Compasiunea si preocuparea
Sa ne intoarcem la studentii seminaristi, care se grabeau spre cladirea in care urmau sa tina o predica despre parabola Bunului Samaritean.
Fiecare a fost pus in fata unui moment crucial, atunci cand a auzit vaietele omului pe langa care trecea.
Pana si cei care au trecut in grabã mare au simtit, poate, putina empatie.
Dar empatia singura nu este de ajuns, daca nu facem ceva.
Studentii care chiar s-au oprit sa ajute au manifestat un alt semn al inteligentei sociale : preocuparea.
Asa cum am vazut in alt capitol ( cap. 4 ), a simti nevoile celuilalt poate fi un indemn la actiune, si asta datorita structurii cerebrale.
De exemplu, cand unor femei le-au fost prezentate inregistrari video ale unui bebelus care plangea, cele mai “ contaminate “ de supararea acestuia, au fost si cele mai incruntate, semn de empatie.
Femeile respective nu numai ca au oglindit fiziologia copilului, dar au avut si dorinta cea mai puternica de a-l lua in brate.
Cu cat manifestam mai multa empatie fata de o persoana aflata in dificultate si ne preocupam de ea, cu atat mai mare va fi impulsul nostru de a ajuta – lucru observat acolo unde oamenii simt nevoia sa vindece suferinta umana.
Un studiu al actelor de caritate din Olanda a descoperit, ca gradul de preocupare sociala a unei persoane era in stransa legatura cu probabilitatea ca ea sa faca donatii celor aflati la ananghie.
In lumea celor care muncesc, preocuparea care ne impinge sa ne asumam responsabilitatea pentru lucrurile care trebuie facute, se traduce intr-o mai buna organizare a educatiei cetatenesti.
Oamenii preocupati sunt cei mai dispusi sa-si gaseasca timpul necesar, si sa faca efortul de a-si ajuta un coleg.
In loc sa se concentreze doar asupra propriei lor munci, ei inteleg nevoia de colaborare in grup pentru atingerea obiectivelor mari.
Persoanele cele mai afectate fiziologic de problemele celorlalti – deci cei care sunt cei mai susceptibili de contaminare emotionala – sunt si cei mai saritori.
Invers, persoanele cele mai putin marcate de preocuparea empatica sunt cele care trec cu vederea foarte usor problemele altuia.
Conform unui studiu, copiii de cinci pana la sapte ani, care au fost cel mai putin deranjati vazandu-si mama suparata, aveau cele mai mari sanse de a deveni niste adulti “ antisociali “.
Asa cum sugereaza cercetatorii, “ cultivarea atentiei si preocuparii copiilor fata de nevoile celorlalti “ poate fi o strategie efectiva, de prevenire a unui comportament problematic ulterior.
Sa fii preocupat de ceilalti nu este insa intotdeauna suficient ; trebuie sa si actionezi eficient.
Prea multi lideri de organizatii cu scopuri umanitare se misca greu, deoarece le lipsesc abilitatile manageriale de baza ; cand faci un bine, este nevoie de putina istetime.
Preocuparea capata mai multa putere cand se bazeaza pe abilitatile caii superioare, exploatand in folos propriu expertiza.
Bill si Melinda Gates exemplifica un astfel de grad superior de preocupare : au pus la bataie cele mai bune practici din mediul de afaceri, pentru a aborda problemele devastatoare de sanatate ale saracilor lumii.
Si isi fac totodata timp, sa se intalneasca cu oamenii pe care ii ajuta – mamele din Mozambic, ai caror copii mor de malarie, bolnavii de SIDA din India -, ceea ce le adanceste empatia.
Preocuparea este impulsul aflat la baza profesiilor care presupun ajutorarea oamenilor, ca Medicina si Serviciile Sociale.
Intr-un anumit sens, aceste profesii sunt intruchiparea publica a preocuparii pentru cei nevoiasi, fie ei bolnavi sau saraci.
Cei care lucreaza in astfel de domenii, infloresc atunci cand capacitatea aceasta creste, si sunt secatuiti cand ea descreste.
Preocuparea reflecta capacitatea de compasiune a unei persoane.
Oamenii manipulativi pot fi inzestrati cu alte abilitati de inteligenta sociala, dar aceasta ( adica compasiunea ) le lipseste.
Lacunele in ceea ce priveste dezinvoltura sociala, ar trebui sa identifice cel mai bine tipurile antisociale, carora nu le pasa de nevoile sau suferinta altora, si care, cu atat mai putin, cauta sa ajute.
( extras din Inteligenta socialã Noua stiintã a relatiilor umane, Daniel Goleman, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2007 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu