Intre dorinta ( libidou ), iubire, atasament si memorie : oxitocina
A fi indragostit, “ cu adevarat, profund si la nebunie “, a fost singurul criteriu pentru selectarea barbatilor si femeilor care au participat la studiul facut de Colegiul Universitar din Londra.
Cei saptesprezece care s-au oferit voluntari au fost supusi imagisticii cerebrale, in timp ce priveau fotografia partenerului romantic, apoi fotografiile unor prieteni.
Concluzia : pareau dependenti de dragoste.
La barbati si femei deopotriva, obiectul pasiunii – dar nu si prietenii – provocau descarcari electrice in sectoare cerebrale cu legaturi unice, un sistem de circuite atat de specific, incat pare specializat in dragostea romantica.
O mare parte din acest sistem de circuite, asa cum a sugerat neuropsihologul Jaak Panksepp, se activeaza in timpul unei alte stari euforice : aceea data de cocaina sau narcotice.
Descoperirea aceasta indica faptul ca, natura extatica a unei povesti intense de iubire, are o ratiune neurala.
Curios, la barbati nicio parte din acest sistem de circuite al dragostei nu prea face mare lucru in timpul excitatiei sexuale, desi zone adiacente celor legate de relatiile de dragoste sunt activate, sugerand o legatura anatomica usoara, atunci cand pasiunea este insotita de dragoste.
Neuropsihologia, prin astfel de studii, a dezvaluit misterul pasiunii sexuale, descifrand amestecul de hormoni si substante neurochimice, care alcatuiesc pasiunea.
Reteta pentru dorintã diferã putin, de la un sex la altul, ce-i drept.
Dar ingredientele si momentul aparitiei lor, in timpul actului sexual, indica un plan ingenios.
Sistemul de circuite al dorintei, in care se starneste libidoul, acopera o zona extinsa din creierul limbic.
Ambele sexe au in comun, o mare parte din aceasta structura de cale inferioara pentru pasiunea sexuala, dar cu cateva diferente graitoare.
Ele dau nastere la deosebiri, in felul in care fiecare sex face experienta actului sexual, precum si in felul in care privesc diverse aspecte ale unei intalniri romantice.
( 1 ) La barbati, atat sexualitatea, cat si agresivitatea – sunt stimulate de testosteron, hormonul sexual care actioneaza in zone invecinate ale creierului.
Cand barbatii se excita sexual, nivelul de testosteron creste.
Hormonul masculin starneste si pofta femeilor, desi nu atat de puternic ca la barbati.
( 2 ) Mai este apoi, latura legata de dependenta.
Deopotriva pentru femei si barbati, dopamina – substanta chimica responsabila de placerea care insoteste activitati, precum jocul de noroc si dependenta de droguri – creste vertiginos in timpul intalnirilor sexuale.
Nivelurile placute de dopamina urca, nu numai pe perioada excitatiei sexuale, ci si odata cu frecventa actului sexual, si intensitatea impulsului sexual al unei persoane.
Oxitocina, o sursa chimica a instinctului legat de grija manifestata fata de o alta persoana, strabate creierul feminin, mai mult decat pe cel masculin, si are, asadar, un impact mai mare asupra legaturii sexuale pe care o stabilesc femeile.
Vasopresina, un hormon strans legat de oxitocina, poate juca de asemenea un rol in legaturile care se stabilesc.
Curios, receptorii vasopresinei abunda in celulele fusiforme, adica acei conectori ultrarapizi din creierul social.
Celulele fusiforme sunt implicate, de pilda, atunci cand emitem judecati foarte rapide, intuitive, despre o persoana pe care am intalnit-o pentru prima data.
Desi niciun studiu nu ne poate confirma deocamdata nimic, celulele acestea par candidate potrivite, pentru acea parte din sistemul cerebral care da nastere dragostei – sau cel putin dorintei – “ la prima vedere “.
In avantul care-l poarta pe barbat spre actul sexual, nivelul de oxitocina din creierul lui creste, asa cum creste si foamea hormonala determinata de argininã si vasopresinã ( cunoscute impreuna ca AVP ).
Creierul masculin are mai multi receptori de AVP decat creierul feminin, majoritatea fiind concentrati in sistemul de circuite sexuale.
AVP, care devine abundenta la pubertate, pare sa alimenteze dorintele sexuale barbatesti, ea se acumuleaza pe masura ce se apropie ejacularea, si scade rapid in momentele orgasmului.
Atat la femei, cat si la barbati, oxitocina alimenteaza multe dintre sentimentele de iubire si placere, din timpul contactului sexual.
Doze mari sunt eliberate in timpul orgasmului ( 1 ), dupa care ( 2 ) un val de oxitocina pare sa stimuleze starea de afectiune calda care se instaleaza la sfarsit – si care, pentru o vreme, asaza barbatii si femeile pe aceeasi lungime de unda hormonala, dandu-le sentimentul unei tandre iubiri.
Secretiile de oxitocina raman puternice dupa orgasm, mai ales in timpul “ jocului de dupa “, adica al imbratisarilor care urmeaza dupa actul sexual.
Oxitocina creste puternic la barbati in timpul perioadei “ refractare “ de dupa orgasm, cand, in mod normal, nu pot avea erectie.
Curios, cel putin la rozatoare – si poate si la oameni -, satisfactia sexuala totala a masculilor, mareste de trei ori nivelul de oxitocina – o schimbare cerebrala, care pare sa apropie creierul masculin de creierul feminin pentru moment.
In orice caz, jocul chimic inteligent de la finalul actului sexual, ingaduie aparitia unei perioade relaxate, in care se formeaza atasamentul – o alta functie a oxitocinei.
Sistemul de circuite al dorintei stimuleaza si el cuplul, pentru urmatoarea intalnire.
Hipocampusul, structura principala de stocare a memoriei, contine neuroni bogati in receptori de AVP si oxitocina.
AVP, mai ales la barbat, pare sa intipareasca in memorie, cu o forta deosebita, imaginea ademenitoare a partenerei pasionale, ceea ce face ca amintirea ei sa fie una aparte.
Oxitocina produsa de orgasm intensifica, de asemenea, memoria, intiparind din nou in minte figura draga a iubitei.
In vreme ce biochimia primara ne starneste activitatea sexuala, centrii cerebrali ai caii superioare isi exercita propriile influente, care nu sunt intotdeauna compatibile.
Sistemele cerebrale care au lucrat de veacuri, in favoarea supravietuirii omului, par acum vulnerabile la conflicte si tensiuni, care pot face chinurile dragostei zadarnice.
( extras din Inteligenta socialã Noua stiintã a relatiilor umane, Daniel Goleman, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2007 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu