Amintiri despre academicianul Caius Iacob ( Acad. Nicolae Cristescu )
Academicianul Caius Iacob s-a nascut la Arad la 29 martie 1912.
Tatal sau, Lazar Iacob, a fost profesor universitar de drept canonic si a fost delegat oficial la Marea Adunare de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, avand ca sarcina principala Unirea Transilvaniei cu Romania.
Studiile liceale le-a inceput la Liceul “ Moise Nicoarã “ din Arad, primele trei clase si apoi le-a finalizat la Liceul “ Emil Gojdu “ din Oradea.
A obtinut bacalaureatul la nici 16 ani impliniti si a promovat cu cea mai mare medie pe tara.
Studiile universitare le-a urmat la Facultatea de Matematica din Bucuresti intre anii 1929-1931 si a devenit licentiat la 19 ani.
Apoi, a continuat doctoratul la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Paris, unde la 24 iunie 1935 a sustinut teza Sur la determination des fonctions harmoniques conjuguées par certaines conditions aux limites. Applications à l‘hydrodynamique ( Asupra ( Despre determinarea ) determinarii functiilor armonice conjugate prin ( anumite ) conditii la limitã. Aplicatii la ( in ) hidrodinamica ) sub conducerea profesorului Henri Villat.
Din 1933 s-a preocupat constant de influenta compresibilitatii aerului asupra avioanelor ; pana atunci, aerul era considerat ca un mediu incompresibil.
Caius Iacob a inceput sa studieze aceasta chestiune aerodinamica, in cazul vitezelor mari subsonice, descoperind solutia exacta, continuand, pana in 1939, sa dezvolte teoria jeturilor la mari viteze subsonice.
Lucrarile sale au atras atentia, fiind citate de toti oamenii de stiinta din domeniu.
S-a reintors in tara si si-a dedicat viata invatamantului superior si cercetarii stiintifice ; intai, ca asistent la Scoala Politehnica din Timisoara si apoi ca profesor, incheind ca profesor sef de catedra la Universitatea din Bucuresti, pana in anul 1982, cand s-a pensionat.
Dupa pensionare, am devenit eu profesor sef de catedra la Universitatea Bucuresti pana la revolutie si apoi am fost primul rector ales al Universitatii.
L-am cunoscut pe acad. Caius Iacob in anul 1950, cand a venit la Bucuresti.
Eu eram student in anul IV si urmam si cursuri si seminarii la Institutul de Mine si Geologie de la Politehnica.
De fapt, cursurile pe care le faceam erau :
Ø Teoria Elasticitatii, cu acad. Gr.C. Moisil,
Ø Hidraulica, cu acad. Dumitru Dumitrescu,
Ø Rezistenta Materialelor, cu Aurel Pârvu, si
Ø Mecanica Fluidelor, cu acad. Elie Carafoli.
Cu profesorul Victor Vâlcovici nu am avut de-a face decat la cursul de anul II ; deci, nu in anul IV.
De altfel, Victor Vâlcovici a facut foarte mult pentru mecanica.
Sub supravegherea lui – sef de lucrari fiind Luca Teodoriu si asistent Rudolf Woinaroschi – mecanica s-a dezvoltat foarte mult.
Simona Pop a fost si ea mai tarziu membra a Catedrei de mecanica.
A fost tiparita si o revista de mecanica ; iar un cercetator, Ioan Sabac, foarte talentat, a fost numit la catedra.
Tot aici, la catedra lucra si cercetatorul Ion Stroescu, care era deosebit de dotat.
La aceasta catedra a venit Caius Iacob de la Cluj.
De fapt, el a venit a doua oara de la Cluj.
Prima oara a fost in 1940, in timpul razboiului ; a doua oara a venit dupa razboi, in mod definitiv, ca profesor universitar.
A lucrat la Catedra de geometrie analitica, geometrie descriptiva, analiza si functii complexe.
In 1940 a fost laureat al Premiului de mecanica “ Henri de Parville “, acordat de Academia de Stiinte din Paris.
Dar, pe langa faptul ca eram student, am fost propus de acad. Gr. C. Moisil ca preparator la Institutul de Mine si Geologie.
Aici faceam seminarii de ecuatii la cursul sustinut de profesorul N. Cioranescu la anul III al Institutului.
Deci, nu am avut nimic in comun cu acad. Caius Iacob pana atunci.
El venise la Bucuresti si trebuia sa sustina un curs liber la Facultatea de Mecanica.
De fapt, Facultatea de Matematica era de patru ani si si-a inceput activitatea in 1947.
In primul an, am facut Cursul de analiza cu acad. Miron Nicolescu.
La curs erau inscrisi foarte multi studenti, cam 800.
Dar la examen au venit doar 30 si au trecut patru.
Eu am fost printre cei care au luat « foarte bine « .
Apoi a fost Cursul de algebra cu O. Onicescu, asistent fiind G. Galbura.
Dar peste un an, in 1948, s-a facut o reforma universitara si s-a dezvoltat mecanica dupa rusi.
Cand am ajuns si eu in anul IV, mecanica se facea pentru prima oara, ca sectie, si prof. Carafoli avea in subsolul facultatii un laborator foarte bine dotat.
In acest laborator lucrau toti colaboratorii profesorului Carafoli, inclusiv Ion Cârstoiu.
Carafoli nu era de acord cu venirea lui Caius Iacob la Bucuresti si a considerat ca, din aceasta cauza, cercetarile si cursul facut de el, cu notatiile lui, sa nu mai mearga.
Asta a facut ca profesorul Carafoli sa se retraga de la facultate, mutandu-si si laboratorul la Scoala Politehnica.
Caius Iacob a venit la Bucuresti in anul 1950 ca profesor de “ ecuatii ale fizicii matematice “.
Dar el a predat mecanica la Sectia de fizica.
De cursul de matematica s-a ocupat, publicandu-l in anul 1957 la Editura Tehnica.
In anii care au urmat, am fost numit asistent la facultate, dar la alte catedre decat mecanicã.
Astfel, am facut seminarii la Cursul de analiza sustinut de acad. Miron Nicolescu, pentru anul I si II.
Apoi am facut seminarii la Cursul de geometrie, sustinut de acad. G. Vrânceanu, si altii.
In anul 1953 am intrat la aspiranturã, cum se numea atunci, la acad. Gr. C. Moisil.
Am terminat aspirantura la 26 iunie 1955, sustinand aspirantura primul la Academie ; conducatorul stiintific era acad. Gr. C. Moisil.
Apoi am revenit in facultate ca lector, cand m-am intalnit din nou cu profesorul Caius Iacob.
Profesorul Caius Iacob dirija si el aspirantura.
Primul sau elev a fost Stefan I. Gheorghita, un om deosebit de slab ca fizic, dar plin de energie.
A fost un cercetator foarte talentat si a publicat multe lucrari.
A sustinut aspirantura “ Contributii la studiul miscarilor in medii poroase “ cu cateva zile inaintea mea, la 6 iunie 1955 ; a fost primul aspirant pe tara.
Dupa sustinere a devenit lector, apoi conferentiar, si mai tarziu profesor la Facultatea de Matematica si Mecanica.
Din pacate, s-a stins tragic.
A fost lovit de o pierdere de memorie si apoi s-a sinucis in anul 1978.
Dar Gheorghita a fost un inginer, fara sa urmeze Facultatea de Matematica.
A avut foarte multi studenti care s-au impus ulterior.
Au fost studenti la grupa de mecanica ( in afara de mine ), P.P. Teodorescu, Lazar Dragos, Mircea Predeleanu, Vasile Ionescu, Liviu Todor, Ilie Popescu si multi altii.
Caius Iacob a studiat chestiuni legate de profilul aripilor de avion, studiul miscarilor din jurul profilelor de aripa, rezolvand probleme ridicate in domeniul miscarii supersonice in cazul aripilor triunghiulare, extinzand solutiile la aripi delta si la aripi de forma generala, figurate printr-un con aplatizat, rezultatele fiind utilizate in tehnica aeronautica.
A rezolvat problema legata de forma suprafetei libere si diametrul maxim, care limiteaza jetul supersonic evacuat in atmosfera, continuand cercetarile lui Prandtl.
A cercetat si a descoperit formulele de evaluare a coeficientului de presiune a aerului in zborurile apropiate de viteza sunetului, care au permis calcularea fortei de sustentatie a aripii de avion.
Prof. Caius Iacob a fost si prorector al Universitatii ( in anul 1952, dupa ce a venit la Bucuresti ).
El a insistat mult asupra documentarii stiintifice, care era deja sub influenta sovietica, scrisa doar in limba rusa.
Ministrul Invatamantului era Ilie Gh. Murgulescu.
E. Murgulescu, sotia lui, era indrumata de Caius Iacob, decan era acad. Simion Stoilow, si apoi acad. Gh. Mihoc.
Dar el nu a rezistat ca prorector si in anul 1953, in septembrie, si-a dat demisia.
Profesorul Caius Iacob a luptat foarte mult pentru mecanica.
Voia sa fie in titlul facultatii si “ mecanicã “.
In aceasta lupta, avea ca parteneri pe Nicolae Cristescu, St. I. Gheorghita, Simona Pop, Lazar Dragos, P. P. Teodorescu, M. Predeleanu, Liviu Todor, Ioan Filimon, Liviu Solomon si in general pe toti cei din Catedra de mecanica mediilor continue.
La 2 iunie 1955 la varsta de 43 de ani, a fost ales membru corespondent al Academiei, iar la 21 martie 1963 membru titular.
Apoi a fost presedinte al Sectiei de matematica a Academiei Romane, incepand cu 19 martie 1980 si pana la sfarsitul vietii sale, la 6 februarie 1992.
In acelasi timp, era profesor sef de catedra la Universitate.
Sub indrumarea lui s-au dezvoltat mai multe capitole de mecanica, cum ar fi :
Ø Teoria elasticitatii,
Ø Teoria plasticitatii,
Ø Termoelasticitate,
Ø Miscari in medii poroase,
Ø Hidrodinamica subterana,
Ø si multe altele.
Academicianul Caius Iacob a fost un aparator vajnic al mecanicii, al unei mecanici mai teoretice, mai matematice.
El a vizitat multe locuri unde se dezvolta mecanica si a cautat sa faca din Universitatea noastra un loc deosebit, in ceea ce priveste mecanica.
Congresul de matematica din anul 1956 a fost o mare sarbatoare pentru noi.
Matematicieni celebri au fost prezenti : batranul Jacques Salomon Hadamard ( la peste 90 de ani ), N. I. Muskhelisvili, din Georgia, cu I.N. Vekua si o intreaga delegatie.
Academicianul Caius Iacob a pregatit Darea de seama cu privire la dezvoltarea mecanicii si a prezentat conferinta Teoria miscarilor la mari viteze subsonice.
Conferinte au prezentat si alti matematicieni români.
Academicianul Caius Iacob a participat la foate multe conferinte in strainatate : Conferinta de mecanica aplicata de la Paris, Conferinta de mecanica de la Bruxelles ( impreuna cu Gr. C. Moisil ).
A fost trimis si intr-o delegatie care a vizitat Uniunea Soviectica si a vazut cum se preda acolo mecanica.
Aceasta vizita a influentat foarte mult activitatea lui Caius Iacob.
El a vazut cum mecanica, mai teoretica, este dezvoltata si este, in statul sovietic, sustinuta mai mult decat alte stiinte.
A cautat apoi sa dezvolte si la noi la facultate o mecanica de un inalt nivel, care sa rivalizeze cu cea din alte universitati.
Si, in multe cazuri, a reusit acest lucru.
In partea a doua a vietii, Caius Iacob s-a preocupat de elaborarea unor metode directe pentru rezolvarea chestiunilor matematice privitoare la teoria aripii subtiri, atat in mecanica subsonica, cat si in cea supersonica.
Contributiile sale in domeniul matematicii au vizat :
Ø ecuatiile cu derivate partiale si
Ø problema derivatei oblice a lui Henri Poincaré,
Ø a rezolvat problema mixta a lui Vito Volterra,
Ø a completat si ameliorat inegalitatile lui Ceaplâghin si
Ø a studiat dinamica punctului material.
Caius Iacob a lucrat foarte mult la versiunea franceza a cartii sale Introduction mathématique à la mécanique des fluides ( 1288 de pagini ). Cartea cuprinde cele mai noi realizari in mecanica fluidelor si cand a aparut, a fost un eveniment important in mecanica.
Teoria jeturilor subsonice, stabilirea de noi proprietati ale functiilor lui Ceaplâghin si capitole de aerodinamica supersonica in prezenta aripilor conice faceau obiectul cartii.
Datorita faptului ca epoca de “ luptã impotriva cosmopolitismului “ care a domnit la noi dupa razboi se incheiase, a fost posibila publicarea cartii in limba franceza.
In afara de aceasta carte, a mai lucrat si la publicarea cartii in limba romana Lectii de matematici superioare la Editura Tehnica ( 673 pagini ).
A fost numit sef de catedra la Catedra de mecanica mediilor continue, unde eram noi toti ; a publicat 113 lucrari stiintifice si sapte carti si a luat un binemeritat “ Premiu de Stat clasa I “.
La 19 octombrie 1953 s-a casatorit cu Viorica Roventa, impreuna cu care a avut o casatorie foarte reusita ; in casa lor au primit multe personalitati stiintifice.
Doamna Viorica Iacob a urmat Facultatea de Matematica, iar dupa casatorie au facut multe calatorii in strainatate.
Au fost impreuna la Congresul International de Matematica de la Moscova ( 1966 ), la Congresul al III-lea al matematicienilor bulgari, la Conferinta de Mecanica Fluidelor din Polonia, la Congresul iugoslav de Mecanica ( 1968 ) si in Italia in anul 1969 la Universitatea din Florenta si la Udine.
In 1971, Caius Iacob a fost invitat la Paris si apoi a facut o vizita lunga si eficienta in Franta.
Academicianul Caius Iacob a tinut o serie de conferinte in strainatate : in Italia la Congresul Uniunii Matematice Italiene ( unde a prezentat doua lucrari ), in Uniunea Sovietica la Congresul Unional de Mecanica Teoretica si Aplicata ( unde a prezentat o lucrare ).
A fost in Uniunea Sovietica, in cadrul unui schimb cultural, in Polonia la Conferinta de Mecanica Fluidelor si in Italia, unde a prezentat conferinta generala Despre unele Probleme Matematice ale Dinamicii Fluidelor Compresibile.
In 1962, acad. Caius Iacob a fost in Suedia si apoi in Statele Unite unde a prezentat mai multe lucrari.
A facut o vizita si in Franta.
Academicianul Caius Iacob a avut un rol deosebit in sustinerea mecanicii la Universitatea din Bucuresti.
Au avut loc mai multe sedinte in care s-a discutat aceasta problema.
La unele a participat si conducerea de stat.
El a depus in decursul anilor mai multe rapoarte la minister.
A sustinut cu tarie mecanica, sectie a Facultatii de Matematica.
Dupa revolutie, acad. Caius Iacob a fost senator si s-a inscris in Partidul National Taranesc Crestin Democrat al lui Iuliu Maniu, binecunoscutul patriot.
Ca o recunoastere a activitatii sale, numele Institutului de Matematica Aplicata al Academiei Romane, infiintat in anul 1991, a fuzionat in anul 2001 cu Centrul de Statistica Matematica al Academiei Romane, devenind actualul Institut de Statistica Matematica si Matematica Aplicata “ Gh. Mihoc-Caius Iacob “.
Dua moartea sa, la 6 februarie 1992, ca un omagiu adus activitatii stiintifice si didactice, s-au realizat urmatoarele :
Ø Scoala nr.22 din Arad ( cu clasele I-VIII ) ii poarta numele,
Ø O piata si o strada din Arad au, de asemenea, numele lui,
Ø La fel conferintele organizate de Institutul “ Gh. Mihoc-Caius Iacob “,
Ø Si chiar s-a instituit un premiu pentru studenti in fiecare an cu numele lui.
In perioada 10-12 octombrie 2012, cu ocazia sarbatoririi centenarului nasterii sale, se organizeaza The 34th Caius Iacob Conference on Fluid Mechanics and its Technical Applications.
( extras din “ Amintiri despre academicianul Caius Iacob “, Acad. Nicolae Cristescu, Sesiunea “ Centenar Caius Iacob ( 1912 – 1992 ) “ , revista “ Academica “, revista editata de Academia Romana, nr. 3 Martie 2012 Anul XXII 257 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu