Despre comunicare si...axion-pixion

Despre comunicare si axion-pixion

Am rasfoit presa si am gasit vreo doua articole cu referire la cazul judecatorului Neacsu, membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Intr-unul din articole se spune ca judecatorul Neacsu ar fi vorbit la o emisiune "Realitatea", pe postul de televiziune cu aceeasi denumire "Realitatea".

Sunt mai multe aspecte pe care judecatorul Neacsu le infatiseaza opiniei publice.

Mai intai de toate, trebuie sa spus ca el a facut obiectul sau a fost subiectul unei serii de operatiuni, actiuni si ulterior acte pe care, de la inceputul sau declansarea situatiei de fapt le-au realizat, indeplinit organele Statului.

Intrebarea pe care ti-o pui - cu caracter general - este mai intai de toate, de ce trebuie sa inveti patru ani Dreptul, intr-o tara in care drepturile sunt incalcate cu tenacitate, cu furie, cu inversunare.

Ai spune ca este deviza Romaniei sa incalce drepturile.

Citesc articole in care oamenii care se simt nedreptatiti, vorbesc astazi despre drepturile ce le-au fost incalcate.

Poate ca ar trebui sa formulez intrebarea altfel : de ce vor organele Statului sa lucreze altfel decat este procedural si o spune legea, din moment ce dispun de toate parghiile necesare ?

Ce satisfactie au sa instrumenteze dosare, cauze si sa se ia, ai spune, la intrecere cu persoane pe care ajung sa le invinuiasca sau inculpe ?

Este o intrebare valabila pentru felul in care se lucreaza in Romania, si care nu se raporteaza la un caz anume, la un individ sau o persoana fizica anume, si aceasta pentru ca aici la noi asa se lucreaza.

Adica, cum s-ar spune, nu este "intuitu personae".

Daca citim articolele din Lumea Justitiei vom vedea ca, la un moment dat, intr-o buna zi, in presa ne este infatisat un caz al cuiva.

Dupa aceea incep comentariile.

Comentatorii sunt de parere ca operatiunile, actiunile, si ulterior actele organelor Statului de urmarire penala, s-ar declansa pentru cu totul altceva decat pentru ceea ce organele spun.

Daca citim comentariile pe care unii le scriu pe pagina ziarului Lumea Justitiei, vom vedea ca ei aduc la cunostinta opiniei publice, in completarea continutului articolului de ziar in chestiune, date, informatii despre persoanele fizice mai mult sau mai putin urmarite penal.

Spun asta pentru ca, mai intai, incep operatiuni si actiuni si chiar si unele acte care se incadreaza in ceea ce Codul de procedura penala al Romaniei numeste acte premergatoare ( articolul 224 Cod pr.p. ), aceste operatiuni si actiuni si unele acte, la un moment dat, la un moment imprecis, granita nefiind stabilita, devin acte de urmarire penala, adica declanseaza etapa urmaririi penale.

Persoanele supuse unor acte premergatoare spun, si pana la ora aceasta de actualitate sunt doua cazuri, al profesorului Barsan si al judecatorului Neacsu, membru CSM, - ca nu au cum sa stie din ce zi, de la ce ora au inceput sa fie urmariti concret, se spune "filati" ( desi este un cuvant care mie nu imi place si propun sa fie schimbat, nefiind un cuvant academic si neavand ce cauta intr-un curs de Drept ), sau monitorizati sau ascultati, adica interceptati telefonic.

Un aspect important ar fi acela al legislatiei noastre care permite se pare, ca absolut orice interceptare sa se poata face numai in acord cu dispozitiile Legii sigurantei nationale.

Cu toate acestea, organele de urmarire penala nu au indicii cu privire la o persoana sau la o fapta, numai in ceea ce priveste infractiuni de natura acelora care incalca sau pun in pericol siguranta Statului.

Daca insa o infractiune este de cu totul alta natura decat afectarea - incalcarea, punerea in pericol - sigurantei nationale, organele de urmarire penala recurg la obtinerea unui mandat de ascultare sau interceptare a comunicatiilor telefonice si de alta natura a persoanei suspectate de comiterea (savarsirea) unei infractiuni.

Astfel incat, rezulta de aici ca un om cu privire la care ar fi indicii sau zvonuri sau sesizari sau plangeri, cum ca a comis o fapta prevazuta de legea penala, incepe sa fie considerat un om care a incalcat sau pus in pericol siguranta statului roman.

Sa recunoastem ca, in urma cu niste ani, nu exista "moda" aceasta si niciun banuit, invinuit, infractor nu era considerat ca a incalcat siguranta nationala sau ca a primejduit-o, cu exceptia unor articole din Codul penal ( 155 si urmatoarele ) care privesc ( inca, pana nu intra in vigoare Noul Cod penal ) tradarea.
In tot cazul, odata ce aceste situatii s-au declansat, comentatorii pe pagina Lumii Justitiei au adus la cunostinta publicului informatii care nu au razbatut in articolele de presa.
Acuma, nu vreau sa ma raportez la acele informatii anume, ce spun ele, oamenii spun si multe si mai si inventeaza, unii ar spune ca mint, altii interpreteaza dupa cum este nivelul lor de intelegere.
Deci ceea ce vreau sa spun este ca, daca ar fi sa luam in serios faptul ca unii comentatori chiar au informatii - care nu sunt scrise in articolele de presa - in plus, sau altele decat cele infatisate de jurnalisti, ne-am intreba daca organele in drept incep realizarea unei etape precum aceea a actelor premergatoare pentru altceva, decat pentru ceea ce, se pare ca, in realitate - dupa stiinta unora - li s-ar imputa persoanelor care fac obiectul actelor premergatoare.
Desigur, in astfel de situatii fiecare isi spune opinia, insa unii aduc chiar informatii si nu ne explica de unde le detin.
Adica, atunci cand intri pe pagina ziarului Lumea Justitiei si spui ceva, in mod firesc, la un moment dat, intr-un comentariu, sau chiar la inceput te prezinti si spui de unde stii ceea ce afirmi.
Chiar asa, de unde stii ?
Si in ce calitate spui ceea ce spui ?
Ai cunoscut persoana, esti un prieten, un fost prieten, un coleg de serviciu, ai lucrat in acelasi colectiv, intr-o instanta, la un parchet, in alt loc de unde puteai cunoaste anumite aspecte ?
Pentru ca, atunci cand faci un comentariu si nu te prezinti, nu iti scrii numele si prenumele, si ca "tine" fac si altii, multi sau aproape toti cei care scriu in Lumea Justitiei comentarii, toti acesti comentatori impreuna alcatuiesc sau dau nastere zvonului public.
Organele de urmarire penala se pot autosesiza ca urmare a zvonului public.
Zvonul public nici nu trebuie macar sa apara scris sub forma unor comentarii, el poate fi de natura verbala, orala, de aceea cred i se spune "zvon".
La inceput, cand cazul judecatorului Neacsu a inceput sa fie anuntat opiniei publice, in ziarul Lumea Justitiei s-a pus in discutie si aspectul competentei DNA de a urmari o fapta de natura penala care ar consta in incasarea unor drepturi salariale si diurne ( de deplasare ) necuvenite, in sensul ca persoana, angajatul ar fi absentat de la serviciu, dar, in schimb si-a incasat intregul salariu, ca si cum ar fi fost prezent la serviciu.
Ori, DNA este presupus si el ca ar avea o anumita competenta, in mod normal competenta este stabilita prin lege, iar DNA ar fi competent pentru cercetarea, urmarirea infractiunilor de coruptie.
Si chestiunea competentei DNA a fost ridicata.
Si inca, si incadrarea juridica a faptei a fost pusa in discutie.
Astazi, in Lumea Justitiei a aparut un articol care ne anunta, la rubrica "Vorbe de fumoar" ca si procurorii la randul lor ar absenta de la serviciu, dar si-ar incasa drepturile salariale ca si cum ar fi fost prezenti.
Mai mult, in cazul profesorului Barsan care este specializat in dreptul civil, daca nu s-a modificat articolul 100 din Codul de procedura penala al Romaniei, nu pot intelege de ce i s-a facut o perchezitie domiciliara, in baza unei Ordonante a Parchetului, cand textul articolului 100 este explicit si spune ca numai judecatorul poate dispune prin incheiere de sedinta motivata, o perchezitie domiciliara.
Sigur, in fapt, perchezitia a fost facuta in domiciliul sotiei profesorului, dar domiciliul este conjugal, iar in plus, profesorul care este judecatorul la CEDO al Romaniei se bucura de imunitate, care se rasfrange asupra sotiei sale si asupra domiciliului sau in / din Romania.
Daca as fi presedintele Romaniei, acela despre care unii spun ca este de vina pentru toate cele rele, m-as lua cu mainile de cap ( ca sa citez oarecum expresia judecatorului Neacsu si a colegilor sai, cand povesteste in presa cum doreau ei, in sediul CSM fiind, sa expedieze e-mailuri si sub ochii lor, li se stergeau adresele destinatarilor iar e-mailul nu era expediat ! ) pentru ca m-as gandi pe buna dreptate ca semnez cu mana mea - care am fost primar - decretele de numire in functie a magistratilor.
Imi este dificil sa cred ca presedintele, - oricare ar fi el, - ar putea el, o singura persoana sa dea ordine in detaliu, pas cu pas, magistratilor si serviciilor secrete sau speciale ale statului roman despre cum sa isi indeplineasca atributiile de serviciu.
Deci, oricat as incerca, imi vine greu sa cred ca ar putea, cum unii cred sau altii ar da de inteles, ca presedintele ar putea sa dicteze pas cu pas actele si etapele unui proces penal.
Daca ar fi facut asa, ar insemna ca este doctor in drept si specializat in dreptul penal demult.
Din toate informatiile extrase din ziarul Lumea Justitiei, si din alte ziare, Evenimentul Zilei, Cotidianul, etc. rezulta ca nici situatia de fapt nu este cunoscuta, si atunci cum sa fie corecte actele premergatoare si  / sau cele de urmarire penala ?
Cat despre modul in care se realizeaza, si se consemneaza, deunazi nu-i asa aflam despre inadvertentele din Rezolutia Parchetului ( cazul judecatorului Neacsu ) sau inca despre greselile de traducere - ca asta m-a si enervat, adica este traducatorul de vina ? - facute la Curtea Europeana de Justitie ( cazul profesorului Barsan ).
Pentru astfel de "inadvertente", chiar pentru o litera, o cifra, consemnate gresit intr-o hotararea judecatoreasca sau incheiere de sedinta, un grefier si chiar un judecator ar fi cercetati pentru fals, si ar fi trimisi fara remuscari la inchisoare.
Ca sa explic tuturor si nu numai celor care sunt juristi, este firesc ca o incheiere de sedinta, o hotarare judecatoreasca trebuie sa consemneze cu atentie marita si sustinuta, si nu este usor cand ai sute de dosare, toate datele din dosar.
Ele sunt foarte importante, intr-adevar, pentru ca daca in loc de 10 hectare, vei scrie din eroare 100 de hectare, si hotararea va fi pusa in executare, desigur ca ar fi o mare diferenta intre un teren de 10 si unul de 100 de hectare, sa zicem, revendicat.
Dar, nu inseamna ca orice greseala este o intentie de a comite o infractiune.
Ori, organele Statului sunt nemiloase, nici nu discuta, daca ar putea cine stie ce ti-ar face concret, nu numai sub aspect juridic.
Pentru ca, iata sunt aspecte care nu sunt la fel privite, unitar privite si la fel solutionate.
Adica, in cazul unei erori materiale, un procuror o numeste "inadvertenta" chiar si daca eroarea consta intr-o fraza intreaga, intr-o dispozitie, iar un grefier, un judecator trebuie sa lucreze continuu si cu atentia marita, sustinuta, lucru care in concret nu este usor si mai ales pe termen lung, ore, zile, cand intervin oboseala, neatentia.
Dar organele Statului nu au auzit de toate acestea, nici ca omul nu isi poate mentine atentia treaza, continuu chiar si daca isi doreste, si atunci arunca si imprastie epitete si adjective la adresa "colegilor" lor judecatori sau grefieri, cu care de altfel "nu sunt probleme", si pana nu te transforma in ochii lumii si in vreun dosar concret, in infractor, nu se lasa.
Pana nu te ingroapa nu se lasa si nu pun geana pe geana.
Prin urmare sunt aspecte importante in modul de lucru concret al parchetelor si al instantelor judecatoresti, al procurorilor si al judecatorilor si grefierilor unei instante de judecata.
Ceea ce pentru unii este normal, in cazul celorlalti se condamna.
Cu alte cuvinte, procurorii isi iau niste libertati, pe care judecatorii si personalul auxiliar al unei instante nu le au.
Si aceasta, pana cand cu totii deopotriva nu vor fi supusi aceluiasi regim : o inadvertenta, o greseala, o eroare materiala se sanctioneaza sau nu, si daca da, cand si cum ?
Se sanctioneaza pentru unii, iar pentru altii este o figura de stil care poate fi adusa din condei.
Inca din trecut am remarcat si asa se intampla, procurorii de sedinta puteau veni si veneau adesea in birourile grefierilor de sedinta, astfel incat cu timpul ei ne cunosteau si cunosteau si modul de lucru, sau obiceiurile grefierilor si noi nu ne ascundeam de ei.
Insa nu am vazut ca si grefierii sa mearga in birourile procurorilor, si sa afle si ei, sa vada, sa stie cum lucreaza procurorii si ce obiceiuri au acestia.
Dupa toate aceste modalitati in care concret se actioneaza si lucreaza, ma intreb de ce mai sunt necesari cei patru ani la Drept, ca sa nu mai vorbesc despre Institutul National al Magistraturii ?
Cat priveste comunicarile, un aspect infatisat de judecatorul Neacsu intr-un articol de presa si, se pare si la emisiunea "Realitatea", de la "RealitateaTV" pe care nu am vazut-o, adica expeditia e-mailurilor sau a mesajelor de curier electronic pe care el si colegii sai incercau sa le trimita si nu reuseau.
Judecatorul Neacsu a spus ca sub ochii lor, se stergeau, dispareau adresele destinatarilor din computer, cand incercau sa scrie un e-mail.
Presupun, sunt aproape sigura ca toate computerele Consiliului Superior al Magistraturii, ca in orice institutie se afla intr-o retea, care are un administrator de retea.
Iar administratorul de retea, si nu numai el, cu ajutorul unui soft poate sa te urmareasca in fiecare clipa, si sa iti intre in computer, adica vede ceea ce faci, ce lucrezi, ce scrii.
Computerele pot fi parolate, sau pot sa nu aiba parola.
In orice caz, administratorul de retea este cel care realizeaza reteaua, deci el nu are nevoie de parola, pentru a intra intr-un computer din reteaua creata de el insusi.
Mi-am amintit de vara anului 1996, cand fratele meu a absolvit liceul si absolventii au inchiriat Sala Radio unde au montat un spectacol al lor.
Fiecare clasa, rand pe rand, venea si prezenta scenete, cantecele, poezii, evoca obiceiurile elevilor din anii de liceu, sau obiceiurile profesorilor.
La un moment dat, una din clase a mentionat Pixion-ul.
Ce este pixion ?
Pixion,  - dupa modelul detergentului "Axion" caruia i se facea publicitate - curata absentele din catalog.
Si astfel, liceenii folosind pixion absentele nu mai erau "nici aici, nici aici", la fel ca petele curatate de Axion impecabil.
Revenind la o retea de computere, acestea au un server comun sau pot avea un disc ( disk ) de retea atasat, adica un loc in care sa fie depozitata informatia.
De fapt, pentru cei care au urmat cursuri de computer putin mai avansate - nu stiu insa cate se organizeaza in Bucuresti - mai complexe, calculatorul si retelele nu prezinta un secret.
Nu toate scolile sau institutiile care organizeaza cursuri de operare pe un computer sunt si scoli foarte performante.
Depinde si ce doresti sa inveti, poate nu ai nevoie de performanta pentru a lucra pe un computer la un moment dat, la un loc de munca anume.
Exista insa cursuri de "Retele de calculatoare" sau inca de Internet, sau existau, nu am mai cautat in ziar informatii despre astfel de cursuri.
Exista insa o scoala foarte buna, care organiza cursuri de mai multe luni de zile, 6-9 luni de zile, in care se invata in cele din urma chiar Informatica, si inca foarte serios, deci era o scoala specializata si cred ca apartinea de un Institut specializat din Bucuresti.
Scoala s-ar fi aflat undeva pe Bulevardul 1 Mai.
Practic, daca stai in fata computerului, si ca sa inveti sau de curiozitate incerci meniul dintr-o fereastra de internet explorer, sau in general daca esti curios cam ce poate computerul - sigur, depinde mult de softurile si aplicatiile pe care i le instalezi si daca ele sunt actualizate, sau up-datate - vei gasi ca doua ecrane, doua monitoare pot fi sincronizate, desi ele nu sunt in retea.
Presupun ca, pentru a putea realiza mai mult decat o sincronizare intre doua monitoare, doua ecrane de computer, ai nevoie de o aplicatie, dar in principiu cred ca se poate.
Este interesant sa poti sincroniza doua ecrane, nu stiu insa sa explic mai mult, pentru ca as explica.
Iar intr-o retea poti, asa cum spun unii, "serui" adica de la verbul din limba engleza "share", a imparti, a impartasi, un folder personal, cu o alta persoana, sau cu doua, trei persoane, cate doresti, din reteaua ta de computere, daca bifezi optiunea pentru folderul respectiv, "share".
Sau, poti crea un folder comun ( complet separat de folderele tale personale ), in care toti cei din retea sa posteze, sa scrie, sa publice, sa depuna informatie.
Imi amintesc ca in urma cu mai multi ani de zile, am fost in retea cu alti doi vecini, dar, bine, pentru scurt timp.
Dar, ceea ce ma uimeste pe mine in cazul judecatorului Neacsu, in fine, dar eu acuma nu stiu cum stau lucrurile la CSM, vreau insa sa spun ca, in principiu cand lucrezi intr-o retea de computere a unei institutii, stii ca te afli cu computerul tau in retea si ti se spune ca cel cu care lucrezi - de obicei seful tau - te vede si vrea sa te poata urmari.
Seful tau si administratorul de retea sau persoana, expertul care a realizat reteaua sunt persoane diferite.
Si nu este un secret, dimpotriva.
La randul tau si tu poti vedea toate celelalte computere cu care te afli in retea, de obicei, fiecare este botezat cu prenumele angajatului care lucreaza la el : "George", "Simona", etc.
Insa nu poti sa intri in computerul lor, adica nu trebuie.
Oricum, administratorul de retea stie ce pasi faci si unde te afli.
Acuma, o alta categorie de informatii, dar care privesc tot maniera de a accesa un computer care nu este al tau si la care nu lucrezi tu, apare scrisa in cursul de "Dreptul Penal al Afacerilor" scris de profesorul Costica Voicu si de un alt autor, si acelasi curs, intr-o alta editie apare scris de mai mult de doi autori, profesorul Costica Voicu fiind insa negresit autorul cursului in orice "formatie" de autori si in orice editie a manualului aceluia voluminos, dar care necesita o actualizare din pricina legislatiei.
Cursul prezinta o alta categorie de informatii.
Pentru ca eu mai sus, am scris despre cum poti vedea in computerul altei persoane si cum poti accesa informatie in alt computer decat al tau, insa din perspectiva operatiunilor normale, care se practica in mod normal si legal, licit, si se invata la cursurile de operare pe computer, mai exact de lucru intr-o retea de computere.
Dar, pe de alta parte, cursul de Dreptul Penal al Afacerilor arata cum pot de maniera mai degraba ilicita, sa intre persoane in computerul altei persoane.
Trebuie sa cunosti putin alcatuirea si structura unui calculator pentru a intelege ceea ce in cartea sa profesorul explica.
Revenind la expedierea unui mesaj electronic, a unui e-mail, unele persoane intra direct pe pagina lor de e-mail, acolo unde si-au creat un cont, iar altele pe computer isi instaleaza un program de e-mail, de exemplu Outlook este un program cunoscut, de care multa lume a auzit.
Daca folosesti programul Outlook, un program cum este si Word, numai ca, pentru scopuri diferite si de natura diferita, atunci dupa ce ai expediat cu ajutorul Outlook un e-mail, daca vrei sa il completezi sau daca din eroare l-ai trimis unei persoane ( la care nu te gandeai, nu aveai in intentie sa-i trimiti un mesaj ), atunci existã o optiune de a rechema e-mailul "Recall", din folderul cu mesaje expediate "Sent", practic iti chemi mesajul inapoi, ca si cum ai putea dupa ce ai pus o scrisoare in cutia postala, sa cauti in cutia postala si sa iti extragi scrisoarea de acolo, sa ti-o iei inapoi.
Stiu ca, in urma cu multi ani de zile, am folosit Outlook si am incercat odata sa rechem un mesaj dar nu mai stiu daca am reusit.
Dar posibilitatea exista si despre ea aflam din Manualul care ne invata cum sa folosim Office.
Exista Manuale care ne invata cum sa folosim Office-ul care cuprinde Word-ul, baza de date ( Access sau cum se cheama, nu il folosesc ), Power Point-ul, dar si notiuni despre Outlook si despre cum impartasim o parte din folderele noastre - cat dorim, este optional - cu alte persoane, daca calculatorul nostru este in retea cu acestea, trebuie atunci sa dai permisiunea pentru un folder al tau, unui alt utilizator din retea, si bifezi acel "share".
Atunci, utilizatorul care are permisiunea poate citi folderul tau personal, la fel cum poti chiar tu care esti autorul folderului.
In general, trebuie cautat la "proprietati" cand ne referim la un folder si chiar la un fisier.
De exemplu, se stie, un fisier dupa ce l-ai scris, completat, sa zicem un text, orice... o scrisoare, un fragment dintr-un curs, la final, cand ai terminat de scris, te vei uita la "proprietati" si poti bifa astfel incat documentul tau sa nu poata fi decat citit de altul - caruia i-l arati sau i-l trimiti - dar celalalt sa nu-l poata modifica.
Este optiunea "read-only", care permite numai sa citesti, dar nu permite sa faci modificari.
Dar, inconvenientul este ca toti cei care lucreaza pe computere cunosc toate aceste lucruri.
Multi au urmat cursuri de specialitate care - si atunci cand nu sunt cele mai performante - invata lucruri folositoare, de baza si solide.
Asa incat, in acest caz trebuie sa avem in vedere ca, ceea ce noi stim, stiu si ceilalti care opereaza pe computer.
Este ora 21h17 la Bucuresti si cred ca ne regasim maine, adica eu am mai spus, ceea ce ma intereseaza este ca drepturile omului sa fie respectate si sa se lucreze frumos, procedural.
In acest punct al realitatii romanesti, au inceput oamenii sa spuna ce drepturi le-au fost incalcate, sau ce nu li s-a parut in regula cu privire la actele premergatoare si de urmarire penala realizate impotriva lor ( sa fim sinceri, cand sunt adunate date, informatii si cand se fac, dar se fac ? acte penale pentru a stabili nevinovatia unei persoane ? ).
Dupa cum stim, atunci cand incepe o urmarire penala informatiile se strang, pentru a proba atat vinovatia cat si nevinovatia unei persoane, insa, in mod concret ele se strang numai pentru a proba ca omul este vinovat.
Am auzit chiar ca asa s-ar proceda, bazat pe faptul ca omul oricum e vinovat, infractor, atunci la ce bun sa aduni probe in nevinovatia lui ?
Dar noi stim ca oamenii pot fi si nevinovati, de aceea legea spune ca organele de urmarire penala au obligatia sa stranga probe care sunt de natura sa demonstreze ca o persoana este nevinovata.
In prezent, capul de afis il reprezinta doua persoane cu functii importante, un judecator, dl Neacsu, membru al CSM si un profesor de drept civil - "Emerit" ( da, de curand a fost numit emerit profesorul Barsan, daca mai traieste si lucreaza tot atatia ani ca si pana astazi, poate primeste inca o distinctie "Emerit nr.2" sau "Continuare la Emerit", spun asta nu cu malitie ci pentru ca ma gandesc ce inseamna sa fii numit "emerit" dupa o viata pe care ti-ai consacrat-o zi de zi, numai si numai catedrei si Dreptului si inca in Romania ! O, Doamne ! ) si judecator al Romaniei la CEDO.
Romania este cursa cu obstacole sau un labirint in care ai nevoie de firul conducator al Ariadnei.
Romania este o tara care pune probleme, pentru ca Istoria ei este plina de probleme si de durere si necazuri, si este greu sa fii un om care lucrezi dupa maniera din Occident, intr-o tara din Estul Europei, intr-o tara care a fost comunista.
Eu nu il cunosc pe profesorul Barsan, si nu stiu ce varsta are, insa cred, asa cred, ca si-a inceput activitatea didactica, la catedra inainte de anul 1989, adica in plin regim comunist.
Cum sa fii occidental intr-un regim comunist ?
Sau, mai bine spus cum ai putea sa fii altceva decat trebuie sa fii, esti constrans, intr-o dictatura sa fii ?
In viitorul apropiat insa, va trebui ca toti oamenii, cetatenii, magistrati sau nu, sa ia pozitie si sa lupte pentru ca drepturile omului sa fie in mod concret, real, respectate, puse in practica si valorificate.
Este important sa iei pozitie si sa nu taci cand un drept iti este incalcat, in afara de faptul ca te ingrijorezi sau poti chiar panica, si cred ca azi in Romania se poate.
Dar trebuie sa se manifeste si sa existe vointa generala, vointa fiecaruia de a respecta aceste drepturi.