Ana Aslan si Gerovital H3

Ana Aslan si Gerovital H3

Credeam ca - pentru ca nu se gaseste in toate farmaciile si magazinele, si atunci te intrebi unde o poti gasi - nu se mai prepara ( fabrica ) crema Gerovital H3 "Ana Aslan", o crema grasa de fata pentru tenul uscat, si astazi am cautat pe pagina farmec.ro si am gasit-o, spre linistea mea.

Intreband o data la Farmacie, o rugasem cand pleca la cumparaturi, mama chiar mi-a adus vestea ca, ea a intrebat pentru mine, insa a capatat raspunsul ca nu se mai fabrica, si nu se mai gaseste crema pe care o vreau.

In locul ei, mama mi-a cumparat o alta, pe care o regasesc pe site-ul Farmec Romania, insa cu care sincer nu m-am impacat, desi o folosesc acum, ( mai am, pentru ca, neplacandu-mi am utilizat putina din ea ).

M-am suparat rau.

"Au stricat reteta, cum stricã totul !", am spus eu, si mama s-a necajit.

I-am spus ca nu ei i se adreseaza reprosul.

In plus, costase mai mult noua crema cumparata de mama de la Gerovital, decat aceea dorita de mine si folosita de mine, in general, aproape dublu costa !

Gerovital H3 "Ana Aslan" este o crema pe care o folosesc de foarte multi ani, si nu ma pot lipsi de ea, in acelasi timp, am folosit cu placere, in paralel,  si Gerovital Plant, o crema cu miros diafan si placut.

Mai ales Gerovital Plant, formula ei de noapte.

Astazi am gasit in ziarul "România Liberã", un articol despre Ana Aslan, care este cam dezagreabil, si doream sa scriu pe marginea a ceea ce am citit, insa nu acum, voi amana putin.

Auzisem mai demult ca Gerovital este o marca care ar fi fost vanduta si ca formula cremei a fost modificata.

Ceea ce ma facuse sa disper.

Am fost profund suparata pe toti cei care stricã retetele doctoritei Ana Aslan.

Pentru ca, cei care isi doresc sa prepare creme, o pot face, insa sa isi prepare reteta lor, si sa nu impieteze asupra retetei si formulei originale, create de doctor Ana Aslan.

Ana Aslan este cred o femeie misterioasa, despre ea nu s-a prea scris si articolul din ziarul Romania Libera de azi, mentioneaza totusi o carte aparuta in anul 1997 la Editura Medicala, al carei titlu este : "Ana Aslan : Intre mit si realitate".

Cu privire la cremele pentru ingrijirea tenului, imi amintesc ca, inainte de anul 1989, cand inca Romania se afla in plin regim comunist, si granitele erau inchise, foloseam cu bucurie creme pentru ten, precum erau "Acantha" in cutia ei roz, si "Miss Otilia", in cutia ei maro inchis.

Practic pot spune ca felul in care miros Gerovital H3, crema grasa de fata pentru ten uscat ( pentru ca exista si crema semi-grasa, de aceea fac diferenta si precizarea ), chiar daca are un miros neutru, apoi Gerovital Plant, care are un miros mai pregnant, fac parte din mine, le am in mine.

La fel crema "Acantha", si, trebuie sa recunosc nu imi amintesc foarte precis mirosul cremei Miss Otilia pe care o cumparam mai rar.

Am constatat ca, la Farmec Romania au aparut si doua parfumuri Celebration si Femme, de la Gerovital, carora le-am citit reteta, compozitia si  ele contin magnolie, caprifoi - ce poate fi mai natural si simplu si tanar, decat caprifoiul, utilizat si de Yves Rocher ( Plazza Mall, drumul taberei ), zmeura, flori de Osmanthus si lemn de cashmere si portocale rosii, ambrã ( lemnul de ambra este atat de parfumat, mi-l amintesc din Algeria, de fapt din Tunis unde femeile romance au fost in vacanta, in anii '70, si isi cumparasera coliere din lemn parfumat de ambra ), parfumul "Celebration", iar parfumul "Femme" contine bergamote, flori de portocal, musetel, mosc, lavanda, lemn de cedru, ambra, trandafiri, nucsoara, ceai verde si iasomie.

Imaginati-va ca aceste parfumuri  - adorabile sunt sigura, vazand reteta lor - costa 33.53 lei noi, 50 ml.

Unde se pot gasi inca nu stiu, concret, insa neaparat sa le pot avea si eu !

Sa fiu sincera, este obositor sa gasesti un parfum bun, numai de la 100 de lei noi in sus, si mult in sus, chiar de la 200 de lei noi in sus, sau alte produse frumoase ce-i drept si bune, dar mult prea scumpe.

De multe ori platim ambalajul sofisticat.

Ma gandesc ca, atunci cand iti doresti un produs de ingrijire a tenului, sau de igiena, ceea ce cauti este produsul si nu ambalajul.

Asa incat producatorul ar putea crea - daca insista - produsul, crema, ambalat/ã simplu si la un pret moderat si separat, acelasi produs intr-un ambalaj scump pentru care se stie, platesti cutia, nu crema.

Ori, cand intri in Farmacie sau alt magazin, tu cauti o crema si nu o cutie.

Nu ceri farmacistei : "dati-mi, va rog si mie, cutia aceea de pe raft, caci caut o cutie !", ci rogi sa iti dea o crema anume.

Acuma, vazand compozitia parfumurilor de la Gerovital, se pare ca, cererea din partea femeilor a fost mare, crescuta si femeile sunt toate multumite de noile parfumuri, imi amintesc si ca magnolia era o floare la mare pret inainte de 1989, exista un deodorant numit "Magnolia", care se declina intr-o mica gama, dupa cum deodorantul in sine era rosu sau maro sau alb - poate ca nu imi amintesc culorile foarte bine, rosu era sigur !
Totusi, da, Magnolia era in spray-uri rosu, maro si alb.
Mai exista si "Cristal", un alt deodorant, al carui spray sau ambalaj era alb si galben.

Exista si deodorantul "Favorit" care semana cu faimosul si cautatul "Fa" de origine germana.

Imi amintesc cat de mult imi placea parfumul cel mic, in sticluta lui micuta de tot, de Violete, avea si o violeta artificiala, cu petale de culoare mov, legata in jurul capacului micului flacon din sticla, costa exact 5 lei si se vindea la Tutungeria, unde se afla si Iliutã Pronosport.
Parfumul de violeta costa 5 lei - adica nu 5 lei noi ( RON ), nu 50.000 lei vechi.
Nu. Costa exact 5 - adica cinci - lei românesti ( la un moment dat aparuse o moneda de 5 lei, din metal mai alb, mai usor, aluminiu poate, dar asta s-a intamplat mult mai tarziu in anii comunismului ).

Parfumul acela micut de Violeta era atat de simplu si natural !

De asemenea, in clasa a noua, prima mea colega de banca, Mihaela Roibu, mi-a spus de parfumul "Miraj" romanesc, nu se prea gasea, se pare si ca Miraj la randul sau, se declina intr-o gama, la fel ca parfumul frantuzesc Chanel, pe numere, asa cum exista Chanel nr.5, insa parfumul romanesc Miraj, o singura data l-am gasit si merita toti banii, ar trebui promovat din nou, preparat din nou, nu stiu de ce, ceea ce este minunat nu reapare in Romania, cel putin la nivel de produse ?
Dar acel "Miraj" pe care l-am gasit eu, avea cred un alt numar, decat numarul Mirajului care ii placea foarte mult si pe care il aprecia nespus, colega mea Mihaela Roibu.

Un alt parfum sau apa de toaleta era "Egreta", insa stiu ca Mihaela prefera Miraj, insa nu stiu daca si cum si-l procura.

Iata si un link spre "Farmec Romania", m-am abonat la Newsletter-ul lor lunar :

http://www.farmec.ro/produse/ten-2/1.html

Revenind la crema "Gerovital", eu o folosesc din "frageda" tinerete, pentru a impiedica aparitia ridurilor, avand in vedere ca, dupa ce ele apar - si apar negresit ! - este practic imposibil sa le mai stergi.

Mai ales pentru ca aveam un ten foarte uscat, aveam nevoie, imperativ, de o crema care sa ma faca sa ma simt confortabil, pentru ca, intr-adevar pielea mea a fost foarte uscata si dupa igiena si spalatul cu apa si sapun, mi se usca pielea si ma strangea.

Exista multe creme bune si foarte bune in Occident, am cumparat si eu si cumpar - acum prefer de la Garnier, crema lift cu cirese, ambalata intr-o cutie rosie, ca ciresele, insa crema este alb-galbuie.

Cu toate acestea, intotdeauna am avut si folosit crema Gerovital, de care nu ma pot lipsi.

Face parte din mine.

Cand in anul 1999 a fost vorba sa plec in Franta, - dupa ce in 1998 ma logodisem cu un cetatean francez, si de origine franceza -, stiu ca am panicat si i-am spus logodnicului meu ca trebuie sa venim neaparat, dar neaparat des in Romania pentru ca eu am nevoie de crema Gerovital.

Practic, cand m-a auzit nu i-a venit sa creada !

Mi-a spus ca se gasesc in Franta - tara cosmeticelor, a parfumurilor, a hainelor frumoase, a elegantei - o multime de produse bune si foarte bune, cautate in toata lumea aceasta mare, frantuzesti, incepand chiar cu l'Oréal, dar nu numai, am avut o crema frantuzeasca de la el, foarte buna, i-am uitat numele, - da, se numea Diadermine ( *adaugat dupa ce am verificat cutia pastrata si numele cremei scris pe ea ) - dar tatal meu a pastrat cutia cand s-a golit, a spalat-o, el asa procedeaza cu toate cutiile, si a pus in ea nasturi, in raftul batranului dulap verde din bucatarie, de pe vremea bunicilor mei, in raftul in care tinem ace de cusut, fermoare, papiote cu ata, si nasturi pe care ii adunam uneori si nu stim de unde au cazut ? de la ce haina, camasa, etc..

Apoi, imi amintesc ca am avut doua creme frantuzesti de ten foarte bune, una cu ulei de masline, mai lejera, usoara, si o alta - ulterior aceasta a aparut in farmaciile romanesti la preturi extrem de ridicate - lift antirid, daca imi amintesc denumirile lor le voi scrie, le voi preciza - voi actualiza postarea aceasta -, insa niciuna dintre ele nu a egalat crema Gerovital a doctoritei Ana Aslan.

As vrea foarte mult sa citesc despre ea, despre dr. Ana Aslan, si voi cauta mai intai pe internet, cartea despre care am citit astazi in 'Romania Libera" si al carei titlu l-am mentionat mai sus.

Este regretabil ca oamenii nu pastreaza toti, multi nu o fac, si cred ca pe vremea comunismului asa se proceda, fotografiile de familie, ale lor, ale rudelor, parintilor, prietenilor, etc.

Ele fac parte din viata noastra, alaturi de alte amintiri pe care le putem avea, scrisori, note, martisoare primite, orice altceva care ramane ca amintire.

In uma cu cativa ani, prin vara 2009, sau 2010 ?, cam pe atunci, spre seara, dupa o plimbare prin parc cu o prietena ( pe care insa nu am mai revazut-o cam tot din acel an ), era o seara calda, cum sunt serile de vara fierbinte, am parcurs o bucata din drum impreuna cu ea, ea mergand spre un magazin sa cumpere mancare pisicii - se temea ca se inchide magazinul si pisica ramane nemancata -, apoi trebuia sa ajunga si acasa la ea, dupa ce mai intai, trebuia sa isi viziteze mama, eu nu as fi fost atenta, insa prietena mea s-a oprit la un moment dat.

Treceam pe langa un bloc de patru etaje si in fata blocului erau rasturnate - desi cartierul nostru este curat - lazile de gunoi.

Ea s-a aplecat, desi se lasase intunericul si stradutele nu erau iluminate, si a ridicat de jos ceva.

Cand a aprins bricheta, am vazut ca tine in mana o fotografie in culori.

Fotografia era in buna stare, intreaga, desi se vedea ca existase tendinta de a fi mototolita, rupta chiar, insa ramasese intreaga si clara.

In fotografie niste oameni se aflau la o masa, la o ocazie.

Pe spatele fotografiei nu mai stiu daca era vreo precizare, vreo mentiunea, dar prietena mea a privit cu atentie si a cautat.

Apoi, a lasat la loc fotografia, asa cum si-a dorit cel caruia i-a apartinut.

Este regretabil sa iti arunci amintirile, ele fac parte din viata ta, din trecut, pe care nu il poti schimba oricum si in cele din urma nu ai interesul.

Daca nu ai un trecut, inseamna ca nu existi.

Este pacat ca unii, intr-adevar isi arunca viata la gunoi.

Si acum, pe cititorii si mai ales pe colegele mele, pe Violeta-Elena, pe Iulia, le las sa admire cremele si parfumurile de la Gerovital, Ana Aslan.

Cat priveste, revin putin la o idee de mai sus, modificarea formulei unei creme, prin anul 2010, prin iarna, m-am oprit la un Plafar, venind de la facultate ( eram inscrisa la master ) seara tarziu, impreuna cu o colega, Mihaela.
Ne aflam in cartierul "Militari", venisem cu metroul din Aparatorii de Patriei de la facultatea noastra de drept, la statia "Lujerul", si ne indreptam spre statia de tramvai nr. 41, de la Lujerul, cum i se mai spune.

Magazinul acela Plafar era foarte micut, aproape neobservabil cand se lasase intunericul, si avea o usa ingusta, insa mai multe femei ii calcau pragul.

Am vrut sa imi cumpar o alta crema, pe care o foloseau in anii de liceu, unele colege de clasa, si eu insami, anume crema "Apidermin".
O excelenta crema romaneasca, era mult pretuita inainte de 1989, pe baza de miere si produse apicole naturale.

Ei bine, foarte, intr-adevar foarte amabila si draguta, tanara vanzatoare mi-a spus ca are Apidermin, si uite, este cu cacao, sau nu stiu cu ce, o formula imbunatatita ( Cum altfel ? - mi-am spus eu in sinea mea, se putea sa nu fie imbunatatita - adica stricata de-a dreptul formula originala ? )

( Nu vreau sa spun si eu "de cacao" ).

Atunci, mi-am amintit de crema cea noua de la Gerovital, modificata, si i-am spus ca doresc Apidermin in formula ei originala si clasica.

Vanzatoarea se pare ca mi-a inteles imediat reactia, si mi-a adus o alta cutie, pe prima nu o doream, apucase sa mi-o ofere pe cea in formula "Noua", ca tot e moda acum, in magazine in fiecare luna, uite, de pilda si Nivea, apare in formula "Noua", cand tu de fapt poate preferai formula clasica.

Mi-a adus deci vanzatoarea un Apidermin asa cum este el fabricat, original, si cum stiu ca miroase el.

De aceea, eu cred ca cei care doresc sa prepare creme noi din cacao sau alte ingrediente, sunt liberi si bineveniti sa o faca - poate rezulta ceva bun ! - dar nu stricand formula altora.
In alti termeni, va rugam, lasati in pace si nu interveniti asupra produselor originale, asupra cremelor si produselor excelente si curative chiar "Gerovital", "Apidermin", si altele.
Cei care doriti, brevetati-va propriile voastre formule !