Mi-am amintit ca, in urma cu cativa ani, poate chiar prin anii 2000, 2001 am intrat intr-o farmacie "Centrofarm" care avea produse Gerovital.
Nu de alta, dar, cand intri intr-o farmacie, sau mergi la hypermarketul "Cora", din zona Lujerului, cartierul Militari, sau inca la vreun Plafar, nu stii cam ce anume produse din gama Gerovital vei gasi la vanzare.
Ori, la acel "Centrofarm" am gasit ceva mai mult produse, in special creme din gama gerovital H3 si gerovital plant, si lotiunile pentru ingrijirea parului cu petrol.
Dimineata am cautat pe internet daca mai exista farmacia "Centrofarm" si magazinele ei din Bucuresti, puteti gasi farmacia si consulta produsele ei chiar pe net la adresa centrofarm.ro.
Eu am fost la una din farmaciile Centrofarm din Drumul Taberei si am gasit ca exista doua chiar, care pot fi destul de aproape una de alta, pe str.Drumul Taberei la nr.80, ar fi una, si la nr.90 ar fi a doua farmacie, la parterul unui bloc.
Cand eram copii numeam acea portiune a strazii drumul taberei, "bucla", si mergeam la "buclã", unde, intr-adevar la parterul unui bloc erau si inainte de 1989, o farmacie, langa ea o Florarie, care in vitrina avea ghivece cu plante si inauntru flori in vaza cu apa, apoi mai erau un magazin cu mai multe feluri de produse, nici nu mai stiu bine, cam cu "de toate", totusi nu erau chiar de toate, odata parca am vazut, oare ? ceasuri acolo, nu mai retin ce vindeau pentru ca nu intram prea des in acel magazin, si, langa acesta din urma era Libraria.
Da. La librarie mergeam foarte des chiar, aveau rechizite, carioci, creioane colorate, obiecte de papetarie si apoi, chiar libraria cu carti la vanzare.
Daca veti privi in catalogul acela numit "Pagini Aurii", harta strazilor, veti observa ca strada Drumul Taberei este, intr-un fel, "paralela" cu ea insasi.
Strada Drumul Taberei se afla pe linia RATB 168, 268, 90, 91 ( troleibuzele acestea nu stiu daca in prezent circula, pentru ca au fost facute modificari cand a inceput constructia metroului in cartierul drumul taberei ), 368, 93, adica de la Piata Moghioros continuã, in sensul opus sau in directia opusa centrului capitalei, in "sanul" cartierului de locuinte, si merge "tot inainte" pana spre capatul troleibuzelor 93, 90, 91 ( acestea doua din urma, si ele cred ca aveau capatul acolo ) la Valea Ialomitei, nu se opreste acolo, ci continuã, "in sus", si la un moment dat face o buclã si se intoarce, continuã ( pe linia RATB 368, 168 ) si iese din nou la Piata Moghioros, dar continuã pe o alta stradã, insa se numeste si este tot strada Drumul Taberei, dar nu mai este aceeasi strada Drumul Taberei.
Atunci, in acest caz, trebuie sa te ghidezi dupa statiile RATB si denumirea lor, dupa mijloacele de transport in comun, autobuze si troleibuze care circula pe acolo si dupa numarul blocurilor, la ce numar pe strada Drumul Taberei se afla, blocurile sau de exemplu Biserica numita Parohia "Adormirea Maicii Domnului" de pe str. Drumul Taberei nr. 39 ( cam pe la acel numar ), nu departe de Drumul Taberei nr. 34 - o statie cunoscuta de RATB.
Acuma, nu stiu daca am reusit sa explic prea bine, voi mai consulta Paginii Aurii si eventual voi incerca sa reformulez.
Cartierul Drumul Taberei, in general este cartierul vãilor, avem statii RATB care se numesc Valea Argesului, Valea Ialomitei, si nu stiu daca avem si Valea Dambovitei.
Ah, da, mai exista cred si Valea Oltului.
Cartierul acesta s-a extins se pare, insa nu l-am vizitat pe tot, si in zonele in care s-a extins, s-ar putea ca acele zone, noi, sa aiba denumiri diferite, deci sa nu se mai numeasca Drumul Taberei, insa zona de referinta ramane tot Drumul Taberei.
Mai avem si denumiri de cetati, de exemplu Cetatea Histriei sau Cetatea Istria ( acolo este o Policlinica ) si ce-i drept, suna foarte frumos.
Am vorbit in postarile mele, despre crema gerovital H3 grasa de fata care imi place foarte mult si convine bine tenului meu uscat.
Insa, in afara de aceasta crema, obisnuiam sa mai folosesc si o "Lotiune regeneranta cu petroleum", de la Gerovital Plant, pentru ingrijirea parului.
Tot in urma cu niste ani, venise vestea ca nu se mai fabrica nici aceasta lotiune pentru ingrijirea parului, cu petroleum.
Reteta fusese modificata, in sensul ca petroleumul, petrolul fusese eliminat.
In locul ei, a fost creata o lotiune fara petroleum, pe baza de plante si vitamine.
Totusi, dupa alta perioada de timp, lotiunea cu petroleum a revenit in comert.
Cu toate acestea, mi se pare ca nu mai seamana cu ce a fost, este mai apoasa, si "petrolul" nu se prea simte in ea, chiar ca inainte, este mai putin uleioasa.
Eu nu o foloseam atat de des precum recomanda prospectul ei, ci mai rar, chiar foarte rar, ea impiedica si caderea parului.
Aceasta lotiune este marca "Farmec" Romania, Gerovital Plant si contine, pe langa petroleum, vitamina A, E, ulei de ricin, acestea sunt mentiunile pe eticheta ei lipita pe fata sticlei de culoare inchisa, maro, pentru a se conserva bine lichidul din sticla.
Insa, pe spate, mai avem o eticheta care ne arata compozitia Lotiunii in chestiune si aici, pe eticheta aceasta nu mai regasim cuvantul "petroleum", ci cuvantul "Kerosene", alaturi de : ricinus communis (castor) oil, coumarine ( cumarin ), limonene, parfum ( perfume ), isopropyl alcohol, tocopheryl acetate, retinyl palmitate, benzyl alcohol.
Lotiunea ar trebui utilizata timp de, cel putin 2-3 luni de zile, si de 1-2 ori pe saptamana, aplicandu-se cu ajutorul unui tampon de vata, pe pielea capului si pe firul de par, apoi se maseaza bine si se lasa sa actioneze timp de 3-4 ore, dupa care se spala parul cu sampon.
Se recomanda chiar, samponul regenerant de la gerovital plant.
Insa eu nu il folosesc pe acela, pentru ca obisnuiesc sa imi vopsesc parul, si atunci parul meu are nevoie de un sampon pentru par vopsit.
Altminteri, pot spune ca am inceput sa am destul de mult par alb, insa nu complet alb, ci grizonat, pentru ca parul complet alb imi place foarte mult, cum avea Barbara Bush, daca cineva isi aminteste de la televizor cand se difuzau Actualitatile in urma cu mai multi ani.
Imi place si asa, foarte mult, insa prefer totusi sa imi vopsesc parul si nu l-am lasat niciodata, in intregime nevopsit de cand am inceput sa folosesc culori de par, de la blond, la roscat, nuante de blond, castaniu, burgund, o nuanta de rosu inchis, spre visina, pruna, am inceput prin anii... nu mai stiu, prin 1993 clar am inceput sa ma vopsesc si inainte de asta, prin 1992 am descoperit planta de par Hena naturala cu care te spalai pe cap, in fine, dupa sampon vreau sa spun, te clateai cu hena si in timp, caci nu actiona de prima data, parul, treptat devenea roscat, rosu natural, e un fel de a spune, pentru ca Hena fiind o planta, parul parea natural in acelasi timp insa fiind vopsit, colorat.
Insa, dupa o perioada de Hena roscat, am inceput sa merg la coafor, o verisoara, Magduta-Elena Turcu, imi recomandase o coafeza, pe Madalina, care se afla la un Coafor, - desfiintat peste cativa ani -, pe atunci insa se afla langa "Albina", o cofetarie situata pe o straduta mica si stramta, peste drum de Institutul de Arhitectura "Ion Mincu", peste drum si de o Biserica veche si frumoasa in interior, si la cativa pasi de intrarea la Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti, pe strada Academiei.
Imi amintesc ca, inainte si imediat dupa ce m-am angajat la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in septembrie 1993, in anii imediat urmatori am schimbat multe culori de par si imi placea sa incerc nuante de blond, de roscat, de saten si fireste si negrul.
La un moment dat, in comertul romanesc aparuse o vopsea-crema de la L'Oréal si imi aduc aminte, cu ceva nostalgie dupa anii trecuti, dupa viata mea care s-a scurs, cã intrand in biroul colegelor ( erau colege unele cu altele adica ) - prietenelor mele - Adriana si Irina - procuroare de sedinta, de fapt asa ne-am imprietenit, ne-am cunoscut lucrand, in "campul muncii ", unei procuroare de sedinta, lui Flori i-a placut mult si m-a rugat sa ii cumpar si ei o cutie de L'Oreal, chiar mi-a dat bani pentru a cumpara produsul in chestiune.
Fireste ca i-am cumparat l' Orealul si sper ca i-a si placut.
Insa L'Oreal era, si azi a ramas, un produs destul de scump, pentru ca este si de import si frantuzesc.
In ce priveste efectul benefic al petrolului pe par, eu am nu numai tenul si pielea uscate, dar si firul de par.
De aceea trebuie, in afara faptului ca folosesc un balsam de par pentru par vopsit, sa utilizez un produs emolient, si chiar un ulei usor, asa incat am descoperit ca este foarte bun pentru par si il recomand, uleiul de la Johnson, "Baby Johnson", eu il prefer cu aloe vera pentru mirosul sau, dar cred ca se gaseste si cu musetel.
Mirosul de la Gerovital Plant, Lotiune regeneranta cu petroleum imi place foarte mult, e un miros de petrol, insa nu prea poti merge cu el, asa, trebuie sa il clatesti.
In schimb, tocmai de aceea, uleiul de la Johnson miroase placut fiind cu aloe vera.
Imi place mult insa mirosul de petrol si parul straluceste.
O data ma intorceam de la facultate, luasem metroul si am coborat la o statie si o tanara cu care calatorisem in metrou, m-a oprit sa ma intrebe : " Nu te superi, cu ce iti dai pe par, straluceste asa de frumos ?! "
Am crezut ca poate totusi nu asta o intereseaza cu adevarat, pentru ca ea insasi avea un par negru, bogat, natural, poate putin samponat cu un nuantator, insa un par natural bogat si lung si frumos, insa fata chiar a ascultat cu atentie cand i-am explicat ca folosesc uleiul Johnson.
Azi ma gandeam ca ar fi trebuit sa ii spun si despre Gerovital cu petrol.
Insa, in ziua examenului de drept procesual civil, o colega de an, se afla, ne aflam multi, la usa salii Rotunde, de la etajul 6, din str. Ion Ghica 13, sector 3, Facultatea de Drept a Universitatii Spiru Haret, si ea, avea parul negru, ondulat, chiar cret si stralucitor.
Eram sigura ca Ramona utilizeaza ceva, un produs pe baza de ulei, de petrol chiar.
Cand i-am admirat parul, Ramona mi-a spus ca ea intotdeauna isi da cu petrol pe par si ii place mult.
Mi-a spus chiar : "Lasa, ca iti aduc eu niste petrol, intr-o sticluta, dupa vacanta !" si asta m-a amuzat putin, mi-a spus ca ea poate obtine de la o coafeza, sau, de la o benzinarie.
Nu stiu sub ce forma il folosea, pentru ca nu stiu daca petrolul in stare pura, direct, neprelucrat putin, este bun pentru par, insa daca ea spune ca asa il folosea, inseamna ca asa proceda ea si se vede, ii facea bine.
Dar, sa fiu sincera mie chiar imi place parul alb, stralucitor, si pentru ca parul nu poate fi vopsit foarte des, sau poate, dar se degradeaza, se arde de la vopsea, trebuie sa il lasi sa creasca la radacina, cat de cat, si, odata, la facultate, cand radacina parului crescuse destul de multisor, un coleg, mai tanar ca mine cu niste ani, nu cu foarte multi, dar totusi, cu cativa ani, a fost foarte elegant si cand eu in ascensor, am facut remarca privind in oglinda mare din liftul studentilor, daca se vede parul ca este alb, el, mirat mi-a spus : "Dar este blond, nu este alb !"
A fost amabil atunci Cristi, el avea 30 de ani, i-a implinit in anul 2 sau 3 de facultate, era nascut chiar pe 31 decembrie si ne-a invitat la ziua lui de nastere intr-un an, unde am gasit numai o singura colega, pe Cristina-Georgeta, amandoua am stat impreuna cu Cristi, colegul nostru, iar Cristina care sosise mai devreme, inaintea mea a si plecat mai devreme.
Cristi Petre imi vorbise inainte cu cateva luni de zile bune, ca doreste in acel an sa isi serbeze ziua de nastere si era dispus de bucurie ca implineste 30 de ani, sa cheltuie din economiile lui ( aproape pe toate ) si dorea sa invite multa lume, mi-a spus ca are multi prieteni si vecini si stiu ca a invitat si colegi de an, de facultate, de-ai nostri.
Insa, era seara de Anul Nou, si in ultima clipa invitatii lui au anuntat ca nu mai pot veni, unii erau si casatoriti.
Si erau invitati la petreceri de Anul Nou, la rude sau la alti prieteni de-ai lor si nu puteau veni, se pregateau de petrecere.
Dar asa cum a fost, a fost ok, am fost in trei la ziua lui Cristi.
Am ciocnit sampania pentru ziua lui de nastere si am mancat tortul cel bun si gustarile de dinainte de tort. Totul a fost minunat.
Cristi si cu mine, am plecat candva, inspre miezul noptii, Cristi dorea sa mearga in Piata Constitutiei si sa cumparam o sticla de sampanie, dar mi-a fost imposibil cu problemele mele de rinichi si cu cistita mea cronica, nu suport frigul.
Mi-a propus daca vreau, sa il insotesc, dar mi se parea cumplit de frig, ca sa petreci asa noaptea dintre ani, el insa vroia sa petreaca in Piata Constitutiei si s-a dus singur.
Asa incat eu m-am intors acasa si a trebuit, dupa drumul cu metroul de la statia Stefan cel Mare, intrucat tramvaiul 41 nu mai circula ( desi, teoretic, ar fi trebuit sa mai circule ) sa iau un Taxi, pe care m-am bucurat sincer ca il gasesc la ora aceea pe undeva prin Crangasi, am ajuns acasa, mai exact la statia la care am coborat si de unde mai aveam cativa pasi pe jos, pana acasa, exact la miezul noptii fara 1, 2 minute.
Cand am coborat din taxi, am traversat si au inceput focurile de artificii sa sclipeasca pe cerul rece si intunecat.
Intr-adevar, se spune, sau se pare ca parul natural blond, ar albi mai devreme, dar nu cred sa fie o regula.
Tatal meu la vreo 34, 35 de ani avea foarte mult par alb, ori el avea un par negru natural.
Prin 1993, cand am devenit grefiera de sedinta, am cunoscut o alta grefiera ce avusese biroul unde ma aflam eu, in primul meu birou de grefiera, la etajul 2 al Palatului de Justitie, avea numai vreo 25, 26 de ani, era casatorita si avea cred si copii, avea niste ochi albastri frumosi si o piele alba, se vedea ca fusese blonda, dar era absolut, complet alba, avea parul alb complet, nu grizonat, ci alb.
O chema Carmen Moldoveanu si lucrase chiar in biroul "meu", numai ca ea, cu putin inainte de angajarea mea, fusese promovata data fiind vechimea ei in munca de grefiera, la Curtea de Apel Bucuresti.
Intr-adevar, cand ai o mama care natural a fost, este blonda, cum a fost mama mea care detesta fotografiile si de fapt nu are fotografii cu ea insasi, dar, odata, acasa la bunicul meu Paraschiv Mardale, am descoperit un album al bunicului, avea vreo doua, trei albume nu prea mari, cu fotografii cu el, cu bunica si prieteni si rude.
Am vazut o fetita mica, mica, si blonda, blonda, si am trecut de fila albumului pentru ca dupa aceea, sa ma intorc si sa privesc din nou poza : era chiar mama mea cand avea vreo 3 anisori.
Era extraordinar de blonda, natural blonda, insa, cand a crescut parul ei a devenit un blond cenusiu, adica desi blond, totusi nuanta de cenusiu, de nisipiu, crea un aspect mai inchis la culoare.
Am sperat, dupa moartea bunicului in 1997, de cancer la prostata ( a fost operat de vreo 2 ori, la interval de 10 ani ), ca voi recupera albumele bunicului.
Insa mama - eu lucram la judecatoria sector 2, era vara 1997 - mi-a ascuns, ca, dupa iesirea lui din spital, starea bunicului s-a inrautatit foarte rau, de fapt nu au mai reusit sa il opereze din nou, pentru ca la varsta lui organismul nu mai suporta, insa i-au facut un fel de interventie mai usoara oarecum, cu laser, pe scurt, bunicul a murit acasa, cand mama se ducea sa il vada zi de zi, iar mie nu mi-a spus.
Si azi imi vine sa plang cand imi amintesc.
Apoi, - mama nu a vrut ea sa il vad in ultimele lui clipe de viata, pe bunicul - mama l-a si inmormantat, fara stirea mea, si apoi s-a ocupat de casa, a facut curat, a zugravit, si a facut parastas, cand a chemat rudele bunicului, acelea care in timpul vietii lui nici nu veneau sa il viziteze.
M-a invitat si pe mine, culmea, desi noi locuiam in aceeasi casa, mama si cu mine, si locuim si azi.
Insa, albumele nu le-am mai gasit.
Intrucat mamei nu ii plac fotografiile, eu credeam ca ea le-a aruncat.
Insa, nu foarte demult am riscat o intrebare cu privire la albumele bunicului si ea mi-a spus ca : "Le-a aruncat el, asa a vrut el !"
Acuma insa nu stiu daca i-a spus bunicul, a vazut ea, sau asa a dedus ea, ca bunicul, el insusi si-a aruncat albumele cu bunica, cu el, cu mama - fiica lor, si cu rude si prieteni de altadata.
Bunicul meu era nascut in 1907 si a trait deci vreo 90 de ani, era nascut in luna octombrie, de aceea parintii i-au dat numele de Paraschiv, pentru ca in octombrie se sarbatoreste Sfanta Parascheva.
Insa mama lui a decedat la nastere, sau la destul de putin timp dupa ce l-a nascut pe bunicul meu, si el a ramas orfan de mama, de mic.
Ma intreb uneori, avand o viata asa de plina de pericole, noi cat vom trai ?
Deja am avut destule necazuri si greutati, cat va rezista organismul nostru ?
Si ce ne rezerva viitorul ?
De aceea, acum cred ca voi arunca o privire in presa zilei, sa vad cum se anunta viitorul apropiat.
Ah da, mai sus am vrut sa spun ca, atunci cand te-ai nascut ca mine, dintr-o mama natural blonda si un tata cu parul sau negru, negru si natural, ce culoare poate avea parul tau ?
Eu am avut parul blond cand m-am nascut si in urmatorii cativa ani, insa parul se inchidea la culoare pe masura ce anii treceau, treptat a devenit saten, apoi saten mai inchis, tot mai inchis, pentru ca, prin 1990 - abia atunci ! - sa am parul aproape spre negru ( totusi nu am ajuns niciodata sa am parul efectiv negru ), iar prin anii in care eram eleva la scoala generala am avut parul saten cu ceva reflexe uneori, chiar roscate.
Sa fi fost in anul 1999 cand am fost in vizita la Ani David, o colega de la Institutul Victor Babes, acela de pe Splaiul Independentei, si Any sau Ani, careia i-am spus ca as vrea sa vopsesc parul tot blond, cum era pe atunci, dar intr-o nuanta si mai deschisa, mi-a propus sa ma vopseasca coafeza ei care lucra si la domiciliul clientelor.
Si asa fiind, Ani s-a tinut de cuvant si intr-o zi a invitat coafeza la ea acasa, si pe mine, si doamna aceea s-a chinuit cu perhidrol - o solutie care poate sa arda si trebuie manevrata cu grija ! - si cu vopsea si decolorant, sa imi aranjeze parul intr-o nuanta mult mai deschisa, asa cum doream.
La un moment dat, ea mi-a spus ca parul cedeaza mai greu spre blond, blond, pentru ca : "Aveti pigmentul rosu, natural rosu !".
Ea se referea la pigmentul natural al parului.
Asa am aflat si eu, ce fel de pigment natural am.
Daca veti privi in catalogul acela numit "Pagini Aurii", harta strazilor, veti observa ca strada Drumul Taberei este, intr-un fel, "paralela" cu ea insasi.
Strada Drumul Taberei se afla pe linia RATB 168, 268, 90, 91 ( troleibuzele acestea nu stiu daca in prezent circula, pentru ca au fost facute modificari cand a inceput constructia metroului in cartierul drumul taberei ), 368, 93, adica de la Piata Moghioros continuã, in sensul opus sau in directia opusa centrului capitalei, in "sanul" cartierului de locuinte, si merge "tot inainte" pana spre capatul troleibuzelor 93, 90, 91 ( acestea doua din urma, si ele cred ca aveau capatul acolo ) la Valea Ialomitei, nu se opreste acolo, ci continuã, "in sus", si la un moment dat face o buclã si se intoarce, continuã ( pe linia RATB 368, 168 ) si iese din nou la Piata Moghioros, dar continuã pe o alta stradã, insa se numeste si este tot strada Drumul Taberei, dar nu mai este aceeasi strada Drumul Taberei.
Atunci, in acest caz, trebuie sa te ghidezi dupa statiile RATB si denumirea lor, dupa mijloacele de transport in comun, autobuze si troleibuze care circula pe acolo si dupa numarul blocurilor, la ce numar pe strada Drumul Taberei se afla, blocurile sau de exemplu Biserica numita Parohia "Adormirea Maicii Domnului" de pe str. Drumul Taberei nr. 39 ( cam pe la acel numar ), nu departe de Drumul Taberei nr. 34 - o statie cunoscuta de RATB.
Acuma, nu stiu daca am reusit sa explic prea bine, voi mai consulta Paginii Aurii si eventual voi incerca sa reformulez.
Cartierul Drumul Taberei, in general este cartierul vãilor, avem statii RATB care se numesc Valea Argesului, Valea Ialomitei, si nu stiu daca avem si Valea Dambovitei.
Ah, da, mai exista cred si Valea Oltului.
Cartierul acesta s-a extins se pare, insa nu l-am vizitat pe tot, si in zonele in care s-a extins, s-ar putea ca acele zone, noi, sa aiba denumiri diferite, deci sa nu se mai numeasca Drumul Taberei, insa zona de referinta ramane tot Drumul Taberei.
Mai avem si denumiri de cetati, de exemplu Cetatea Histriei sau Cetatea Istria ( acolo este o Policlinica ) si ce-i drept, suna foarte frumos.
Am vorbit in postarile mele, despre crema gerovital H3 grasa de fata care imi place foarte mult si convine bine tenului meu uscat.
Insa, in afara de aceasta crema, obisnuiam sa mai folosesc si o "Lotiune regeneranta cu petroleum", de la Gerovital Plant, pentru ingrijirea parului.
Tot in urma cu niste ani, venise vestea ca nu se mai fabrica nici aceasta lotiune pentru ingrijirea parului, cu petroleum.
Reteta fusese modificata, in sensul ca petroleumul, petrolul fusese eliminat.
In locul ei, a fost creata o lotiune fara petroleum, pe baza de plante si vitamine.
Totusi, dupa alta perioada de timp, lotiunea cu petroleum a revenit in comert.
Cu toate acestea, mi se pare ca nu mai seamana cu ce a fost, este mai apoasa, si "petrolul" nu se prea simte in ea, chiar ca inainte, este mai putin uleioasa.
Eu nu o foloseam atat de des precum recomanda prospectul ei, ci mai rar, chiar foarte rar, ea impiedica si caderea parului.
Aceasta lotiune este marca "Farmec" Romania, Gerovital Plant si contine, pe langa petroleum, vitamina A, E, ulei de ricin, acestea sunt mentiunile pe eticheta ei lipita pe fata sticlei de culoare inchisa, maro, pentru a se conserva bine lichidul din sticla.
Insa, pe spate, mai avem o eticheta care ne arata compozitia Lotiunii in chestiune si aici, pe eticheta aceasta nu mai regasim cuvantul "petroleum", ci cuvantul "Kerosene", alaturi de : ricinus communis (castor) oil, coumarine ( cumarin ), limonene, parfum ( perfume ), isopropyl alcohol, tocopheryl acetate, retinyl palmitate, benzyl alcohol.
Lotiunea ar trebui utilizata timp de, cel putin 2-3 luni de zile, si de 1-2 ori pe saptamana, aplicandu-se cu ajutorul unui tampon de vata, pe pielea capului si pe firul de par, apoi se maseaza bine si se lasa sa actioneze timp de 3-4 ore, dupa care se spala parul cu sampon.
Se recomanda chiar, samponul regenerant de la gerovital plant.
Insa eu nu il folosesc pe acela, pentru ca obisnuiesc sa imi vopsesc parul, si atunci parul meu are nevoie de un sampon pentru par vopsit.
Altminteri, pot spune ca am inceput sa am destul de mult par alb, insa nu complet alb, ci grizonat, pentru ca parul complet alb imi place foarte mult, cum avea Barbara Bush, daca cineva isi aminteste de la televizor cand se difuzau Actualitatile in urma cu mai multi ani.
Imi place si asa, foarte mult, insa prefer totusi sa imi vopsesc parul si nu l-am lasat niciodata, in intregime nevopsit de cand am inceput sa folosesc culori de par, de la blond, la roscat, nuante de blond, castaniu, burgund, o nuanta de rosu inchis, spre visina, pruna, am inceput prin anii... nu mai stiu, prin 1993 clar am inceput sa ma vopsesc si inainte de asta, prin 1992 am descoperit planta de par Hena naturala cu care te spalai pe cap, in fine, dupa sampon vreau sa spun, te clateai cu hena si in timp, caci nu actiona de prima data, parul, treptat devenea roscat, rosu natural, e un fel de a spune, pentru ca Hena fiind o planta, parul parea natural in acelasi timp insa fiind vopsit, colorat.
Insa, dupa o perioada de Hena roscat, am inceput sa merg la coafor, o verisoara, Magduta-Elena Turcu, imi recomandase o coafeza, pe Madalina, care se afla la un Coafor, - desfiintat peste cativa ani -, pe atunci insa se afla langa "Albina", o cofetarie situata pe o straduta mica si stramta, peste drum de Institutul de Arhitectura "Ion Mincu", peste drum si de o Biserica veche si frumoasa in interior, si la cativa pasi de intrarea la Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti, pe strada Academiei.
Imi amintesc ca, inainte si imediat dupa ce m-am angajat la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in septembrie 1993, in anii imediat urmatori am schimbat multe culori de par si imi placea sa incerc nuante de blond, de roscat, de saten si fireste si negrul.
La un moment dat, in comertul romanesc aparuse o vopsea-crema de la L'Oréal si imi aduc aminte, cu ceva nostalgie dupa anii trecuti, dupa viata mea care s-a scurs, cã intrand in biroul colegelor ( erau colege unele cu altele adica ) - prietenelor mele - Adriana si Irina - procuroare de sedinta, de fapt asa ne-am imprietenit, ne-am cunoscut lucrand, in "campul muncii ", unei procuroare de sedinta, lui Flori i-a placut mult si m-a rugat sa ii cumpar si ei o cutie de L'Oreal, chiar mi-a dat bani pentru a cumpara produsul in chestiune.
Fireste ca i-am cumparat l' Orealul si sper ca i-a si placut.
Insa L'Oreal era, si azi a ramas, un produs destul de scump, pentru ca este si de import si frantuzesc.
In ce priveste efectul benefic al petrolului pe par, eu am nu numai tenul si pielea uscate, dar si firul de par.
De aceea trebuie, in afara faptului ca folosesc un balsam de par pentru par vopsit, sa utilizez un produs emolient, si chiar un ulei usor, asa incat am descoperit ca este foarte bun pentru par si il recomand, uleiul de la Johnson, "Baby Johnson", eu il prefer cu aloe vera pentru mirosul sau, dar cred ca se gaseste si cu musetel.
Mirosul de la Gerovital Plant, Lotiune regeneranta cu petroleum imi place foarte mult, e un miros de petrol, insa nu prea poti merge cu el, asa, trebuie sa il clatesti.
In schimb, tocmai de aceea, uleiul de la Johnson miroase placut fiind cu aloe vera.
Imi place mult insa mirosul de petrol si parul straluceste.
O data ma intorceam de la facultate, luasem metroul si am coborat la o statie si o tanara cu care calatorisem in metrou, m-a oprit sa ma intrebe : " Nu te superi, cu ce iti dai pe par, straluceste asa de frumos ?! "
Am crezut ca poate totusi nu asta o intereseaza cu adevarat, pentru ca ea insasi avea un par negru, bogat, natural, poate putin samponat cu un nuantator, insa un par natural bogat si lung si frumos, insa fata chiar a ascultat cu atentie cand i-am explicat ca folosesc uleiul Johnson.
Azi ma gandeam ca ar fi trebuit sa ii spun si despre Gerovital cu petrol.
Insa, in ziua examenului de drept procesual civil, o colega de an, se afla, ne aflam multi, la usa salii Rotunde, de la etajul 6, din str. Ion Ghica 13, sector 3, Facultatea de Drept a Universitatii Spiru Haret, si ea, avea parul negru, ondulat, chiar cret si stralucitor.
Eram sigura ca Ramona utilizeaza ceva, un produs pe baza de ulei, de petrol chiar.
Cand i-am admirat parul, Ramona mi-a spus ca ea intotdeauna isi da cu petrol pe par si ii place mult.
Mi-a spus chiar : "Lasa, ca iti aduc eu niste petrol, intr-o sticluta, dupa vacanta !" si asta m-a amuzat putin, mi-a spus ca ea poate obtine de la o coafeza, sau, de la o benzinarie.
Nu stiu sub ce forma il folosea, pentru ca nu stiu daca petrolul in stare pura, direct, neprelucrat putin, este bun pentru par, insa daca ea spune ca asa il folosea, inseamna ca asa proceda ea si se vede, ii facea bine.
Dar, sa fiu sincera mie chiar imi place parul alb, stralucitor, si pentru ca parul nu poate fi vopsit foarte des, sau poate, dar se degradeaza, se arde de la vopsea, trebuie sa il lasi sa creasca la radacina, cat de cat, si, odata, la facultate, cand radacina parului crescuse destul de multisor, un coleg, mai tanar ca mine cu niste ani, nu cu foarte multi, dar totusi, cu cativa ani, a fost foarte elegant si cand eu in ascensor, am facut remarca privind in oglinda mare din liftul studentilor, daca se vede parul ca este alb, el, mirat mi-a spus : "Dar este blond, nu este alb !"
A fost amabil atunci Cristi, el avea 30 de ani, i-a implinit in anul 2 sau 3 de facultate, era nascut chiar pe 31 decembrie si ne-a invitat la ziua lui de nastere intr-un an, unde am gasit numai o singura colega, pe Cristina-Georgeta, amandoua am stat impreuna cu Cristi, colegul nostru, iar Cristina care sosise mai devreme, inaintea mea a si plecat mai devreme.
Cristi Petre imi vorbise inainte cu cateva luni de zile bune, ca doreste in acel an sa isi serbeze ziua de nastere si era dispus de bucurie ca implineste 30 de ani, sa cheltuie din economiile lui ( aproape pe toate ) si dorea sa invite multa lume, mi-a spus ca are multi prieteni si vecini si stiu ca a invitat si colegi de an, de facultate, de-ai nostri.
Insa, era seara de Anul Nou, si in ultima clipa invitatii lui au anuntat ca nu mai pot veni, unii erau si casatoriti.
Si erau invitati la petreceri de Anul Nou, la rude sau la alti prieteni de-ai lor si nu puteau veni, se pregateau de petrecere.
Dar asa cum a fost, a fost ok, am fost in trei la ziua lui Cristi.
Am ciocnit sampania pentru ziua lui de nastere si am mancat tortul cel bun si gustarile de dinainte de tort. Totul a fost minunat.
Cristi si cu mine, am plecat candva, inspre miezul noptii, Cristi dorea sa mearga in Piata Constitutiei si sa cumparam o sticla de sampanie, dar mi-a fost imposibil cu problemele mele de rinichi si cu cistita mea cronica, nu suport frigul.
Mi-a propus daca vreau, sa il insotesc, dar mi se parea cumplit de frig, ca sa petreci asa noaptea dintre ani, el insa vroia sa petreaca in Piata Constitutiei si s-a dus singur.
Asa incat eu m-am intors acasa si a trebuit, dupa drumul cu metroul de la statia Stefan cel Mare, intrucat tramvaiul 41 nu mai circula ( desi, teoretic, ar fi trebuit sa mai circule ) sa iau un Taxi, pe care m-am bucurat sincer ca il gasesc la ora aceea pe undeva prin Crangasi, am ajuns acasa, mai exact la statia la care am coborat si de unde mai aveam cativa pasi pe jos, pana acasa, exact la miezul noptii fara 1, 2 minute.
Cand am coborat din taxi, am traversat si au inceput focurile de artificii sa sclipeasca pe cerul rece si intunecat.
Intr-adevar, se spune, sau se pare ca parul natural blond, ar albi mai devreme, dar nu cred sa fie o regula.
Tatal meu la vreo 34, 35 de ani avea foarte mult par alb, ori el avea un par negru natural.
Prin 1993, cand am devenit grefiera de sedinta, am cunoscut o alta grefiera ce avusese biroul unde ma aflam eu, in primul meu birou de grefiera, la etajul 2 al Palatului de Justitie, avea numai vreo 25, 26 de ani, era casatorita si avea cred si copii, avea niste ochi albastri frumosi si o piele alba, se vedea ca fusese blonda, dar era absolut, complet alba, avea parul alb complet, nu grizonat, ci alb.
O chema Carmen Moldoveanu si lucrase chiar in biroul "meu", numai ca ea, cu putin inainte de angajarea mea, fusese promovata data fiind vechimea ei in munca de grefiera, la Curtea de Apel Bucuresti.
Intr-adevar, cand ai o mama care natural a fost, este blonda, cum a fost mama mea care detesta fotografiile si de fapt nu are fotografii cu ea insasi, dar, odata, acasa la bunicul meu Paraschiv Mardale, am descoperit un album al bunicului, avea vreo doua, trei albume nu prea mari, cu fotografii cu el, cu bunica si prieteni si rude.
Am vazut o fetita mica, mica, si blonda, blonda, si am trecut de fila albumului pentru ca dupa aceea, sa ma intorc si sa privesc din nou poza : era chiar mama mea cand avea vreo 3 anisori.
Era extraordinar de blonda, natural blonda, insa, cand a crescut parul ei a devenit un blond cenusiu, adica desi blond, totusi nuanta de cenusiu, de nisipiu, crea un aspect mai inchis la culoare.
Am sperat, dupa moartea bunicului in 1997, de cancer la prostata ( a fost operat de vreo 2 ori, la interval de 10 ani ), ca voi recupera albumele bunicului.
Insa mama - eu lucram la judecatoria sector 2, era vara 1997 - mi-a ascuns, ca, dupa iesirea lui din spital, starea bunicului s-a inrautatit foarte rau, de fapt nu au mai reusit sa il opereze din nou, pentru ca la varsta lui organismul nu mai suporta, insa i-au facut un fel de interventie mai usoara oarecum, cu laser, pe scurt, bunicul a murit acasa, cand mama se ducea sa il vada zi de zi, iar mie nu mi-a spus.
Si azi imi vine sa plang cand imi amintesc.
Apoi, - mama nu a vrut ea sa il vad in ultimele lui clipe de viata, pe bunicul - mama l-a si inmormantat, fara stirea mea, si apoi s-a ocupat de casa, a facut curat, a zugravit, si a facut parastas, cand a chemat rudele bunicului, acelea care in timpul vietii lui nici nu veneau sa il viziteze.
M-a invitat si pe mine, culmea, desi noi locuiam in aceeasi casa, mama si cu mine, si locuim si azi.
Insa, albumele nu le-am mai gasit.
Intrucat mamei nu ii plac fotografiile, eu credeam ca ea le-a aruncat.
Insa, nu foarte demult am riscat o intrebare cu privire la albumele bunicului si ea mi-a spus ca : "Le-a aruncat el, asa a vrut el !"
Acuma insa nu stiu daca i-a spus bunicul, a vazut ea, sau asa a dedus ea, ca bunicul, el insusi si-a aruncat albumele cu bunica, cu el, cu mama - fiica lor, si cu rude si prieteni de altadata.
Bunicul meu era nascut in 1907 si a trait deci vreo 90 de ani, era nascut in luna octombrie, de aceea parintii i-au dat numele de Paraschiv, pentru ca in octombrie se sarbatoreste Sfanta Parascheva.
Insa mama lui a decedat la nastere, sau la destul de putin timp dupa ce l-a nascut pe bunicul meu, si el a ramas orfan de mama, de mic.
Ma intreb uneori, avand o viata asa de plina de pericole, noi cat vom trai ?
Deja am avut destule necazuri si greutati, cat va rezista organismul nostru ?
Si ce ne rezerva viitorul ?
De aceea, acum cred ca voi arunca o privire in presa zilei, sa vad cum se anunta viitorul apropiat.
Ah da, mai sus am vrut sa spun ca, atunci cand te-ai nascut ca mine, dintr-o mama natural blonda si un tata cu parul sau negru, negru si natural, ce culoare poate avea parul tau ?
Eu am avut parul blond cand m-am nascut si in urmatorii cativa ani, insa parul se inchidea la culoare pe masura ce anii treceau, treptat a devenit saten, apoi saten mai inchis, tot mai inchis, pentru ca, prin 1990 - abia atunci ! - sa am parul aproape spre negru ( totusi nu am ajuns niciodata sa am parul efectiv negru ), iar prin anii in care eram eleva la scoala generala am avut parul saten cu ceva reflexe uneori, chiar roscate.
Sa fi fost in anul 1999 cand am fost in vizita la Ani David, o colega de la Institutul Victor Babes, acela de pe Splaiul Independentei, si Any sau Ani, careia i-am spus ca as vrea sa vopsesc parul tot blond, cum era pe atunci, dar intr-o nuanta si mai deschisa, mi-a propus sa ma vopseasca coafeza ei care lucra si la domiciliul clientelor.
Si asa fiind, Ani s-a tinut de cuvant si intr-o zi a invitat coafeza la ea acasa, si pe mine, si doamna aceea s-a chinuit cu perhidrol - o solutie care poate sa arda si trebuie manevrata cu grija ! - si cu vopsea si decolorant, sa imi aranjeze parul intr-o nuanta mult mai deschisa, asa cum doream.
La un moment dat, ea mi-a spus ca parul cedeaza mai greu spre blond, blond, pentru ca : "Aveti pigmentul rosu, natural rosu !".
Ea se referea la pigmentul natural al parului.
Asa am aflat si eu, ce fel de pigment natural am.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu