Despre seriozitate si viata. Oglinzi sfaramate
In ultimele zile mi-am impartit atentia intre lecturi si actualitatile din presa.
Trebuie sa o spun ca mi-as fi dorit foarte mult sa ma fi nascut intr-o tara libera cu adevarat si care ia viata in serios.
Pentru ca nu s-a intamplat asa, viata mi-a adus multe lacrimi si durere.
Este foarte greu sa inveti oamenii sa fie liberi si seriosi in acelasi timp, sau, in fine, cat mai seriosi, sa le explici ca viata trebuie - pentru binele lor - luata in serios si ca procedand asa, isi fac un bine imens lor insile.
Pentru ca am auzit persoane chiar invatate, cu studii, cel putin una, spunand, o data demult, ca viata e un joc, asa e viata.
Cine stie, poate ca persoana respectiva glumea putin, sau vroia sa faca o conversatie mai usoara, pentru ca ne aflam in drum spre Curtea de Arges, intr-un week-end si la sfarsit de saptamana omul are nevoie si de putina destindere si poate, sa nu vorbeasca asa, foarte serios.
Stiu ca exista persoane care citesc blogul acesta, si stiu ca unii inteleg foarte bine ce scriu, dar, pentru ca este un blog public ma gandesc ca nu toti inteleg, altfel cum sa imi explic, ca, nu de putine ori, cand scriu aud afara sub ferestrele apartamentului deschise, - pentru ca imi place aerul curat si imi face bine ( eu neputand respira decat cu ajutorul celor 2 plamani, si ma gandesc ca sunt si oameni care din motive de boala, au fost nevoiti sa renunte la un plaman, iata noi oamenii avem nevoie de oxigen ! ) - incep sa se auda, si sa se vada cateodata masini, vreo masina alba, gen duba, din care cineva coboara si tranteste cu furie portierele din spate.
De ce sunt oamenii furiosi ?
Aud si voci barbatesti care spun fel si fel de lucruri : "O luam ?", sau "Noi vrem sa o luam !" si continua asa, mai mult timp.
Am impresia ca unii ar vrea sa iti inchida gura, sa se asigure ca taci, ca nu vorbesti cu nimeni, ca nu comunici si ca nu scrii pe un blog, sau nu comunici pe mail.
Ei bine, mie imi place sa comunic cu oamenii si din anii in care am fost grefiera pot spune ca am ramas neplacut impresionata de faptul ca, oamenii traiesc izolati si nu comunica intre ei.
De ce cand spun ca in Romania viata nu este normala, unii sar si pesemne nu imi poarta ganduri bune ?
De ce sunt unii opresivi sau daca ei nu sunt asa, de ce toate zgomotele sub geamurile mele ?
Este atat de dificila Romania si mentalitatea oamenilor atat de rea, nu de putine ori !
Si ce faci daca te-ai nascut aici ?
De ce un barbat salbatic crede ca in fata ta si in raport de tine are drepturi asupra ta, sau drepturi mai multe ?
Pentru ca mi se par salbatici multi barbati si pentru ca am impresia ca aici vorbeste omul cu peretii.
Din cate stim, cu totii suntem egali in drepturi, lucru insa care nu se vede in practica, in viata de toate zilele.
Ca sa intelegi ce vrea un om sa iti spuna, in mod ideal trebuie sa il cunosti, apoi, macar sa citesti ce iti spune, asa, sub forma scrisa, ce iti comunica.
Este imposibil sa nu pricepi, dar este cu putinta sa te faci ca nu intelegi si atunci se ridica intrebarea : de ce te faci ca nu intelegi ?
Scriam nu demult ca in Franta oamenii au o viata mai normala, nu au la ora actuala o viata asa de buna, insa au o viata mai normala, in sensul ca nu stau izolati unii de altii.
Atata timp cat un om, sau o categorie de persoane - intelege sa se autoizoleze, este firesc sa apara frustrari, nemultumiri si conduite nu tocmai sanatoase, ba, dimpotriva, se manifesta agresivitatea mai ales la barbati pentru ca, asa cum incerc sa arat si pe acest blog, barbatii au hormoni care in exces in organism au ca efect, o agresivitate latenta sau manifesta.
Ce vreau eu sa spun este ca imi place o societate pasnica, linistita, care sa poata trai cat mai frumos cu putinta, si oamenii sa fie oameni, si sa se comporte frumos, civilizat, ca oamenii.
O societate in care omul, cetateanul sa se simta in siguranta si in libertate in acelasi timp, in care demnitatea sa nu fie un cuvant pe care cei mai multi nici nu il citesc cand deschid o carte, trec peste el, ca si cum apartine numai genului literar sau unei fictiuni.
Demnitatea nu e o fictiune si nu e un cuvant care apare numai in operele si romanele scriitorilor.
Altii nu citesc pentru ca nu au bani, si asa este, exista si oameni care nu au bani sa isi cumpere carti, astfel ca, pentru foarte multi locuitori ai planetei, operele scriitorilor, poetilor, cercetarilor stiintifici, profesorilor, raman ceva foarte indepartat si in cele din urma nu isi pun problema, raman adica lucruri nedescoperite.
Si, te intrebi atunci pentru cine scriu toti acestia ?
De ce mai scriu ei, daca ceea ce ei spun in operele lor nu ajunge la urechile si la mintea, la inteligenta semenilor lor ?
Pe de alta parte m-am intrebat de ce, pe o planeta cu universitati mari, prestigioase, cu diplome a caror valoare nu e pusa la indoiala, de ce toti absolventii luminati si specialistii de mai tarziu nu isi pun mintea la contributie pentru a ne face viata mai usoara, de exemplu pentru ca oamenii sa nu se confrunte, constant cu cresteri ale preturilor, ale costului vietii ?
Avem economisti mari si preturi la fel de mari, costuri la fel de mari.
Atunci, unde e adevarata valoare a diplomei ?
Cand vorbesti cu cineva, in mod obisnuit astepti sa fii ascultat, adica sa asculte cel cu care vorbesti, caruia i te adresezi, cel putin asa este respectuos.
Daca vezi ca spui ceva bun, faci o propunere buna, frumoasa, si omul este surd si vrea sa ramana surd, te intrebi de ce reactioneaza asa ?
Este cu adevarat deficient, sau poate nu este de buna-credinta, sau ce anume nu intelege ?
Astazi, multa lume are diplome, deci se presupune ca multi oameni inteleg lectura unor cursuri, in diferite domenii ale cunoasterii, cursuri care poate ca nu intotdeauna sunt usoare.
Pentru cine are asiduitate, continuitate in studiu, sigur, in cele din urma nimic nu e chiar asa greu.
Insa, trebuie sa recunoastem ca exista si notiuni, concepte, teorii care nu sunt chiar cele mai usoare lucruri, cel putin pana ajungi sa le cunosti si stapanesti.
Atunci, daca oamenii inteleg lucruri mai complicate, de ce nu inteleg fraze simple cand vorbesti cu ei, de ce, dupa un dialog, fie ti se intoarce spatele, fie simti ca ai vorbit cu surzii, fie esti chiar dispretuit, adica si mai rau, asa de rau cum nici nu credeai ca poate fi.
Si totusi nu ai spus decat lucruri frumoase, si atunci ?
Atunci, de ce atitudinea aceasta de ostilitate ?
Vroiam sa scriu cate ceva despre faptul ca e bine sa fii serios in viata, macar, cat mai serios.
Sa fii deschis si sincer si sa nu ai ganduri urate impotriva altora.
Respectul, pe care multi il vor si unii il cer de la semenii lor, se intemeiaza tocmai pe seriozitate.
Si respectul trebuie sa il castigi si sa il meriti, prin seriozitate, prin faptul ca esti un om - si simplu de ai fi, insa serios, nu e neaparata nevoie sa ai un sac cu diplome.
Trebuie sa spun ca ieri toata ziua, da, chiar asa, unii vor fi uimiti, insa trebuie citit cum scriu si nu altfel, am asteptat toata ziua sa citesc in presa, sa aflu din ziare, care va fi solutia in recursul Antonelei Costache la arestarea preventiva, cerere judecata la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Si, dupa fraza asta, sper ca nu imi vor sari in cap autoritatile Statului, care, in treacat fie spus ar trebui sa se poarte cuviincios si sa se foloseasca cat mai mult de ratiune si cat mai putin de barbarie.
Recunosc ca mie nu imi plac tiparele societatii acesteia romanesti, si cand vad lucruri urate, placerea spre rautate, faptul ca unii se fac ca nu pricep cand spui ceva totusi de priceput, atunci voi spune la fel, ca nu imi plac, chiar daca ele s-ar manifesta in alte societati, decat aceasta a noastra, romaneasca.
Care tine la "valorile" ei cu dintii, dar mai intai care ii sunt valorile ?
Ca sa stim la ce spunem, solidari, ca tinem !
Am asteptat sa citesc in presa solutia in cazul Antonelei Costache si al recursului formulat la arestarea preventiva.
(Cum am spus, nu imi plac tiparele societatii, cand ea are anumite tare sau rautati sau deficiente).
De ce ?
Mai intai, pentru ca am cunoscut-o pe Antonela Mares Costache si pentru ca, in anii aceia lucram la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, in perioada 1995- pana la inceputul anului 1998.
Pentru ca, pe atunci, colectivul judecatoriei era alcatuit din multi oameni tineri, mai mult tinere fete pe atunci, si eram cam toate, judecatoare sau personal auxiliar de specialitate, de aceeasi varsta, de varste apropiate.
Ieri seara, tarziu, dupa ce in final, am gasit un articol in Lumea Justitiei, publicat pe la ora 21h20 cu privire la recursul Antonelei Costache, in care se scria numai ca instanta a ramas sa delibereze si sa se pronunte, am gasit in casa un ziar Libertatea, pe suport de hartie, cam singurul pe care il cumpara mama mea.
Si in "Libertatea" am gasit un articol despre Antonela Costache si am vazut si citit ca se afla la sediul Politiei Capitalei, asa statea scris, parea sa fie in fotografie cladirea Politiei Romane din strada George Georgescu nr. 1, zona Unirii, 11 Iunie.
Acuma, Politia in Romania nu are o viata usoara, e o viata de cosmar as spune, dar ceea ce politia in Romania refuza cu incapatanare, cu tenacitate, este sa aiba o viata mai buna si mai deschisa, cum s-ar spune se arata sadica, sado-masochista.
Si asta nu e normal.
Ce vreau eu sa spun este ca am pledat pentru ca Politia ca fie deschisa si sa aiba o viata normala, pe cat se poate, daca il alte tari se poate, in Romania de ce nu se poate ?
In Romania, nici Parchetele si nici Justitia nu au o viata usoara.
Dar, cum s-ar spune trebuie sa ai un loc de munca.
Desi aceste locuri de munca nu se ridica aici la inaltimea la care ar trebui, normal, sa se situeze.
Aici e o munca de cosmar, de renuntari, de izolare, de frica si spaima.
De ce ?
Pentru ca, atunci cand unii sunt investiti cu autoritate ei inteleg ca sunt stapanii oamenilor si nu sunt.
Autoritatile nu sunt stapanii oamenilor si nu trebuie sa existe intre oameni, spaima, dupa cum unul lucreaza la Politie, altul la DNA, altul la Justitie, altul la SRI si pe unde se mai poate.
Ieri seara imi spuneam ca, din moment ce judecatorii autorizeaza si altii executa mandatul prin care sunt autorizati, procurorii, si altii, - interceptarile comunicatiilor oamenilor, acest lucru trebuie sa fie cu folos pentru oameni si nu spre paguba oamenilor.
Cu alte cuvinte, pe viitor, legea sa prevada expres, ca, din moment ce judecatori, procurori, ofiteri din SRI sau alte servicii, acela de telecomunicatii speciale ajung sa asculte conversatiile oamenilor, din care ei pot afla multe, atunci ei pot afla daca sa zicem, 2 oameni rad sau cum se spune la romanii care iubesc mult limba romana, toti iubesc si respecta limba romana si fac mare caz, dar imprumuta din belsug vocabularul limbii rrome, - daca deci "fac misto" de alta sau alte persoane, daca o persoana este in pericol si asa mai departe, si atunci, legea sa vina si sa stabileasca expres ca oamenii care pot fi tinta unor pagube, prejudicii, vatamari sa fie aparati din oficiu de organele Statului in drept, de Politie si Parchete si Justitie si SRI si SIE si altii.
Scopul legilor nu trebuie sa fie acela de a da o putere prea mare, unora asupra altora, lucru care in practica e daunator.
Iar cei care lucreaza in politie, parchete, SRI, SIE si alte servicii ale Statului sa fie responsabilizati cu privire la viata omului si cetateanului si la toate atributele ei.
Ei nu trebuie sa urasca oamenii si sa lucreze cu manie, cu furie, cu ura.
De asemenea, limitele trebuie pastrate, pentru ca organele Statului au atributii foarte mari, crescute, adica lor li se da, de catre legiuitor mult si prin urmare li se cere mult.
Ma intreb de ce omul - si e valabil peste tot pe glob - nu vrea sa se inalte, si la ora actuala, oamenii prea adesea se straduiesc sa se comporte ca animalele, si stiti ceva ?
Le reuseste foarte bine, unii dintre ei nu mai au nici instinctele bune pe care animalele le au totusi.
Astazi omul vrea sa decada si se lupta pentru asta si culmea ca reuseste impecabil.
Castiga lupta, insa nu e lupta cea buna.
Ce instincte bune au animalele ?
De exemplu animalele, femelele nu isi parasesc puii, dar omul da, isi paraseste copilul, copiii, sau isi neglijeaza copilul, copiii, si acesta este un mister.
Chiar Maica Tereza de Calcultta, aceea care in India fiind si desfasurandu-si misiunea ei crestina, in fiecare zi, stiti cum isi incepea ziua de lucru ?
Ea cauta in gunoaiele din India, pur si simplu isi introducea bratele si cauta pana cand, inevitabil gasea un prunc mic si mort, sau aproape mort, pe care niste parinti sau o femeie si mama dupa ce il nascuse, l-a dat la gunoi, pur si simplu !
Maica Tereza lua copilul, il resuscita, pentru ca urmase cursuri de asistenta medicala si medicina, cateva macar pentru supravietuire, dar suficient cat sa stie sa invie un copil care pare mort, dar in inimioara caruia viata mai exista inca, si apoi il ducea in caminele si spatiile pe care le obtinuse din partea autoritatilor special pentru a gazdui copii abandonati.
In schimb, la animal nu se vede comportamentul abandonului de catre femela care a nascut pui si care si-i apara, hraneste si ingrijeste pana cand vine vremea ca ei sa se desprinda de ea.
Cu privire la DNA, Politia Capitalei sau IGP -ul cu sediul din strada George Georgescu nr. 1.
Vreau sa spun ca in vara 2007 am reusit sa fac cateva zile de practica la IGP in strada George Georgescu.
Dupa acele zile, am scris despre mica mea experienta acolo, si am scris atunci ca sunt necesare in sediul IGP din str. George Georgescu nr. 1, biblioteci sau macar o biblioteca cu carti, pentru ca legislatia se modifica si pentru ca manualele sunt necesare si costa mult, mai ales cele de Drept.
M-au interesat modul de organizare si functionare si modul de lucru al politistilor.
Dar este inca un mediu inchis, in care nici ei insisi nu stau chiar confortabil.
In viata e bine si e si frumos, sa iei in serios oamenii, cu tot ce merge si ce nu merge in viata lor, profesionala si nu numai, ma rog, dupa caz.
Ce vreau eu sa spun ?
Nu stiu daca azi IGP are o biblioteca cu mai multe exemplare din aceeasi carte, sau manual sau curs, dar am avut impresia dupa aceea ca vorbesc cu surzii si ca mai sunt si dispretuita, in fine, e o impresie.
La sediul IGP insa nu am fost dispretuita, cel putin nu de persoana cu care am stat putin de vorba, mai exact in prezenta careia am stat, si nu la acea doamna ma gandesc care mi-a placut foarte mult.
O femeie care lua in serios viata si de aceea mi-a placut.
Ii placea lectura mult si mi-a explicat cand am intrebat si numai asa, cand am pus intrebari, ca trebuie sa isi cumpere carti de drept, la salariu, pentru ca normal, e nevoie pentru a ancheta si a lucra in Politie, sa cunosti legile, doctrina si literatura de specialitate toata.
Cu privire la acea doamna, o pastrez si azi placut in amintire, - in general si pentru ca imi plac oamenii, lucru pe care multi nu il plac ei la mine, ciudat dar asa este, - nu o uit, nu as putea sa o uit.
Intotdeauna mi-a placut sa pot discuta cu oamenii, sa le cunosc viata, cum se descurca in viata, de maniera generala, sau iata in cazul acesta, eu m-am intrebat cat ii mai ramane din salariul ei de la IGP, daca trebuie sa isi cumpere manuale de Drept ?
Si Dreptul e tare dinamic in zilele noastre.
In afara de drept, doamnei ii placeau cred si alte lecturi, literatura.
Insa, trecand brusc acuma, la o alta etapa din viata mea, cand m-am inscris la master in 2010 - eu imi dorisem din 2009, imediat dupa vara licentei noastre de la Drept, dar nu s-a putut atunci - am avut parte de o surpriza neplacuta, si la curs spre bucuria mea a venit un profesor pe care l-am si cerut, l-am vrut in tot cazul, si el este chiar profesorul Constantin Duvac, ok, el este un om Ok cum o spune el insusi despre sine, insa eu am avut surprize neplacute la master, lucru pe care l-am si spus colegilor mei de facultate, pentru ca nu cred ca tacand puteam rezolva ceva, pentru moment nici nu am terminat masterul, a ramas "suspendat", intrerupt, sau abandonat saracul meu master la care tineam asa de mult, - si profesorul Duvac m-a privit un moment chiar cu dispret.
In fine, asta este acuma, remarc ca asa a fost in facultate, au existat profesori pe care i-am admirat si care au rasuns cu dispret si ostilitate.
Este un lucru bun sa iti admiri profesorii de la care inveti si ai ce invata, daca lor li se pare o reactie urata sa ii admiri, mie mi se pare ca ceva nu e in regula in acest caz.
Dar pe Aura am placut-o mult la IGP. Aura era o femeie comisar de Politie.
Intotdeauna m-am intrebat cum sa apar oamenii si in primul rand cei care imi plac, dar care au si calitati ?
In tot cazul, intr-o zi eram in biroul Aurei si a intrat o colega de-a ei din IGP, si aceea i-a spus ca ar fi telefonat si ar fi cautat-o pe ea, nu pe Aura, cineva de la DNA.
Ce vreau eu sa spun ?
Vreau sa spun direct si deschis ca nici colega Aurei nu s-a simtit bine cand a anuntat ca o cauta cei de la DNA pe ea !
Ii anunta Aurei acest lucru, dar parea cam pierita cand a spus asta.
Ori, la IGP am vazut ca femeile, Aura in orice caz lucra cu multa atentie si era foarte dedicata si implicata in munca ei.
Adica oamenii pot lucra bine, dar si ei stau cu frica.
De ce ?
De ce ? Ma intreb de ce ?
In mod normal, cand stii ca nu ai gresit cu nimic, nu are de ce sa ti se faca frica cand auzi de autoritatile Statului.
Daca ti se face frica, este poate, pentru ca toti stim ca autoritatile - par sa nu realizeze - ca nu tin un echilibru, adica ca pot face abuz de pozitia lor, de prerogativele lor.
Cat il priveste pe profesorul Constantin Duvac, intrucat lucreaza in Politie, in IGP el nu are o viata usoara, cel putin dupa parerea mea, aceea nu este o viata usoara.
Odata la master la curs - odata si singura data cand l-am vazut la acel master de stiinte penale - a venit si ne-a spus ca niste oameni certati cu legea i-au spart locuinta, si ca i-au facut zob in casa lucrurile si i-au spart oglinzile dulapului sau, caci ii plac dulapurile pentru haine cu oglinzi.
El a spus asta la curs, in fata noastra a masteranzilor.
Sa fi fost prin toamna, chiar iarna anului 2010.
Intr-adevar, am citit in presa ca astazi de la masinile oamenilor, se fura si placutele de inmatriculare.
Fratele meu a avut de 2 ori sparta masina.
O parte din viata mea, desi sunt un om pasnic, si in fond viata asta poate fi verificata, dar tot in mod pasnic, va rog, de altfel nu imi place sa traiesc ca si cum as fi un om mort viu, ci asa cum sunt ca un om viu si sa am o viata vie, - am stat sa il astept noptile pe fratele meu sa vina acasa, cand el intarzia sau se simtea bine in prezenta prietenilor sai, este dreptul lui sa iasa si sa intarzie acasa, dar cand se lasa noaptea nu e bine.
Am stat noptile sa il astept, sa ma asigur ca intra sanatos pe usa si se baga in pat in liniste si nu a patit nimic, am stat sa ii privesc expresia fetei, pentru ca nu discuta cu mine si de mine el se fereste, si sa fiu sigura ca nu e suparat, necajit si ca nu a patit nimic rau.
Am stat noptile sa ii veghez si masinuta cu care o singura data, m-a plimbat insa a facut o fapta buna atunci, m-a condus la examenul de licenta in campusul din Politehnica.
Am stat noptile sa privesc daca masina lui nu e in vizorul unor curiosi.
Si trebuie sa spun ca nu mi se pare normal sa fie asa, si sa stau cu grija ziua si noaptea.
Acuma ca Antonela Costache se afla la IGP, ieri in "Libertatea" asa statea scris, era valabil pentru ziua de ieri cel putin acest lucru, pot sa spun ca iata, este un impact asupra mea, puternic.
Nu stiu cum sa explic cuiva, ca au trecut anii, insa o parte din viata si anii mei au ramas in judecatorie si nu exagerez pentru ca trebuia sa lucram cat se putea de mult si ne ocupa tot timpul ; adica timp liber nu prea puteai avea.
Nu am cunoscut-o personal, in sensul ca nu am avut o relatie sociala cu ea, si totul a fost in cadrul zilelor de munca din judecatorie.
Dar arestarea ei ma socheaza, si mi-o amintesc tanara si lipsita de griji, cel putin in aparenta lipsita de griji, increzatoare in ea si razand, dar numai in prezenta colegelor ei de birou, in rest, fiind foarte serioasa si tacuta si rezervata.
Poate ca este timpul sa vedem ca este foarte greu ca dosarele penale cu infractori sa fie judecate de niste femei singure, chiar daca ele sunt judecatoare.
O femeie singura, da, desigur o judecatoare, care trebuie noaptea sa stea sa judece dosare penale, cereri de arestare, fata in fata cu infractorii care sunt adesea barbati.
I se cere poate prea mult unei judecatoare.
Oricare ar fi aceea si aici nu discut si nu este vorba in opinia mea de competenta sau daca stie, sau nu stie, carte.
Poate sa cunoasca foarte bine carte adica drept.
Nu stiu cum va fi viitorul in Romania sau in alte tari chiar, de exemplu nici francezii nu mi se par a fi oameni iubitori de bunatate si dreptate, unii chiar par sa deteste bunatatea, linistea, nu stiu ce nu le place, dar asa par sa fie cate unii, nu stiu deci care va fi viitorul in Romania, insa observ ca progresele daca se fac, se fac prea lent.
Cand spun progres, am in vedere orice este si poate fi considerat un progres in ce il priveste pe om, sau cu privire la drepturile omului.
Orice poate fi numit un progres in societate si pentru societate.
Din cate am citit in presa, inteleg ca Antonela Costache s-a prevalat de dreptul la tacere.
Este dreptul ei, daca asta vrea.
Viata si experienta ne spun ca vine vremea in care omul singur, si cel mai tacut, rupe tacerea, totusi exista si exceptii.
Eu nu spun nimic cu privire la ea si situatia ei.
Spun insa ca am citit ziarele.
Intr-un loc de munca, precum o instanta de judecata, sunt intotdeauna presiuni, de undeva ele apar intotdeauna.
Interesant este ca, - cu titlu general -, intotdeauna cineva nu are loc de tine, si daca esti corect si daca nu esti corect.
Daca omul nu este corect, sigur se va spune ca nefiind om onest, nu are ce cauta aici, intr-o instanta de judecata.
Daca omul este totusi corect, iarasi nu are ce cauta sa lucreze intr-o instanta de judecata.
Si atunci, ce sa faci ?
Sa stai pe drumuri ?
Oare cei care lucreaza in Politie sau Parchete pot intelege ?
Pentru ca eu am ramas cu impresia, ca intr-adevar exista oameni care pot lucra si in politie si in parchet, dar care ar trebui pusi la modul concret intr-o situatie neplacuta, nedreapta, apoi sa isi piarda locul de munca si pe urma sa isi strige dreptatea daca o au, in piata publica.
Adica ?
Adica nu am vazut ca un politist sau lucrator al parchetului se poate pune in situatia oricarui alt om care nu ii este coleg de serviciu.
Cu alte cuvinte, trebuie sa vezi cum este societatea si pe urma sa incepi sa faci anchete care se soldeaza prost si pentru cei corecti si pentru cei incorecti.
Am citit ca avocatul Antonelei Costache a spus, asa scrie in presa, ca se poate vedea o "insistenta" in urmarirea clientei pe care o apara.
Cu privire la urmarire si am citit si cateva comentarii in Lumea Justitiei - spatiul de comentarii - este imposibil ca in Justitie sa nu stie unul sau altul daca esti om corect sau nu esti.
Si daca unul tace, altul va vorbi.
Uneori mai exista si sefi de colective care tin un Jurnal de viata la Parchet, cum am auzit despre o fosta sefa a grefierilor ca ar fi "dat cu subsemnatul la parchet".
Deci daca ea asa ar fi procedat, inseamna ca noi cei din judecatoria sectorului 2 bucuresti, prin anii 1995-1997, inceputul 1998, puteam avea bucurii din partea ei, in functie de cum scria ea in Jurnalul ei de Viata cu privire la colectivul pe care il conducea si poate, poate ca nu numai.
In functie de ce stia ea, ce credea ea, si poate in functie de simpatii.
Oamenii sunt, intr-un fel, intotdeauna la latitudinea sau la aprecierea, sau inca la cheremul unora care inteleg in viata sa te judece dupa cum te simpatizeaza sau nu te simpatizeaza.
Exista oameni care functioneaza dupa simpatie / antipatie.
Si acea persoana, fosta grefiera-sefa ce putea spune, decat ca face parte dintr-un sistem si ca sistemul in Romania asa functioneaza, de asa maniera, in acest chip.
Cu titlu general, trebuie spus poate ca, atunci cand treci de cealalta parte a baricadei, pentru cei care vreodata au trecut, este neplacut, pentru ca, imi vine sa oftez dar asa este, infractorii nu cunosc mila si cei care cad in capcana lor, cu greu mai scapa de ei.
Sunt sanse mari sa nu mai scapi de infractori, si atunci, vei vedea ca singur mergi la Politie si spui.
Dramatic este cand nu ai cui sa spui si cui sa ii povestesti ce necazuri sau nedreptati ai suferit.
Eu cred ca oamenii nu mai au demult incredere in Politie sau Parchet, pentru ca, daca ar avea, ei au ocazii multe in viata asta, sa mearga si sa ii povesteasca cuiva, macar asa amical, ce patesc din partea celor care au uneori ideea sa le faca ceva rau, sau sa ii prejudicieze cu ceva.
Aici Politia sau Parchetele ar trebui sa isi faca un examen de constiinta serios.
Sau sa te poti macar sfatui cu cineva, cineva care sa stie mai bine ca tine, sa aiba o experienta in materie de infractionalitate si in care sa poti avea incredere.
Acuma, eu am spus, e bine in general in viata sa stai de vorba cu oamenii, sigur e bine sa fii si atent cand e cazul.
Dar ma gandesc asa, in cazul acesta care este unul mai amplu, mai larg si in care apare si numele Antonelei Costache, - cu sublinierea ca noi tot nu cunoastem acum adevarul, oricare ar fi el - citind un articol sau altul din ziare, si presa scrie si ea ce reuseste sa afle, uneori mai ca iti vine sa zambesti, dar iti pui si intrebari in acelasi timp.
Astfel, un articol de presa scria ca "judecatoarele au acceptat o suma", care suma era una mare, insa, fraza continua spunand ca in concret au primit, Antonela ar fi primit atata, si la acel moment era mentionata o suma foarte mica.
Pe undeva iti vine sa razi, desi e o drama nu e de ras.
De unde au oamenii care fac promisiuni, daca fac, judecatorilor, atatia bani si asa sume mari de bani ?
Iata, un judecator are azi un salariu foarte bun.
Si vin oameni care sunt judecati in dosare penale si care le-ar promite sume mari, mari de bani !
Din care, concret insa, judecatoarele, una cel putin ar fi primit o suma foarte mica.
Ei bine, de unde au oamenii judecati in dosare penale asa sume mari de bani, unde mai pui ca sunt si destul de multi judecati in dosare penale ?
Romania are cumva un Tezaur subteran despre care Statul Roman nu stie ?
Cu alte cuvinte, este o deosebire intre verbul a accepta si verbul a primi in mod real, concret.
In general, dreptul penal special spune ca un om ofera si altul poate sa accepte o suma de bani oferita, dar la acest moment al ofertei suma este numai in imaginatie, nu este concret oferita, cam la asta se refera verbul a accepta in materia dreptului penal special.
Verbul a primi, in dreptul penal se refera la faptul ca, de maniera concreta, o suma de bani a fost data, inmanata, efectiv si persoana cealalta a primit-o in mainile sale.
Din cate s-au scris in presa, caci numai din ziare aflam ce se intampla in Justitie si in procesele penale, atat cat aflam, nu cred sa rezulte ca persoanele judecate in dosarele penale erau bancheri bogati sau alte persoane care sa poata intra in posesia unor sume cu adevarat importante de bani.
Altfel spus, de unde ofereau aceia care ar fi oferit asa sume importante, de unde proveneau banii care erau oferiti, de unde, din ce ?
Oamenii si tot cu titlu general, sunt cate unii obisnuiti sa vorbeasca, si citim in ziare, si ziarele ar trebui sa caute sa explice si sa isi explice, sa precizeze, cand auzim prin presa, de sume mari de bani de eu stiu, averi, toate acestea de unde apar, pentru ca Romania are o economie care nu merge bine, uzini si fabrici nu prea mai are, citim ca unele care au mai ramas inca se inchid, se scot la licitatie si de unde toti banii acestia intr-o tara care nu functioneaza bine ?
Se privatizeaza si dupa ce se privatizeaza se pare ca nu functioneaza.
In presa se vorbeste de salarii reduse - de cativa ani incoace adica -, de concedieri colective, de somaj, de pierderea locurilor de munca, dar iata tara are bani si e bogata.
Nu i se pare nimanui o contradictie aceasta ?
Un alt aspect pe care nu doream sa il uit este acesta si anume, am citit intr-un comentariu in Lumea Justitiei, cineva a scris ca "galgaie hormonii" in "acestea", cu privire la Antonela Costache, la cealalta judecatoare.
Ei bine, ceea ce mi-ar placea sa vad intr-o societate asezata si cu capul pe umeri, ar fi sa nu mai citesc ca oamenii isi bat joc de anatomia si fiziologia lor, de corpul si organismul lor.
Toti oamenii au hormoni, de ce li se pare unora ca organismul uman asa cum e el creat de Dumnezeu trebuie dispretuit sau ironizat ?
Am scris despre testosteron si voi scrie despre alti hormoni pentru ca vreau sa se inteleaga ca hormonii se gasesc in fiecare om si fiinta umana.
Chiar in ipoteza ca exista specii umane diferite pe acest Pamant, orice specie trebuie sa aiba o structura, un organism si nu mi se pare ca este de ras ori de dispretuit.
Remarc ca Romania este unica tara din Europa, poate si din lume in care omul nu este lua in serios, si despre om si toate instinctele si nevoile lui se vorbeste cu scarba.
Cum e posibil sa vorbesti cu scarba despre om ?
Romania este unica tara din Europa in care pe strazile din Bucuresti auzi barbati, si trebuie scris direct cum folosesc verbele a baga si a scoate cu referire la organul lor masculin genital.
Rusine ! Rusine !
Chiar si in facultate, odata o profesoara la un seminar ne-a spus cum peste tot poti auzi barbatii tineri ca spun ca "si-o baga si si-o scot", in aceasta privinta cetatenii romani sunt unici in lume !
De o salbaticie si degradare umana incredibile !
Credeti ca animalele sunt vulgare ?
Nu. Ele sunt animale.
Dar barbatii din Romania sunt mult sub nivelul animalelor.
Este imposibil ca oameni care dau dovada de asa vulgaritate sa fi frecventat scoala generala, liceul, facultatea, este cu desavarsire imposibil.
Imi dispare pofta de mancare, este ora 15h 37 si nu am luat inca masa de pranz.
Cand ma gandesc ca exista femei maritate sau care traiesc alaturi de asemenea specii subumane, precum cele mentionate mai sus !
Bine, revenind la Antonela Costache vom mai citi ce scriu ziarele, azi, maine, in zilele urmatoare, daca ea se prevaleaza de dreptul la tacere sa i se respecte acest drept.
In tot cazul nu vreau sa existe asupra ei violente sau abuzuri sau loviri sau vatamari, tocmai pentru ca traim intr-o lume atat de violenta.
Avem drepturi azi pe hartie, dar inca nu le avem in concret.
Stiu ca politistii spun, - tot de maniera generala - ca ei alearga dupa infractori si ca judecatorii le dau drumul infractorilor.
Si de aici apar suparari si resentimente.
Este adevarat, ma uitam mai demult la emisiunea "Operatiuni Speciale", o emisiune care mai fusese, dupa o pauza, ea se reluase si la scurt timp dupa ce s-a reluat, a fost din nou intrerupta, oprita.
S-a oprit dupa saptamana in care tocmai ni se aratau noua, celor care privim la televizor, pe TVR2, cazurile unor infractori care obisnuiesc sa plece din tara cand tara nu mai are ce sa le ofere in mod concret.
Erau cazurile unora care aveau placere de banci pentru ca acolo sunt bani seriosi.
Acuma, eu chiar daca mai privesc la televizor nu pot tine minte asa bine ca o persoana care cu asta se ocupa si care face emisiuni insa mi se pare ca si in ultima ei emisiune de la Operatiuni Speciale, realizatoarea a mentionat o persoana care ar fi fost implicata in trecut intr-o activitate la Banca Internationala a Religiilor.
Care persoana a plecat din tara, a vizitat putin Ungaria si acolo s-a intalnit cu Politia Romana care i-a recomandat mai mult Bucurestiul si a adus persoana acasa.
Este mica lumea pe planeta noastra.
Am tot asteptat sa reinceapa Operatiuni Speciale si azi mai astept inca, nu am pierdut speranta.
Adica nu stiu daca pot spune, de aceea nu spun, pot spune ca exista personaje care fac nefericirea tuturor ?
Unii ii prezinta in emisiune si se opreste emisiunea, altii ar vrea sa ii puna in libertate.
In fond cei care au din activitatile lor profesionale sume mari de bani, daca le au, trebuie sa le poata justifica.
Daca le pot justifica este bine.
Mai bine ma opresc.
Trebuie sa iubim oamenii si sa nu iubim pacatul.
Nu e bine cand exista insa invidii si cand desi ai un job legal platit si bine platit in mod legal, pentru care muncesti, totusi nu esti lasat sa muncesti si nu esti lasat sa castigi bine, desi ai mult de munca, desi numai tu stii cat lucrezi pentru salariul cel bun.
Sunt numai cateva consideratii.
Trebuie citite pur si simplu, ca atare.
Este un apel si catre Politie si Parchete si Justitie si SRI si SIE si toata lumea, dar toata lumea din Romania sau de oriunde, sa fie oamenii lasati sa isi castige viata, in mod legal, chiar daca au uneori salarii bune, pentru un salariu bun insa se munceste foarte mult.
In Romania am muncit foarte mult si pentru un salariu prost cum era acela din judecatorii, dar nu era cel mai mic salariu acela, tot in Romania atunci existau si salarii mai mici decat ale grefierilor.
Exista si rautati si invidii, nu numai interese, desi exista si interesele unora.
Ma gandesc iarasi ca la postul TVR2, fiind televiziunea nationala se uita toata lumea sau multa lume.
Si prin urmare si la Operatiuni Speciale.
Faptul ca in Romania nu poti avea incredere nici intr-o banca nu ingrijoreaza pe nimeni ?
Cred ca pe Iulia a durut-o sufletul cand i-a fost oprita emisiunea Operatiuni Speciale.
Iulia e o fata buna, si ii place munca in Operatiuni Speciale, asta nu inseamna, cred eu, din punctul meu de vedere ca are o viata prea usoara.
Cred ca, dimpotriva.
Adica poti suferi si sa nu se poarte unii frumos cu tine, nici atunci cand cauti dreptatea.
Iulia insa nu spune mereu, nu imi spune, dar stiu cand pe Facebook ea a scris o data, ca intorcandu-se acasa la ea la sfarsitul zilei de munca, in spatele ei pe cand vroia sa isi parcheze masina, o alta masina a impins-o, in masina un barbat.
Adica mi se pare ca nu este usor pentru o femeie sa lucreze aici cu barbatii.
Sunt deosebiti barbatii romani, nu stiu ce au, si nici cum au ajuns asa salbaticiti.
Induram multe in viata asta, fiecare dupa caz.
Apoi, cred ca pe mine m-a durut sufletul sa vad toata rautatea pe care am vazut-o cand am lucrat.
Nu stiu care este adevarul, dar daca asa o fi fost imi pare rau ca tocmai la Antonela Costache a fost un dosar in care un om ( nu ma bucur de situatia neplacuta a nimanui ) a fraudat legea.
Pesemne Antonela Costache nu avea insa timp sa se uite la televizor.
In cele din urma totul trece, si va trece si situatia in care acum se afla Antonela Costache, chiar daca este o situatie neplacuta.
Eu nu am ce sa spun anume, despre Antonela Costache decat ca este o tanara femeie, o fata cum a ramas in amintirea mea din acei ani 1995-1997 foarte frumoasa si eleganta, intotdeauna eleganta, dar este in acelasi timp o tanara slabuta, cu o frumusete de manechin dar nu a fost cladita, ca si multe alte tinere femei pentru duritatea dosarelor penale pe care le-a judecat si le judeca, ea nu este cladita pentru o lume infractionala, si cred ca este o fata fragila si as vrea sa se aiba in vedere acest lucru.
Altminteri totul e trist, pentru ca suntem multe femei in Romania intr-o viata prea barbateasca si salbatica, si aici traim noi in Romania, aici muncim pentru a avea un loc de munca, un salariu, mai mare uneori mai mic alteori.
Si e o lume barbara, a barbatilor care nici ei nu stiu ce vor.
Sa privim in jur si sa vedem cate femei sunt singure si cati barbati le cauta prezenta numai daca, sau cand aud ca ele au o pozitie sociala buna, un venit bun, sau alte lucruri care pot fi si pentru ei un avantaj.
Adica acestor barbati le lipseste barbatia la ora actuala.
Am sa mai citesc sau recitesc despre hormoni, daca femeile nu ar avea hormoni ele nu ar putea naste, aduce copii pe lume, de altfel nici barbatii nu ar putea contribui la conceperea unui copil in lipsa acelorasi hormoni, chiar daca diferiti.
Cand vor invata oamenii sa nu mai rada de ei insisi si de trupul lor ?
Aud si voci barbatesti care spun fel si fel de lucruri : "O luam ?", sau "Noi vrem sa o luam !" si continua asa, mai mult timp.
Am impresia ca unii ar vrea sa iti inchida gura, sa se asigure ca taci, ca nu vorbesti cu nimeni, ca nu comunici si ca nu scrii pe un blog, sau nu comunici pe mail.
Ei bine, mie imi place sa comunic cu oamenii si din anii in care am fost grefiera pot spune ca am ramas neplacut impresionata de faptul ca, oamenii traiesc izolati si nu comunica intre ei.
De ce cand spun ca in Romania viata nu este normala, unii sar si pesemne nu imi poarta ganduri bune ?
De ce sunt unii opresivi sau daca ei nu sunt asa, de ce toate zgomotele sub geamurile mele ?
Este atat de dificila Romania si mentalitatea oamenilor atat de rea, nu de putine ori !
Si ce faci daca te-ai nascut aici ?
De ce un barbat salbatic crede ca in fata ta si in raport de tine are drepturi asupra ta, sau drepturi mai multe ?
Pentru ca mi se par salbatici multi barbati si pentru ca am impresia ca aici vorbeste omul cu peretii.
Din cate stim, cu totii suntem egali in drepturi, lucru insa care nu se vede in practica, in viata de toate zilele.
Ca sa intelegi ce vrea un om sa iti spuna, in mod ideal trebuie sa il cunosti, apoi, macar sa citesti ce iti spune, asa, sub forma scrisa, ce iti comunica.
Este imposibil sa nu pricepi, dar este cu putinta sa te faci ca nu intelegi si atunci se ridica intrebarea : de ce te faci ca nu intelegi ?
Scriam nu demult ca in Franta oamenii au o viata mai normala, nu au la ora actuala o viata asa de buna, insa au o viata mai normala, in sensul ca nu stau izolati unii de altii.
Atata timp cat un om, sau o categorie de persoane - intelege sa se autoizoleze, este firesc sa apara frustrari, nemultumiri si conduite nu tocmai sanatoase, ba, dimpotriva, se manifesta agresivitatea mai ales la barbati pentru ca, asa cum incerc sa arat si pe acest blog, barbatii au hormoni care in exces in organism au ca efect, o agresivitate latenta sau manifesta.
Ce vreau eu sa spun este ca imi place o societate pasnica, linistita, care sa poata trai cat mai frumos cu putinta, si oamenii sa fie oameni, si sa se comporte frumos, civilizat, ca oamenii.
O societate in care omul, cetateanul sa se simta in siguranta si in libertate in acelasi timp, in care demnitatea sa nu fie un cuvant pe care cei mai multi nici nu il citesc cand deschid o carte, trec peste el, ca si cum apartine numai genului literar sau unei fictiuni.
Demnitatea nu e o fictiune si nu e un cuvant care apare numai in operele si romanele scriitorilor.
Altii nu citesc pentru ca nu au bani, si asa este, exista si oameni care nu au bani sa isi cumpere carti, astfel ca, pentru foarte multi locuitori ai planetei, operele scriitorilor, poetilor, cercetarilor stiintifici, profesorilor, raman ceva foarte indepartat si in cele din urma nu isi pun problema, raman adica lucruri nedescoperite.
Si, te intrebi atunci pentru cine scriu toti acestia ?
De ce mai scriu ei, daca ceea ce ei spun in operele lor nu ajunge la urechile si la mintea, la inteligenta semenilor lor ?
Pe de alta parte m-am intrebat de ce, pe o planeta cu universitati mari, prestigioase, cu diplome a caror valoare nu e pusa la indoiala, de ce toti absolventii luminati si specialistii de mai tarziu nu isi pun mintea la contributie pentru a ne face viata mai usoara, de exemplu pentru ca oamenii sa nu se confrunte, constant cu cresteri ale preturilor, ale costului vietii ?
Avem economisti mari si preturi la fel de mari, costuri la fel de mari.
Atunci, unde e adevarata valoare a diplomei ?
Cand vorbesti cu cineva, in mod obisnuit astepti sa fii ascultat, adica sa asculte cel cu care vorbesti, caruia i te adresezi, cel putin asa este respectuos.
Daca vezi ca spui ceva bun, faci o propunere buna, frumoasa, si omul este surd si vrea sa ramana surd, te intrebi de ce reactioneaza asa ?
Este cu adevarat deficient, sau poate nu este de buna-credinta, sau ce anume nu intelege ?
Astazi, multa lume are diplome, deci se presupune ca multi oameni inteleg lectura unor cursuri, in diferite domenii ale cunoasterii, cursuri care poate ca nu intotdeauna sunt usoare.
Pentru cine are asiduitate, continuitate in studiu, sigur, in cele din urma nimic nu e chiar asa greu.
Insa, trebuie sa recunoastem ca exista si notiuni, concepte, teorii care nu sunt chiar cele mai usoare lucruri, cel putin pana ajungi sa le cunosti si stapanesti.
Atunci, daca oamenii inteleg lucruri mai complicate, de ce nu inteleg fraze simple cand vorbesti cu ei, de ce, dupa un dialog, fie ti se intoarce spatele, fie simti ca ai vorbit cu surzii, fie esti chiar dispretuit, adica si mai rau, asa de rau cum nici nu credeai ca poate fi.
Si totusi nu ai spus decat lucruri frumoase, si atunci ?
Atunci, de ce atitudinea aceasta de ostilitate ?
Vroiam sa scriu cate ceva despre faptul ca e bine sa fii serios in viata, macar, cat mai serios.
Sa fii deschis si sincer si sa nu ai ganduri urate impotriva altora.
Respectul, pe care multi il vor si unii il cer de la semenii lor, se intemeiaza tocmai pe seriozitate.
Si respectul trebuie sa il castigi si sa il meriti, prin seriozitate, prin faptul ca esti un om - si simplu de ai fi, insa serios, nu e neaparata nevoie sa ai un sac cu diplome.
Trebuie sa spun ca ieri toata ziua, da, chiar asa, unii vor fi uimiti, insa trebuie citit cum scriu si nu altfel, am asteptat toata ziua sa citesc in presa, sa aflu din ziare, care va fi solutia in recursul Antonelei Costache la arestarea preventiva, cerere judecata la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Si, dupa fraza asta, sper ca nu imi vor sari in cap autoritatile Statului, care, in treacat fie spus ar trebui sa se poarte cuviincios si sa se foloseasca cat mai mult de ratiune si cat mai putin de barbarie.
Recunosc ca mie nu imi plac tiparele societatii acesteia romanesti, si cand vad lucruri urate, placerea spre rautate, faptul ca unii se fac ca nu pricep cand spui ceva totusi de priceput, atunci voi spune la fel, ca nu imi plac, chiar daca ele s-ar manifesta in alte societati, decat aceasta a noastra, romaneasca.
Care tine la "valorile" ei cu dintii, dar mai intai care ii sunt valorile ?
Ca sa stim la ce spunem, solidari, ca tinem !
Am asteptat sa citesc in presa solutia in cazul Antonelei Costache si al recursului formulat la arestarea preventiva.
(Cum am spus, nu imi plac tiparele societatii, cand ea are anumite tare sau rautati sau deficiente).
De ce ?
Mai intai, pentru ca am cunoscut-o pe Antonela Mares Costache si pentru ca, in anii aceia lucram la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, in perioada 1995- pana la inceputul anului 1998.
Pentru ca, pe atunci, colectivul judecatoriei era alcatuit din multi oameni tineri, mai mult tinere fete pe atunci, si eram cam toate, judecatoare sau personal auxiliar de specialitate, de aceeasi varsta, de varste apropiate.
Ieri seara, tarziu, dupa ce in final, am gasit un articol in Lumea Justitiei, publicat pe la ora 21h20 cu privire la recursul Antonelei Costache, in care se scria numai ca instanta a ramas sa delibereze si sa se pronunte, am gasit in casa un ziar Libertatea, pe suport de hartie, cam singurul pe care il cumpara mama mea.
Si in "Libertatea" am gasit un articol despre Antonela Costache si am vazut si citit ca se afla la sediul Politiei Capitalei, asa statea scris, parea sa fie in fotografie cladirea Politiei Romane din strada George Georgescu nr. 1, zona Unirii, 11 Iunie.
Acuma, Politia in Romania nu are o viata usoara, e o viata de cosmar as spune, dar ceea ce politia in Romania refuza cu incapatanare, cu tenacitate, este sa aiba o viata mai buna si mai deschisa, cum s-ar spune se arata sadica, sado-masochista.
Si asta nu e normal.
Ce vreau eu sa spun este ca am pledat pentru ca Politia ca fie deschisa si sa aiba o viata normala, pe cat se poate, daca il alte tari se poate, in Romania de ce nu se poate ?
In Romania, nici Parchetele si nici Justitia nu au o viata usoara.
Dar, cum s-ar spune trebuie sa ai un loc de munca.
Desi aceste locuri de munca nu se ridica aici la inaltimea la care ar trebui, normal, sa se situeze.
Aici e o munca de cosmar, de renuntari, de izolare, de frica si spaima.
De ce ?
Pentru ca, atunci cand unii sunt investiti cu autoritate ei inteleg ca sunt stapanii oamenilor si nu sunt.
Autoritatile nu sunt stapanii oamenilor si nu trebuie sa existe intre oameni, spaima, dupa cum unul lucreaza la Politie, altul la DNA, altul la Justitie, altul la SRI si pe unde se mai poate.
Ieri seara imi spuneam ca, din moment ce judecatorii autorizeaza si altii executa mandatul prin care sunt autorizati, procurorii, si altii, - interceptarile comunicatiilor oamenilor, acest lucru trebuie sa fie cu folos pentru oameni si nu spre paguba oamenilor.
Cu alte cuvinte, pe viitor, legea sa prevada expres, ca, din moment ce judecatori, procurori, ofiteri din SRI sau alte servicii, acela de telecomunicatii speciale ajung sa asculte conversatiile oamenilor, din care ei pot afla multe, atunci ei pot afla daca sa zicem, 2 oameni rad sau cum se spune la romanii care iubesc mult limba romana, toti iubesc si respecta limba romana si fac mare caz, dar imprumuta din belsug vocabularul limbii rrome, - daca deci "fac misto" de alta sau alte persoane, daca o persoana este in pericol si asa mai departe, si atunci, legea sa vina si sa stabileasca expres ca oamenii care pot fi tinta unor pagube, prejudicii, vatamari sa fie aparati din oficiu de organele Statului in drept, de Politie si Parchete si Justitie si SRI si SIE si altii.
Scopul legilor nu trebuie sa fie acela de a da o putere prea mare, unora asupra altora, lucru care in practica e daunator.
Iar cei care lucreaza in politie, parchete, SRI, SIE si alte servicii ale Statului sa fie responsabilizati cu privire la viata omului si cetateanului si la toate atributele ei.
Ei nu trebuie sa urasca oamenii si sa lucreze cu manie, cu furie, cu ura.
De asemenea, limitele trebuie pastrate, pentru ca organele Statului au atributii foarte mari, crescute, adica lor li se da, de catre legiuitor mult si prin urmare li se cere mult.
Ma intreb de ce omul - si e valabil peste tot pe glob - nu vrea sa se inalte, si la ora actuala, oamenii prea adesea se straduiesc sa se comporte ca animalele, si stiti ceva ?
Le reuseste foarte bine, unii dintre ei nu mai au nici instinctele bune pe care animalele le au totusi.
Astazi omul vrea sa decada si se lupta pentru asta si culmea ca reuseste impecabil.
Castiga lupta, insa nu e lupta cea buna.
Ce instincte bune au animalele ?
De exemplu animalele, femelele nu isi parasesc puii, dar omul da, isi paraseste copilul, copiii, sau isi neglijeaza copilul, copiii, si acesta este un mister.
Chiar Maica Tereza de Calcultta, aceea care in India fiind si desfasurandu-si misiunea ei crestina, in fiecare zi, stiti cum isi incepea ziua de lucru ?
Ea cauta in gunoaiele din India, pur si simplu isi introducea bratele si cauta pana cand, inevitabil gasea un prunc mic si mort, sau aproape mort, pe care niste parinti sau o femeie si mama dupa ce il nascuse, l-a dat la gunoi, pur si simplu !
Maica Tereza lua copilul, il resuscita, pentru ca urmase cursuri de asistenta medicala si medicina, cateva macar pentru supravietuire, dar suficient cat sa stie sa invie un copil care pare mort, dar in inimioara caruia viata mai exista inca, si apoi il ducea in caminele si spatiile pe care le obtinuse din partea autoritatilor special pentru a gazdui copii abandonati.
In schimb, la animal nu se vede comportamentul abandonului de catre femela care a nascut pui si care si-i apara, hraneste si ingrijeste pana cand vine vremea ca ei sa se desprinda de ea.
Cu privire la DNA, Politia Capitalei sau IGP -ul cu sediul din strada George Georgescu nr. 1.
Vreau sa spun ca in vara 2007 am reusit sa fac cateva zile de practica la IGP in strada George Georgescu.
Dupa acele zile, am scris despre mica mea experienta acolo, si am scris atunci ca sunt necesare in sediul IGP din str. George Georgescu nr. 1, biblioteci sau macar o biblioteca cu carti, pentru ca legislatia se modifica si pentru ca manualele sunt necesare si costa mult, mai ales cele de Drept.
M-au interesat modul de organizare si functionare si modul de lucru al politistilor.
Dar este inca un mediu inchis, in care nici ei insisi nu stau chiar confortabil.
In viata e bine si e si frumos, sa iei in serios oamenii, cu tot ce merge si ce nu merge in viata lor, profesionala si nu numai, ma rog, dupa caz.
Ce vreau eu sa spun ?
Nu stiu daca azi IGP are o biblioteca cu mai multe exemplare din aceeasi carte, sau manual sau curs, dar am avut impresia dupa aceea ca vorbesc cu surzii si ca mai sunt si dispretuita, in fine, e o impresie.
La sediul IGP insa nu am fost dispretuita, cel putin nu de persoana cu care am stat putin de vorba, mai exact in prezenta careia am stat, si nu la acea doamna ma gandesc care mi-a placut foarte mult.
O femeie care lua in serios viata si de aceea mi-a placut.
Ii placea lectura mult si mi-a explicat cand am intrebat si numai asa, cand am pus intrebari, ca trebuie sa isi cumpere carti de drept, la salariu, pentru ca normal, e nevoie pentru a ancheta si a lucra in Politie, sa cunosti legile, doctrina si literatura de specialitate toata.
Cu privire la acea doamna, o pastrez si azi placut in amintire, - in general si pentru ca imi plac oamenii, lucru pe care multi nu il plac ei la mine, ciudat dar asa este, - nu o uit, nu as putea sa o uit.
Intotdeauna mi-a placut sa pot discuta cu oamenii, sa le cunosc viata, cum se descurca in viata, de maniera generala, sau iata in cazul acesta, eu m-am intrebat cat ii mai ramane din salariul ei de la IGP, daca trebuie sa isi cumpere manuale de Drept ?
Si Dreptul e tare dinamic in zilele noastre.
In afara de drept, doamnei ii placeau cred si alte lecturi, literatura.
Insa, trecand brusc acuma, la o alta etapa din viata mea, cand m-am inscris la master in 2010 - eu imi dorisem din 2009, imediat dupa vara licentei noastre de la Drept, dar nu s-a putut atunci - am avut parte de o surpriza neplacuta, si la curs spre bucuria mea a venit un profesor pe care l-am si cerut, l-am vrut in tot cazul, si el este chiar profesorul Constantin Duvac, ok, el este un om Ok cum o spune el insusi despre sine, insa eu am avut surprize neplacute la master, lucru pe care l-am si spus colegilor mei de facultate, pentru ca nu cred ca tacand puteam rezolva ceva, pentru moment nici nu am terminat masterul, a ramas "suspendat", intrerupt, sau abandonat saracul meu master la care tineam asa de mult, - si profesorul Duvac m-a privit un moment chiar cu dispret.
In fine, asta este acuma, remarc ca asa a fost in facultate, au existat profesori pe care i-am admirat si care au rasuns cu dispret si ostilitate.
Este un lucru bun sa iti admiri profesorii de la care inveti si ai ce invata, daca lor li se pare o reactie urata sa ii admiri, mie mi se pare ca ceva nu e in regula in acest caz.
Dar pe Aura am placut-o mult la IGP. Aura era o femeie comisar de Politie.
Intotdeauna m-am intrebat cum sa apar oamenii si in primul rand cei care imi plac, dar care au si calitati ?
In tot cazul, intr-o zi eram in biroul Aurei si a intrat o colega de-a ei din IGP, si aceea i-a spus ca ar fi telefonat si ar fi cautat-o pe ea, nu pe Aura, cineva de la DNA.
Ce vreau eu sa spun ?
Vreau sa spun direct si deschis ca nici colega Aurei nu s-a simtit bine cand a anuntat ca o cauta cei de la DNA pe ea !
Ii anunta Aurei acest lucru, dar parea cam pierita cand a spus asta.
Ori, la IGP am vazut ca femeile, Aura in orice caz lucra cu multa atentie si era foarte dedicata si implicata in munca ei.
Adica oamenii pot lucra bine, dar si ei stau cu frica.
De ce ?
De ce ? Ma intreb de ce ?
In mod normal, cand stii ca nu ai gresit cu nimic, nu are de ce sa ti se faca frica cand auzi de autoritatile Statului.
Daca ti se face frica, este poate, pentru ca toti stim ca autoritatile - par sa nu realizeze - ca nu tin un echilibru, adica ca pot face abuz de pozitia lor, de prerogativele lor.
Cat il priveste pe profesorul Constantin Duvac, intrucat lucreaza in Politie, in IGP el nu are o viata usoara, cel putin dupa parerea mea, aceea nu este o viata usoara.
Odata la master la curs - odata si singura data cand l-am vazut la acel master de stiinte penale - a venit si ne-a spus ca niste oameni certati cu legea i-au spart locuinta, si ca i-au facut zob in casa lucrurile si i-au spart oglinzile dulapului sau, caci ii plac dulapurile pentru haine cu oglinzi.
El a spus asta la curs, in fata noastra a masteranzilor.
Sa fi fost prin toamna, chiar iarna anului 2010.
Intr-adevar, am citit in presa ca astazi de la masinile oamenilor, se fura si placutele de inmatriculare.
Fratele meu a avut de 2 ori sparta masina.
O parte din viata mea, desi sunt un om pasnic, si in fond viata asta poate fi verificata, dar tot in mod pasnic, va rog, de altfel nu imi place sa traiesc ca si cum as fi un om mort viu, ci asa cum sunt ca un om viu si sa am o viata vie, - am stat sa il astept noptile pe fratele meu sa vina acasa, cand el intarzia sau se simtea bine in prezenta prietenilor sai, este dreptul lui sa iasa si sa intarzie acasa, dar cand se lasa noaptea nu e bine.
Am stat noptile sa il astept, sa ma asigur ca intra sanatos pe usa si se baga in pat in liniste si nu a patit nimic, am stat sa ii privesc expresia fetei, pentru ca nu discuta cu mine si de mine el se fereste, si sa fiu sigura ca nu e suparat, necajit si ca nu a patit nimic rau.
Am stat noptile sa ii veghez si masinuta cu care o singura data, m-a plimbat insa a facut o fapta buna atunci, m-a condus la examenul de licenta in campusul din Politehnica.
Am stat noptile sa privesc daca masina lui nu e in vizorul unor curiosi.
Si trebuie sa spun ca nu mi se pare normal sa fie asa, si sa stau cu grija ziua si noaptea.
Acuma ca Antonela Costache se afla la IGP, ieri in "Libertatea" asa statea scris, era valabil pentru ziua de ieri cel putin acest lucru, pot sa spun ca iata, este un impact asupra mea, puternic.
Nu stiu cum sa explic cuiva, ca au trecut anii, insa o parte din viata si anii mei au ramas in judecatorie si nu exagerez pentru ca trebuia sa lucram cat se putea de mult si ne ocupa tot timpul ; adica timp liber nu prea puteai avea.
Nu am cunoscut-o personal, in sensul ca nu am avut o relatie sociala cu ea, si totul a fost in cadrul zilelor de munca din judecatorie.
Dar arestarea ei ma socheaza, si mi-o amintesc tanara si lipsita de griji, cel putin in aparenta lipsita de griji, increzatoare in ea si razand, dar numai in prezenta colegelor ei de birou, in rest, fiind foarte serioasa si tacuta si rezervata.
Poate ca este timpul sa vedem ca este foarte greu ca dosarele penale cu infractori sa fie judecate de niste femei singure, chiar daca ele sunt judecatoare.
O femeie singura, da, desigur o judecatoare, care trebuie noaptea sa stea sa judece dosare penale, cereri de arestare, fata in fata cu infractorii care sunt adesea barbati.
I se cere poate prea mult unei judecatoare.
Oricare ar fi aceea si aici nu discut si nu este vorba in opinia mea de competenta sau daca stie, sau nu stie, carte.
Poate sa cunoasca foarte bine carte adica drept.
Nu stiu cum va fi viitorul in Romania sau in alte tari chiar, de exemplu nici francezii nu mi se par a fi oameni iubitori de bunatate si dreptate, unii chiar par sa deteste bunatatea, linistea, nu stiu ce nu le place, dar asa par sa fie cate unii, nu stiu deci care va fi viitorul in Romania, insa observ ca progresele daca se fac, se fac prea lent.
Cand spun progres, am in vedere orice este si poate fi considerat un progres in ce il priveste pe om, sau cu privire la drepturile omului.
Orice poate fi numit un progres in societate si pentru societate.
Din cate am citit in presa, inteleg ca Antonela Costache s-a prevalat de dreptul la tacere.
Este dreptul ei, daca asta vrea.
Viata si experienta ne spun ca vine vremea in care omul singur, si cel mai tacut, rupe tacerea, totusi exista si exceptii.
Eu nu spun nimic cu privire la ea si situatia ei.
Spun insa ca am citit ziarele.
Intr-un loc de munca, precum o instanta de judecata, sunt intotdeauna presiuni, de undeva ele apar intotdeauna.
Interesant este ca, - cu titlu general -, intotdeauna cineva nu are loc de tine, si daca esti corect si daca nu esti corect.
Daca omul nu este corect, sigur se va spune ca nefiind om onest, nu are ce cauta aici, intr-o instanta de judecata.
Daca omul este totusi corect, iarasi nu are ce cauta sa lucreze intr-o instanta de judecata.
Si atunci, ce sa faci ?
Sa stai pe drumuri ?
Oare cei care lucreaza in Politie sau Parchete pot intelege ?
Pentru ca eu am ramas cu impresia, ca intr-adevar exista oameni care pot lucra si in politie si in parchet, dar care ar trebui pusi la modul concret intr-o situatie neplacuta, nedreapta, apoi sa isi piarda locul de munca si pe urma sa isi strige dreptatea daca o au, in piata publica.
Adica ?
Adica nu am vazut ca un politist sau lucrator al parchetului se poate pune in situatia oricarui alt om care nu ii este coleg de serviciu.
Cu alte cuvinte, trebuie sa vezi cum este societatea si pe urma sa incepi sa faci anchete care se soldeaza prost si pentru cei corecti si pentru cei incorecti.
Am citit ca avocatul Antonelei Costache a spus, asa scrie in presa, ca se poate vedea o "insistenta" in urmarirea clientei pe care o apara.
Cu privire la urmarire si am citit si cateva comentarii in Lumea Justitiei - spatiul de comentarii - este imposibil ca in Justitie sa nu stie unul sau altul daca esti om corect sau nu esti.
Si daca unul tace, altul va vorbi.
Uneori mai exista si sefi de colective care tin un Jurnal de viata la Parchet, cum am auzit despre o fosta sefa a grefierilor ca ar fi "dat cu subsemnatul la parchet".
Deci daca ea asa ar fi procedat, inseamna ca noi cei din judecatoria sectorului 2 bucuresti, prin anii 1995-1997, inceputul 1998, puteam avea bucurii din partea ei, in functie de cum scria ea in Jurnalul ei de Viata cu privire la colectivul pe care il conducea si poate, poate ca nu numai.
In functie de ce stia ea, ce credea ea, si poate in functie de simpatii.
Oamenii sunt, intr-un fel, intotdeauna la latitudinea sau la aprecierea, sau inca la cheremul unora care inteleg in viata sa te judece dupa cum te simpatizeaza sau nu te simpatizeaza.
Exista oameni care functioneaza dupa simpatie / antipatie.
Si acea persoana, fosta grefiera-sefa ce putea spune, decat ca face parte dintr-un sistem si ca sistemul in Romania asa functioneaza, de asa maniera, in acest chip.
Cu titlu general, trebuie spus poate ca, atunci cand treci de cealalta parte a baricadei, pentru cei care vreodata au trecut, este neplacut, pentru ca, imi vine sa oftez dar asa este, infractorii nu cunosc mila si cei care cad in capcana lor, cu greu mai scapa de ei.
Sunt sanse mari sa nu mai scapi de infractori, si atunci, vei vedea ca singur mergi la Politie si spui.
Dramatic este cand nu ai cui sa spui si cui sa ii povestesti ce necazuri sau nedreptati ai suferit.
Eu cred ca oamenii nu mai au demult incredere in Politie sau Parchet, pentru ca, daca ar avea, ei au ocazii multe in viata asta, sa mearga si sa ii povesteasca cuiva, macar asa amical, ce patesc din partea celor care au uneori ideea sa le faca ceva rau, sau sa ii prejudicieze cu ceva.
Aici Politia sau Parchetele ar trebui sa isi faca un examen de constiinta serios.
Sau sa te poti macar sfatui cu cineva, cineva care sa stie mai bine ca tine, sa aiba o experienta in materie de infractionalitate si in care sa poti avea incredere.
Acuma, eu am spus, e bine in general in viata sa stai de vorba cu oamenii, sigur e bine sa fii si atent cand e cazul.
Dar ma gandesc asa, in cazul acesta care este unul mai amplu, mai larg si in care apare si numele Antonelei Costache, - cu sublinierea ca noi tot nu cunoastem acum adevarul, oricare ar fi el - citind un articol sau altul din ziare, si presa scrie si ea ce reuseste sa afle, uneori mai ca iti vine sa zambesti, dar iti pui si intrebari in acelasi timp.
Astfel, un articol de presa scria ca "judecatoarele au acceptat o suma", care suma era una mare, insa, fraza continua spunand ca in concret au primit, Antonela ar fi primit atata, si la acel moment era mentionata o suma foarte mica.
Pe undeva iti vine sa razi, desi e o drama nu e de ras.
De unde au oamenii care fac promisiuni, daca fac, judecatorilor, atatia bani si asa sume mari de bani ?
Iata, un judecator are azi un salariu foarte bun.
Si vin oameni care sunt judecati in dosare penale si care le-ar promite sume mari, mari de bani !
Din care, concret insa, judecatoarele, una cel putin ar fi primit o suma foarte mica.
Ei bine, de unde au oamenii judecati in dosare penale asa sume mari de bani, unde mai pui ca sunt si destul de multi judecati in dosare penale ?
Romania are cumva un Tezaur subteran despre care Statul Roman nu stie ?
Cu alte cuvinte, este o deosebire intre verbul a accepta si verbul a primi in mod real, concret.
In general, dreptul penal special spune ca un om ofera si altul poate sa accepte o suma de bani oferita, dar la acest moment al ofertei suma este numai in imaginatie, nu este concret oferita, cam la asta se refera verbul a accepta in materia dreptului penal special.
Verbul a primi, in dreptul penal se refera la faptul ca, de maniera concreta, o suma de bani a fost data, inmanata, efectiv si persoana cealalta a primit-o in mainile sale.
Din cate s-au scris in presa, caci numai din ziare aflam ce se intampla in Justitie si in procesele penale, atat cat aflam, nu cred sa rezulte ca persoanele judecate in dosarele penale erau bancheri bogati sau alte persoane care sa poata intra in posesia unor sume cu adevarat importante de bani.
Altfel spus, de unde ofereau aceia care ar fi oferit asa sume importante, de unde proveneau banii care erau oferiti, de unde, din ce ?
Oamenii si tot cu titlu general, sunt cate unii obisnuiti sa vorbeasca, si citim in ziare, si ziarele ar trebui sa caute sa explice si sa isi explice, sa precizeze, cand auzim prin presa, de sume mari de bani de eu stiu, averi, toate acestea de unde apar, pentru ca Romania are o economie care nu merge bine, uzini si fabrici nu prea mai are, citim ca unele care au mai ramas inca se inchid, se scot la licitatie si de unde toti banii acestia intr-o tara care nu functioneaza bine ?
Se privatizeaza si dupa ce se privatizeaza se pare ca nu functioneaza.
In presa se vorbeste de salarii reduse - de cativa ani incoace adica -, de concedieri colective, de somaj, de pierderea locurilor de munca, dar iata tara are bani si e bogata.
Nu i se pare nimanui o contradictie aceasta ?
Un alt aspect pe care nu doream sa il uit este acesta si anume, am citit intr-un comentariu in Lumea Justitiei, cineva a scris ca "galgaie hormonii" in "acestea", cu privire la Antonela Costache, la cealalta judecatoare.
Ei bine, ceea ce mi-ar placea sa vad intr-o societate asezata si cu capul pe umeri, ar fi sa nu mai citesc ca oamenii isi bat joc de anatomia si fiziologia lor, de corpul si organismul lor.
Toti oamenii au hormoni, de ce li se pare unora ca organismul uman asa cum e el creat de Dumnezeu trebuie dispretuit sau ironizat ?
Am scris despre testosteron si voi scrie despre alti hormoni pentru ca vreau sa se inteleaga ca hormonii se gasesc in fiecare om si fiinta umana.
Chiar in ipoteza ca exista specii umane diferite pe acest Pamant, orice specie trebuie sa aiba o structura, un organism si nu mi se pare ca este de ras ori de dispretuit.
Remarc ca Romania este unica tara din Europa, poate si din lume in care omul nu este lua in serios, si despre om si toate instinctele si nevoile lui se vorbeste cu scarba.
Cum e posibil sa vorbesti cu scarba despre om ?
Romania este unica tara din Europa in care pe strazile din Bucuresti auzi barbati, si trebuie scris direct cum folosesc verbele a baga si a scoate cu referire la organul lor masculin genital.
Rusine ! Rusine !
Chiar si in facultate, odata o profesoara la un seminar ne-a spus cum peste tot poti auzi barbatii tineri ca spun ca "si-o baga si si-o scot", in aceasta privinta cetatenii romani sunt unici in lume !
De o salbaticie si degradare umana incredibile !
Credeti ca animalele sunt vulgare ?
Nu. Ele sunt animale.
Dar barbatii din Romania sunt mult sub nivelul animalelor.
Este imposibil ca oameni care dau dovada de asa vulgaritate sa fi frecventat scoala generala, liceul, facultatea, este cu desavarsire imposibil.
Imi dispare pofta de mancare, este ora 15h 37 si nu am luat inca masa de pranz.
Cand ma gandesc ca exista femei maritate sau care traiesc alaturi de asemenea specii subumane, precum cele mentionate mai sus !
Bine, revenind la Antonela Costache vom mai citi ce scriu ziarele, azi, maine, in zilele urmatoare, daca ea se prevaleaza de dreptul la tacere sa i se respecte acest drept.
In tot cazul nu vreau sa existe asupra ei violente sau abuzuri sau loviri sau vatamari, tocmai pentru ca traim intr-o lume atat de violenta.
Avem drepturi azi pe hartie, dar inca nu le avem in concret.
Stiu ca politistii spun, - tot de maniera generala - ca ei alearga dupa infractori si ca judecatorii le dau drumul infractorilor.
Si de aici apar suparari si resentimente.
Este adevarat, ma uitam mai demult la emisiunea "Operatiuni Speciale", o emisiune care mai fusese, dupa o pauza, ea se reluase si la scurt timp dupa ce s-a reluat, a fost din nou intrerupta, oprita.
S-a oprit dupa saptamana in care tocmai ni se aratau noua, celor care privim la televizor, pe TVR2, cazurile unor infractori care obisnuiesc sa plece din tara cand tara nu mai are ce sa le ofere in mod concret.
Erau cazurile unora care aveau placere de banci pentru ca acolo sunt bani seriosi.
Acuma, eu chiar daca mai privesc la televizor nu pot tine minte asa bine ca o persoana care cu asta se ocupa si care face emisiuni insa mi se pare ca si in ultima ei emisiune de la Operatiuni Speciale, realizatoarea a mentionat o persoana care ar fi fost implicata in trecut intr-o activitate la Banca Internationala a Religiilor.
Care persoana a plecat din tara, a vizitat putin Ungaria si acolo s-a intalnit cu Politia Romana care i-a recomandat mai mult Bucurestiul si a adus persoana acasa.
Este mica lumea pe planeta noastra.
Am tot asteptat sa reinceapa Operatiuni Speciale si azi mai astept inca, nu am pierdut speranta.
Adica nu stiu daca pot spune, de aceea nu spun, pot spune ca exista personaje care fac nefericirea tuturor ?
Unii ii prezinta in emisiune si se opreste emisiunea, altii ar vrea sa ii puna in libertate.
In fond cei care au din activitatile lor profesionale sume mari de bani, daca le au, trebuie sa le poata justifica.
Daca le pot justifica este bine.
Mai bine ma opresc.
Trebuie sa iubim oamenii si sa nu iubim pacatul.
Nu e bine cand exista insa invidii si cand desi ai un job legal platit si bine platit in mod legal, pentru care muncesti, totusi nu esti lasat sa muncesti si nu esti lasat sa castigi bine, desi ai mult de munca, desi numai tu stii cat lucrezi pentru salariul cel bun.
Sunt numai cateva consideratii.
Trebuie citite pur si simplu, ca atare.
Este un apel si catre Politie si Parchete si Justitie si SRI si SIE si toata lumea, dar toata lumea din Romania sau de oriunde, sa fie oamenii lasati sa isi castige viata, in mod legal, chiar daca au uneori salarii bune, pentru un salariu bun insa se munceste foarte mult.
In Romania am muncit foarte mult si pentru un salariu prost cum era acela din judecatorii, dar nu era cel mai mic salariu acela, tot in Romania atunci existau si salarii mai mici decat ale grefierilor.
Exista si rautati si invidii, nu numai interese, desi exista si interesele unora.
Ma gandesc iarasi ca la postul TVR2, fiind televiziunea nationala se uita toata lumea sau multa lume.
Si prin urmare si la Operatiuni Speciale.
Faptul ca in Romania nu poti avea incredere nici intr-o banca nu ingrijoreaza pe nimeni ?
Cred ca pe Iulia a durut-o sufletul cand i-a fost oprita emisiunea Operatiuni Speciale.
Iulia e o fata buna, si ii place munca in Operatiuni Speciale, asta nu inseamna, cred eu, din punctul meu de vedere ca are o viata prea usoara.
Cred ca, dimpotriva.
Adica poti suferi si sa nu se poarte unii frumos cu tine, nici atunci cand cauti dreptatea.
Iulia insa nu spune mereu, nu imi spune, dar stiu cand pe Facebook ea a scris o data, ca intorcandu-se acasa la ea la sfarsitul zilei de munca, in spatele ei pe cand vroia sa isi parcheze masina, o alta masina a impins-o, in masina un barbat.
Adica mi se pare ca nu este usor pentru o femeie sa lucreze aici cu barbatii.
Sunt deosebiti barbatii romani, nu stiu ce au, si nici cum au ajuns asa salbaticiti.
Induram multe in viata asta, fiecare dupa caz.
Apoi, cred ca pe mine m-a durut sufletul sa vad toata rautatea pe care am vazut-o cand am lucrat.
Nu stiu care este adevarul, dar daca asa o fi fost imi pare rau ca tocmai la Antonela Costache a fost un dosar in care un om ( nu ma bucur de situatia neplacuta a nimanui ) a fraudat legea.
Pesemne Antonela Costache nu avea insa timp sa se uite la televizor.
In cele din urma totul trece, si va trece si situatia in care acum se afla Antonela Costache, chiar daca este o situatie neplacuta.
Eu nu am ce sa spun anume, despre Antonela Costache decat ca este o tanara femeie, o fata cum a ramas in amintirea mea din acei ani 1995-1997 foarte frumoasa si eleganta, intotdeauna eleganta, dar este in acelasi timp o tanara slabuta, cu o frumusete de manechin dar nu a fost cladita, ca si multe alte tinere femei pentru duritatea dosarelor penale pe care le-a judecat si le judeca, ea nu este cladita pentru o lume infractionala, si cred ca este o fata fragila si as vrea sa se aiba in vedere acest lucru.
Altminteri totul e trist, pentru ca suntem multe femei in Romania intr-o viata prea barbateasca si salbatica, si aici traim noi in Romania, aici muncim pentru a avea un loc de munca, un salariu, mai mare uneori mai mic alteori.
Si e o lume barbara, a barbatilor care nici ei nu stiu ce vor.
Sa privim in jur si sa vedem cate femei sunt singure si cati barbati le cauta prezenta numai daca, sau cand aud ca ele au o pozitie sociala buna, un venit bun, sau alte lucruri care pot fi si pentru ei un avantaj.
Adica acestor barbati le lipseste barbatia la ora actuala.
Am sa mai citesc sau recitesc despre hormoni, daca femeile nu ar avea hormoni ele nu ar putea naste, aduce copii pe lume, de altfel nici barbatii nu ar putea contribui la conceperea unui copil in lipsa acelorasi hormoni, chiar daca diferiti.
Cand vor invata oamenii sa nu mai rada de ei insisi si de trupul lor ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu