Drepturi economice, sociale si culturale recunoscute de Carta Sociala Europeana ( 2 ) : dreptul sindical, dreptul la greva. Situatii particulare reglementate de articolul 5 din Cartã privind functionarii de Politie si membrii Fortelor Armate ( Drept material european al drepturilor omului )

Drepturi economice, sociale si culturale recunoscute de Carta Sociala Europeana ( 2 ) : dreptul sindical, dreptul la greva.

Situatii particulare reglementate de articolul 5 din Cartã privind functionarii de Politie si membrii Fortelor Armate

Dreptul sindical

Dreptul sindical si dreptul la negociere colectiva sunt reglementate in articolele 5 si 6 din Carta Sociala Europeana revizuita.

Primul articol prevede, pe de o parte, obligatia asumata de Statele-parti contractante, ca legislatia lor nationala sa nu aduca atingere si sa nu fie aplicata de o maniera care sa afecteze libertatea sindicala, iar pe de alta parte, stipuleaza ca aplicarea acestei garantii generale, nu va putea viza exercitarea libertatii sindicale de catre membrii Politiei si Fortelor Armate, domenii de reglementare care sunt lasate in sarcina dreptului intern.

Aceste norme sunt completate de articolul 11 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care reglementeaza libertatea de asociere, in sensul dreptului la infiintarea de sindicate, si al dreptului la afilierea la sindicatele existente.

Dispozitiile din articolul 5, mentionat mai sus, asigura, prin urmare, o protectie individuala a membrilor de sindicat, impotriva masurilor abuzive ale angajatorilor, dar si o protectie a sindicatului ca forma de asociere.

In acelasi timp, este garantat neamestecul autoritatilor Statului in activitatea interna a sindicatului, care este liber sa isi aleaga mijloacele legale de urmarire a realizarii scopurilor sociale, profesionale si de alta natura, inscrise in actul sau de constituire.

Nu in ultimul rand, normele analizate se refera la garantarea si promovarea libertatii lucratorilor si patronilor, de a constitui organizatii :

• locale,
• nationale sau
• internationale,

pentru protectia intereselor lor economice si sociale.

Textul pune in evidenta perspectiva protectiei pe categorii de persoane vizate, respectiv, lucratori si patroni, si perspectiva garantiei neafectarii, de catre legislatia nationala a libertatilor sindicale garantate.

Din perspectiva unor observatii generale, se impun unele precizari.

Potrivit articolului 5 din Carta Sociala Europeana revizuita, libertatile sindicale sunt enuntate astfel :

“ In vederea garantarii sau promovarii libertatii muncitorilor si angajatorilor de a constitui organizatii locale, nationale sau internationale pentru protectia intereselor lor economice si sociale, si in scopul aderarii la aceste organizarii, Partile contractante se angajeaza ca legislatia lor nationala sa nu poarte atingere, si nici sa fie aplicata intr-o maniera care ar putea purta atingere acestor libertati.

Masura in care garantiile prevazute in prezentul articol se vor aplica Politiei, va fi determinata de legislatia sa de reglementari nationale. Principiul aplicarii acestor garantii membrilor Fortelor Armate, si masura in care ele vor fi aplicate pentru aceasta categorie de persoane, raman de asemenea, determinate prin legislatia sau reglementarea nationala “.

La o prima lectura a textului, observam ca, impreuna cu articolul 6 din Cartã, normele articolului 5 reprezinta dispozitiile fundamentale ce reglementeaza domeniul relatiilor de munca, relatii care, prin natura lor, impun, desigur, colaborare si chiar parteneriat.

De asemenea, dupa examinarea mai atenta a normelor citate, insotite de o analiza a doctrinei si practicii pertinente in materie, constatam  ca in cea mai mare masura jurisprudenta Cartei a vizat drepturile sindicale ale muncitorilor, in timp ce libertatile angajatorilor nu au ridicat nicio problema deosebita in practica.

Dincolo de diferentele notabile dintre pozitiile pe care sunt plasate cele doua categorii de persoane, apreciem ca natura conflictuala care a caracterizat de multe ori relatiile de munca dintre aceste categorii sociale, a determinat interventia, atat a instantelor nationale, cat si a organelor de control al aplicarii Cartei.

In ceea ce priveste libertatea de a constitui organizatii sindicale, si de a adera la aceste organizatii, dincolo de absenta unei definitii oficiale si definitive a notiunii de “ sindicat “, de catre organele de control al Cartei, din jurisprudenta acestui instrument juridic retinem ca textul citat garanteaza principiul, potrivit caruia angajatii si muncitorii au atat dreptul de a se asocia pe plan national, cat si dreptul de a se asocia pe plan international, ceea ce presupune ca autoritatile nationale competente au doua categorii de obligatii :

• negative, si
• pozitive.

Obligatiile negative inseamna responsabilitatea Statului, de a se abtine sa adopte orice norme legislative sau reglementari, sau orice practica administrativa – care ar putea sa afecteze libertatea celor doua categorii de persoane, de a constitui sau de a adera la organizatii sindicale.

In legatura cu obligatiile de natura pozitiva, este necesar sa precizam ca acestea se refera la responsabilitatea autoritatilor Statului, de a adopta masuri legislative sau administrative, care sa asigure beneficiul deplin al exercitarii drepturilor sindicale garantate de articolul 5 din Cartã.

Daca, din perspectiva obligatiei negative, Statele nu trebuie, de exemplu, sa ii impiedice pe lucratori  - cu exceptiile prevazute in textul articolului 5 – sa adere la sindicate, sau sa constituie asemenea organizatii dupa propria optiune, si nici sa exercite vreo imixtiune in problemele esentiale ale sindicatelor, prin prisma obligatiei pozitive, Statele trebuie sa asigure toate conditiile necesare exercitarii acestui drept.

Astfel, Comitetul de aplicare a Cartei a subliniat, in cadrul Raportului privind situatia din Cipru, ca ‘ toti muncitorii si toate organizatiile sindicale ar trebui, in principiu, sa beneficieze potrivit articolului 5 din Cartã, de libertatea de a alege cadrul sindical, profesional si tehnic, in care inteleg sa se grupeze “, si a apreciat ca fiind contrara Cartei, situatia din tara mentionata, unde era restrans “ dreptul muncitorilor de a fonda sindicate si de a se afilia la acestea, potrivit liberei lor optiuni “.

Referitor la constituirea, inregistrarea si reprezentarea sindicatelor :

Referitor la constituirea, inregistrarea si reprezentarea sindicatelor, organele de aplicare a Cartei au pus in evidenta exercitarea acestui drept, in raport cu echilibrul just dintre beneficiul efectiv al acestui drept, si interesul public.

Astfel, Comitetul de aplicare a Cartei a aratat ca inregistrarea obligatorie a sindicatelor, potrivit legilor nationale, nu este in principiu contrara articolului 5, deoarece a apreciat ca persoanele in cauza beneficiaza de o protectie administrativa si judiciara adecvata, impotriva oricarui eventual refuz al autoritatilor de a inregistra un sindicat.

Intr-un alt caz, cel al Portugaliei, Comitetul a apreciat ca legislatia acestei tari cu privire la constituirea sindicatelor si a organizatiilor patronale, era contrara prevederilor articolului 5 din Carta, deoarece pentru functionarea legala a unui sindicat, era nevoie de inscrierea unui numar de muncitori, egal cu 10 % dintr-un total de 2 000 ( doua mii ) de persoane angajate, iar pentru constituirea unui sindicat unificat, sau a unei federatii sindicale, era nevoie de sprijinul expres al unei treimi din sindicatele regiunii, sau a categoriei profesionale in cauza.

In ceea ce priveste organizatiile patronale, numarul angajatorilor necesar pentru constituirea unei asemenea organizatii, era stabilit la 25 % din numarul total al angajatorilor, iar pentru constituirea unei asociatii unificate, sau a unei federatii de asociatii de angajatori, era nevoie ca o asemenea structura sa fie sprijinita, de cel putin 30 % din angajatorii respectivi.

Un alt exemplu este acela al Poloniei, considerat ca fiind conform articolului 5 din Cartã, in ceea ce priveste prevederea potrivit careia, pentru constituirea unui sindicat era necesara decizia a cel putin 10 persoane, care aveau dreptul sa constituie asemenea organizatie.

Sub aspectul dreptului de a constitui sindicate, din analiza modului in care au fost aplicate normele din articolul 5 al Cartei, rezulta in esenta ca obligativitatea inregistrarii unor asemenea organizatii nu este in principiu, contrara normelor mentionate, daca sunt intrunite urmatoarele conditii :

1. sa existe o protectie adecvata impotriva abuzurilor, in cazul refuzului inregistrarii unui sindicat ;
2. taxele de inregistrare ale acestor organizatii sa fie rezonabile, si nu descurajante ;
3. prevederile referitoare la numarul de membri sa fie, de asemenea, rezonabile in raport cu zona geografica, si cu categoria profesionala de referinta.

Referitor la dreptul unui sindicat de a-si alege membrii si reprezentantii, un Stat-parte contractanta la Cartã este obligat sa impiedice excluderile discriminatorii si contrare Preambulului Cartei, si sa previna respingerea strainilor care sunt cetateni ai altei parti contractante la Cartã.

Comitetul de aplicare a Cartei a subliniat, de exemplu, cu prilejul examinarii Raportului periodic al Finlandei, ca cetatenii oricarei alte parti contractante la Cartã, care locuiesc si muncesc potrivit legii nationale, pe teritoriul finlandez, ar trebui sa beneficieze de egalitate de tratament, in raport cu cetatenii acestei tari.

Intr-un caz, respectiv al Legii britanice din 1998 cu privire la angajari, s-a considerat ca prevederile acestei legi sunt contrare articolului 5 din Cartã, pentru ca impuneau restrangeri si sanctiuni care afectau libertatile sindicale, astfel :

• masurile disciplinare ce pot fi luate de un sindicat impotriva membrilor sai care refuza sa participe la greve legale, adica la acele grave votate de majoritatea membrilor sindicatului respectiv ;
• dreptul unui sindicat, de a acorda o indemnizatie individuala unui membru sau unui reprezentant al acestuia, caruia i s-a aplicat o sanctiune pecuniara pentru ultraj la magistrat.

In consecinta, asemenea limitari au fost considerate ca reprezentand un obstacol in calea libertatii de a constitui o organizatie sindicala, apreciindu-se ca Statul in cauza nu si-a indeplinit nici obligatiile de natura pozitiva, nici pe cele de natura negativa.

Sintetizand, putem spune ca, sub aspectul dreptului unui sindicat de a-si alege membrii si reprezentantii sai, contravin prevederilor articolului 5 :

1. legislatiile care limiteaza motivele pentru care un sindicat poate exclude sau expulza o persoana, deoarece acestea reduc considerabil dreptul sindicatului de a-si alege proprii aderenti si reprezentanti, precum si
2. legislatiile care fixeaza conditiile de nationalitate sau de rezidenta, pentru ca un membru sa fie eligibil ca reprezentant sindical.

Nu in ultimul rand, sunt contrare prevederilor articolului 5, legislatiile care fac dovadã de exces de reglementare privind functionarea interna a sindicatelor, afilierea la confederatii sindicale, si libertatea de a adera sau nu, la sindicat.

O problema deosebita a fost aceea a pronuntarii cu privire la admisibilitatea Acordurilor de monopol sindical – closet shop -, cu privire la care organele de aplicare a Cartei au subliniat ca o parte contractanta violeaza articolul 5 din Cartã, daca autorizeaza asemenea monopoluri, considerand ca Statele nu trebuie sa tolereze existenta practicilor de monopol sindical, ci, dimpotriva, sunt obligate sa protejeze pe muncitori de asemenea practici.

In acelasi timp, orice forma de sindicalizare obligatorie impusa prin lege, este contrara Cartei, tot asa cum contrara dispozitiilor Cartei ramane si absenta protectiei impotriva discriminarilor sindicale, si a represaliilor din cauza activitatilor sindicale desfasurate.

Sub acest ultim aspect, Comitetul de aplicare a Cartei a considerat ca Austria a incalcat dispozitiile articolului 5, in masura in care muncitorii din intreprinderile cu mai putin de 5 ( cinci ) salariati nu erau protejati impotriva concedierii, ca urmare a aderarii la un sindicat, sau datorita desfasurarii unei activitati sindicale.

Dreptul la greva

In ceea ce priveste dreptul la greva, desi organele de aplicare a Cartei au aratat ca acest drept face obiectul articolului 6, paragraf 4, si nu este vizat in mod direct de articolul 5, intr-un caz privind Germania, Comitetul a considerat totusi ca “ independent de incidentele masurilor asupra respectarii dreptului la greva, pe care o interventie a autoritatilor publice ar promova-o in desfasurarea unei asemenea greve legale, o asemenea interventie ar putea fi de natura sa restranga drepturile si libertatile sindicale garantate de articolul 5, indeosebi in cazul functionarilor sindicalisti, care ar fi obligati sa inlocuiasca salariatii sau muncitorii manuali apartinand aceluiasi sindicat “.

Situatii particulare reglementate de articolul 5 din Cartã privind functionarii de Politie si membrii Fortelor Armate

Din structura normativa a prevederilor articolului 5 rezulta ca Statelor-parti le este permis sa aprecieze, masura in care enuntul drepturilor sindicale se aplica si Politiei, iar cu privire la membrii Fortelor Armate, autoritatile nationale pot sa hotarasca daca principiul libertatii de asociere este aplicabil si acestora.

De asemenea, articolul 5 nu prevede limitari deosebite ale dreptului functionarilor de a constitui organizatii sindicale.

Astfel, Comitetul a apreciat ca Statele care interzic functionarilor sa adere la alte forme asociative, decat cele care sunt compuse exclusiv din functionari, contravin dispozitiilor articolului 5 din Cartã.

In ceea ce priveste insa, functionarii de Politie, acestora li se poate limita libertatea sindicala, dar nu este admisibila privarea lor de toate garantiile pe care articolul 5 le consacra.

In acest sens, s-a considerat ca, atunci cand Statele interzic functionarilor de Politie sa adere la organizatii sindicale proprii, sau la alte sindicate, aceasta situatie este contrara articolului 5.

Totusi, membrilor fortelor de Politie, li se poate limita dreptul de a adera la organizatii constituite exclusiv din persoane apartinand aceleiasi categorii de persoane.

Pentru a raspunde conditiilor impuse de articolul 5, organele de aplicare a Cartei au subliniat ca, toate organizatiile membrilor Politiei “ trebuie sa poata dispune de anumite prerogative cu caracter sindical, cum ar fi responsabilitatea discutarii conditiilor de munca si de remunerare, ca si a dreptului la reuniune “.

Prin urmare, se poate trage concluzia ca, in ceea ce priveste functionarii de Politie, articolul 5 permite anumite limitari ale drepturilor sindicale de care trebuie sa beneficieze aceasta categorie de persoane, dar nu autorizeaza suprimarea completa a drepturilor lor sindicale.

Avem de-a face cu o nuantare a reglementarii decurgand din specificitatea atributiilor Politiei de mentinere a ordinii publice si desigur, din unele competente pe care le-ar putea avea membrii Politiei Judiciare.

Functionarii de Politie sau, mai exact, asociatiile sindicale profesionale in care acestia s-ar putea constitui pot sa-si exercite prerogativele sindicale referitoare la negocierea conditiilor de munca, retributia si dreptul la intrunire.

( II ) Situatia este diferita in cazul membrilor Fortelor Armate, cu privire la care Statele au posibilitatea sa limiteze in diferite moduri libertatea de asociere si drepturile sindicale.

Astfel, in acest caz, Statele au o marja de apreciere mult mai larga, ajungandu-se pana la posibilitatea lipsirii membrilor Fortelor Armate de drepturi sindicale.

Astfel, “ textul articolului 5 permite orice limitare sau chiar suprimarea integrala a libertatilor sindicale ale membrilor Fortelor Armate “.

Restrictiile impuse strainilor depind de apartenenta acestora la Statele-parti contractante, si de domiciliul sau de munca legala desfasurata de ei pe teritoriul partii contractante in cauza.

Dupa cum s-a aratat, dispozitiile Cartei nu se aplica strainilor, decat daca acestia sunt cetateni ai altor parti contractante si domiciliaza legal sau lucreaza in mod regulat pe teritoriul Statului-parte contractanta, in cauza.

Este interesant de observat ca restrictiile impuse strainilor care detin responsabilitati intr-un sindicat, sau sunt membri fondatori ai unei asemenea organizatii, au fost contrare prevederilor articolului 5 din Cartã.

De altfel, Statele-parti contractante sunt obligate sa nu prevada un tratament defavorabil in raport de tratamentul acordat propriilor cetateni, strainilor care sunt cetateni ai altor State-parti contractante.

(  extras din Drept European al Drepturilor Omului, Volumul I, Drept Material European al Drepturilor Omului, editia a IV-a, Prof.univ.dr.Ionel Olteanu, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 )