Sfantul Anton de Padova ( 1195 – 1231 ) : sfantul obiectelor pierdute
Acest privilegiu, propriu sfantului Anton, apare mentionat pentru prima data, in Oficiul liturgic si in Viata sfantului, compuse, - intre 1233 si 1238 -, de catre franciscanul Giuliano da Spira, scriitor, poet si compozitor.
Oficiul liturgic cuprinde celebrul “ Raspuns “ : Si quaeris miracula ( Daca vrei sa afli minuni ), care enumerã o serie de rele alungate prin rugaciunile lui Anton :
- Moartea,
- Greseala,
- Calamitatile,
- Diavolul,
- Lepra,
- Boala,
- Furtuna pe mare,
- Temnita,
- Suferinta diferitelor parti ale trupului,
- Primejdia,
- Saracia, si
- “ lucrurile pierdute “.
In ceea ce priveste vindecarile si primejdiile, Lista se inspira din Minunile relatate in prima Biografie a sfantului.
Cat despre “ lucrurile pierdute “, ele se leaga de doua episoade din Viata sfantului Anton, si anume : cupa de cristal sparta si perfect reconstruita, si Psaltirea furata la Limoges de un novice, si redobandita prin clarviziunea sfantului.
Asadar, cântarea Si quaeris, oficializand intrucatva, o practicã aflata deja in vigoare, a contribuit la raspandirea convingerii ca sfantul Anton ajuta la gasirea lucrurilor pierdute.
Aceasta caracteristica a pietatii catre sfantul Anton, se cuvine totusi nuantata.
Printre cererile scrise, adresate sfantului Anton la mormantul sãu de la Padova, ea ocupã aiba locul 21 ! ! !
Insa este sigur ca sfantul Anton ramane atent si sensibil la orice rugaminte, fie ea cat de simplã, cu conditia de el insusi exprimatã, ca cel care cere : “ Sa aiba inima curata si sa se supuna vointei lui Dumnezeu ! “
( extras din Anton de Padova ( 1195 – 1231 ) Viata si secretul sãu, Fernand Lequenne, Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti, 1992 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu