Papa Ioan Paul al II-lea, Cugetãri
Stiintele umaniste sunt indispensabile pentru organizarea convietuirii in lume, in care contactele devin tot mai numeroase si tot mai complexe.
Cu adevarat, viitorul nostru, insasi existenta noastra, depind de imaginea omului pe care o creãm.
... Omul trebuie pretuit pentru el insusi. El este o valoare suprema, asa cum au incercat sa il prezinte toti adevaratii umanisti, nobilii ganditori si toate marile religii.
Dragostea fata de om, in felul ei, se aflã chiar in centrul mesajului Domnului Iisus Hristos si al Bisericii Sale : aceasta legatura este indestructibila.
Dragostea pentru adevarul cautat cu smerenie, este una din marile valori, capabile sa ii uneasca astazi pe oameni, independent de diferentele culturale dintre ei.
Problemele umane care sunt cele mai dezbatute si care sunt rezolvate in mod diferit, de reflectia morala contemporana se leaga toate, desi in diverse moduri, de o problema cruciala, cea a libertatii omului.
... libertatea nu constã numai in a alege o actiune sau alta ; ci constituie, in centrul unor astfel de alegeri, o decizie privitoare la sine insusi, si un mod de a-si orandui viata pentru Bine sau impotriva lui, pentru Adevar sau impotriva lui, in ultimã instanta pentru Dumnezeu sau impotriva Lui. Pe drept cuvant se subliniaza importanta primordiala, a anumitor alegeri care dau “ formã “ intregii vieti morale a unui om, si constituie un cadru in care se vor putea situa si dezvolta, alte alegeri zilnice particulare.
Actele umane sunt acte morale pentru ca exprimã si determinã bunatatea sau rautatea omului care le indeplineste.
Ele produc, nu numai o schimbare a starii de lucruri exterioare omului, ci – fiind liber alese – califica din punct de vedere moral, persoana care le indeplineste si ii determina fizionomia spirituala profunda, dupa cum remarcã in mod sugestiv Sfantul Grigore de Nyssa : “ Toate fiintele supuse devenirii, nu raman niciodata identice cu ele insele, ci trec continuu de la o stare la alta, printr-o schimbare care lucreaza mereu spre bine, sau spre rau.
Stiinta depaseste granitele politice si necesita azi, mai inainte de toate, colaborare la scarã mondiala.
Stiinta creeaza specialistilor conditii ideale pentru reuniuni si schimburi de pareri amicale, toate fiind o contributie la dezvoltarea pacii. ( Din cuvantarea : Stiinta si problemele omului, rostita la Asociatia Europeana de Fizica, Roma, 31 martie 1979 )
Stiinta creeaza specialistilor conditii ideale pentru reuniuni si schimburi de pareri amicale, toate fiind o contributie la dezvoltarea pacii. ( Din cuvantarea : Stiinta si problemele omului, rostita la Asociatia Europeana de Fizica, Roma, 31 martie 1979 )
Cautarea adevarului intra in sarcina stiintelor fundamentale.
Cercetatorul din acest prim front al stiintei, simte toata frumusetea cuvintelor Sfantului Augustin : Intellectum valde ama si functia pe care o are in cunoasterea adevarului.
Constituie, de asemenea, un adevar, faptul ca omul este astazi victima unei frici groaznice, fiind parca amenintat de ceea ce creeaza, de rezultatele muncii lui si de produsul acesteia.
Stiinta – in sine – e buna, pentru ca inseamna cunoasterea lumii, care la randul ei este buna.
Cunoasterea lumii de catre oameni este forma de participare la cunoasterea Creatorului.
Aceasta constituie deci primul grad de asemanare a Omului cu Dumnezeu, un act de respect fata de El, caci tot ce descoperim constituie un imn de slava pentru Adevarul Primar.
Carturarul descopera energia necunoscuta inca, a Universului si o pune in slujba omului.
Prin munca se contribuie atat la dezvoltarea omului, precum si a naturii.
Ea aprofundeaza umanizarea oamenilor, respectand si totodata perfectionand natura.
Toate elementele universului sunt reciproc armonizate, si fiecare incalcare a echilibrului ecologic produce daune omului.
Fiinta umana trebuie sa fie intotdeauna un scop si niciodata un mijloc, un subiect si nu un obiect, nici un produs comercial.
... “ Iatã omul “. In aceste cuvinte vreau sa imi rezum reflectiile... Nu ramaneti orbi si surzi la acestea : nu treceti cu vederea omul care nadajduieste, iubeste, se teme, sufera si sangereaza.
Fiti aparatorii lui, ocrotiti-i lumea, acest frumos si amenintat Pamant. ( Din cuvantarea : Natura si arta – drumuri ce duc la misterul Domnului, rostita la intalnirea avuta cu reprezentanti din lumea stiintei si culturii, Viena, 12 septembrie 1983 )
Noul umanism, de care timpurile noastre au o nevoie atat de mare, trebuie sa intareasca solidaritatea fiintelor umane. Fara aceasta, ele nu vor putea solutiona marile probleme – cum ar fi cele legate de mentinerea pacii, schimburile pasnice de bunuri naturale, problemele ecologice, nazuinta de ocupare deplina a fortei de munca, stabilirea echitatii sociale.
( extras din Papa Ioan Paul al II-lea, Cugetari - Arta, cultura, credinta, economie, invatamant, mass-media, stiinta, Ed. Fundatiei România de Mâine, prefatã, selectie si traducere de Nicolae Mares, Bucuresti, 2003 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu