Libertatea de expresie si de informare ( Drept material european al drepturilor omului )

Constitutia Romaniei revizuita in 2003 si in vigoare, articolul 57 “ Exercitarea drepturilor si libertatilor “ : “ Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti “.

Libertatea de expresie si de informare ( Drept material european al drepturilor omului )

Libertatea de expresie si de informare, care este considerata ca fiind una din valorile esentiale ale unei societati democratice, si conditia prealabila a afirmarii personalitatii individului, beneficiaza de o reglementare pe masura importantei sale in Dreptul International, fiind consacrata in principal de articolul 19 din DUDO si PIDCP, articolul 9 din Carta Africanã a drepturilor omului si popoarelor, articolul 13 din  CADO  si articolul 11 din CEDO-CSI.

Temeiul juridic si continutul normei garantat de CEDO ( Conventia Europeana a Drepturilor Omului )

Libertatea de expresie si informare reprezinta un drept fundamental, care beneficiaza de o protectie relativa, si, ca atare, ii sunt, in general, aplicabile trasaturile acestei categorii de drepturi si libertati.

Considerata ca reflectand esenta unei societati democratice, libertatea de expresie si informare isi gaseste temeiul juridic in articolul 10 din CEDO, care este redactat astfel :

Articolul 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului ( CEDO )

“ ( 1 ) Orice persoana are dreptul la libertatea de expresie.

Acest drept cuprinde ( a ) libertatea de opinie si ( b ) libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei, fara sa poata exista ingerinta autoritatilor publice, si fara a tine seama de frontiere.

Prezentul articol nu impiedica Statele, sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune, unui regim de autorizare.

( 2 ) Exercitarea acestor drepturi si libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni care sunt prevazute de lege, si constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru :

1. securitatea nationala,
2. integritatea teritoriala sau
3. siguranta publica,
4. apararea ordinii si prevenirea infractiunilor,
5. protectia sanatatii sau a moralei,
6. protectia reputatiei sau a drepturilor altor persoane,
7. pentru a impiedica divulgarea informatiilor confidentiale, sau
8. pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judiciare. “

Structura dreptului la libertatea de expresie si informare, astfel cum rezulta din textul citat, este formata din :

1. libertatea de opinie, si
2. libertatea de a primi ori comunica informatii sau idei.

Dupa cum se poate observa, niciuna dintre libertatile mentionate nu are caracter absolut, fiind libertati conditionale extrajudiciare, in principal datorita limitarilor care pot interveni in exercitarea lor.

Aceasta nu reduce insa din importanta libertatii de expresie si informare.

Dimpotriva, Curtea Europeana de la Strasbourg a calificat libertatea de expresie ca fiind “ una din conditiile de baza pentru progresul societatilor democratice si pentru dezvoltarea fiecarui individ “.

Subiectul dreptului garantat este orice persoana, fizica sau juridica.

Daca, in legatura cu calitatea persoanei fizice, de a fi titularul dreptului enuntat, nu poate fi nicio discutie in raport de continutul normei, care in aceasta privinta este explicit, cu privire la calitatea persoanei juridice, de a beneficia de protectia articolului 10 din CEDO, dezvoltarea sensului dispozitiei mentionate s-a facut pe cale jurisprudentiala.

Prin Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului ( CEDO ), in cazul Autronic AG contra Elvetiei, din 22 mai 1990, s-a subliniat ca articolul 10 este aplicabil “ oricarei persoane fizice sau juridice.

Curtea a constatat, deja, in trei randuri aplicabilitatea articolului 10, persoanelor juridice cu scop lucrativ, si anume prin :

1. Hotararile Sunday Times, din 26 aprilie 1979,
2. Markt Intern Verlag GmbH si Klaus Beermann, din 20 noiembrie 1989, si
3. Groppera Radio AG si altii contra Elvetiei, din 28 martie 1990. “

( a ) Prima categorie de obligatii in sarcina Statului, este aceea a obligatiilor negative, de abtinere, in legatura cu posibilitatea oricarei persoane de a se exprima, in sensul de a avea opinii si de a primi sau comunica informatii sau idei.

( b ) A doua categorie de obligatii, este aceea a obligatiilor pozitive, prin care autoritatile nationale au responsabilitatea asigurarii conditiilor de exercitare a acestui drept, inclusiv a libertatilor jurnalistice.

In ceea ce priveste un aspect important al obligatiilor pozitive, trebuie mentionat ca realizarea acestor obligatii conduce la extinderea aplicabilitatii prevederilor articolului 10 si intre particulari, nu doar la raporturile intre individ si Stat.

O alta componenta a continutului dreptului analizat, este aceea a existentei unui regim de autorizare, aplicabil societatilor de radiodifuziune, de cinematografie, sau de televiziune.

Structura normei este completata cu o serie de conditii, indatoriri si responsabilitati, care pot reprezenta ingerinte ale autoritatilor Statului, in exercitarea libertatii de expresie si de informare.

Totusi, desi aparent aceste ingerinte au un domeniu larg de aplicare, si nu sunt precizate suficient in corpul normei, aceasta nu inseamna ca posibilitatea Statului de a restrange dreptul garantat este nelimitata, pentru ca paragraful 2 al articolului 10 ( mai sus citat ) prevede limitele in cadrul carora pot avea loc asemenea limitari, iar pe de alta parte, jurisprudenta organelor de aplicare a CEDO a prevazut conditii restrictive, de exercitare a acestor ingerinte, adica, in alti termeni, limitari la limitari.

Principalele referiri ale practicii judiciare, cu privire la clarificarea continutului dreptului garantat, au vizat urmatoarele :

1. libertatea de opinie reprezinta un element al libertatii de expresie ;
2. libertatea de expresie trebuie inteleasa si ca libertate de a primi informatii ;
3. libertatea de expresie priveste si libertatea de a comunica informatii sau idei ;
4. libertatea de expresie priveste toate libertatile jurnalistice ;
5. dreptul la informare, de care beneficiaza publicul, presupune si libertatea de expresie politica, criticile la adresa reprezentantilor Statului si a oamenilor politici.

Astfel, prin Hotararea pronuntata in cunoscuta cauza Lingens contra Austriei, care se refera la condamnarea unui ziarist pentru folosirea unor expresii de genul “ cel mai contestabil “, “ lipsit de demnitate “, “ imoral “, constatand ca Statul pârât ( adica Austria ) a incalcat prevederile articolului 10 din Conventia CEDO, Curtea de la Strasbourg a subliniat urmatoarele :

“ Trebuie sa se distinga cu grija intre fapte si judecati de valoare. Daca materialitatea primelor poate fi probata, celelalte nu se preteaza la o demonstratie a exactitatii lor.

Curtea aratã ca faptele pe care petentul Lingens isi intemeia judecata sa de valoare nu erau contestate, ca de altfel ( si ) nici buna sa credinta “ ( adica, buna credinta a petentului Lingens ).

Limitarile care afecteaza exercitiul dreptului garantat au fost precizate de o jurisprudenta bogata a CEDO, care a stabilit si criteriile incidentei acestor limitari.

Ele sunt, de altfel, aplicabile si celorlalte drepturi care beneficiaza de protectie relativa, sau libertati conditionate extrajudiciare.

Aceste criterii sunt :

1. limitarile trebuie sa fie prevazute de lege, ceea ce inseamna ca orice restrangere normativa trebuie sa corespunda exigentelor de precizie si accesibilitate ;
2. limitarile trebuie sa corespunda unui scop legitim, respectiv, sa vizeze apararea interesului public sau comunitar, ori drepturile si libertatile altor persoane, in vederea protejarii valorilor sociale enuntate in paragraful 2 al articolului 10 din Conventia CEDO ( mai sus mentionat ) ;
3. limitarile trebuie sa fie necesare intr-o societate democratica pentru protejarea valorilor vizate de articolul 10 paragraful 2, respectiv, sa corespunda unor nevoi sociale imperioase, si sa fie proportionale cu scopul legitim urmarit.

Astfel, prin Hotararea Bergens Tidende si altii contra Novergiei, din 2 mai 2000, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat “ rolul esential pe care il joaca presa intr-o societate democratica : daca ea nu trebuie sa depaseasca anumite limite, indeosebi privind reputatia si drepturile altor persoane si necesitatea impiedicarii divulgarii informatiilor confidentiale, presei ii revine totusi obligatia de a comunica informatii si idei asupra tuturor chestiunilor de interes general, cu respectarea datoriilor si responsabilitatilor “.

                                                                                                                         

Practica organelor de aplicare a Conventiei Europene a Drepturilor Omului a pus in evidenta incidenta libertatii de expresie si informare, in raport cu necesitatea respectarii dreptului la viata privata si familiala.

In acest sens, doctrina europeana subliniaza ca :

 “ in definitiv, problema nu este de a sti, ce este mai util bunei functionari a unui Stat democratic : o presa libera si critica, sau respectarea vietii private in diferitele sale forme.

Si una si cealalta, apara un regim democratic.

Ele trebuie sa coexiste de o maniera armonioasa. Aceasta noi trebuie sa o credem, sa o vrem, si sa o traim “.

Printre limitarile care afecteaza exercitarea dreptului prevazut de articolul 10 al CEDO, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a identificat urmatoarele :

1. interzicerea, refuzul sau retragerea unei autorizatii de radiodifuzor sau de transmitere a emisiunilor de radio si televiziune,
2. aplicarea unei sanctiuni penale sau disciplinare datorita publicarii sau dezvaluirii unei informatii sau opinii,
3. acordarea de despagubiri pentru calomnie prin decizii judiciare,
4. limitarea sau interzicerea aparitiei sau difuzarii unei publicatii, etc.

S-a considerat ca nu exista limitari directe ale exercitarii dreptului prevazut de articolul 10 din Conventia CEDO, in cazurile de :

1. restrangere a dreptului la “ libertatea lingvistica “,
2. sau la dreptul de a depune o motiune in Parlament,
3. precum si in cazul recunoasterii unor partide politice.

Notã :  PIDCP = Pactul International al ONU relativ la drepturile civile si politice, CADO = Conventia Interamericana a Drepturilor Omului, CEDO-CSI = Conventia Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale a Comunitatii Statelor Independente.

(  extras din Drept European al Drepturilor Omului, Volumul I, Drept Material European al Drepturilor Omului, editia a IV-a, Prof.univ.dr.Ionel Olteanu, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 )