Psihologia vazuta prin prisma medicinii legale ( Medicina Legalã )
Psihologia este stiinta care se ocupa cu manifestarile psihice ale fiintei umane ( comportamentul ), in functie de etapa de dezvoltare pe care o parcurge ( ontogeneza ), si de influenta mediului :
- Psihologia copilului,
- Psihologia familiei,
- Psihologia bolnavului, etc.
Psihologia foloseste o metodologie specifica de investigare a individului, axata pe criterii proprii. Dintre acestea mentionam indicii psihometrici :
- V.M. – varsta mintala ;
- Q.I. – coeficientul intelectual ;
- V.C. – varsta cronologica ;
- C.I. standard – coeficientul standard de inteligenta;
Q.I. = V.M. / V.C. x 100
Asa cum rezulta din ecuatia de mai sus, coeficientul intelectual reprezinta raportul dintre performanta reala si cea asteptata, ale unui individ de o anumita etate.
Astfel, un coeficient intelectual :
- > 140 semnifica un grad de inteligenta extrem de ridicat ;
- 120 – 140 – inteligenta superioarã ;
- 110 – 119 – inteligenta deasupra nivelului mediu ;
- 100 – 109 – inteligenta bunã de nivel mediu ;
- 90 – 99 – inteligenta slabã de nivel mediu ;
- 80 – 89 – inteligenta sub medie ;
- 70 – 79 - inteligenta de limitã ;
- 50 – 69 – deficientã mintalã usoarã sau debilitate ;
- 20 – 49 – deficientã mintalã medie sau imbecilitate ;
- < 19 – deficientã mintalã gravã sau idiotie.
In concluzie, atat Psihiatria cat si Psihologia au ca principal obiect de studiu psihicul uman ( sufletul ), ce ar putea fi inteles ca totalitatea vietii constiente si inconstiente rezultate din reflectarea lumii obiective.
Din cele prezentate se deduce ca responsabilitatea – termen juridic – nu este sinonima cu discernamantul – termen psihiatric.
Astfel, in timp ce responsabilitatea este o stare de drept, o calitate juridica generala a persoanelor, fiind prezumata – iresponsabilitatea trebuie demonstrata - , discernamantul este o stare de fapt, o calitate individuala care poate exista sau nu, la un moment dat, in functie de patologia psihica, cronica sau tranzitorie cu evolutie diferita si simptome de intensitate deosebite :
- Schizofrenie,
- Paranoia,
- Intoxicatii acute,
- Stari crepusculare, etc.,
si, in consecinta, trebuie sa se demonstreze ca a existat la momentul respectiv – al comiterii faptei, al intocmirii unui act juridic, etc.
Intre responsabilitate si discernamant ( daca existã si actul sau faptul ilicit cauzator de prejudiciu ) se poate stabili relatia :
R = D + Vp,
unde R = responsabilitate, D = discernamant iar Vp = vointã proprie, care semnifica faptul ca, pentru a putea raspunde, din punct de vedere juridic pentru actele sau faptele sale, pe care le-a savarsit provocand un prejudiciu, pe langa discernamant – ca functie a capacitatii psihice -, o persoana trebuie sa fi putut actiona cu vointã proprie, neinfluentata, sa fi avut libertatea de actiune.
( extras din cursul universitar Medicina Legalã, capitolul 14, Expertiza Medico-Legalã Psihiatricã, in colaborare cu dr.Gabriela Costea, medic primar psihiatru, editie revazuta si adaugita, Conf.univ.dr., medic legist Valentin Iftenie, Ed.Stiintelor Medicale, Bucuresti, 2006 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu