Regimuri functionale in domeniul drepturilor omului. Eliminarea discriminarii fata de femei ( 3 ) ( Protectia drepturilor omului )

Regimuri functionale in domeniul drepturilor omului. Eliminarea discriminarii fata de femei ( 3 )

In ceea ce priveste drepturile femeii, principalul document este Conventia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei, adoptata de Adunarea Generala a ONU, prin Rezolutia 34 /180 din 18 decembrie 1979.

Conventia defineste discriminarea fata de femei, ca fiind “ orice distinctie, excludere sau restrictie pe motive sexuale, care are ca efect sau ca scop, de a impiedica sau a anula recunoasterea, beneficiul sau exercitarea de catre femei, indiferent de statutul lor marital, pe baza de egalitate intre femei si barbati, a drepturilor omului si libertatilor fundamentale in domeniile : politic, economic, social, cultural, civil, sau orice alte domenii “.

Conventia cuprinde o serie de norme de ordin general, prin care Statele se angajeaza sa condamne discriminarea fata de femei, sub toate formele, si sa promoveze prin toate mijloacele, o politica de eliminare a acestei discriminari, sa adopte toate masurile adecvate in toate domeniile, pentru a asigura dezvoltarea si progresul deplin al femeilor, pentru a modifica tipuri de conduita sociale si culturale, a elimina prejudecatile si orice obiceiuri sau practici, bazate pe ideea de inferioritate ori superioritate a unuia din sexe, sau pe stereotipuri privind rolul barbatului si femeii, si pentru ca educatia in familie sa includa o intelegere corecta a maternitatii ca functie sociala, si o recunoastere a raspunderii comune a sotilor pentru cresterea si dezvoltarea copiilor.

De asemenea, Statele se angajeaza sa adopte toate masurile, pentru a suprima orice forme de trafic al femeilor, si de exploatare a prostitutiei acestora.

In continuare, Conventia cuprinde clauze privind eliminarea discriminarii fata de femei, in principalele domenii ale vietii politice, economice, sociale si culturale.

Astfel, Conventia angajeaza Statele-parti sa adopte toate masurile adecvate, pentru a elimina discriminarea fata de femei in viata politica si publica, si indeosebi sa le asigure drepturi egale cu barbatii, de a alege si a fi alese, de a participa la formularea politicii guvernului si ( la ) aplicarea ei, si a detine functii publice la orice nivel, de a participa la organizatii si asociatii neguvernamentale implicate in viata publica si politica a tarii, ca si posibilitatea de a reprezenta guvernele in plan international, inclusiv in organizatii internationale.

Aceeasi obligatie este asumata de State :

(1 ) In domeniul muncii, in ceea ce priveste dreptul la munca, oportunitati egale, libera alegere a profesiei, promovarea, dreptul la formare profesionala, remuneratie egala, securitate sociala, protectia sanatatii si securitatii muncii.

In legatura cu casatoria si maternitatea, Statele se angajeaza sa interzica demiterea pe motiv de sarcina sau concedii de maternitate, sa plateasca concediu de maternitate, sa acorde protectie speciala femeilor insarcinate, in munci periculoase, si servicii de sprijin femeilor care cresc copii ;

( 2 ) In domeniul sanatatii, avand in vedere sa asigure accesul la servicii de sanatate, inclusiv la planning familial.

Statele se angajeaza totodata, sa asigure servicii de sanatate adecvate femeilor in legatura cu sarcina, in perioada pre – si post- natala, acordate gratuit la nevoie, precum si hrana adecvata in timpul sarcinii si alaptarii.

( 3 ) In domeniile economic si social, dreptul la beneficii familiale, la imprumuturi bancare, credite ipotecare si alte forme de credit financiar, ca si dreptul de a participa la activitati recreative, sportive, si la toate aspectele vietii culturale.

In acest context sunt incluse si prevederi speciale, referitoare la femeile din zonele rurale, reluand unele din drepturile enuntate in diverse domenii, sub aspectele specifice vietii in zonele rurale.

( 4 ) In domeniul casatoriei si relatiilor de familie, inclusiv dreptul de a se casatori, de a alege liber un sot, respectiv o sotie, pe baza consimtamantului liber si deplin, aceleasi drepturi si raspunderi in timpul casatoriei si la desfacerea ei, ca si in legatura cu copiii, de a decide liber si responsabil in problemele de planning familial, aceleasi drepturi in ceea ce priveste incredintarea, tutela si adoptarea copiilor, alegerea numelui, a profesiei si ocupatiei, proprietatea.

Se cere Statelor sa stabileasca varsta minima pentru casatorie, si sa inregistreze in mod obligatoriu casatoriile.

In alte articole, Statele-parti s-au angajat sa acorde femeilor egalitate in fata legii cu barbatii, capacitate juridica identica in probleme civile, sa incheie contracte si sa administreze proprietati, ca si in legatura cu libertatea de circulatie, si de a-si alege resedinta si domiciliul.

Orice contracte care ar restrange capacitatea juridica a femeii, sunt nule si neavenite.

De asemenea, Statele s-au angajat sa acorde femeilor drepturi egale cu barbatii, de a dobandi, modifica sau retine cetatenia lor, avand in vedere ca nici casatoria cu un strain, nici schimbarea cetateniei sotului, nu va modifica automat cetatenia femeii, nu o va face apatrida, si nu o va obliga sa ia cetatenia sotului.

Statele-parti s-au angajat sa acorde femeilor aceleasi drepturi cu privire la cetatenia copiilor lor.

Conventia din 1979 reprezinta cel mai important pas spre promovarea egalitatii in drepturi si eliminarea discriminarii fata de femei, deoarece ea nu se limiteaza la proclamarea formala a egalitatii, ci cere Statelor sa asigure cã femeile pot exercita in fapt, drepturile si libertatile acordate, in conditii de egalitate.

Desi un mare numar de State au devenit parti la Conventie, rezervele numeroase, unele de larga intindere, formulate de State la ratificare, arunca indoieli asupra vointei de a asigura egalitatea in drepturi, in toate domeniile.

Documentele regionale interzic discriminarea pe baza de sex, si prevad dreptul la egalitate in fata legii si protectia egala a legii pentru orice persoana.

Carta Africana adauga ca Statele-parti vor asigura eliminarea oricarei discriminari fata de femei, si vor asigura protectia drepturilor femeii si copilului, stipulate in documente internationale.

In plan european, Carta Sociala adoptata in cadrul Consiliului Europei, trateaza protectia drepturilor femeii in cadrul prevederilor specifice, referitoare la protectia femeilor angajate, protectia familiei si dreptul la remuneratie egala pentru barbati si femei, pentru munca de valoare egala.

De asemenea, retinem ca Tratatul de la Roma din 1956 recunoaste principiul platii egale la munca egala, care a avut si are un impact considerabil in cadrul dimensiunii sociale a Uniunii europene.

O importanta evolutie in ceea ce priveste protectia drepturilor femeii, a avut loc in cadrul Organizatiei Internationale a Muncii.

Primele Conventii ale Organizatiei Internationale a Muncii sau OIM, adoptate inca in anul 1919, aveau ca obiect protectia femeilor fata de munca de noapte, de muncile manuale grele, si de munca in minã, si porneau de la necesitatea protectiei femeii ca viitoare mama ( concediu de maternitate, asigurarea locului de munca, posibilitatea de a alapta copilul in orele de munca ).

Numai dupa 1950, accesul egal la munca si tratamentul egal in munca, au devenit prioritati.

Mai tarziu s-a acceptat ca femeile au dreptul egal sa se intretina singure, si numai dupa 20 de ani principiul suportarii egale, de catre soti, a sarcinilor familiei.

Discriminarile fata de femei au existat si exista, in primul rand in forma directa, pe baza de sex.

Exista in continuare segregatie, in domeniul ocuparii diferitelor profesii, ceea ce face ca femeile sa castige mai putin ; continua sa existe cauze multiple pentru remuneratia inegala.

Avand in vedere aceasta realitate, Curtea Europeana de Justitie a decis in octombrie 1993, ca patronii trebuie sa ofere “ o justificare obiectiva “ pentru castiguri mai mici in profesiile ocupate de femei, considerand ca simplul fapt al unor salarii mai mici, constituie prima facie discriminare.

Exista discriminari pe baza de casatorie : atat femeile in general, cat si femeile casatorite, sunt uneori supuse discriminarii, de exemplu, in domeniul securitatii sociale, si in ceea ce priveste raspunderile in familie.

In legatura cu aceasta, Comitetul Drepturilor Omului a afirmat in 1989, ca guvernele trebuie sa asigure egalitatea in drepturi si in raspunderi, a sotilor, cu privire la casatorie, in timpul casatoriei si la desfacerea casatoriei, ca o obligatie pozitiva a Statelor.

Intr-un caz examinat conform procedurii comunicarilor individuale, Comitetul a decis ca femeia casatorita are dreptul la alocatie de somaj, ca si barbatul sau femeia necasatorita aflati in aceasta situatie, si ca legile care contin prevederi contrare, sunt discriminatorii.

Alte discriminari exista fata de femeile insarcinate si cu copii mici, fata de femei in general, deoarece ele pot fi insarcinate, in sensul ca piata muncii nu tine seama de faptul ca nasterea si cresterea copiilor este o functie sociala, si trebuie protejate ca atare.

Cele mai multe cauze ale discriminarii fata de femei sunt insa, stereotipurile, prejudecatile si cutumele – bazate pe ideea de inferioritate.

Conventia privind eliminarea discriminarilor fata de femei, cere Statelor sa ia masuri pentru a modifica asemenea tipuri de conduita.

In sfarsit, o preocupare importanta este eliminarea violentei fata de femei.

Este o problema publica, nu o problema privata – a sotului sau a familiei -, si guvernele trebuie sa ia masuri pentru protectia femeii impotriva violentei, indiferent de cine ar fi comisa.

Daca in plan universal au fost adoptate Recomandari, Statele americane au incheiat la 9 iunie 1994, Conventia interamericana pentru pedepsirea si eradicarea violentei impotriva femeilor.

( - extras din Protectia drepturilor omului in dreptul international contemporan, curs universitar, prof.univ.dr. Ion Diaconu, Universitatea Spiru Haret, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 )