Caius Iacob, intre matematica si mecanica ( 2, sau continuare ) ( Academician Solomon Marcus )
( Comunicare sustinutã in cadrul Sesiunii omagiale « Centenar Caius Iacob ( 1912 – 1992 ) « , 29 martie 2012, Aula Academiei Române )
Astazi, lucrurile apar de natura anodina, dar la vremea aceea starneau patimi.
De pilda, in ce consta polemica mea cu Caius Iacob ?
Voi da un exemplu simplu ; la intrebarea : “ Functia f ( x ) = 1 / x este discontinuã in origine ? “, Caius Iacob raspundea afirmativ, iar eu spuneam ca nu se pune problema continuitatii acestei functii in origine, nefiind definitã acolo.
Era o chestiune de acuratete, semnificativa pentru multe din aceste polemici.
Nu mai vorbim de polemicile care au aparut in acea perioada, in legatura cu schimbarea modului de predare a analizei in scoala.
Caius Iacob a fost foarte activ si in acest domeniu, pentru el era esential sa-si puna amprenta pe mentalitatea profesorilor de matematica din scoli.
In acest scop, a publicat lucrarea Matematici aplicate si mecanicã, destinata profesorilor de matematica din scoli si chiar sumarul aratã clar conceptia sa :
Ø Capitolul I, Forte aplicate unui corp rigid ;
Ø Capitolul II, Elemente de geometrie a maselor ;
Ø Capitolul III, Momente de inertie ;
Ø Capitolul IV, Consecinte la fortele aplicate unui solid rigid ;
Ø Capitolul V, Aplicatii ale calculului integral la determinarea centrelor de greutate si a elementelor de inertie la anumite corpuri geometrice.
De fapt, cele mai multe din aceste lucruri apareau si in cursul de Analizã matematicã de la anul I, sub formã de aplicatii, de exemple.
Dar lupta era foarte mare intre acest mod, acest spirit pe de o parte, si spiritul pe care-l promovau adeptii curentului bourbakist.
Au aparut articole polemice in revista “ Contemporanul “, in “ Gazeta matematica “ si in alte reviste.
In legatura cu acceptarea sau respingerea tratatului lui Goursat, a aparut o intreaga mitologie, o intreaga anecdotica.
Ele ar merita sa fie reconsiderate cu un ochi critic.
In 1989 apare cartea pentru profesorii de scoala, despre care am vorbit.
Ce se vede din toate aceste lucrari ale lui Caius Iacob ?
Se vede clar ca pentru Caius Iacob, matematica era o formidabila unealta si un limbaj inevitabil.
Deci, aceste doua ipostaze ale matematicii, ipostaza unealta si ipostaza limbaj, reprezinta viziunea sa aspra relatiei matematicii cu lumea.
Am reluat, cu o privire critica aceste lucruri in Discursul de receptie la Academia Românã si acolo puteti vedea o prezentare mai ampla a diverselor aspecte ale matematicii, asa cum apar ele azi, dupa revolutia computationala.
Matematica, pentru Caius Iacob, era pe post de servitor, dar in sensul cel mai inalt al cuvantului servitor.
Este mare pacat ca s-a stins din viata inainte de a-si putea prezenta Discursul de receptie la Academia Românã.
Dar au existat si alte ciocniri de puncte de vedere in care a fost implicat cu pasiune Caius Iacob.
Avem in vedere chiar modul de a vedea mecanica si relatiile ei cu matematica.
Sa nu uitam ca de mecanica se ocupau in acea perioada personalitati foarte diverse, ca Victor Vâlcovici, Gr. C. Moisil, Caius Iacob, Elie Carafoli, Radu Voinea, Stefan Bãlan etc.
Domenii ca mecanica teoretica, mecanica aplicata, mecanica fizica, mecanica inginereasca intrau in relatii tot mai complexe, care uneori faceau tot mai controversate granitele dintre ele.
De mecanica se ocupau, intr-un fel sau altul, si matematicieni ca Ciprian Foias, care aveau si ei un punct de vedere privind unele probleme de mecanica.
In probleme de fundamentele mecanicii se aventurase si Alexandru Froda.
Am fost de fata la controverse verbale pe aceasta tema intre Moisil si Iacob.
Ar fi fost interesant sa se fi pastrat o inregistrare a lor.
Istoria autentica a stiintei n-ar trebui sa omita aspectele controversate.
Ignorandu-le, falsificam istoria.
Un om de stiintã se ilustreazã, in mare masurã, pe de o parte, prin maestrii de la care el se reclamã si, pe de alta parte, prin discipolii pe care i-a format.
Marele sau maestru a fost Henri Villat, sub a carui indrumare si-a elaborat teza de doctorat.
Doi remarcabili discipoli ai lui Caius Iacob au fost Stefan Gheorghitã si, intr-o generatie ulterioarã, Lazãr Dragos.
Este de observat ca nici Iacob, nici Gheorghitã si Dragos, nu au fost membri ai Partidului Comunist Român, fapt semnificativ pentru modul in care toti trei s-au situat pe aceeasi lungime de unde si in ceea ce priveste atitudinea civicã.
Sã nu uitãm ca nu era chiar asa de usor sa faci carierã universitarã, inainte de 1990, neincadrat in partidul unic.
Cei doi discipoli au creat, la randul lor, un mare numar de discipoli, in special Lazãr Dragos.
Horia Ene si Sorin Gogonea si-au facut doctoratul cu Stefan Gheorghita.
O lista lunga de doctorate sub conducerea lui Lazãr Dragos include si pe cei trei care vor tine comunicãri aici, :
- Nicolae Marcov,
- Gabriela Marinoschi,
- Victor Tigoiu.
Voi trece acum la interesul lui Caius Iacob pentru Istorie.
Voi extrage cateva idei dintr-un document pe care l-am semnalat la inceput, asociat cu momentul in care ASTRA a aniversat 125 de ani de existenta.
E foarte interesant cã in titlu el pune douã nume : Gheorghe Lazãr si Traian Lalescu, desi in text e vorba de multi altii.
De ce ii alege pe acestia doi ?
Imi dau seama cat de lacunare erau cunostintele despre Traian Lalescu la vremea cand Caius Iacob a facut aceasta expunere.
Se refera puternic la acel Lalescu care l-a valorificat pe Gheorghe Lazãr, publicandu-i Trigonometria la 100 de ani dupa ce Gheorghe Lazãr o elaborase.
Se mai refera la actiunea lui Lalescu ca fondator al Politehnicii din Timisoara, dar ignorã, asa cum ignoram toti la acel moment, pe Traian Lalescu in ipostaze fundamentale ale sale, privind domeniul economico-financiar, Istoria Banatului, Istoria Matematicii in general, a Teoriei Numerelor, contributia sa in Teoria lui Galois, Istoria Invatamantului matematic in limba românã, textele sale profunde despre Poincaré si despre Haret.
In mod special, voi mentiona ceea ce am aflat nou din acest document semnat de Caius Iacob in materie de dezvoltare a matematicii in Transilvania.
De pilda, el aici atrage atentia asupra unui nume pe care ma indoiesc ca l-au avut in vedere in aceasta ipostaza cei care pregatesc acum, la Cluj-Napoca, sesiunea care va marca 200 de ani de la nasterea lui George Baritiu.
Timotei Cipariu, George Baritiu, Ion Puscariu au pus bazele Asociatiunii Transilvane, bazele ASTRA, dar despre prezenta matematicii, a educatiei matematice in cadrul ASTRA, marturisesc ca nu mai auzisem si nu mai citisem.
Pentru mine este o noutate.
Toate aceste consideratii – privind modul in care, in cadrul ASTRA, s-a acordat interes educatiei matematice, si asta inainte de a se face acest lucru in Tara Româneascã si in Moldova – mi se par demne de atentie.
Prezentarea detaliata pe care Caius Iacob o face Aritmeticii lui Gheorghe Sincai, care precede manualele lui Gheorghe Lazãr din Tara Româneascã si Gheorghe Asachi din Moldova, este si ea interesanta.
Sincai analizeaza limbajul matematic al vremii, felul in care s-au creat unii termeni matematici românesti in lucrarile didactice ale lui Gheorghe Sincai si apoi trecerea in revistã a celor sase generatii de matematicieni care l-au precedat pe Caius Iacob, totul este facut intr-un mod exemplar, marcandu-se elementul esential.
Acest text publicat de Caius Iacob sub titlul Matematica româneascã, de la Gheorghe Lazãr la Traian Lalescu, ar trebui republicat, deoarece nimeni nu-l mai stie astazi.
Dar, dupa cum am aratat, articolul contine mai mult decat spune titlul sau, deoarece Gheorghe Sincai il precede pe Gheorghe Lazar.
In perioada postdecembrista, in conditiile de libertate inaugurate de evenimentele de la sfarsitul anului 1989, acad. Caius Iacob a activat ca unic senator al Partidului National Tãrãnesc Crestin Democrat.
Prin intreaga sa activitate, Caius Iacob se inscrie semnificativ in tabloul stiintei romanesti si in cel al culturii romanesti din perioada 1935-1992.
( extras din “ Caius Iacob, intre matematica si mecanica “, Acad. Solomon Marcus, Sesiunea “ Centenar Caius Iacob ( 1912 – 1992 ) “ , revista “ Academica “, revista editata de Academia Românã, nr. 3 Martie 2012 Anul XXII 257 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu