Stresul si oxitocina
La numai patruzeci si unu de ani, Anthony Radziwill, diagnosticat cu fibrosarcom, un cancer incurabil, tragea sa moara la sectia de terapie intensiva, a unui spital din New York.
Asa cum povesteste vaduva sa, Carole, Anthony a fost vizitat de varul sau, John F. Kennedy Jr., care avea sa moara si el cateva luni mai tarziu, atunci cand avionul pe care il pilota s-a prabusit langa insula Martha’s Vineyard.
John, care tocmai se intorcea de la o petrecere mondena, si era inca imbracat in smoking, a aflat, chiar la intrarea in sectie, ca medicii nu ii mai dadeau de trait varului sau, decat cateva ore.
Asa ca, luandu-l de mana, John a cantat incetisor “ The Teddy Bear’s Picnic “, un cantec pe care mama sa, Jackie Onassis, obisnuia sa li-l cante amandorura la culcare, atunci cand erau mici.
Anthony, aflat pe moarte, a inceput sa cante si el incet.
Dupa cum povesteste Radziwill, John “ l-a condus in cel mai ocrotitor loc din cate existã “.
Atingerea aceea dulce i-a usurat cu siguranta lui Radziwill, ultimele clipe.
Este inca o dovada in plus, ca genul acesta de legatura, pare in mod intuitiv, cea mai buna cale de a ajuta o persoana care traieste clipe atat de grele.
Aceasta intuitie are acum date solide care sa o sustina : fiziologii au aratat ca, pe masura ce oamenii devin mai independenti, din punct de vedere emotional, ei joaca un rol activ in reglarea Fiziologiei unei alte persoane.
Inlantuirea biologica inseamna ca, indiciile pe care fiecare partener le primeste de la celalalt, au o putere aparte de a le conduce propriul corp, in bine sau in rau.
Intr-o relatie binefacatoare, partenerii se ajuta unul pe altul sa faca fata sentimentelor suparatoare, intocmai cum parintii grijulii fac cu copiii lor.
Cand suntem stresati sau suparati, partenerii nostri ne pot ajuta sa regandim cauza supararii, poate pentru a reactiona mai bine, sau pur si simplu, pentru a vedea lucrurile in perspectiva – in oricare dintre cazuri, scurtcircuitand avalansa neuroendocrinã negativa.
Separarea pentru perioade indelungate, de cei pe care ii iubim, ne lipseste de acest ajutor intim ; dorul de oamenii la care tinem, exprimã in parte nevoia de aceasta legatura, utila la nivel biologic.
Iar o parte din dezorganizarea completa, pe care o resimtim dupa moartea unei persoane dragi reflecta, fara indoiala, absenta acestei zone virtuale.
Pierderea unui aliat biologic major, explica mai bine riscul crescut de imbolnavire sau moarte, dupa decesul unuia dintre soti.
Se iveste si aici o curioasa diferenta intre sexe.
In conditii de stres, creierul unei femei secreta mai multa oxitocinã, decat al unui barbat.
Acest lucru are un efect calmant, si le impinge pe femei sa caute prezenta altora – sa aiba grija de copii, sa vorbeasca cu un prieten.
Asa cum a descoperit psihologul Shelley Taylor de la UCLA, in timp ce ele ingrijesc pe cineva, sau stau impreuna cu un prieten, corpul femeilor elibereaza si mai multa oxitocinã, ceea ce le calmeaza si mai mult.
Impulsul acesta, de a ingriji si iubi – poate fi unic pentru femei.
Androgenii – hormonii sexuali masculini – suprimã efectele calmante ale oxitocinei.
Estrogenul, - hormonul sexual feminin, - intensificã efectele calmante ale oxitocinei.
Diferenta pare sa duca la reactii foarte diferite la barbati si la femei, in fata unei amenintari : femeile cauta companie, barbatii aleg singuratatea.
De pilda, atunci cand femeilor li s-a spus ca vor primi un soc electric, ele au ales sa il astepte impreuna cu alti participanti, in timp ce barbatii au preferat sa fie singuri.
Barbatii par sa reuseasca sa se calmeze mai bine, distrandu-se : televizorul si o bere pot fi de-ajuns.
Cu cat femeile au mai multi prieteni apropiati, cu atat mai putin probabila este deteriorarea lor fizica, odata cu inaintarea in varsta, si cu atat mai sigura bucuria care le va insoti ultimii ani de viata.
Impactul pare sa fie atat de puternic, incat lipsa de prieteni pare la fel de daunatoarea sanatatii femeii, ca fumatul sau obezitatea.
Chiar si dupa ce sufera o lovitura puternica, de pilda moartea sotului, femeile care au un prieten sau confident apropiat, au mai multe sanse sa evite orice noua deteriorare fizica, sau pierdere de vitalitate.
In orice relatie apropiata, instrumentele proprii cu care ne infruntam emotiile – totul, de la cautarea confortului, pana la regandirea cauzelor supararii noastre – capata un ajutor in plus din partea unei alte persoane, care ne poate oferi un sfat, sau o incurajare, sau care ne poate ajuta mai direct, prin intermediul contaminarii emotionale pozitive.
Tiparul primar al formarii unei legaturi biologice stranse, cu persoanele cele mai apropiate noua, a fost stabilit inca din frageda pruncie, in Fiziologia intima a celor dintai interactiuni ale noastre.
Mecanismele intercerebrale ne insotesc pe tot parcursul vietii, conectandu-ne biologia, la oamenii de care suntem cel mai atasati.
Psihologia are un termen deloc fericit, pentru aceasta contopire : “ unitate psihobiologica reciproc regulatoare “, o relaxare radicala a obisnuitei linii psihologice si fiziologice il separa pe Eu de Tu, sinea proprie, de o alta persoana.
Fluiditatea granitelor dintre persoanele care se simt apropiate, permite existenta unei duble co-reglari, care influenteaza biologia celuilalt.
Pe scurt, ne ajutam – sau ne facem rau, - unii altora, nu doar la nivel emotional, ci si la nivel biologic.
Ostilitatea ta imi creste tensiunea. Dragostea ta protectoare, mi-o scade.
Daca exista un partener de viata, un prieten apropiat, sau o ruda afectuoasa, pe care ne putem baza, si in care putem avea incredere, atunci avem un aliat biologic.
Data fiind noua intelegere medicala, a importantei deosebite a relatiilor pentru sanatatea noastra, pacientii cu boli grave sau cronice pot beneficia de pe urma armonizarii legaturilor lor emotionale.
Alaturi de prescriptiile medicale, aliatii biologici sunt niste bune medicamente.
( extras din Inteligenta socialã Noua stiintã a relatiilor umane, Daniel Goleman, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2007 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu