Spatiul public. Gestionare si comunicare ... . Bioterorismul ( Vasile Stãnescu, membru de onoare al Academiei Române )

Spatiul public. Gestionare si comunicare ... . Bioterorismul ( Vasile Stãnescu, membru de onoare al Academiei Române )

Pornind de la ideea potrivit careia toti traim intr-o singura lume, ca lumea constituie un singur sistem, ca amplitudinea, complexitatea si profunzimea celor mai diverse relatii care ne leaga deopotriva pe toti, sunt asemanatoare unui domino, si ca orice soc major, care intervine in orice punct al planetei, isi transmite reverberatiile peste tot, indiferent de distanta, solidaritatea intre State, participarea si raspunderea acestora capata cu totul alte conotatii.

A cincea concluzie : spatiul public national-Statal nu mai poate fi gandit decat in contextul dimensiunilor, varietatii si complexitatii conexiunilor globale, pe care tehnicile si retelele de informatii si comunicatii le impun.

Cat priveste moralitatea, aceasta este o conditie a vietii, nu numai biologice, ci si spirituale.

Se pare ca, din acest punct de vedere, cel putin deocamdata, este greu de conciliat celor doua aspecte, cu atat mai mult cu cat, iata, dupa mii de ani de cultura si civilizatie, insasi convietuirea sociala continua sa fie reglementata prin lege, nu prin morala.

La om, dezvoltarea inteligentei si educatia au dus la subordonarea instinctului fata de constiinta, ca si la cunoasterea intuitiva sau reflexiva pe care o are fiecare despre propria existenta si ceea ce se intampla in jurul sau.

Si totusi ....

Un paradox al timpurilor noastre il constituie constatarea potrivit careia progresul extraordinar al cunoasterii – atat in domenii fundamentale, cat si in tehnologii de varf – coincide cu cresterea vulnerabilitatii comunitatii umane, de unde nelinistea si dezorientarea care a cuprins-o si o domina.

Suntem martorii unor descoperiri stiintifice si tehnologii uluitoare – cum ar fi ‘ tunelul timpului “, incercarea de a reconstitui momentul zero  ( big-bang ), al aparitiei Universului, nanotehnologia, biotehnologia, indoirea timpului, etc. – paralel cu provocari si capacitatii de distrugere neinchipuite de bunuri si de vieti omenesti, care pun in pericol insasi viul.

Este cazul biologiei sintetice, bazate pe ingineria genetica, ce a produs, in 2010, prima formã de viata artificiala ( Synthia ), experientã care accelereaza evolutia umana cu milioane de ani.

Vulnerabilitatea si, totodata, pericolele majore, provin din posibilitatea ca hackerii sa dezvolte virusuri sau bacterii care sa controleze mintea umana, trimitand in creierul uman semnale chimice pentru a-l putea controla comportamental.

Cum celulele sunt calculatoare vii, iar ADN-ul limbaj de programare, biologia sintetica ar putea produce arme biologice cu o forta enorma ce ar putea duce la noi forme de bioterorism.

Alaturi de progrese civilizationale, asistam neputinciosi, de asemenea, la abisul moral care se deschide in fata noastra.

Spiritul apolinic – lucid, rational, bazat pe ordine, masura si armonie – care calauzeste fiinta umana si societatea in ansamblul ei, tinde sa fie inlocuit cu un spirit dramatic, aflat sub presiune maxima, care se zbate si se infrunta cu dezumanizarea si dezorientarea, neintelegerea, pana la pierderea sensului vietii, a bucuriei de a trai.

Se ajunge astfel la indiferenta, la nesocotirea valorilor – cu consecinta in psihologia si sociologia comunicarii – cu trairi simulate, in spatele marilor adevaruri, intr-o realitate paralela, prin evadare din real si prin instrainare, prin tocirea exercitiului comunicarii si inlocuirea simturilor si emotiilor cu acumularile.

Agresivitatea exprimata public, si care ocupa aproape integral spatiul public, tinde sa devina o trasatura generala a acestui spatiu, cu reverberatii in viata personala a oamenilor.

In ceea ce priveste dimensiunea juridica, cred in nevoia unei interventii metajuridice, si nu numai, de natura sa reglementeze organizarea, functionarea si controlul, ca si gestionarea acestui mecanism cu influente semnificative asupra evolutiei noastre biologice si sociale.

Cum se explica aceasta stare ?

Sa fie vorba de o neputinta genetica ?

Sa tina oare de natura noastra ?

As semnala cateva situatii.

Astfel :

1. creierul nostru este de doua ori mai activat de emotiile negative decat de cele pozitive ;
2. in timp ce, cele o suta de miliarde de bacterii cu rol pozitiv – pe care le contine corpul uman – lucreaza impotriva bacteriilor infectioase, protejand astfel organele interne si caile respiratorii, omul fata de om, o comunitate fata de o alta comunitate, un Stat fata de un alt Stat nu reusesc sa descopere, in insasi structura lor, bacteriile cu rol pozitiv de natura sa protejeze corpul social ;
3. de asemenea, daca in preistorie dorinta de a ucide – pentru a supravietui – nu se putea realiza prea usor, astazi, datorita revolutionarii tehnologiilor, dorinta de a ucide – pentru a promova interese – se poate realiza usor si chiar “ curat “.

Lumea viului este o lume macinata de antagonisme, pe fondul luptei continue dintre bine si rau, in care se inscriu, de-a lungul timpului, toate procesele social-umane.

Concurenta acerbã in cadrul relatiilor sociale o regasim oglinditã in plan biologic, in insasi fiinta umana, concentrata in fenomene, precum nasterea, evolutia, continuitatea ( reproducerea ) si moartea celulelor, in procesele fizico-chimice, energetice si morfologice.

Si totusi ...

Oamenii raman fauritorii propriei lor existente.

Ca observatori permanenti ai acesteia, interogatiile, nelinistile, tendintele si indoielile care apar mereu nu se pot rezolva prin atitudine contemplativ-defensiva, ci numai prin angajare, asumare, participare si lupta.

Sunt multe calitati umane, cu caracter de virtute, care pot si trebuie valorizate in viata noastra zilnica, precum constiinta de sine, autocontrolul si empatia, intelegerea celuilalt, solidaritatea si toleranta, arta de a asculta, de a evita si de a rezolva conflictele, de a coopera.

Din nefericire, numai durerea este cea care face ca omul sa se intoarca in sine, sa-si regandeasca existenta.

Cat de actuala este reflectia marelui savant Albert Einstein ( n.b. din 1932 ), potrivit careia «  Destinul umanitatii civilizate depinde mai mult ca niciodata de fortele morale pe care le poate genera « .

In acelasi context, probabil, cu trimiterea la starea lumii de azi, la nesocotirea, pana la distrugere, a mediului natural, la imoralitatea care degradeaza pana la desfigurare fiinta umana, l-au determinat pe marele scriitor si ganditor francez André Malraux sa lanseze, ca si conditie umana, inspirata sintagma potrivit careia “ secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc “.

Cred profund in inteligenta umana, in prevalenta ei asupra tuturor incercarilor.

( un mic extras din articolul  “ Spatiul public. Gestionare si comunicare ... “, Vasile Stãnescu, Membru de onoare al Academiei Romane, pp.38-44, revista “ Academica “, revista editata de Academia Romana, nr. 3 Martie 2012 Anul XXII 257 )