Amintiri despre profesorul si seful de catedrã Caius Iacob ( Nicolae Marcov, prof.dr., Facultatea de Matematicã-Informaticã, Universitatea din Bucuresti )

Amintiri despre profesorul si seful de catedrã Caius Iacob ( Nicolae Marcov, prof.dr., Facultatea de Matematicã-Informaticã, Universitatea din Bucuresti )

( Comunicare sustinutã in cadrul Sesiunii omagiale «  Centenar Caius Iacob ( 1912 – 1992 ) « , 29 martie 2012, Aula Academiei Române )

1.     Cum l-am cunoscut fiind student, pe acad.prof. Caius Iacob

In anul universitar 1962-1963, Cursul de mecanica fluidelor a fost tinut de acad.prof. Caius Iacob.

In prezentarea de deschidere a cursului, au fost enuntate principii, in consens cu afirmatiile urmatoare :

Citez din Dictionarul de mecanicã publicat in anul 1980, coordonator fiind acad.prof. Caius Iacob, mai precis, din Cuvânt-inainte semnat de coautor Caius Iacob :

“ Mecanica este o stiinta a naturii cu un profil propriu, care are ca scop studiul unei forme specifice de evolutie a materiei : deplasarea macroscopica a corpurilor sub actiunea lor reciproca si a campurilor de forte create prin prezenta lor. Alaturi de fizica, chimie si biologie, mecanica constituie una dintre stiintele fundamentale ale naturii. Ea are cele mai stranse legaturi cu matematica, deoarece descrierea miscarii mecanice se face pe baze matematice “.

Seminarul de mecanica fluidelor, condus in acel an universitar de asistent Galina Camenschi, a debutat in forta.

A fost necesara reactualizarea si dezvoltarea unor aplicatii noi din Teoria functiilor de o variabila complexa si a reprezentarilor integrale in plan complex, din Teoria ecuatiilor cu derivate partiale, respectiv din Teoria functiilor speciale Green si a reprezentarii unor solutii prin potentiali de simplu sau de dublu strat.

Baza bibliografica a constituit-o monografia acad. Prof. Caius Iacob, Introducere matematicã in mecanica fluidelor, publicata de Editura Academiei Române in anul 1952.

Cursul de mecanica fluidelor a fost tinut la un nivel elevat de acad.prof. Caius Iacob.

Am constatat cu surprindere ca teoremele nu mai erau numerotate impersonal.

Toate rezultatele importante aveau un nume si erau atribuite unor personalitati stiintifice :

1. formula lui Scwarz-Villat,
2. integrala in sensul lui Cauchy,
3. formula lui Poisson,
4. Teorema lui Fatou-Privalov si generalizarea lui L. Lichtenstein,
5. formula lui Cisotti,
6. formula lui Schwarz-Christoffel,
7. functia lui Neumann,
8. problema lui Volterra,
9. Teoremele lui Fredholm,
10. problema lui D. Hilbert si a lui H. Poincaré,
11. ecuatiile si Teorema lui J. L. Lagrange,
12. Teorema lui W. Thomson ( lord Kelvin ),
13. Teoremele lui Helmholtz,
14. Teorema lui Euler,
15. Teorema lui T. Levi-Cività,
16. problema lui Poincaré si Stekloff,
17. solutiile lui Lichtenstein si U. Crudeli,
18. formula lui Biot si Savart,
19. transformarea lui N. E. Jucovschi,
20. transformarea lui Kármán-Trefftz,
21. transformarea lui R. Von Mises,
22. formulele lui Blasius-Ceaplâghin, si
23. multe, multe altele.

In acest mod, acad.prof. Caius Iacob ne arãta cat de mult pretuieste, atat rezultatele stiintifice matematice sau de specialitate, cat si personalitatile remarcabile care au publicat pentru prima data aceste rezultate.

Indirect, auditoriul era indemnat sa tina seama de Istoria Stiintelor Exacte si sa atribuie corect paternitatea rezultatelor teoretice sau aplicative.

( extras din “ Amintiri despre profesorul si seful de catedra Caius Iacob “, Nicolae Marcov, Sesiunea “ Centenar Caius Iacob ( 1912 – 1992 ) “ , revista “ Academica “, revista editata de Academia Romana, nr. 3 Martie 2012 Anul XXII 257 )