Inalta Curte de Casatie si Justitie si Academia Românã – temeiuri ale României Moderne. Juristii in supremul for academic ( Mircea Dutu, prof.univ.dr., director al Institutului de Cercetari Juridice “ Acad. Andrei Rãdulescu “ al Academiei Române ) – ( 2 sau partea a doua ) -

Inalta Curte de Casatie si Justitie si Academia Românã – temeiuri ale României Moderne. Juristii in supremul for academic ( Mircea Dutu, prof.univ.dr., director al Institutului de Cercetari Juridice “ Acad. Andrei Rãdulescu “ al Academiei Române ) – ( 2 sau partea a doua - ultima parte )

Comunicare sustinuta la Adunarea solemnã consacratã aniversãrii a 150 de ani de la constituirea si inceperea activitãtii Inaltei Curti de Casatie si Justitie ( 28 martie 2012, Sala de marmurã, Cercul Militar National )

Nicolae Titulescu, primul membru jurist, tale quale, al Academiei Romane.

Ales, mai intai, membru de onoare al inaltului for, Nicolae Titulescu a devenit membru activ la 28 iunie 1935, fiind astfel primul jurist desemnat in aceasta calitate pentru merite majore in domeniul Dreptului si practicii Relatiilor Internationale.

Propunerea a fost facuta de profesorul de Drept la Academia Comerciala din Bucuresti Andrei Radulescu, membru titular din 1922 al Sectiei Istorice, pentru contributiile aduse la studiul Istoriei Dreptului Romanesc.

Avand in vedere particularitatile candidaturii, initiatorul invocat art.3 din Statutul Academiei din care rezultã cã : “ Sectiunea istorica cuprinde in cadrul ei si Stiintele sociale, unde intra – necontestat – si Dreptul “ si propunea “ in locul de Membru activ vacant la aceasta sectiune “, alegerea unui jurist.

Pledoaria in favoarea desemnarii noului jurist si diplomat ca membru titular s-a transformat intr-una pentru intreaga tagma a juristilor, nedreptatita din acest punct de vedere. “ Printr-o astfel de alegere vom satisface, macar in parte – arãta Andrei Radulescu -, dorinta aproape unanima de a lua in considerare in alegerile noastre – intr-o proportie mai justa, diferitele forme de cultura si vom face o opera de dreptate fata de Drept, care – in acest chip – va putea avea in Academie inca un specialist, Membru activ “ ( s.n. ).

Dupa enuntarea notorietatii candidatului ( “ Personalitatea d-lui Titulescu este asa de cunoscuta si asa de elogios apreciata, atat in tara, cat si in strainatate, incat cred ca nu este necesar sa staruiesc asupra valorii activitatii si lucrarilor sale “ ), se relevau calitatile lui intrinseci de “ mare invatat si unul dintre cei mai distinsi juristi ai natiei “, manifestate inca din tinerete prin lucrarea sa Essai sur une théorie générale des droits eventuels, inscriindu-se astfel “ intre cercetatorii de seama ai chestiunilor juridice “.

Totodata, “ chemat de timpuriu la inalte demnitati de Stat, a lucrat intens in campul stiintelor sociale. Reformele sale financiare, expunerile de motive, sustinerea lor, impreuna cu feluritele sale manifestari, sunt dovezi pretioase despre conceptiile sale si despre valoarea lor din punct de vedere stiintific “.

Dar cea mai insemnata activitate “ a desfasurat-o pe terenul Dreptului international, unde s-au ivit – dupa razboi – atatea greutati si probleme, de a caror cercetare si rezolvare numele sau este strans legat “.

Erau amintite, in acest context, activitatea sa la Societatea Natiunilor, expunerile lui in chestiunea optantilor unguri, misiunile diplomatice si actiunile ca sef al diplomatiei romanesti, recunoasterea importantei lor prin alegerea sa ca membru in diferite institutii si organizatii stiintifice din tara si strainatate.

Semnificatia exceptionala a evenimentului nu scapa in primul rand presei de specialitate.

“ Pentru prima oara – nota “ Curierul Judiciar “ din 7 iulie 1935 – un jurist ilustru este ales in aceasta calitate de membru al Academiei Romane “.

Sub cupola supremului for academic s-au intalnit, adesea elitele juridice romanesti, precum procurorii generali ai Casatiei :

Ø        Mihail Kogalniceanu,

Ø        A. Papiu-Ilarian sau

Ø        Dimitrie Alexandrescu,

judecatori ai Inaltei Curti, ca :

Ø        Vasile Conta,

Ø        Ioan Kalinderu ori

Ø        Andrei Radulescu

Sau membrii Baroului Român, cum au fost :

Ø        A.D. Xenopol,

Ø        Titu Maiorescu ori

Ø        Barbu Stefanescu-Delavrancea.

Omagiul Academiei Romane instantei judecatoresti supreme a tarii

Personalitatea-simbol a legaturii istorice dintre cele doua institutii fundamentale ale tarii o reprezinta, fara indoiala, academicianul Andrei Radulescu, “ patronul spiritual “ al Institutului de Cercetari Juridice al Academiei Romane.

Intr-adevar, membru titular al supremului for academic inca din 1922, acesta a detinut functia de prim-presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie in perioada 1938-1940 si demnitatea de presedinte al Academiei Romane intre 1946-1948.

Nu in ultimul rand, Academia si Curtea sunt legate de realizarea unui proiect a carui indeplinire, partiala, o marcam astazi.

In urma cu 70 de ani, respectiv la 27 martie 1942, prim-presedintele onorar al inaltei instante si membru al Academiei Romane, profesorul Andrei Rãdulescu, isi incheia comunicarea tinuta in Aula Academiei Române Din trecutul de 80 de ani al Curtii de Casatie, prin exprimarea unui inalt deziderat cu valoare de testament spiritual, transformat intr-un veritabil proiect :

“ Nu socotiti comunicarea mea ca o adevarata sarbatorire – ar fi prea modesta – ci numai ca o scurta reamintire despre trecutul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Cea mai buna sarbatorire – mai cu seama in vremurile actuale – ar fi, nu atat solemnitatile trecatoare si uitate peste cateva zile, ci [ ... ] o lucrare care ar putea fi formata cel putin din doua volume.

Cel dintai ar cuprinde aratarea amanuntita a infiintarii Curtii de Casatie si a transformarilor ei pana astazi, precum si compunerea acestei instante, competenta, procedura de judecata, motivele de recurs, efectele deciziilor, situatia membrilor ei si tot ceea ce se refera la corganizarea si modul de functionare [ ... ].

Volumul II ar fi compus din doua parti ; in prima parte s-ar expune amanuntit activitatea desfasurata de Curte si diferitele ei manifestari ; partea a doua ar fi rezervata jurisprudentei [ ... ].

Numai prin asemenea publicatii vom putea – si noi si strainii – sa cunoastem exact ce a facut si ce rol are Curtea de Casatie a Romaniei si se va capata convingerea documentata ca ea nu e mai prejos de instantele asemanatoare din alte State “.

Prin publicarea Istoriei Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei *** [ *** M. Dutu, Istoria Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei, cu un Cuvant-inainte de dr. Livia Doina Stanciu ], primul volum al lucrarii preconizate de ilustrul nostru inaintas, academicianul si prim-presedintele Andrei Radulescu, ne implinim astfel o inalta obligatie morala, ramanand insa datori cu cealalta parte a proiectului sau, consacrata evolutiei si contributiilor jurisprudentei Curtii la dezvoltarea Dreptului român.

Sper ca generatia noastra sa se poata achita si de aceasta istorica responsabilitate.

In acelasi timp, publicarea Istoriei Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei reprezinta omagiul pe care Academia Romana, prin Institutul de Cercetari Juridice “ Acad. Andrei Radulescu “, intelege sa-l aduca supremei instante judecatoresti a tarii, acum la aniversarea a 150 de ani de la infiintarea sa.

Post-scriptum : Intr-o lume atat de complicata si juridicizata, precum a noastra, cvasiabsenta reprezentantilor Dreptului in supremul For cultural-stiintific al tarii este tot mai greu de inteles.

Parabola lui Voltaire care a infrant argumentul paharului plin ochi cu apa invocat pentru refuzul admiterii sale in Academia Franceza, prin petala de trandafir care a plutit fara provoca preaplinul, pare a fi valabila si in cazul de fata ....

( extras din “ Inalta Curte de Casatie si Justitie si Academia Romana – temeiuri ale Romaniei Moderne. Juristii in supremul for academic “ , Mircea Dutu, revista “ Academica “, revista editata de Academia Romana, nr. 3 Martie 2012 Anul XXII 257 )