in 1958, la examenul de licenta, prof. Caius Iacob a propus probleme in care se cerea determinarea explicita a unor reprezentari conforme, atragand astfel atentia asupra importantei unor elemente si probleme concrete.
Acest aspect al intelegerii a ceea ce este matematica, poate da de gandit si poate fi exemplificat in toate domeniile.
Procesul de miscare browniana !
Un mesaj asemanator a exprimat, multi ani mai tarziu, si dl Dan Voiculescu, in legatura cu Algebre von Neumann.
L-am intalnit pe prof. Caius Iacob intr-o comisie a unui concurs studentesc, pe tara, unde a insistat ca enunturile subiectelor sa fie inteligibile tuturor.
Si aici, e vorba de o conceptie asupra matematicii ; sunt multe exemple de rezultate dintr-un domeniu care fac minuni in altul.
La un nivel general, e de dorit sa se inteleaga in ce consta alta specialitate, a nu se crede de exemplu ca matematica ar fi lumea cifrelor.
In consiliul facultatii, Domnia Sa s-a opus ideii de a cere profesorilor din invatamantul scolar ca lucrarile pentru obtinerea gradului I sa fie la nivelul unor teze de doctorat.
Nu aceasta este menirea acelor profesori.
Evident ca un mod de apreciere ce nu corespunde esentialului unei activitati, o poate grav perturba.
Cel mai mult am fost insa impresionat de prof. Caius Iacob in calitate de sef al catedrei.
Pentru mine ( ca sef al altei catedre ), a fost permanent un exemplu, pe care nu socotesc ca l-am atins.
Am considerat esentiala masura in care membrii catedrei ii datorau evolutia lor stiintifica.
Am discutat, cu profesorul Caius Iacob, dupa anul 1990, cand devenise membru al Parlamentului ; am fost impresionat de consideratia ce o acorda acestei activitati, de cat de implicat se arata.
Este poate un exemplu pentru multe persoane din zilele noastre.
Se stie ca prof. Caius Iacob a obtinut doctoratul in Franta si era legat de matematica acestei tari.
Vorbea cu mult respect si admiratie despre matematicianul Jean Leray.
Si, cu un ton parintesc, nu ezita sa ne atraga atentia asupra unor greseli de gramatica : in limba franceza nu existã “ Bucurestiul “ sau “ Clujul “.
Alaturi de respect si admiratie, profesorul Caius Iacob a determinat in noi si o profunda stare afectiva.
( extras din “ Amintiri despre profesorul Caius Iacob “, Ioan Cuculescu, Membru corespondent al Academiei Romane, Sesiunea “ Centenar Caius Iacob ( 1912 – 1992 ) “ , revista “ Academica “, revista editata de Academia Romana, nr. 3 Martie 2012 Anul XXII 257 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu