Personalitatea in medicina legalã
Personalitatea este o functie de sinteza a psihicului, rezultanta dinamicã a tuturor insusirilor psihice ale individului ( V. T. Dragomirescu ), modul specific de a gandi si a actiona al fiecarui individ ( V. T. Dragomirescu ), ansamblul de trasaturi morale si intelectuale, de insusiri si aptitudini / defecte care caracterizeaza modul propriu de a fi al unui individ, individualizarea acestuia in raport cu semenii ( Gorgos ).
Personalitatea se cristalizeaza in timp si reflecta maturitatea individului – ce se atinge la aproximativ 18-20 de ani la sexul feminin, si la aproximativ 25 de ani la sexul masculin.
Temperamentul
Drumul conturarii personalitatii incepe cu temperamentul, categorie psihologica ce cuprinde ansamblul insusirilor, proprietatilor, tendintelor functionale-fiziologice mostenite, ce constituie nucleul primar predeterminat ereditar, latura dinamico-energetica a personalitatii.
Denumirea de temperament provine de la temperare, care inseamna “ a amesteca “.
In viziunea hipocratica, din amestecul in proportie diferita, a celor patru umori fundamentale reprezentate de :
- sange,
- fiere neagra,
- fiere galbena,
- sputa,
au rezultat tot atatea temperamente :
- coleric,
- sanguin,
- flegmatic, si
- melancolic.
H. Sheldon, raportandu-se la gradul de dezvoltare a celor trei foite embrionare, descrie temperamentele :
- endomorf – viscerotonic,
- mezomorf – somatotonic, si
- ectomorf – cerebrotonic.
Sub influenta microclimatului socio ( in mai mica masura ) – familial ( acei “ 7 ani de acasa “ ), pe fondul temperamentului ( cu care ne nastem ) se structureaza caracterul si intelectul, ce pot actiona prin mecanisme de tip feed-back asupra temperamentului.
Caracterul si intelectul. Personalitatea
Caracterul apare ca un complex de aptitudini, insusiri, trasaturi distincte, particulare, oarecum stabile, prin care indivizii se pot diferentia – caracterul reprezinta “ portretul psihologic individual, relativ stabil si definitoriu “ ) -, in timp ce intelectul reprezinta capacitatea individului de a gandi abstract si logic, de a putea aprecia raporturile pe care le stabileste cu mediul.
Ulterior, pe masura ce individul va fi expus din ce in ce mai mult influentei mediului macrosocial, prin modularea caracterului si a temperamentului se constituie personalitatea, care, in functie de modul in care se adapteaza mediului geografic si istoric in care individul traieste, poate fi interpretata ca :
- armonica,
- accentuata, sau
- dizarmonica.
Personalitatea, ce include toate celelalte functii de sinteza ( temperament, caracter, intelect, constiinta ) este caracteristica fiecarei fiinte umane – interpretata ca unitate bio-psiho-socio-spirituala unica, ireductibila si, probabil, irepetabila.
In cadrul examenului psihologic, personalitatea poate fi investigata cu ajutorul testelor psihologice - “ situatii experimentale standardizate, ce servesc ca stimuli unui comportament “ ( Pichot citat de Gorgos ) – care intregesc imaginea conturata de anamnezã si observatia sistematica si dirijata.
Mai cunoscute sunt testele urmatoare :
- teste care evidentiaza “ profilul psihologic “ :
- chestionare de personalitate Woodworth ;
- inventarul de personalitate Eysenck ;
- chestionarul de anxietate Cattel ;
- inventarul multifazic de personalitate Minnesota – M.M.P.I.
- teste care structureaza “ portretul psihologic “, denumite si teste proiective :
- testul Rorschach ( din 10 planse cu imagini alb-negru sau colorate ) ;
- testul Rosenzweig ( din 24 de desene, ce reprezinta doua personaje intr-o situatie de frustrare ) ;
- testul aperceptiei tematice – T.A.T. ( din 30 de imagini alb-negru, ce reprezinta personaje intr-o actiune imprecisa, ambigua ) ;
- testul Szondi ( cu 6 serii a cate 8 fotografii, din care trebuie alese cate 2 imagini ) ;
- testul Lüscher ( ordonarea preferentiala a 8 cartonase colorate ) ;
- testul Stern.
( extras din cursul universitar Medicina Legalã, capitolul 14 Expertiza Medico-Legalã Psihiatricã, in colaborare cu dr.Gabriela Costea, medic primar psihiatru, - editie revazuta si adaugita, Conf.univ.dr., medic legist Valentin Iftenie, Ed.Stiintelor Medicale, Bucuresti, 2006 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu