Ecris si informatica

Ecris si informatica

Astazi am scris despre Viata si seriozitate si inca despre oglinzi sfaramate.

Ma refeream in mod precis la oglinzile sfaramate si facute tandari si la toate lucrurile pe care le-a gasit distruse si facute zob, la propriu, profesorul nostru de drept penal, partea speciala, domnul Constantin Duvac, atunci cand i-a fost sparta locuinta de catre persoane neidentificate presupun.

Spuneam ca profesorul ne-a dat vestea aceasta, nu tocmai buna, el avea obiceiul in anii facultatii la curs sa spuna : "Vestea buna este cã..." si aici urma vestea cea buna, in timpul unui curs de la masterul de stiinte penale din toamna anului 2010.

Ceea ce am scris in cursul acestei zile care iata se apropie de sfarsit, voi reciti si corecta maine, pentru ca atunci cand scrii si iti formulezi ideile si asterni frazele se mai intampla sa iti scape cate o litera, ceva.

Am citit in seara aceasta un articol foarte frumos scris, pe o pagina web, si va recomand articolul acesta : http://www.adrianneacsu.jurindex.ro/scandalul-repartizarii-aleatorii-a-dosarelor-de-la-retorica-la-actiune#comments.

Stiu ca il vor citi cel putin unii dintre colegii mei.

Asa cum am spus imi place cum este scris, si am citit rapid si comentariul de sub acest articol, pe care nu l-am inteles insa prea bine, intrucat se refera la programul informatic utilizat de instantele de judecata si care se numeste Ecris.

Iar in anii in care am fost grefiera nu exista niciun computer, apoi au aparut mai intai in Arhivele civila si penala, cate un computer, asa auzisem, nici nu aveam timp sa ma uit in jurul meu cand ajungeam in arhiva ma bucuram sa predau dosarele si atat.

Mai cu seama ultima perioada in care am lucrat in judecatorie, a fost parca si cea mai aglomerata.

Cum era insa inainte ?

Instantele in anul 1993 inca aveau numai masini grele si vechi din fonta, foarte grele, si cam defecte sau intepenite, masini de dactilografiat sau de scris din acelea clasice.

Tastele erau reci cand anotimpul era rece, pentru ca in incapere caloriferele erau reci, imi vine sa rad putin, intrucat am vazut ieri seara, sau alaltaieri comentariul unui cititor pe pagina Lumii Justitiei si el scria "ca caloriferu", asa incat in birourile judecatoriilor, fie ca te aflai la sectorul 1 sau la sectorul 2, era rece cand afara era frig, "ca caloriferu" din interiorul incaperilor.
Cand scadeau temperaturile afara, in exteriorul Palatului de Justitie care niciodata nu avea caldura, si cand a inceput sa aiba, abia se simtea in birouri, iar pe coridoarele lungi nu se simtea mai deloc, erau si curenti de aer uneori, - atunci tastele se intepeneau si mai rau si banda cea neagra, panglica masinii de scris era si ea stearsa, parca nimic nu mergea.
Panglicile acelea negre pe care trebuia sa le instalam la masina de scris, aveau o cerneala care tinea destul de putin si cel mai adesea era uscata, stearsa, depindea si de fiecare grefier cand schimba panglica si monta una noua, dar mai intai depindea de momentul in care grefierul-sef ne anunta ca : "Se impart materiale !".
Aceasta insemna ca Serviciul Administrativ ne va imparti si noua cateva creioane HB, cateva pixuri si pasta sau mina pentru pix, separata si din aceea care curgea, cateva gume de sters, coli de scris, panglici pentru masinile de scris si ce o mai fi fost, dar nu prea multe altele in plus.
Mai multi ani de zile am pastrat chiar un creion pe care il aveam de la una din cele doua judecatorii, era un creion HB portocaliu.
Dupa nu multi ani, au aparut masinile de scris electrice.
Acestea erau mai bune, pentru ca aveau memorie cum are si computerul, insa desigur mai redusa, si viteza de scriere, insa faceau un zgomot ca rapaitul unei mitraliere, si aveai doua optiuni, fie masina de scris era programata sa faca un zgomot, sa emita un sunet la fiecare litera pe care o tastai, fie era programata sa nu faca niciun zgomot, tu sa tastezi o fraza intreaga si apoi cand ajungeai pe la sfarsitul frazei masina era programata sa inceapa sa tasteze, deci masina tasta dupa ce tu scrisesei fraza, insa incepea sa rapaie in acel moment si nota, tasta, imprima pe hartie intreaga ta fraza.
Cand rapaia asa, nu mai auzeai ce continua sa iti dicteze judecatorul in depozitia partilor sau a martorilor.
Nimic nu este perfect.
Insa masinile electrice de scris erau usoare, cantareau mai putin, si ne-au ajutat mai mult pentru ca, asa cum am spus inregistrau in memorie si puteai inregistra un fel de "cadru", de 'schelet", adica de text comun care se potrivea pentru mai multe spete, de pilda contraventiile pentru lipsa de procedura.
Si atunci inregistrai in memoria masinii cateva tipuri de texte de incheieri si cautai sa clasifici, sa "aduni' dosarele dupa acele modele pe care ti le-ai facut.
Asa procedand, mergea mai repede lucrul si terminai mai rapid cat de cat, incheierile de sedinta.
Totusi, ramaneau acelea la care trebuia sa scrii, de la caz la caz, si nu intrau in categoria "textului comun", adica acolo unde partile au discutat mai mult in sedinta, unde ele s-au prezentat, trebuia sa scrii cat era de scris, cat vorbisera sau dezbatusera.
Ei bine, dupa aceea si nu stiu in ce an, a aparut programul Ecris in instante.
Mai multi au scris ca este un program destul de complicat sau greoi.
Si m-am gandit ca pe atunci cand au aparut computerele in instanta, cele doua la arhive, la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti prin anul 1998, despre care am scris mai sus, grefierii nu stiau si nu stiam sa operam pe un computer.
Nestiind sa operezi pe un computer, trebuie ca nu a fost usor sa lucrezi direct intr-un program care pe deasupra era si complicat, specific instantelor.
Eu nu am apucat acele vremuri, dar cred ca atunci cand ai multe dosare in lucru, numai un astfel de program nu iti lipseste.
In anul 1999, in vara mi-am dat demisia, insa, am scris eu pe acest blog undeva, mai intai am avut un concediu de 6 luni fara plata.
Din luna ianuarie 1999 si pana in iunie 1999 cand in cele din urma mi-am prezentat demisia.
Asa incat, in primavara anului 1999 m-am gandit sa incep sa invat lucrul pe un computer.
Si asa am si procedat.
Acuma insa, citind cate probleme aduce si acest program informatic, care a fost conceput in mod sigur de o persoana foarte meticuloasa, de o minte laborioasa, din moment ce este asa complicat cum se spune, de o persoana care concepea programe din placerea de a le concepe, de a inventa, neavand insa in minte si preocuparea de a face munca omului mai usoara, si nu mai grea, mi-am pus intrebarea ce se poate face.
Mai intai, programul se numeste "Ecris".
In limba franceza, "ecrit" sau inca "écrit" este participiul trecut al verbului "écrire", sau a scrie.
Adica inseamna "scris".
Cred ca, dar nu retin exact, am citit undeva poate pe facebook, ca ar fi fost conceput de un strain acest program, si deci ar fi un program strain.
Nu stiu cat de exact este acest lucru.
Am citit insa in Lumea Justitiei ca grefierii s-au cam plans de el, si nu l-au agreat.
Denumirea acestui program ma face sa ma gandesc la "a-ti fi scris", mai ales cand e vorba de noi, de Romania.
Avand insa in vedere ca "Ecris" este un program informatic atat de elaborat si care se manipuleaza destul de greoi, daca solicita asa mult grefierii ar fi poate cel mai indicat ca, in cele din urma, grefierul sa se gandeasca sa se inscrie la Facultatea de Informatica.
Dupa ce grefierul s-a inscris la Facultatea de Drept, dupa ce si-a luat licenta in drept si s-a inscris, mai jos, la Scoala Nationala a Grefierilor din Romania creata in 1999 ( dupa modelul ar rezulta din relatarile unora, al penitenciarelor in sistem deschis ), pentru a urma si Scoala de Grefieri, acum grefierul are oportunitatea sa se inscrie la Informatica.
Probabil este ceea ce urmeaza sa i se intample.
Este acum momentul pentru un grefier sa nu rateze a se inscrie la Universitatea Bucuresti la Informatica, mai ales ca au existat ani, pana nu demult, in care nu mai erau studenti la examenul de admitere in anul intai la Matematica, caci Informatica tot acolo isi are sediul, iar la sectia Informatica erau foarte putini candidati.
Astfel facultatea de Matematica-Informatica ar avea din nou cautare, iar grefierul inca o licenta, si toata lumea ar avea de castigat.
Increderea cetateanului in Justitie ar creste pe masura.
Pentru ca, nu-i asa, pana sa apara sistemul sau programul Ecris in lumea instantelor judecatoresti, nu exista nici repartizarea aceasta numita aleatorie, a cauzelor sau cererilor la complete.
Si atunci nu se infaptuia Justitia in acei ani in care Ecris nu exista ?
Imi amintesc ca, prin vara anului 2007 cand am fost la practica si asa cum am mai scris, am reintalnit o veche colega de birou, de pe vremea cand eram grefiere, Gabriela Manole de acum avocata mi-a spus pe un ton grav si serios : "Vai, Olivia ! Daca ai sti cum e azi in Justitie ! Numai cine nu are incotro ( adica cazurile grave, disperate ) se judeca azi !"
A reusit atunci sa ma sperie, dar si ulterior mai ales ca ea era de parere sa practici Dreptul, iar in ce ma priveste doream sa urmez masterul la Drept si sa continui cu studiul teoriei pentru ca am descoperit in facultate ca imi place foarte mult Teoria.
Gabriela nu m-a apreciat si simpatizat deloc cand i-am anuntat ca vreau sa ma inscriu la master.
Ea era de parere ca trebuie sa fii mereu pe baricade si sa practici, sa nu stai.
Din moment ce, in 2007 Gabriela spunea ca "numai cazurile cele mai grave, sau numai daca nu ai incotro", "cine nu are incotro", " se mai judeca azi ", ma intreb care era increderea omului si cetateanului in Justitie ?
In cele din urma, ceea ce vreau sa spun este ca nu inteleg ce rol are sistemul Ecris in infaptuirea in sine, a actului de Justitie ?
In afara acestui aspect, al repartizarii aleatorii a cauzelor, si daca ne gandim sute de ani, cauzele nu au beneficiat de un program informatic si totusi erau solutionate frumos.
Cat despre incredere, vom mai scrie.
Este 21h59 si cred ca trebuie sa ma duc sa citesc si sa inchid acest computer.
O noapte senina si linistita !