Bunãtatea, iubirea si oxitocina
O astfel de empatie, sustine Jaak Panksepp, isi are radacinile in sistemul neural al caii inferioare a grijii materne, un sistem pe care il avem in comun cu o mare varietate de alte specii.
Empatia pare sa fie un raspuns primar al acestui sistem.
Asa cum stie orice mama, plansul copilului ei, are un potential aparte.
Studii de laborator arata ca, excitarea fiziologica a unei mame, este in mod clar mai puternica, atunci cand isi aude plangand propriul copil, decat atunci cand il aude scancind pe un altul.
Capacitatea unui bebelus, de a-i provoca mamei lui o emotie similara cu aceea resimtita de el, ii arata mamei care este nevoia acestuia.
Aceasta capacitate, de a declansa o grija directionata – fenomen intalnit, nu doar la mamifere, ci chiar si la pasari – sugereaza existenta unui sablon universal in natura, cu beneficii imense si destul de evidente, legate de supravietuire.
Empatia joaca rolul decisiv in ingrijire, care, la urma urmei, se concentreaza asupra satisfacerii nevoilor altora, mai degraba decat pe cele proprii.
Compasiunea, un cuvant mare, se poate manifesta zilnic, sub formã de :
- Disponibilitate,
- Sensibilitate, sau
- Receptivitate, -
toate insemnele unei bune prietenii sau atitudini parintesti.
Si, atunci cand vine vorba de un posibil tovaras de viata, nu uitati, si barbatii, si femeile considera ca bunatatea este principala calitate pe care o cauta.
Sigmund Freud a observat o similaritate izbitoare, intre intimitatea fizica a indragostitilor si aceea dintre o mama si copilul ei.
Indragostitii, asemenea mamelor si sugarilor, isi petrec mult timp privindu-se in ochi, dezmierdandu-se, ghemuindu-se unul in bratele celuilalt, sarutandu-se, intr-un amplu contact al trupurilor.
Si, in ambele cazuri, contactul este sursa unei fericiri depline.
Lasand deoparte sexul, explicatia neurochimicã pentru placerile oferite de un astfel de contact, este oxitocina, - molecula iubirii de mamã.
!!! Oxitocina, eliberata de trupul femeii, in timpul :
- Nasterii,
- Al alaptarii, dar si
- Al orgasmului,
declanseaza, din punct de vedere chimic, valul de sentimente iubitoare pe care le are orice mama fata de copilul ei – si astfel, biochimia protectiei si a grijii.
!!! In timp ce alapteaza, oxitocina strabate trupul mamei, si produce efecte multiple :
- Porneste fluxul de lapte,
- Dilateaza in acelasi timp vasele de sange, din jurul glandei mamare,
- Incalzind astfel sugarul.
Tensiunea mamei scade, pe masura ce se simte tot mai relaxata.
Odata cu o senzatie de pace, se simte mai prietenoasa si doreste sa stea de vorba cu altii – cu cat are mai multa oxitocina, cu atat este mai sociabila.
Kerstin Uvnäs-Moberg, un neuroendocrinolog suedez, care a studiat in profunzime oxitocina, sustine ca fluxul acesta chimic apare, ori de cate ori ne angajam intr-un contact afectuos, cu cineva la care tinem.
Sistemul neural de circuite al oxitocinei, se intersecteaza cu multe noduri ale caii inferioare din creierul social.
Beneficiile oxitocinei par sa iasa la iveala intr-o varietate de interactiuni sociale placute – in special, ingrijirea sub toate formele ei -, prin care oamenii fac schimb de energie emotionala ; ei pot, de fapt, sa stimuleze la altii sentimentele bune, pe care le intretine aceasta substanta.
Uvnäs-Moberg sugereaza ca, prezenta repetata in jurul nostru, a oamenilor cu care avem legaturi sociale apropiate poate conditiona eliberarea oxitocinei, asa ca simplul fapt de a sta alaturi de ei, sau de a ne gandi la ei, poate declansa inlauntrul nostru o doza de placere.
Nu este de mirare ca, paravanele din cele mai anoste birouri sunt tapetate cu fotografii ale celor dragi.
Oxitocina poate fi una dintre explicatiile neurochimice ale relatiilor serioase si pline de iubire.
Intr-un studiu, s-a aratat ca, oxitocina formeaza perechi monogame durabile, printre membrii unei specii de soarece de prerie.
O alta specie de soareci de camp, la care lipseste secretia oxitocinei, prezinta relatii sexuale promiscue, si nu se leaga niciodata de un partener.
In cadrul unor experimente, in care hormonul – oxitocina – a fost blocat, soarecii de camp monogami, care deja se imperecheasera, si-au pierdut brusc interesul pentru ceilalti.
Dar, cand hormonul a fost eliberat la soarecii de camp promiscui, la care era absent, acestia au inceput sa interactioneze.
La oameni, oxitocina poate duce la o situatie absurda : insasi chimia dragostei de durata, poate suprima uneori chimia pasiunii.
Amanuntele sunt destul de complicate, dar, intr-una dintre interactiuni, vasopresina – ruda apropiata a oxitocinei -, scade nivelul de testosteron ; in cealalta, testosteronul suprima oxitocina.
Desi detaliile stiintifice asteapta in continuare sa fie limpezite, testosteronul poate mãri uneori nivelul oxitocinei, ceea ce sugereaza ca, cel putin la nivel hormonal, pasiunea nu paleste neaparat, odata cu timpul.
( extras din Inteligenta socialã Noua stiintã a relatiilor umane, Daniel Goleman, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2007 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu