Despre credintã si icoana Maicii Domnului Izvorâtoare de Mir de la biserica Letca Nouã. Mãnãstirea Nucet.
Saptamana trecuta, in week-end, fratele meu a plecat cu prietenii si vecinii din parohia noastra la o manastire.
Ca de obicei, nu mi-a spus unde anume pleaca - pentru ca, se pare, nu reuseste sa inteleaga cate griji imi fac pentru el, a plecat cu masina lui si intotdeauna imi e frica de traficul si modul in care conduc unii masina in tara noastra - insa, la intoarcere, seara tarziu ii povestea mamei si mama, nu el, desi el nu a contestat si nu s-a opus, mi-a spus ca : "Uite ti-a adus apa sfintita de la manastire !"
Adevarul este ca este bine si trebuie sa ai in casa, apã sfintitã, agheasmã ( aiasmã cum cred ca i se mai spune ) de la biserici si manastiri.
Atunci l-am intrebat pe fratele meu la ce manastire a fost plecat - ma gandesc ca putea merge si la o biserica - si el a binevoit sa ma lamureasca ca au fost la manastirea Nucet.
Apoi am lipit o eticheta pe sticla de 1/2 litru de apa minerala, pe care o umpluse cu apa sfintita de la manastirea Nucet si am scris data pe ea.
Insa a doua zi, spre seara, nu stiu cum sau de ce, dar ochii mi-au cazut anume pe o mica icoana sfintita a Maicii Domnului cu Pruncul Isus, pe care tot fratele meu mi-a adus-o din pelerinajele sale.
Impreuna cu alte icoane, am asezat-o pe unul din rafturile cu carti de Drept ( in special de Drept, apoi de Psihologie, si nu numai ) si ii priveam Maicii Domnului lacrimile care par a fi chiar de sange.
Este vorba de Icoana Maicii Domnului Izvoratoare de Mir, de la biserica Letca Nouã pe care o am de cativa ani si unde cred ca fratele meu - presupun - s-a dus de cateva ori, deci nu numai o singura data.
Icoana este impresionanta si pe spatele ei scrie ca este sfintita ; este insa mica, o icoana simpla, pe suport de hartie ceva mai tare sau carton mai moale.
Sigur, fratele meu, in timp, putin cate putin a vizitat si alte manastiri sau biserici, pentru ca tot de la el am o icoana de la manastirea Pasãrea, care si ea este - cred - sfintita.
In timp ce eu una, nu am reusit pana astazi sa vizitez prea multe manastiri, dimpotriva, insa mi-as dori sa realizez aceasta macar pe viitor.
Eu am preferat, inca de mai demult, Biserica Sfantul Nicolae sau a studentilor, sau inca cunoscuta ca fiind Biserica Rusã, aceea cu turle rotunde si colorate ( ca motul din cremã coloratãa al unei prajituri ), din centrul Bucurestiului, din zona Universitate.
Imi amintesc cum intr-un an, nu mai stiu daca imediat dupa Revolutia din 1989, probabil ca da, in 1990 ?
In jurul acelor ani insa, intr-o noapte de Inviere am fost cu tatal meu si cu fratele meu, dar in biserica mica in interior, desi foarte frumoasa, erau multi oameni si nu era aer.
La un moment dat, m-am simtit inconfortabil, si in secunda urmatoare - nu am avut timp de gandire - am lesinat.
Stiu ca tata si un domn care a sarit sa ma ajute, au reusit sa ma scoata la aer, afara, in pragul Bisericii.
Dupa aceea, anii au trecut si am trecut destul de rar, nu imi aduc aminte prea bine, dar stiu ca, atunci cand plecam in oras, de acasa, si nu eram foarte grabita, intram in bisericile care erau in drumul meu.
Pentru ca, in cele din urma nici bisericile din Bucuresti nu imi sunt toate cunoscute, si nici macar cele mai multe.
Insa peste ani si ani, iata ca in anul de gratie 2005, dintr-o data, potrivit zicalei cum ca "Nu aduce anul, ce aduce ceasul", cum, necum ( au fost si niste discutii - negocieri acasa ) m-am inscris la facultatea de Drept.
Pentru ca, este incredibil imi spun si astazi, exact atunci cand am primit sprijinul parintilor mei pentru a ma inscrie la facultate - pentru ca asa a fost - s-a intamplat ca, brusc, m-am si imbolnavit.
In acest caz, am cautat pe internet, care dintre facultatile de drept din Bucuresti este mai aproape de cartierul in care eu locuiesc.
Si astfel, am gasit ca Facultatea de drept a Universitatii Spiru Haret era aceea, intrucat se afla pe strada Ion Ghica 13, sector 3, exact langa Biserica Rusa, cu hramul Sfantului Nicolae si inca numita biserica Studentilor.
Biserica Rusã cu hramul Sfantului Nicolae are si ea icoane mari, facatoare de minuni, si avea si mai multe in perioada in care - o perioada destul de lunga - s-a aflat in renovare, in interior.
Dupa aceea, cand au fost ridicate schelele ce se aflau in biserica, cand am intrat am vazut ca unele din icoanele in fata carora ma rugasem si inchinasem nu mai erau ; reamenajand biserica, au scos acele icoane.
Am intrebat la chioscul din biserica, acolo unde se vand lumanari, carti de rugaciune, icoane, ulei sfintit ( mir ), si alte obiecte religioase si alte carti duhovnicesti, daca acele icoane, care se aflau in biserica, pe viitor vor fi readuse, insa calugarita - uneori sunt calugarite am remarcat la vanzare si cred ca era una in ziua aceea - mi-a spus ca nu stie.
Sau poate nu era o calugarita, dar am vazut acolo calugarite imbracate in negru, si odata am intrebat daca nu exista, sau de ce crede ea ca nu exista icoana sfantului arhanghel rafael, oricum am pus o intrebare legata de sfantul arhanghel rafael si ea mi-a raspuns cu precizie ca Sfantul Arhanghel Rafael este mentionat in Biblie, in Cartea lui Tobit.
Nu stiu de ce, ma intreb de ce, insa nu ma asteptam sa imi raspunda atat de precis, aratand ca este o buna cunoscatoare a Bibliei.
Dar Biserica Sfantului Nicolae sau Rusã are o icoana superba a Sfintei Treimi, si icoana Maicii Domnului Pantanassa, vindecatoare de cancer si - daca citim Acatistul Maicii Domnului la icoana Pantanassa - nu numai de cancer, dar si de "toate bolile pe care Medicina nu le cunoaste".
Tot in Biserica Rusa- Sfantul Nicolae este si icoana Sfintei Tatiana, si sunt zugravite - da, zugravite cred ... - sfintele Parascheva, Varvara ( Barbara ) si Filo(f)teea.
De asemenea, aceeasi biserica are si moastele mai multor sfinti.
Iar inainte de a se termina renovarea bisericii, mai erau si alte icoane, precum : a Sfantului Mucenic Mina, a Sfantului Serafim din Sarov, o alta icoana a Maicii Domnului.
Desigur sa nu uit, chiar la intrarea in biserica este o icoana a Sfantului Ierarh Nicolae, si intrand in biserica, apropiindu-ne de catapeteasma, mai exista o icoana a Sfantului Nicolae, parca asa imi amintesc.
O icoana din mozaic exista in aceasta biserica, care este deosebita prin aspectul ei.
Ei bine, acuma, in acelasi timp imi plac mult si Bisericile Catolice, intotdeauna l-am incurajat pe fratele meu sa mearga la biserica, astfel ca am reusit performanta cã el este adesea la biserica, duminica cel putin la Sfanta Liturghie, in timp ce eu, concret, ajung destul de rar.
Asa cum am mai scris, prin anul 1997 am fost cu Beatrice, magistrata-asistenta de la Curtea Suprema de Justitie ( ICCJ, actual ) la biserica Sfantului Mucenic Mina.
Iar intr-o zi, in acei ani trecuti, la sugestia unei matusi ( care a decedat in vara 2009, vara in care am sustinut examenul de licenta ) - pe atunci eram grefiera - am pornit prin centrul Bucurestiului, sa vizitam mai multe biserici.
Ea mi-a spus ca - auzise si ea - ar fi bine sa scriu un Acatist si sa il dau preotilor spre a fi citit, la mai multe biserici, dar in aceeasi zi.
Astfel trebuia noi sa ajungem la - nu mai retin cate - pote chiar noua biserici, si am fost la mai multe, dar nu cred sa fi atins numarul sau cifra noua.
Cel mai bine este cand poti scrie un Acatist, cum multi recomanda, cu mentiunea "pentru patruzeci de zile", si astfel, i-l dai preotului si el il va citi, timp de 40 de zile cum scrie pe el.
In ce ma priveste imi place credinta pentru ca imi place, pur si simplu imi place.
In afara de asta, imi plac bisericile si manastirile si daca doresc ceva pentru ele anume, este sa fie incalzite, toate, sa nu mai fie asa frig si rece in anotimpurile reci in interiorul lor.
Prin anul 2001, prin primavara, dar era atat de frig, am vizitat doua manastiri in zona Targovistei, una se numea manastirea Dealu si cealalta, manastirea Viforâta.
Dar, Dumnezeule, era cumplit de frig, ca intr-un cavou !
Un frig de gheata, un frig care iti congela instantaneu maduva spinarii.
Iar maicutele erau mai mult "dezbracate", in hainele lor lungi si negre, cel mult un pulovar pe dedesubt.
Era atat de cumplit de frig, incat iti curgeau lacrimile de frig si de mila temperaturii scazute in care vietuiau maicile.
Sa ne amintim totusi ca insusi Isus Cristos s-a nascut in Betleem, a crescut in Nazaret, dar in tara aceea este foarte cald, temperaturile nu sunt atat de scazute.
Apoi, Maria, Iosif si pruncul Isus au fugit o perioada in Egipt, de mania Regelui Irod, sangerosul care cauta sa il omoare pe pruncul Isus, insa chiar si in Egipt este totusi cald.
Prin anul 2010, prin iarna, am fost la Biserica Adormirea Maicii Domnului, catolica, care se afla la vreo 2 statii de RATB mai sus de noi.
A fost incantator, dupa Sfanta Liturghie, credinciosii, asa cum procedeaza catolicii, au spus si am spus Litania Lauretana ( catre Maica Domnului ), apoi preotul a anuntat ca vom face Ora de Adoratie catre Sfantul Sacrament, sau catre Isus din Sfantul Sacrament.
Ne-a anuntat si cat anume va dura Ora de Adoratie si ca va pronunta rugaciunea, si dupa aceea va marca o pauza, liniste, pentru ca fiecare credincios sa mediteze in tacere si sa se roage, apoi urma adoratia ( rugaciunea ) urmatoare si tot asa.
Nu stiu cum a trecut timpul.
Dar stiu ca, la final, la un moment dat, eu statusem in banca ( strana ) invelita intr-un cojoc artificial ( care nu tine cald precum unul natural, nici pe departe ) si intepenisem, dar nu mai simteam nimic decat bucuria de a ma afla acolo cu ceilalti credinciosi, in schimb, preotul si cei doi care il ajutau, imbracasera haina alba ( subtire ) si stateau, au stat tot timpul in genunchi in fata Sfantului Altar, cu spatele la noi.
Dintr-o data, ca la un "semnal" ei s-au ridicat si toti, dar toti, am plecat, am iesit rapid din biserica.
Mi-am dat seama ca eram amortita de frig.
Dar foarte fericita.
Era ora 17h00 cand intrasem in biserica, si ora 20h00 si putin cand am iesit.
Iar la iesirea din biserica, ramasesera totusi preotul ( preotul parohiei, nu stiu daca sa il numesc preotul "principal" ) care in tot acest timp fusese la sfintirea caselor si ajunsese cand slujba era in toi, a intrat si cand, la un moment dat am intors capul, am constatat uimita ca in spatele bancii mele, in capatul opus insa, se afla insusi preotul parohiei !
Alaturi de noi ceilalti credinciosi, canta si spunea rugaciunile, ba, s-a ridicat si in picioare.
La iesirea din biserica el a ramas intr-un grup de credinciosi si am vazut cum catolicii se simt bine intre ei.
Adica este o atmosfera de buna intelegere, de pace, de bunavointa si bunavoire, de liniste, departe de tumultul acestei lumi agitate.
Este bine pentru cei care pot si au ocazia, sa mearga sa viziteze - ca un obicei - bisericile si manastirile, chiar pot reveni in acelasi loc.
Este regretabil ca la noi exista un obicei rau, care nu stiu cum s-a nascut, si anume - dar e un obicei foarte rau acesta - ca numai oamenii bolnavi, sau numai daca te imbolnavesti se cade sa mergi la biserica, la slujbe.
Ori, este fals.
De fapt in biblie scrie ca trebuie sa ne rugam neincetat ( Sfantul Apostol Pavel, in scrisorile lui ) si in niciun caz nu scrie ca biserica se cade sa fie vizitata si frecventata, doar la necaz si boala.
In facultate, o colega mi-a spus ca ea merge la Manastirea Radu-Voda, unde se afla moastele Sfantului Nectarie.
Sfantul Nectarie vindeca cancerul, dar ajuta si in multe alte imprejurari daca il rogi.
De curand, fratele meu intr-o zi s-a dus cu un prieten la manastirea Radu-Voda sa citeasca in biserica, acatistul sfantului Nectarie.
Discutand cu el putin, inainte sa plece, stiam unde pleaca, pentru ca vorbise la telefonul mobil, sa plece impreuna cu un prieten, si, din vorba in vorba, l-am rugat sa imi cumpere o iconita cu Sfantul Nectarie, iar el mi-a spus ca "noi avem".
Am intrebat cum si unde si mi-a aratat ca avea, intr-adevar, o credincioasa ortodoxa fusese in 2012 prin luna mai, in pelerinaj la manastirile de la Muntele Athos.
Si i-a adus si lui mir sfintit, apa sfintita, de la manastirea Sfantului Ioan Rusu, de la complexul monahal Meteora ( l-am gasit pe internet, sunt si secvente filmate, si fotografii, arata superb, cladit pe niste stanci foarte inalte ).
Impreuna cu sticlutele din plastic semi-transparent in care sunt mirul si apa sfintita, ambele intr-o cutiuta din carton subtire, avand pe cutie o manastire si icoana sfantului Ioan Rusu, in intregime, in picioare ( de sus pana jos ), erau si o alta icoana, imbracata in plastic, a Sfantului Ioan Rusu, avand in jurul sau o aura argintata, din argint care parea sa fie "zimtata", sunt razele aurei din jurul capului sfantului, dar par zimti, pentru ca aura e imbracata cred la manastire, in argint si atunci par metalice, si niste zimti.
Apoi din acelasi pelerinaj mai era si o mica, mica, ca un acatist mic de tot, tiparit, carte de rugaciuni, este in fapt, tot un fel de acatist ( daca nu o fi paraclis ) catre Sfantul Ioan Rusu, insa este scris in limba greaca, cu alfabetul grecesc.
Asa incat, admir icoana sfantului ioan rusu, in picioare care este pe ultima fila a acatistului sau rugaciunii respective, care nu are coperti mai tari, copertile sunt practic, tot din hartie.
Si la noi in tara si la Bucuresti exista acum, niste carti de rugaciune, niste Acatiste, catre sfinti, aparute in format foarte mic.
Prin ( 27 ? ) octombrie 2012 a fost un Targ de icoane si carti de rugaciune si obiecte religioase, undeva la poalele Dealului Mitropoliei ( la Patriarhie ) si tatal meu s-a dus si el sa il vada, si l-am rugat sa imi cumpere de acolo ceva.
Sigur, tata a intrebat mirat : "Ce ?"
Iar eu am insistat, ceva ieftin, o iconita ceva.
Cand s-a intors mi-a adus 3 acatiste din acestea mici, si aici este interesant ceva : ce acatiste, ale caror sfinti, le-a ales tata ?
La plecarea de acasa eu nu ii spusesem nimic, nu ii facusem nicio sugestie.
Iar el, la intoarcere, mi-a adus acatistele : Sfantului Dimitrie Basarabov, Sfintei Parascheva si Acatistul Maicii Domnului pentru impacarea celor invrajbiti la icoana Despietrirea Inimilor, care pe coperta are icoana Maicii Domnului Cu Sapte Sageti ( despre care icoanã am scris pe blog undeva, exact din acest micut acatist ) ( acest acatist, intr-o versiune usor diferita, este Acatistul Maicii Domnului la Icoana cu Sapte Sageti, pe care l-am gasit pe internet si l-am si postat in urma cu cateva zile numai ).
De asemenea, tata mi-a adus si o carte, cu coperti tari si invelite intr-un invelis care imita pielea ( plastic ) de culoare bleu-marine - l-am gasit pe internet apoi si am vazut si pretul, costa vreo 15 lei - pe care scrie "Regulamentul Bisericii Ortodoxe Romane".
Mi-a adus aminte de unul din Codurile mele de procedura penala, din 1997, cand eram grefiera, invelit in coperti albastre ce imitau pielea ca aspect, dar culoarea lor, era albastra, deci mai deschis decat bleu-marin-ul. Acest cod de procedura penala il am si astazi in biblioteca mea.
De la Biserica Rusa Sfantul Nicolae din Bucuresti mi-a placut insa sa imi cumpar Icoana Maicii Domnului Pantanassa ( de dimensiune medie ) si mai mica, Icoana Sfintei Treimi.
Aceste icoane se gasesc la vanzare la chioscul din biserica respectiva, unde se vand lumanari si sunt reproduceri litografiate, realizate in atelierele Bisericii Ruse Sfantul Nicolae, dupa aceleasi icoane care se gasesc in interiorul Bisericii Ruse Sfantul Nicolae.
Desigur ca imi plac icoanele si sa le am in casa, sa le cumpar si am si altele.
Mi-o amintesc pe colega mea, Mihaela, care odata mi-a spus, se oferea - asa de tare m-a emotionat ! - sa imi dea o sticluta mica de tot, cu ulei sfintit sau mir de la moastele sfantului Nectarie de la manastirea Radu-Voda.
Nu am primit, pentru ca ea insasi nu avea atunci serviciu, loc de munca, dar m-a emotionat ca imi oferea si dadea tot ce avea ea la acel moment.
Credincioasa - pe care nu o cunosc - care in luna mai 2012 a fost in pelerinaj la muntele Athos si i-a adus fratelui meu obiecte religioase, iconite de la manastirile vizitate de ea atunci, ii adusese in schimb - a facut un pachetel, intr-o mica punguta de plastic, a asezat la un loc tot ce i-a oferit fratelui meu - si cred ca asta tinea minte fratele meu ca era "icoana sf. nectarie".
IN realitate, nu era icoana sfantului Nectarie, dar o fotografie alb-negru cu moastele sfantului, el era intreg, intins intr-un soi de sarcofag ( sicriu ), pentru ca s-a pastrat in intregime trupul sfantului Nectarie.
Fratele meu - care seamana cu tatal meu, e mai avar - a luat poza alb-negru si mi-a spus parca dintr-o data, cu elan ( el nu are astfel de elanuri ) : "Uite ia-o tu, ti-o dau tie !"
Dar eu, pe moment m-am speriat cand am vazut Sfantul intins in sicriu, si pentru ca langa pat, pe noptiera tin icoane si ceasul desteptator, am spus ca nu pot sa tin moastele sfantului pe noptiera.
Am refuzat.
Apoi mi-a parut rau ca m-am speriat de moastele lui si mi-a fost si rusine pentru ca nu e crestineste sa gandesti asa si am luat fotografia pe care fratele meu mi-o oferise.
In schimb, mi-a placut mai mult o alta icoana invelita in plastic, a Maicii Domnului cu pruncul Isus, in care fetele, chipurile celor doi sunt foarte innegrite, si numai Maica Domnului poarta pe cap o coroana, este incadrata cu rosu si pe spate, desigur, scrie in greceste, cu literele alfabetului grac, "Epanag(h)ia Kato Xenia".
Intr-adevar, dupa aceea am cautat pe internet si am gasit ca exista manastirea "Kato ( Cato ) Xenia" in Grecia.
Cautand deci sa ma informez pe internet, am descoperit ca exista manastirea Kato Xenia ( care ar insemna "Straina de Jos" ) unde se pastreaza o parte a Braului Maicii Domnului si o icoana pictata de Sfantuol Evanghelist Luca, iar aceasta manastire ar fi undeva in orasul Volos, fiind o manastire de maici.
In sfarsit, in pachetelul oferit din pelerinaj de femeia credincioasa, fratelui meu, mai erau o iconita invelita in plastic, s-ar putea chiar a Braului Maicii Domnului si inca, o alta sticluta cu un lichid, la culoare mai intens decat uleiul sfintit, si fratele meu mi-a spus ca nu stie exact ce este.
Pentru ca imi plac Acatistele, am deja o colectie, le-am gasit pe internet pe site-urile ortodoxe, in special pe CrestinOrtodox.Ro si le-am imprimat.
In afara de acestea, altele pe care le am, sunt in format mic sau foarte mic, asa cu aspectul unei carticele, cum se gasesc la biserici la vanzare, sau daca nu, la librariile cu obiecte si carti religioase.
Imi place mult Acatistul la Icoana Maicii Domnului "Sporirea Mintii", in care se vorbeste, de asemenea, de o icoana pictata de Sf. Evanghelist Luca.
Si acum cred ca voi lua o pauza, a trecut o ora cel putin de cand mama m-a anuntat ca mi-a pregatit "ceva" de mancare.
Insa, inainte de a lua o pauza, am gasit pe net o Rugaciune catre Icoana Maicii Domnului Izvoratoare de Mir de la Letca Noua.
Iata aceasta rugaciune si voi indica si sursa ei ( un blog numit "poeziicrestineortodoxe.wordpress.com" )
Iata acum rugaciunea :
"
Insa a doua zi, spre seara, nu stiu cum sau de ce, dar ochii mi-au cazut anume pe o mica icoana sfintita a Maicii Domnului cu Pruncul Isus, pe care tot fratele meu mi-a adus-o din pelerinajele sale.
Impreuna cu alte icoane, am asezat-o pe unul din rafturile cu carti de Drept ( in special de Drept, apoi de Psihologie, si nu numai ) si ii priveam Maicii Domnului lacrimile care par a fi chiar de sange.
Este vorba de Icoana Maicii Domnului Izvoratoare de Mir, de la biserica Letca Nouã pe care o am de cativa ani si unde cred ca fratele meu - presupun - s-a dus de cateva ori, deci nu numai o singura data.
Icoana este impresionanta si pe spatele ei scrie ca este sfintita ; este insa mica, o icoana simpla, pe suport de hartie ceva mai tare sau carton mai moale.
Sigur, fratele meu, in timp, putin cate putin a vizitat si alte manastiri sau biserici, pentru ca tot de la el am o icoana de la manastirea Pasãrea, care si ea este - cred - sfintita.
In timp ce eu una, nu am reusit pana astazi sa vizitez prea multe manastiri, dimpotriva, insa mi-as dori sa realizez aceasta macar pe viitor.
Eu am preferat, inca de mai demult, Biserica Sfantul Nicolae sau a studentilor, sau inca cunoscuta ca fiind Biserica Rusã, aceea cu turle rotunde si colorate ( ca motul din cremã coloratãa al unei prajituri ), din centrul Bucurestiului, din zona Universitate.
Imi amintesc cum intr-un an, nu mai stiu daca imediat dupa Revolutia din 1989, probabil ca da, in 1990 ?
In jurul acelor ani insa, intr-o noapte de Inviere am fost cu tatal meu si cu fratele meu, dar in biserica mica in interior, desi foarte frumoasa, erau multi oameni si nu era aer.
La un moment dat, m-am simtit inconfortabil, si in secunda urmatoare - nu am avut timp de gandire - am lesinat.
Stiu ca tata si un domn care a sarit sa ma ajute, au reusit sa ma scoata la aer, afara, in pragul Bisericii.
Dupa aceea, anii au trecut si am trecut destul de rar, nu imi aduc aminte prea bine, dar stiu ca, atunci cand plecam in oras, de acasa, si nu eram foarte grabita, intram in bisericile care erau in drumul meu.
Pentru ca, in cele din urma nici bisericile din Bucuresti nu imi sunt toate cunoscute, si nici macar cele mai multe.
Insa peste ani si ani, iata ca in anul de gratie 2005, dintr-o data, potrivit zicalei cum ca "Nu aduce anul, ce aduce ceasul", cum, necum ( au fost si niste discutii - negocieri acasa ) m-am inscris la facultatea de Drept.
Pentru ca, este incredibil imi spun si astazi, exact atunci cand am primit sprijinul parintilor mei pentru a ma inscrie la facultate - pentru ca asa a fost - s-a intamplat ca, brusc, m-am si imbolnavit.
In acest caz, am cautat pe internet, care dintre facultatile de drept din Bucuresti este mai aproape de cartierul in care eu locuiesc.
Si astfel, am gasit ca Facultatea de drept a Universitatii Spiru Haret era aceea, intrucat se afla pe strada Ion Ghica 13, sector 3, exact langa Biserica Rusa, cu hramul Sfantului Nicolae si inca numita biserica Studentilor.
Biserica Rusã cu hramul Sfantului Nicolae are si ea icoane mari, facatoare de minuni, si avea si mai multe in perioada in care - o perioada destul de lunga - s-a aflat in renovare, in interior.
Dupa aceea, cand au fost ridicate schelele ce se aflau in biserica, cand am intrat am vazut ca unele din icoanele in fata carora ma rugasem si inchinasem nu mai erau ; reamenajand biserica, au scos acele icoane.
Am intrebat la chioscul din biserica, acolo unde se vand lumanari, carti de rugaciune, icoane, ulei sfintit ( mir ), si alte obiecte religioase si alte carti duhovnicesti, daca acele icoane, care se aflau in biserica, pe viitor vor fi readuse, insa calugarita - uneori sunt calugarite am remarcat la vanzare si cred ca era una in ziua aceea - mi-a spus ca nu stie.
Sau poate nu era o calugarita, dar am vazut acolo calugarite imbracate in negru, si odata am intrebat daca nu exista, sau de ce crede ea ca nu exista icoana sfantului arhanghel rafael, oricum am pus o intrebare legata de sfantul arhanghel rafael si ea mi-a raspuns cu precizie ca Sfantul Arhanghel Rafael este mentionat in Biblie, in Cartea lui Tobit.
Nu stiu de ce, ma intreb de ce, insa nu ma asteptam sa imi raspunda atat de precis, aratand ca este o buna cunoscatoare a Bibliei.
Dar Biserica Sfantului Nicolae sau Rusã are o icoana superba a Sfintei Treimi, si icoana Maicii Domnului Pantanassa, vindecatoare de cancer si - daca citim Acatistul Maicii Domnului la icoana Pantanassa - nu numai de cancer, dar si de "toate bolile pe care Medicina nu le cunoaste".
Tot in Biserica Rusa- Sfantul Nicolae este si icoana Sfintei Tatiana, si sunt zugravite - da, zugravite cred ... - sfintele Parascheva, Varvara ( Barbara ) si Filo(f)teea.
De asemenea, aceeasi biserica are si moastele mai multor sfinti.
Iar inainte de a se termina renovarea bisericii, mai erau si alte icoane, precum : a Sfantului Mucenic Mina, a Sfantului Serafim din Sarov, o alta icoana a Maicii Domnului.
Desigur sa nu uit, chiar la intrarea in biserica este o icoana a Sfantului Ierarh Nicolae, si intrand in biserica, apropiindu-ne de catapeteasma, mai exista o icoana a Sfantului Nicolae, parca asa imi amintesc.
O icoana din mozaic exista in aceasta biserica, care este deosebita prin aspectul ei.
Ei bine, acuma, in acelasi timp imi plac mult si Bisericile Catolice, intotdeauna l-am incurajat pe fratele meu sa mearga la biserica, astfel ca am reusit performanta cã el este adesea la biserica, duminica cel putin la Sfanta Liturghie, in timp ce eu, concret, ajung destul de rar.
Asa cum am mai scris, prin anul 1997 am fost cu Beatrice, magistrata-asistenta de la Curtea Suprema de Justitie ( ICCJ, actual ) la biserica Sfantului Mucenic Mina.
Iar intr-o zi, in acei ani trecuti, la sugestia unei matusi ( care a decedat in vara 2009, vara in care am sustinut examenul de licenta ) - pe atunci eram grefiera - am pornit prin centrul Bucurestiului, sa vizitam mai multe biserici.
Ea mi-a spus ca - auzise si ea - ar fi bine sa scriu un Acatist si sa il dau preotilor spre a fi citit, la mai multe biserici, dar in aceeasi zi.
Astfel trebuia noi sa ajungem la - nu mai retin cate - pote chiar noua biserici, si am fost la mai multe, dar nu cred sa fi atins numarul sau cifra noua.
Cel mai bine este cand poti scrie un Acatist, cum multi recomanda, cu mentiunea "pentru patruzeci de zile", si astfel, i-l dai preotului si el il va citi, timp de 40 de zile cum scrie pe el.
In ce ma priveste imi place credinta pentru ca imi place, pur si simplu imi place.
In afara de asta, imi plac bisericile si manastirile si daca doresc ceva pentru ele anume, este sa fie incalzite, toate, sa nu mai fie asa frig si rece in anotimpurile reci in interiorul lor.
Prin anul 2001, prin primavara, dar era atat de frig, am vizitat doua manastiri in zona Targovistei, una se numea manastirea Dealu si cealalta, manastirea Viforâta.
Dar, Dumnezeule, era cumplit de frig, ca intr-un cavou !
Un frig de gheata, un frig care iti congela instantaneu maduva spinarii.
Iar maicutele erau mai mult "dezbracate", in hainele lor lungi si negre, cel mult un pulovar pe dedesubt.
Era atat de cumplit de frig, incat iti curgeau lacrimile de frig si de mila temperaturii scazute in care vietuiau maicile.
Sa ne amintim totusi ca insusi Isus Cristos s-a nascut in Betleem, a crescut in Nazaret, dar in tara aceea este foarte cald, temperaturile nu sunt atat de scazute.
Apoi, Maria, Iosif si pruncul Isus au fugit o perioada in Egipt, de mania Regelui Irod, sangerosul care cauta sa il omoare pe pruncul Isus, insa chiar si in Egipt este totusi cald.
Prin anul 2010, prin iarna, am fost la Biserica Adormirea Maicii Domnului, catolica, care se afla la vreo 2 statii de RATB mai sus de noi.
A fost incantator, dupa Sfanta Liturghie, credinciosii, asa cum procedeaza catolicii, au spus si am spus Litania Lauretana ( catre Maica Domnului ), apoi preotul a anuntat ca vom face Ora de Adoratie catre Sfantul Sacrament, sau catre Isus din Sfantul Sacrament.
Ne-a anuntat si cat anume va dura Ora de Adoratie si ca va pronunta rugaciunea, si dupa aceea va marca o pauza, liniste, pentru ca fiecare credincios sa mediteze in tacere si sa se roage, apoi urma adoratia ( rugaciunea ) urmatoare si tot asa.
Nu stiu cum a trecut timpul.
Dar stiu ca, la final, la un moment dat, eu statusem in banca ( strana ) invelita intr-un cojoc artificial ( care nu tine cald precum unul natural, nici pe departe ) si intepenisem, dar nu mai simteam nimic decat bucuria de a ma afla acolo cu ceilalti credinciosi, in schimb, preotul si cei doi care il ajutau, imbracasera haina alba ( subtire ) si stateau, au stat tot timpul in genunchi in fata Sfantului Altar, cu spatele la noi.
Dintr-o data, ca la un "semnal" ei s-au ridicat si toti, dar toti, am plecat, am iesit rapid din biserica.
Mi-am dat seama ca eram amortita de frig.
Dar foarte fericita.
Era ora 17h00 cand intrasem in biserica, si ora 20h00 si putin cand am iesit.
Iar la iesirea din biserica, ramasesera totusi preotul ( preotul parohiei, nu stiu daca sa il numesc preotul "principal" ) care in tot acest timp fusese la sfintirea caselor si ajunsese cand slujba era in toi, a intrat si cand, la un moment dat am intors capul, am constatat uimita ca in spatele bancii mele, in capatul opus insa, se afla insusi preotul parohiei !
Alaturi de noi ceilalti credinciosi, canta si spunea rugaciunile, ba, s-a ridicat si in picioare.
La iesirea din biserica el a ramas intr-un grup de credinciosi si am vazut cum catolicii se simt bine intre ei.
Adica este o atmosfera de buna intelegere, de pace, de bunavointa si bunavoire, de liniste, departe de tumultul acestei lumi agitate.
Este bine pentru cei care pot si au ocazia, sa mearga sa viziteze - ca un obicei - bisericile si manastirile, chiar pot reveni in acelasi loc.
Este regretabil ca la noi exista un obicei rau, care nu stiu cum s-a nascut, si anume - dar e un obicei foarte rau acesta - ca numai oamenii bolnavi, sau numai daca te imbolnavesti se cade sa mergi la biserica, la slujbe.
Ori, este fals.
De fapt in biblie scrie ca trebuie sa ne rugam neincetat ( Sfantul Apostol Pavel, in scrisorile lui ) si in niciun caz nu scrie ca biserica se cade sa fie vizitata si frecventata, doar la necaz si boala.
In facultate, o colega mi-a spus ca ea merge la Manastirea Radu-Voda, unde se afla moastele Sfantului Nectarie.
Sfantul Nectarie vindeca cancerul, dar ajuta si in multe alte imprejurari daca il rogi.
De curand, fratele meu intr-o zi s-a dus cu un prieten la manastirea Radu-Voda sa citeasca in biserica, acatistul sfantului Nectarie.
Discutand cu el putin, inainte sa plece, stiam unde pleaca, pentru ca vorbise la telefonul mobil, sa plece impreuna cu un prieten, si, din vorba in vorba, l-am rugat sa imi cumpere o iconita cu Sfantul Nectarie, iar el mi-a spus ca "noi avem".
Am intrebat cum si unde si mi-a aratat ca avea, intr-adevar, o credincioasa ortodoxa fusese in 2012 prin luna mai, in pelerinaj la manastirile de la Muntele Athos.
Si i-a adus si lui mir sfintit, apa sfintita, de la manastirea Sfantului Ioan Rusu, de la complexul monahal Meteora ( l-am gasit pe internet, sunt si secvente filmate, si fotografii, arata superb, cladit pe niste stanci foarte inalte ).
Impreuna cu sticlutele din plastic semi-transparent in care sunt mirul si apa sfintita, ambele intr-o cutiuta din carton subtire, avand pe cutie o manastire si icoana sfantului Ioan Rusu, in intregime, in picioare ( de sus pana jos ), erau si o alta icoana, imbracata in plastic, a Sfantului Ioan Rusu, avand in jurul sau o aura argintata, din argint care parea sa fie "zimtata", sunt razele aurei din jurul capului sfantului, dar par zimti, pentru ca aura e imbracata cred la manastire, in argint si atunci par metalice, si niste zimti.
Apoi din acelasi pelerinaj mai era si o mica, mica, ca un acatist mic de tot, tiparit, carte de rugaciuni, este in fapt, tot un fel de acatist ( daca nu o fi paraclis ) catre Sfantul Ioan Rusu, insa este scris in limba greaca, cu alfabetul grecesc.
Asa incat, admir icoana sfantului ioan rusu, in picioare care este pe ultima fila a acatistului sau rugaciunii respective, care nu are coperti mai tari, copertile sunt practic, tot din hartie.
Si la noi in tara si la Bucuresti exista acum, niste carti de rugaciune, niste Acatiste, catre sfinti, aparute in format foarte mic.
Prin ( 27 ? ) octombrie 2012 a fost un Targ de icoane si carti de rugaciune si obiecte religioase, undeva la poalele Dealului Mitropoliei ( la Patriarhie ) si tatal meu s-a dus si el sa il vada, si l-am rugat sa imi cumpere de acolo ceva.
Sigur, tata a intrebat mirat : "Ce ?"
Iar eu am insistat, ceva ieftin, o iconita ceva.
Cand s-a intors mi-a adus 3 acatiste din acestea mici, si aici este interesant ceva : ce acatiste, ale caror sfinti, le-a ales tata ?
La plecarea de acasa eu nu ii spusesem nimic, nu ii facusem nicio sugestie.
Iar el, la intoarcere, mi-a adus acatistele : Sfantului Dimitrie Basarabov, Sfintei Parascheva si Acatistul Maicii Domnului pentru impacarea celor invrajbiti la icoana Despietrirea Inimilor, care pe coperta are icoana Maicii Domnului Cu Sapte Sageti ( despre care icoanã am scris pe blog undeva, exact din acest micut acatist ) ( acest acatist, intr-o versiune usor diferita, este Acatistul Maicii Domnului la Icoana cu Sapte Sageti, pe care l-am gasit pe internet si l-am si postat in urma cu cateva zile numai ).
De asemenea, tata mi-a adus si o carte, cu coperti tari si invelite intr-un invelis care imita pielea ( plastic ) de culoare bleu-marine - l-am gasit pe internet apoi si am vazut si pretul, costa vreo 15 lei - pe care scrie "Regulamentul Bisericii Ortodoxe Romane".
Mi-a adus aminte de unul din Codurile mele de procedura penala, din 1997, cand eram grefiera, invelit in coperti albastre ce imitau pielea ca aspect, dar culoarea lor, era albastra, deci mai deschis decat bleu-marin-ul. Acest cod de procedura penala il am si astazi in biblioteca mea.
De la Biserica Rusa Sfantul Nicolae din Bucuresti mi-a placut insa sa imi cumpar Icoana Maicii Domnului Pantanassa ( de dimensiune medie ) si mai mica, Icoana Sfintei Treimi.
Aceste icoane se gasesc la vanzare la chioscul din biserica respectiva, unde se vand lumanari si sunt reproduceri litografiate, realizate in atelierele Bisericii Ruse Sfantul Nicolae, dupa aceleasi icoane care se gasesc in interiorul Bisericii Ruse Sfantul Nicolae.
Desigur ca imi plac icoanele si sa le am in casa, sa le cumpar si am si altele.
Mi-o amintesc pe colega mea, Mihaela, care odata mi-a spus, se oferea - asa de tare m-a emotionat ! - sa imi dea o sticluta mica de tot, cu ulei sfintit sau mir de la moastele sfantului Nectarie de la manastirea Radu-Voda.
Nu am primit, pentru ca ea insasi nu avea atunci serviciu, loc de munca, dar m-a emotionat ca imi oferea si dadea tot ce avea ea la acel moment.
Credincioasa - pe care nu o cunosc - care in luna mai 2012 a fost in pelerinaj la muntele Athos si i-a adus fratelui meu obiecte religioase, iconite de la manastirile vizitate de ea atunci, ii adusese in schimb - a facut un pachetel, intr-o mica punguta de plastic, a asezat la un loc tot ce i-a oferit fratelui meu - si cred ca asta tinea minte fratele meu ca era "icoana sf. nectarie".
IN realitate, nu era icoana sfantului Nectarie, dar o fotografie alb-negru cu moastele sfantului, el era intreg, intins intr-un soi de sarcofag ( sicriu ), pentru ca s-a pastrat in intregime trupul sfantului Nectarie.
Fratele meu - care seamana cu tatal meu, e mai avar - a luat poza alb-negru si mi-a spus parca dintr-o data, cu elan ( el nu are astfel de elanuri ) : "Uite ia-o tu, ti-o dau tie !"
Dar eu, pe moment m-am speriat cand am vazut Sfantul intins in sicriu, si pentru ca langa pat, pe noptiera tin icoane si ceasul desteptator, am spus ca nu pot sa tin moastele sfantului pe noptiera.
Am refuzat.
Apoi mi-a parut rau ca m-am speriat de moastele lui si mi-a fost si rusine pentru ca nu e crestineste sa gandesti asa si am luat fotografia pe care fratele meu mi-o oferise.
In schimb, mi-a placut mai mult o alta icoana invelita in plastic, a Maicii Domnului cu pruncul Isus, in care fetele, chipurile celor doi sunt foarte innegrite, si numai Maica Domnului poarta pe cap o coroana, este incadrata cu rosu si pe spate, desigur, scrie in greceste, cu literele alfabetului grac, "Epanag(h)ia Kato Xenia".
Intr-adevar, dupa aceea am cautat pe internet si am gasit ca exista manastirea "Kato ( Cato ) Xenia" in Grecia.
Cautand deci sa ma informez pe internet, am descoperit ca exista manastirea Kato Xenia ( care ar insemna "Straina de Jos" ) unde se pastreaza o parte a Braului Maicii Domnului si o icoana pictata de Sfantuol Evanghelist Luca, iar aceasta manastire ar fi undeva in orasul Volos, fiind o manastire de maici.
In sfarsit, in pachetelul oferit din pelerinaj de femeia credincioasa, fratelui meu, mai erau o iconita invelita in plastic, s-ar putea chiar a Braului Maicii Domnului si inca, o alta sticluta cu un lichid, la culoare mai intens decat uleiul sfintit, si fratele meu mi-a spus ca nu stie exact ce este.
Pentru ca imi plac Acatistele, am deja o colectie, le-am gasit pe internet pe site-urile ortodoxe, in special pe CrestinOrtodox.Ro si le-am imprimat.
In afara de acestea, altele pe care le am, sunt in format mic sau foarte mic, asa cu aspectul unei carticele, cum se gasesc la biserici la vanzare, sau daca nu, la librariile cu obiecte si carti religioase.
Imi place mult Acatistul la Icoana Maicii Domnului "Sporirea Mintii", in care se vorbeste, de asemenea, de o icoana pictata de Sf. Evanghelist Luca.
Si acum cred ca voi lua o pauza, a trecut o ora cel putin de cand mama m-a anuntat ca mi-a pregatit "ceva" de mancare.
Insa, inainte de a lua o pauza, am gasit pe net o Rugaciune catre Icoana Maicii Domnului Izvoratoare de Mir de la Letca Noua.
Iata aceasta rugaciune si voi indica si sursa ei ( un blog numit "poeziicrestineortodoxe.wordpress.com" )
Iata acum rugaciunea :
"
RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI DE LA BISERICA LETCA NOUĂ-JUDEŢUL GIURGIU
TROPAR
Cu mirul lacrimilor Tale umple vasul sufletelor noastre,
Şi pe căile păcii îndreptează gândurile noastre neputincioase,
Risipeşte cursele vrăjmaşilor, dându-ne zborul pocăinţei,
Şi mintea noastră o împodobeşte cu curgerile umilinţei.
Cu gândurile răutăţii pururea ne rănim mintea şi vasul inimii noastre este de mult golit de picăturile mirului rugăciunii. Însetăm călătorind prin deşertul patimilor şi nu avem om care să ne ridice din cumplita durere. Pentru aceasta către Tine strigăm în mâhnirile noastre: Ceea Ce eşti Izvor al mirului înţelepciunii, picură peste mintea mea gânduri laminate, ca să mă izbăvesc de viermii patimilor, care neîncetat îmi rănesc sufletul. Prin mânia cea dobitocească am întrecut necuvântătoarele, măcar că am fost cinstit cu chipul celui Ce m-a zidit. Eu însumi sunt osândit de conştiinţa mea pentru mulţimea nedreptăţilor şi pururea mă aflu slujind patimilor de ocară. Deci, cine va căuta spre neîndreptarea sufletului meu şi cine mă va ridica la limanul pocăinţei.
Iată, eu însumi Stăpână, cad cu gând umilit înaintea icoanei Tale. Slăbit fiind de prea multa lucrare a răutăţilor, nicidecum nu pot închide uşa inimii mele dinspre viforul ispitelor şi pururea mă aflu căzând în fel de fel de păcate. Nevrednic m-am făcut de iubirea Fiului Tău, pentru aceasta zac osândit în locul cel de răutate şi nu aflu în mine puterea de a pune începutul cel bun. Dar arată-mi puterea rugăciunii Tale şi prin aceasta câştigă-mi mie umilinţă şi doctoria pocăinţei de care am trebuinţă, dar pe care ca un fără de minte o trec cu vederea.
Dă înţelepciune nepriceperii mele şi şterge din mintea mea toate cugetele cele deşarte. Mirul lacrimilor Tale să umple vasul inimii mele, ca să-Ţi aduc Ţie mireasma laudelor dumnezeieşti, cu îngerii lăudându-Te totdeauna şi mărturisindu-Te Acoperământ tare şi nebiruit al credincioşilor. Vezi necazurile inimii mele şi prin cuvântul Tău cu putere, ca Una Ce ai născut pe Cuvântul, fă să se sălăşluiască pacea, oprind tulburarea ispitelor. "
(Sursa rugaciunii este :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu