Stresul biologic, memoria si amidgala
“ Hobbes “ a fost numele dat unui mascul babuin, de catre cercetatorii care l-au observat in timp ce ataca un grup care traia in junglele din Kenia.
In spiritul sumbru al omonimului sau, filozoful din secolul al XVII-lea, Thomas Hobbes, care scria cã, sub luciul civilizatiei se afla o viata “ urâtã, brutalã si scurtã “, babuinul cu pricina a hotarat sa lupte cu toata puterea lui, pentru a ajunge in varful ierarhiei de grup.
Impactul lui Hobbes asupra celorlalti masculi, a fost masurat prin prelevarea de mostre de cortizol din sangele acestora, devenind astfel limpede cã agresiunea sa, a avut un ecou in sistemele endocrine, din intregul grup.
In conditii de stres, glandele adrenale [ suprarenale ] elibereaza cortizol, unul dintre hormonii mobilizati de organism in cazuri de urgenta.
Acesti hormoni au efecte vaste asupra organismului, multi adaptandu-se pe termen scurt la vindecarea ranilor din organism.
In mod normal, avem nevoie de un nivel moderat de cortizol, care actioneaza ca un “ combustibil “ biologic, pentru metabolismul nostru, si ajuta la reglarea sistemului imunitar.
Dar, daca nivelurile de cortizol raman prea ridicate o perioada lunga de timp, corpul plateste printr-o sanatate subreda.
Secretia cronicã a cortizolului – si a hormonilor inruditi – este implicata in bolile cardiovasculare, si in deterioarea functiei imunitare, exacerband diabetul si hipertensiunea, si chiar distrugand neuronii din hipocampus afectand memoria.
Chiar in timp ce dezactiveaza hipocampusul, cortizolul alimenteaza amigdala, stimuland cresterea dendritelor in sediul fricii.
In plus, nivelul ridicat de cortizol scade capacitatea zonelor principale, din cortexul prefrontal, de a regla semnalele de frica primite dinspre amigdalã.
Impactul neural combinat al unui cortizol in exces, prezinta trei aspecte :
- Hipocampusul afectat invata mai degraba lent, generalizand prea mult teama de detalii lipsite de relevanta ( de pilda, tonul vocii ),
- Sistemul de circuite al amigdalei nu mai poate fi stapanit, iar
- Zona prefrontala nu reuseste sa moduleze semnalele emise de amigdala excesiv de reactivã.
Rezultatul : amigdala debordeaza de o frica violenta, dominatoare, in vreme ce hipocampusul percepe in mod gresit prea multi factori declansatori ai acelei temeri.
La maimute, creierul ramane mereu vigilent la semnele unui strain, de genul lui Hobbes ( babuinul ).
La oameni, conditia de vigilenta si hiperreactivitate a fost numita tulburare de stres post-traumatic.
Sistemele biologice principale, responsabile de relatia dintre stres si sanatate sunt :
- Sistemul nervos simpatic, sau SNS, si
- Axul hipotalamic-pituitar-suprarenal, sau AHP.
Cand suntem tulburati, atat sistemul nervos simpatic SNS, cat si axul hipotalamic-pituitar-suprarenal AHP preiau provocarea, secretand hormoni care ne pregatesc sa facem fata unei urgente sau amenintari.
Dar acest lucru se face, imprumutand resurse de la sistemele imunitar si endocrin, printre altele.
Faptul acesta slabeste sistemele de baza ale sanatatii, fie pentru un singur moment, fie pentru ani.
Circuitele SNS si AHP sunt activate sau dezactivate, de starile noastre emotionale – fericire, respectiv suferinta.
De vreme ce, alti oameni ne influenteaza atat de puternic emotiile – prin contaminare emotionala, de exemplu -, legatura cauzala se extinde in afara organismului nostru, si anume asupra relatiilor pe care le avem cu ceilalti.
Schimbarile fiziologice asociate cu suisurile si coborasurile aleatorii dintr-o relatie, nu sunt atat de importante.
Dar, atunci cand coborasurile se intind pe mai multi ani, ele creeaza niveluri de stres biologic – cunoscut in limbaj de specialitate, ca “ incãrcare alostaticã “ – , care pot grabi debutul unei boli, sau ii pot inrautati simptomele.
Felul in care, o anumita relatie ne afecteaza sanatatea, va depinde de cat de nocivã sau de beneficã emotional, a fost ea in ansamblu in viata noastra.
Cu cat starea noastra este mai fragila – dupa debutul unei boli grave, in timp ce ne revenim dupa un infarct, la batranete -, cu atat mai puternic este impactul relatiilor asupra sanatatii noastre.
Zbuciumatii si chinuitii soti Tolstoi, desi au avut o viata lunga, par o exceptie remarcabila, asemenea bizarei femei centenare care isi pune longevitatea pe seama muntilor de inghetata, pe care i-a mancat, si a pachetului de tigari, pe care l-a fumat zilnic.
( extras din Inteligenta socialã Noua stiintã a relatiilor umane, Daniel Goleman, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2007 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu