Actul medical si economia. Matematica actului medical ( Psihologie )

Actul medical si economia. Matematica actului medical

Un rezident medical de la Clinica specializata in probleme ale coloanei vertebrale, a unuia dintre cele mai bune spitale din lume, ii lua un interviu unei femei in varsta de aproximativ cincizeci de ani, care suferea de dureri mari din pricina unei degenerari severe a coloanei, la nivelul gatului.

Avusese aceasta problema de ani de zile, dar nu consultase niciun doctor.

Se dusese in schimb, la un chiropractician, ale carui manevre ii usurasera temporar problema.

Durerea continua insa sa creasca, si ei ii era frica.

Femeia si fiica acesteia l-au bombardat pe rezidentul respectiv, cu intrebarile, indoielile si temerile lor.

Timp de mai bine de douazeci de minute, rezidentul a incercat sa le raspunda la intrebari, si sa le risipeasca temerile, dar fara prea mult succes.

In acel moment, a intrat in camera medicul specialist si a descris laconic, injectiile in coloana vertebrala pe care le recomanda pentru a reduce inflamatia, precum si terapia fizica pe care femeia ar fi trebuit sa o urmeze, pentru intinderea si intarirea muschilor gatului.

Fiica nu putea intelege, cum ar ajuta-o aceste tratamente, si a dat drumul unei avalanse de intrebari adresate medicului, care deja se ridicase de pe scaun si se indrepta spre usa.

Ignorand semnalele tacite ale medicului ca discutia luase sfarsit, fiica a continuat neabatuta sa puna intrebari.

Dupa ce medicul specialist a iesit din camera, rezidentul a mai ramas cu ele inca zece minute, pana cand pacienta a fost de acord, in cele din urma, sa faca injectia.

La putin timp dupa aceea, medicul specialist l-a luat deoparte pe rezident, si i-a spus :

“ A fost dragut din partea ta, dar nu-ti poti permite luxul unei conversatii atat de lungi cu un pacient. Nu avem programate decat cincisprezece minute pentru fiecare, si aici e cuprins si timpul de consemnare a datelor.

O sa-ti treaca dupa ce faci cateva nopti albe cu consemnarea datelor, si te intorci pe urma la clinica, a doua zi de dimineata, la prima ora, gata pentru o noua zi de munca “.

“ Dar nu mi-e indiferentã legatura cu pacientii “, a protestat rezidentul.

“ Vreau sa stabilesc o relatie cu ei, sa-i inteleg cu adevarat – as sta o jumatate de ora cu fiecare daca as putea “.

La care medicul specialist, usor exasperat, a inchis usa ca sa poata vorbi intre patru ochi.

“ Asculta “, i-a spus el, “ mai erau opt pacienti care asteptau – a fost un gest egoist din partea femeii aceleia, sa stea asa de mult. Pur si simplu nu poti sta mai mult de zece minute cu fiecare pacient. Asta e timpul pe care-l avem la dispozitie “.

Matematica actului medical

A inceput apoi sa-i prezinte rezidentului, matematica timpului alocat pentru fiecare pacient la acel spital, si partea de bani care ajunge in cele din urma la medic, dupa ce sunt scazute “ taxele “ – sume deduse pentru asigurarea de malpraxis, pentru facturile spitalului si pentru alte zone privilegiate.

Rezultatul : daca un medic incaseaza 300 000 ( trei sute de mii ) de dolari pe an de la pacient, medicului nu ii raman decat 70 000 ( saptezeci de mii ) de dolari pentru salariu.

Singura cale de a castiga mai multi bani, este sa inghesui cati mai multi pacienti, intr-un timp cat mai scurt.

Asteptarile prea lungi si vizitele prea scurte ale doctorilor, care sunt din ce in ce mai obisnuite in sistemul medical, nu convin nimanui.

Nu e vorba doar de pacientii care sufera de pe urma infiltrarii sinistre, a mentalitatii de contabil, in Medicina.

Tot mai des, medicii se plang ca pur si simplu, nu pot sta mai mult timp cu pacientii.

Problema nu se limiteaza doar la Statele Unite. Asa cum se plangea un neurolog european, care lucreaza pentru Planul National de Sanatate al acestei tari :

 “ Se aplica la oameni, logica masinilor.

Noi raportam ce proceduri facem, si cand le facem, iar ei calculeaza pe urma, cat timp ar trebui sa stam cu fiecare pacient.

Dar nu includ deloc timpul in care discuti cu pacientul, intri in relatie cu el, ii explici, il faci sa se simta mai bine.

O multime de medici sunt frustrati – vor sa aiba timp sa trateze persoana, nu doar boala “.

Epuizarea medicului se aduna in timpul anilor obositori, petrecuti in Facultatea de Medicina si in perioada Rezidentiatului.

Combinati munca aceasta necontenita, cu economia medicala care are pretentii din ce in ce mai mari de la medici, si nu este de mirare ca o deznadejde insidioasa ii cuprinde pe toti.

Sondajele detecteaza semnele unui inceput de epuizare, la un procent de 80 pana la 90 % dintre medicii practicanti – o epidemie mutã.

Simptomele sunt clare : epuizare datorata muncii, sentimente intense de insatisfactie, si o atitudine depersonalizata de tipul Eu-El  [ adica, medic-pacient ].

( extras din Inteligenta socialã Noua stiintã a relatiilor umane, Daniel Goleman, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2007 )