Regimuri functionale in domeniul drepturilor omului. Eliminarea discriminarii rasiale in domeniile : invatamantului si muncii ( 2 ) ( Protectia drepturilor omului )

Regimuri functionale in domeniul drepturilor omului. Eliminarea discriminarii rasiale in domeniile : invatamantului si muncii ( 2 )

Eliminarea discriminarii rasiale in domeniul muncii

In domeniul muncii, Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii a adoptat la 25 iunie 1958, Conventia nr. 111 privind discriminarea in domeniul angajarii si profesiei.

Aceasta Conventie defineste discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere sau preferinta – pe baza de :

1. rasa,
2. culoare,
3. sex,
4. religie,
5. opinie politica,
6. provenienta nationala, sau
7. origine sociala,

care are ca efect, sa anuleze sau sa compromita egalitatea de sanse sau de tratament, in ceea ce priveste angajarea ori profesia.

Prin angajare si ocupatie se inteleg accesul la :

• formare profesionala,
• accesul la munca, si
• accesul la anumite profesii,
• ca si termenii si conditiile angajarii.

Statele se angajeaza sa declare si sa urmareasca o politica nationala, menita sa promoveze, prin metode adecvate conditiilor si practicii nationale, egalitatea de sanse si de tratament in ceea ce priveste angajarea si profesia, cu scopul de a elimina orice discriminare in acest domeniu.

In acest scop, Statele-parti se angajeaza sa caute cooperarea organizatiilor de patroni si muncitori, si a altor organe, in promovarea acceptarii si respectarii unei asemenea politici, sa adopte legislatia necesara, si sa promoveze programe sociale pentru acceptarea si respectarea unei asemenea politici, sa anuleze orice reglementari si sa modifice instructiuni sau practici neconforme cu aceasta politica, sa asigure controlul direct al unei autoritati nationale pentru politica in materie de angajare, orientare profesionala, formare profesionala si servicii de plasare, sa prezinte in Rapoarte Anuale, politica urmarita si rezultatele obtinute.

De asemenea, se prevede ca masurile speciale de protectie sau asistenta, prevazute de alte Conventii, sau de Recomandari ale OIM ( Organizatiei Internationale a Muncii ), nu vor fi considerate discriminare.

Orice Stat poate, dupa consultari cu organizatiile reprezentative ale patronilor si muncitorilor, acolo unde exista, sa stabileasca alte masuri speciale, menite sa raspunda cerintelor deosebite ale persoanelor in general recunoscute, ca au nevoie de o protectie sau asistenta speciala, pe motiv de :

• sex,
• varsta,
• handicap,
• raspunderi familiale sau sociale,
• statut cultural.

Aceste masuri nu vor fi considerate nici ele discriminatorii.

Tot in ceea ce priveste discriminarea in domeniul muncii, mentionam Conventia nr. 100 privind remuneratia egala a barbatilor si femeilor pentru munca de valoare egala, adoptata la 29 iunie 1953, de Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii ( OIM ).

Conventiile regionale cuprind clauze generale de nediscriminare pe baza de : sex, rasa, origine etnica sau nationala :

Carta Sociala Europeana si Protocolul de la San Salvador cuprind si prevederi de ordin general, privind interzicerea discriminarii in munca si in legatura cu munca.

Raspunzand aceleiasi preocupari, de a transforma nediscriminarea, intr-un drept de sine statator, deci aplicabil in legatura cu orice drept prevazut de lege, Consiliul Europei a adoptat recent, Protocolul nr. 12 la Conventia europeana din 1950.

Potrivit acestui Protocol, beneficiul oricarui drept prevazut de lege trebuie asigurat fara nicio discriminare intemeiata pe :

1. sex,
2. rasa,
3. culoare,
4. limba,
5. religie,
6. opinii politice sau
7. orice alte opinii,
8. origine nationala,
9. sau sociala,
10. apartenenta la o minoritate nationala,
11. avere,
12. nastere,
13. sau orice alta situatie ;

se precizeaza ca, nimeni nu poate face obiectul unei discriminari din partea unei autoritati publice, pe asemenea motive.

In Raportul Explicativ la Protocol, se subliniaza ca o distinctie sau diferenta de tratament nu este discriminare, daca are “ o justificare obiectiva si rezonabila “, adica daca urmareste un “ scop legitim “, si este proportionala cu acesta.

In stransa legatura cu problematica nediscriminarii, se situeaza Conventia privind prevenirea si pedepsirea crimei de genocid, aprobata de Adunarea Generala prin Rezolutia 260 A ( III ), din 9 decembrie 1948.

Conventia postuleaza de la inceput ca genocidul este o crima, potrivit Dreptului International.

Conventia protejeaza grupurile nationale etnice, rasiale sau religioase.

Genocidul este definit ca, reprezentand unul din urmatoarele acte, comise cu intentia de a distruge, in intregime sau in parte, astfel de grupuri :

1. uciderea membrilor grupului ;
2. cauzarea unor vatamari fizice sau psihice grave, membrilor grupului ;
3. supunerea deliberata a grupului, la conditii de viata calculate sa ii produca distrugerea fizica, totala sau partiala ;
4. impunerea de masuri, menite sa previna nasterile in cadrul grupului ;
5. transferul fortat de copii, de la un grup la altul.

Sunt pedepsite, nu numai actele de genocid propriu-zise, ci si conspiratia de a le comite, incitarea - directa si publica - la comiterea lor, tentativa de a le comite, si complicitatea la ele, deci orice mod de implicare sau asociere la comiterea unor asemenea acte.

Conventia stabileste principiul raspunderii penale, a oricaror persoane implicate sau asociate la acte de genocid, indiferent daca ele sunt raspunzatoare potrivit Constitutiei, sunt functionari publici, sau persoane particulare.

Statele-parti se angajeaza sa adopte legi, prin care sa dea efect prevederilor Conventiei, si mai ales sa prevada pedepse eficiente pentru persoanele vinovate.

Aceste persoane vor fi pedepsite, potrivit Conventiei, de catre un Tribunal al Statului pe teritoriul caruia a fost comis actul, sau de un Tribunal Penal International competent, daca Statele in cauza accepta jurisdictia sa.

Statele-parti s-au angajat sa nu considere genocidul drept crima politica, si, deci, sa acorde extradarea – in conformitate cu legile si obligatiile lor conventionale.

( - extras din Protectia drepturilor omului in dreptul international contemporan, curs universitar, prof.univ.dr. Ion Diaconu, Universitatea Spiru Haret, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 )