Avem o viata. Ce facem cu ea ? Se intreba si intreba Andrei Plesu in convorbirile sale cu Horia Roman Patapievici, in cadrul manifestarii culturale "Înapoi la argument" ( pentru ca, in fond este o manifestare a culturii ) ce a avut loc recent la libraria "Humanitas", aceea nou deschisa, numita si "Humanitas-Cismigiu".
Teoretic, cu viata noastra putem face multe, chiar foarte multe - se presupune, multe fapte frumoase si bune, multe realizari frumoase si placute, pe cat posibil si utile -, insa, concret, ce putem face si ce facem ?
Ieri seara, scriam despre faptul ca, exista cursuri de drept care astazi, par sa uite ca orice curs este in fond un manual si are un scop didactic si pedagogic.
Este un fapt care ma uimeste si mi se pare neplacut, si in contradictie cu scopul elaborarii unui manual.
Un manual, un curs este elaborat, scris, anume pentru a invata studentii, absolventii facultatilor, chiar si pentru specialisti care vor sa fie la curent, si trebuie sa fie la curent cu noutatile, si, de maniera generala, fiind un manual, trebuie sa fie deschis oamenilor care vor sa aiba un anumit nivel de cultura, intr-un domeniu sau altul al cunoasterii.
Ca sa nu mai spun ca, nu-i asa, chiar daca nu esti un specialist, ci un simplu muritor sau cetatean de rand, sau om este si necesar sa cunosti legea, pe ici pe colo cel putin, pentru ca, daca nu o cunosti nu o poti respecta, iar ca sa o cunosti, sa o respecti trebuie sa te informezi cat de cat cu privire la ea, sa o citesti, sa ii intelegi mecanismul, sa te documentezi cu alte cuvinte.
De aceea, un anunt sau o mentiune - cum sunt acelea care figureaza, atunci cand figureaza, pe prima pagina a unui curs tiparit si cumparat din librarie, si mai exact inca, pe verso-ul primei pagini, prin care esti atentionat sa nu care cumva sa indraznesti sa comunici, prin orice mijloc ar fi acela, o parte ( macar ) din cursul cu pricina, in caz contrar te priveste, este treaba ta ca nu citesti o carte din scoarta in scoarta, - mi se par absolut incompatibile cu scopul pentru care un manual, un curs este elaborat si scris.
Un drept nu poate fi "intr-atat" de absolut, incat sa devina abuziv, si direct spus un drept nu poate fi irational.
Dreptul, oricare ar fi acela, repet, nu poate fi irational.
Asa cum omul sanatos nu trebuie sa aiba credinte irationale, opinii irationale.
El poate avea opinii de orice fel, chiar indraznete, sau noi, "in premiera", insa este bine sa ramana totusi in sfera rationalului.
Sunt cateva aspecte pe care vreau sa le infatisez, si incerc sa le asez intr-o anumita ordine, asa incat, aceasta postare este in curs de a fi scrisa si nu este incheiata.
Daca citim "drepturile omului si libertati fundamentale" vom remarca destul de repede, ca, desi la prima vedere drepturile sunt puse in valoare, se afirma cat sunt de importante si ca sunt inerente fiintei umane, omului, adica din clipa in care s-a nascut ( si chiar de la conceptie, daca omul se naste viu - el are drepturi, fapt important in materia Succesiunilor sau mostenirilor ( drept civil ) ), aproape intotdeauna vom remarca prin urmare, ca orice drept are si niste limite, altfel spus, oricat de larga ar fi aria, sfera unui drept, aproape intotdeauna, negresit, aria respectiva este determinata si supusa unor conditii.
Concret, pentru ca viata reala este departe de a fi ideala, asa cum poate fi ea vazuta citind o carte de drept, care te poate incanta, omul are drepturi, cineva ( un specialist ) se ocupa de tine, de tine omule si vegheaza ca tu sa ai toate acele minunate drepturi enumerate si dezvoltate in cartile de drept, - concret, si pentru ca teoria si practica am ajuns la concluzia ca nu se suporta, din diferite motive, mai ca nu pot, mai ca nu vor, omul se vede readus cu picioarele pe pamant si cand termina o facultate, sau chiar inainte, alearga sa isi caute un serviciu, un job, un loc de munca, pentru a putea trai si a putea avea un salariu, un venit.
Chiar si curiozitatea sau pofta pentru stiinta, pentru cunoastere, trebuie sa se nasca si sa fie intretinuta, omul trebuie sa aiba o motivatie.
Pentru aceasta el trebuie sa invete sa deschida o carte si sa citeasca carti.
Insa stiinta, asa cum este ea, la nivelul unui specialist, avansata, pretentioasa, meticuloasa uneori, detaliata, laborioasa, inchisa in carti si tratate, poate ramane un mister pentru un tanar si pentru un student.
Cartile de drept ( tratate, manuale ) au ajuns din ce in ce mai mult un lux pe care si-l permit cei care, de cele mai multe ori, deja practica dreptul, sau care au o alta profesie, ocupatie bine remunerata, platita.
In vara anului trecut, am auzit, in sensul celor de mai sus, o opinie, a unui cetatean francez, si nu a fost singurul pe care l-am auzit spunand astfel, ci, in trecut am auzit si altii, acel francez fiind un om de stiinta, insa el a spus ca, atunci cand termini facultatea, si ai viata inainte, aceasta presupune : "la femme", adica femeia din viata ta, nevasta, apoi copiii, si deci ce trebuie sa faci, sau ce poti face ?
Trebuie sa gasesti ceva de munca si sa castigi bani.
Abia ajuns la pensie, daca mai ai entuziasmul din tinerete, te poti apuca de cercetare stiintifica.
Si atunci, nu ma surprinde ca, nu mai sunt azi tineri si oameni de toate varstele, interesati de stiinta.
Tatal meu, profesorul astronom Ieronim Mihaila si ( mai tanarul fata de ei ) profesor Varujan Pambuccian, inca de mai demult, in urma cu mai multi ani de zile, au inceput sa faca o serie de studii, bazate pe experiment, pe masuratori, pe care le-as numi intr-un fel, o continuare a studiilor si experimentelor intreprinse de profesorul francez Maurice Allais.
Care sunt efectele gravitatiei asupra Pamantului ?
Ei bine, sa masuram, sa vedem, cu ajutorul unui pendul, sau mai multor pendule.
Ce influenta au eclipsele - de Luna, de Soare -, asupra gravitatiei, implicit asupra Pamantului ?
Chiar si printre francezii sai, profesorul Maurice Allais a ramas un fel de unicat, pentru ca francezii nu prea se simt atrasi de stiinta.
Totusi, Franta a dat intelectuali admirabili si pe care ii citesti cu admiratie, cu incantare reala, insa ei au devenit, in timp, foarte rari, aproape as spune, pana la disparitia lor.
La ora actuala, pe intreg globul pamantesc, exista foarte putini, ii poti numara, profesori care fac cercetari in materie de gravitatie si eclipse.
Iar acel cetatean francez, mi-a spus acelasi lucru si mi-a spus ca, a aflat gratie internetului de cercetarile celor trei romani, pe care i-am mentionat mai sus : Marcov, Mihaila, Pambuccian.
Mai exista si Dimitrie Olenici in Moldova si Thomas Goodey, alti doi profesori, unul roman, altul englez, care desfasoara aceeasi activitate stiintifica, in Moldova cum spuneam unde chiar si profesorul Goodey s-a mutat si si-a amenajat, instalat un pendul in casa pe care si-a construit-o in Romania.
Ce inseamna libertatea autentica ?
( Stim deja, cu mentiunea ca nici libertatea nu e chiar absoluta, caci ar deveni haos ).
Inseamna ceea ce vedem la profesorul englez Goodey.
Inseamna ca s-a nascut liber si la fel traieste, fiul unui medic, el si-a vandut proprietatile dupa decesul parintilor sai, adica ( si ) casa familiei si si-a cumparat o casa pe Tamisa, acolo unde exista vase ancorate pe Tamisa, cu destinatia de locuinta, de casa sau domiciliu.
In plus, el este un excelent traducator de limba japoneza, engleza-japoneza, si este casatorit cu o japoneza care traieste in Japonia.
Profesorul Thomas Goodey a absolvit facultatea de Matematica a Universitatii Cambridge, in Anglia.
Daca ne gandim la Biblie, da, asteptati sa imi formulez ideea, gandul, ca sa puteti intelege ce vreau sa spun, in biblie citim ca "adevarul vã va face liberi" ; in cele din urma, putem spune cunoasterea il face pe om sa fie liber.
Pentru ca oamenii de stiinta nu cunosc si nici nu trebuie sa cunoasca granitele.
Desigur, teoretic, oamenii sunt liberi si ei nu cunosc granitele.
Dar exista inca multe profesii si functii care iti restrang drepturile si te conditioneaza, daca si unde sa te misti, deplasezi, etc.
Ar fi bine sa reluam lectura Actului final de la Helsinki, da, chiar asa, a acelui act incheiat la Helsinki, la 1 august 1975 de Inaltii Reprezentanti ai Austriei, Belgiei, Bulgariei, Canadei, . . . ( aici urmeaza multe alte state si tari ), României, San Marino, Spaniei, Statelor Unite ale Americii, . . . ( mai urmeaza alte tari si state ).
România, prin diplomatia sa, a avut un rol in care "s-a afirmat din plin" la Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa ( Conferinta CSCE ).
"In prezent, fac parte din OSCE 56 de State din Europa, Asia Centrala si America de Nord", va voi spune imediat de unde anume am citat.
Si inca, "Animati de vointa politica, in interesul popoarelor, de a imbunatati si intensifica relatiile lor, de a contribui in Europa la pace, la securitate, la Justitie si la cooperare, precum si la apropierea intre ele si cu toate celelalte State din lume,
Hotarati in consecinta sa dea efect deplin rezultatelor conferintei si sa asigure avantajele decurgand din aceste rezultate intre Statele lor si in toata Europa si, prin aceasta, sa largeasca, sa aprofundeze si faca continuu si durabil cursul destinderii,
Inaltii Reprezentanti ai statelor participante au adoptat in mod solemn cele ce urmeaza : [ ... ] ".
Am citat aceste 2, 3 fraze din cartea ( culegerea ) "Drept International Contemporan - Texte Esentiale", Selectie si Comentarii de Prof. univ. dr. Adrian Nastase, lector univ. dr. Bogdan Aurescu, asist.univ. drd. Ion Gâlea, Editia a II-a revazuta si adaugita, Universul Juridic, Bucuresti, 2007.
Este o Culegere de texte pe care mi-am cumparat-o din librarie, in vara anului 2010.
Acuma, dupa cum putem vedea, este incurajata cooperarea in lume, intre state si tari, si noi, cat ne priveste, mi se pare ca nu mai cooperam in sanul aceluiasi Stat, adica la noi in România, intre noi românii.
Suntem, nu-i asa, departe de a ne situa in "sânul lui Avraam".
Suntem departe si de credinta, de Biblie, si chiar de Drept, prin credintele irationale ca totul trebuie tinut ascuns, secret, netransparent, etc.
Suntem departe si de Constitutia Romaniei, revizuita in anul 2003 si astazi in vigoare, si, daca nu cumva a devenit si Constitutia secreta si clasificata, ma gandesc sa citez un articol din cuprinsul ei, anume articolul 11.
( Sigur, daca clasificam Constitutia Romaniei, ar fi cel mai bun motiv ca cetatenii si oamenii sa nu o mai respecte, pentru ca nu o vor putea nici citi, si nici cita ! )
Sau, inca, daca pe verso-ul primei pagini a Constitutiei Romaniei, scriem un anunt-mentiune in care spunem cam asa : "Orice parte din prezenta Constitutie, se poate comunica numai cu acordul scris al EDITURII, si, chiar si asa, preferabil este sa luati act, ca nu care cumva sa va prind ca scrieti, prin orice mijloace si propagati Constitutia Romaniei, in caz contrar, va priveste daca suferiti vreo pierdere ! Sa nu spuneti ca nu v-am anuntat." )
Cam ce am putea desprinde de aici ?
Ce invataminte ?
Anume ca, astazi, EDITURA este mai importanta decat Dreptul, decat stiinta si propagarea si difuzarea acestora, deci, chiar decat cunoasterea legii.
Editura este autoritatea suprema, ei trebuie sa ii scrii si sa ii ceri voie, pentru a putea cunoaste legea si a o arata si altora.
Eu am inceput sa inteleg de ce legea lui Moise, in fapt legea lui Dumnezeu, transmisa oamenilor, prin intermediul lui Moise, in Vechiul Testament, a fost scrisa, consemnata pe niste table.
De buna seama este mai dificil sa ascunzi niste table sau sa le clasifici, dupa caz.
Sa revin la articolul 11 din Contitutia Romaniei, el este intitulat "Dreptul International si dreptul intern", si are, in total 3 alineate.
Alineatul 1 al articolului 11 ( Constitutia Romaniei ) spune asa : "Statul român se obligã sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte".
Alineatul 2 al articolului 11 ( Constitutia Romaniei ) spune ca : "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
Alineatul 3 al articolului 11 ( Constitutia Romaniei ) spune ca : " In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei".
Desigur, aminteam in titlul acestei postari despre angajari.
Se pare ca, am constatat, din ce am auzit povestindu-se, ca, la ora actuala exista institutii care au locuri sau posturi disponibile.
Aceste locuri sunt si raman disponibile.
Ele sunt scoase la concurs, uneori concursul este anuntat, publicat pe pagina web a institutiei, alteori nu este.
Insa, dupa ce sunt ocupate, cu greu as spune, persoanele care le ocupa nu raman mult timp in post si pleaca, isi dau demisia.
Si astfel, in timp, posturile respective capata un caracter de "disponibilitate".
Desigur, nu stiu daca sunt multe, aceste posturi.
In urma cu mai multe luni de zile deja, cei interesati se pot interesa, o prietena din copilarie si colega de liceu a tatalui meu, cu care am avut ocazia sa vorbesc la telefon cateva minute, mi-a spus ca ar exista niste locuri de munca disponibile la AVAS ( Autoritatea pentru Valorificarea - pe site-ul lor actual scrie pentru Administrarea - Activelor Statului, sau ( avas.gov.ro ).
Eu am intrebat-o daca sunt publice aceste locuri de munca, fara sa mai tin minte precis raspunsul ei, cred ca pot spune ca a fost in sensul ca nu sunt publice.
Colega de liceu a tatalui meu mi-a spus ca, acolo, "nu stiu ce se intampla" si ca "vin oameni, "fetele astea" si stau putin si nu stiu ce fac, dar pleaca".
Ea vroia sa spuna ca se angajeaza persoane, probabil mai mult fete, tinere femei, pe respectivele posturi disponibile la AVAS, insa, la scurt timp, situatia nu le convine si pleaca, iar locurile raman iarasi "goale", neocupate.
Sigur, se pare ca salariul care are un nivel mic, ar fi unul din motivele pentru care iata, astazi institutiile stau cu posturile neocupate.
Cand am cautat pe pagina internet, oficiala, a AVAS punct gov punct ro, nu am gasit, poate gaseste cineva, eu nu am gasit, locul, spatiul unde sa scrie despre posturi scoase la concurs.
De asemenea, au trecut multe luni de zile, de cand am auzit ca ar fi locuri si la Ministerul Agriculturii.
Astazi, am cautat pe site-ul acestui minister, si intr-adevar, existã un anunt publicat in "19 februarie 2013", pentru niste - vreo doua in total - posturi de consilier juridic principal si consilier debutant ( madr.ro si mapam.ro, rubrica "Posturi scoase la concurs" ).
Totusi, din ceea ce am auzit eu povestindu-se, cineva, o colega, ar fi obtinut un astfel de post, insa dupa ce a sustinut examenul, adica a participat la respectivul concurs, de cateva ori la rand.
Se pare ca, oricum nota minima pentru a fi declarat admis este nota cinci.
Daca nu se obtine nota cinci, de catre candidati, atunci locurile raman neocupate, nu se ocupã, sunt "retrase", si, dupa o perioada de timp ele sunt, din nou, scoase la Concurs.
Pentru a participa la un astfel de Concurs trebuie sa intri in posesia unei Tematici de concurs, care sa iti mentioneze textele de lege, actele normative pe care trebuie sa le cunosti, pentru ca, in timpul concursului sa poti sa le dezvolti sau sa raspunzi la intrebari pe care examinatorii ti le pun.
Mie insa, imi vine mai greu sa cred ca un candidat nu poate obtine nota cinci, de trecere.
Se pare ca, chiar si asa, chiar si atunci cand posturile sunt facute public pe paginile oficiale sau site-urile institutiilor persoanele interesate afla mai greu de ele, sau deloc.
Daca insa afli din timp, si avand in vedere continutul Tematicii, ma intreb daca e asa de dificil sa se obtina o nota de trecere, nota cinci in speta ?
Cu alte cuvinte, chiar este necesar ca, atunci cand institutia insasi are nevoie sa angajeze oameni, si are posturi neocupate, sa repeti un astfel de examen, sa il sustii de mai multe ori ?
Am auzit si ca, salariul unui consilier - debutant presupun - ar fi de 700 de lei ( noi ) sau inca, de 7 milioane de lei vechi.
Unele persoane spun ca nu se pot duce sa candideze, intrucat nu pot concret trai numai cu 7 milioane de lei pe luna, nu fac fata cheltuielilor legate de costul vietii.
De aceea, unii prefera avocatura, o profesie liberala unde onorariul poate fi, de multe ori este, mult mai substantial.
Ieri seara, am gasit si lecturat un articol pe site-ul juridice.ro, in care este publicat "Protestul" judecatorului Neacsu, membru al CSM, cu privire la situatia in care se vede implicat fara voia lui, o situatie ambigua in care, nu demult i-a fost ridicat computerul din sediul CSM ( Consiliului Superior al Magistraturii ), pentru ca, ulterior, dupa ce computerul i-a fost ridicat, el sa fie supus unei perchezitii de natura informatica.
Iar, dupa aceea, cand s-a interesat el insusi de aceasta situatie, a aflat ca situatia evolueaza, devine grava si ca, impotriva lui ar fi fost inceputa urmarirea penala, exact din ziua ( data ) in care i-a fost ridica computerul din sediul CSM unde el lucreaza.
Interesant insa, ca inainte de data si ziua in care i-a fost ridicat computerul - nu am gasit scris nici in Lumea Justitiei ( luju.ro ), nici pe site-ul Juridice.Ro, cine anume exact, care era calitatea persoanelor care au sosit la sediul CSM si au ridicat computerul judecatorului Neacsu, adica erau ele : organe de cercetare penala, organe de urmarire penala, procuror, judecator, cine erau concret - acest judecator Neacsu ar fi fost supus unei urmariri care intra in categoria Actelor Premergatoare ( inceperii ) urmaririi penale, iar natura juridica a acestor acte premergatoare, dupa cum scriu cursurile de drept, dupa cum rezulta si din Codul de procedura penala, este as spune, destul de imprecisa.
Despre Actele premergatoare, scriu cursurile de drept procesual penal si sintezele de teorie din mapa albastra de procedura penala, a celor mai buni autori de drept procesual penal, profesorii Anastasiu Crisu, Ion Neagu si altii ( desigur si altii ) români.
Insa, ce este de baza ?
Codul de procedura penala.
Doctrina scrie desigur, si ne explica, insa explica cat poate fi explicat, cu privire la natura juridica a actelor premergatoare, acte care se infaptuiesc inainte ca o urmarire penala sa fie inceputa, dar, in scopul inceperii urmaririi penale.
Codul de procedura penala ne vorbeste despre actele de urmarire penala, adica odata ce urmarirea penala este inceputa, incepe.
Probabil ca in asta consta ambiguitatea si frumusetea dreptului procesual penal.
Chiar si codul de procedura penala, nu intotdeauna este foarte precis, adica eu cred ca pe ici pe colo, mai gasesti lucruri care scapa reglementarilor exprese, explicite, textului articolelor din acest cod.
Situatia aceasta este ca in iubire.
Da. Unii spun, unii sunt de parere ca, oamenii se indragostesc si / sau iubesc alti oameni, alte persoane, mai ales si mai ales atunci cand nu cunosc bine persoana, cand anumite aspecte din viata sau caracterul si personalitatea unei persoane nu sunt foarte bine cunoscute de acela care iubeste sau se indragosteste, sau se simte atras de o alta persoana.
Cu alte cuvinte, pentru ca o iubire sa se nasca, sa dureze, ar fi necesara, spun unii, ca asupra ei si cu privire la subiectul iubirii, sa planeze un mister, un soi de aura secreta, misterioasa, ceea ce face ca un om sa se simta atras - pe termen lung sau toata viata - de o alta persoana.
Pesemne asa este si in drept si in dreptul procesual penal sau civil.
Omul, studentul, absolventul, practicianul, este un indragostit al acestui domeniu al cunoasterii in care cunoasterea nu este niciodata deplina, sau pe deplin enuntata, elucidata.
Insa, exista si altii care au alte opinii si anume ca, este cu siguranta mai sanatos cand iubesti, sa cunosti cat mai bine persoana, personalitatea ei, caracterul ei, firea ei, pentru ca o relatie nu se poate naste si nu poate dura, daca nu exista si nu se cladeste pe incredere.
Judecatorul Neacsu este astazi, se pare, in situatia in care impotriva lui a fost inceputa urmarirea penala.
Pentru ce ?
Pentru niste sume de bani, numite diurne, pe care le-ar fi incasat, fara a i se datora, din partea CSM, institutia la care lucreaza, unde este angajat.
Insa, inainte de aceasta, aflam din Lumea Justitiei ( Luju.ro ) ca ar fi fost etichetat drept "terorist", poate se impune sa facem un Istoric al acestor fapte, asa cum s-au desfasurat ele, pe etape, de la inceput si pana in prezent, sa punem faptele cap la cap si in ordine.
Respectivele diurne i-ar fi fost platite judecatorului pentru zile de lucru in care el nu s-ar fi aflat, concret, la lucru, la serviciu.
Totusi, Lumea Justitiei a publicat si un alt articol pe marginea acestei situatii, in care scria ca judecatorului Neacsu i s-ar fi reprosat [ nu inteleg cum se poate asta ? ] faptul ca in computerul lui ar fi fost gasit, descoperit un e-mail, catre o persoana de sex feminin.
Cred ca aceasta se intampla inainte de ziua si data in care judecatorului Neacsu i-a fost ridicat computerul din biroul sau, din CSM.
In ziua in care computerul sau a fost ridicat, aflam din presa, judecatorul Neacsu era plecat, se afla in drum spre casa, pentru ca, inteleg ca el este din provincie.
Tot presa ne informeaza in continuare ca, - trebuie gasite si citite mai multe articole, care toate sunt scrise pe aceeasi tema, in timp, in Lumea Justitiei - in ziua in care la CSM, "au venit" - bine, bine, dar cine "au venit" ? organe de cercetare penala, de urmarire penala, un procuror, un judecator, cine anume ? - sa ridice computerul judecatorului, ei bine, iata, nimeni nu a stiut.
Adica nimeni nu a stiut in CSM, dintre membrii sai, ca "vor veni" cei care "au venit", sa ii ridice judecatorului Neacsu, computerul sau.
Iata, acum ne gandim la Biblie si la Apocalipsa.
In Biblie ni se spune ca Singur, Numai Dumnezeu cunoaste ziua care va fi ziua sfarsitului lumii, si nimeni, dar absolut nimeni in afara de Dumnezeu nu cunoaste aceasta zi.
Dar cum au fost sesizati cei care "au venit" sa ridice computerul judecatorului Neacsu ?
Au venit cand au venit.
Dar cum de le-a venit sa vina ?
Pentru ca noi cunoastem ca exista mai multe feluri in care organele in drept, pot fi anuntate, adica sesizate cu privire la existenta unei infractiuni.
Exista denuntul, exista plangerea, exista mijloace speciale de sesizare.
Exista si cazul in care organele in drept se pot autosesiza.
Se pot autosesiza daca afla despre existenta unor / unei infractiuni din presa, din ziare.
Cu toate acestea, ele trebuie sa verifice pentru a vedea daca trebuie sa continue si sa inceapa cercetarile in cauza.
Citeam undeva, intr-un curs de drept procesual penal ca se pot face verificari de gestiuni, revizii contabile, chiar in cadrul actiunilor care se pot efectua in etapa actelor premergatoare.
Este vorba in acest caz mentionat imediat mai sus, de activitati "care, sub aspect formal, pot semãna cu unele acte procedurale, dar care nu capata haina juridica a acestora ( spre exemplu, verificarea gestiunii prin efectuarea unei revizii contabile, activitate care prezinta aspecte comune cu desfasurarea expertizei judiciare, relatii scrise sau verbale de la diferite persoane care pot avea aspecte comune cu declaratiile partilor sau ale martorilor etc. ) ".
Voi spune totusi ca am citat foarte putin si intre ghilimele, imediat in fraza de mai sus, din reputatul si prea inteligentul ( pentru ca se stie ca este o somitate in materie ) Profesor universitar, doctor Ion Neagu, care, impreuna cu alti 2 profesori, a scris o mapa albastra de procedura penala, numita Drept procesual penal-Sinteze de teorie. Spete.Grile, si care a fost publicata in anul 2006, eu insami mi-am cumparat-o la finele anului 2006, pe cand ma aflam in anul II de facultate la Drept si il aveam profesor de procedura penala pe judecatorul Nicu Jidovu.
Intr-adevar insa, etapa actelor premergatoare este o etapa complet diferita, separata, de etapa urmaririi penale.
Cu toate ca, etapa actelor premergatoare incepe cu scopul inceperii urmaririi penale.
Aceste doua etape : a actelor premergatoare, si a urmaririi penale, nu trebuie nicidecum sa se suprapuna, sa se incalece, ci, cronologic ele trebuie sa fie etape diferite, separate.
Problema cat priveste autoritatile, organele in drept de a constata o infractiune, de a incepe urmarirea ei ( sigur, si a persoanei care a savarsit-o sau comis-o ) este aceea a increderii.
Se pare ca, organele in drept pot face exces de zel si acte in exces, asa cum citim ca fac ele in etapa actelor premergatoare, in Anastasiu Crisu ( adica in dreptul procesual penal, partea speciala, scris de acest profesor si autor de drept ).
In speta, nu stiu daca sau cati oameni vorbesc simplu si direct, deschis procurorilor si ii intreaba : "Dar ce aveti cu mine ? sau inca, "Dar aveti ceva cu mine ?" sau inca, "De ce faceti ceea ce faceti ? "
Exista o lipsa de incredere in autoritati, in aceste organe in drept.
Organele acestea, in drept de a constata, descoperi, urmari o infractiune, o persoana vinovata de o infractiune au suficiente prerogative si parghii legale pentru a afla care este situatia de fapt adevarata, care este adevarul, si anume, s-a intamplat un fapt rau, ilegal, ilicit, o infractiune, daca da, cine a comis-o, cate e contributia fiecaruia, daca au comis-o mai multe persoane, dar mai ales, de la ce a pornit respectiva situatie de fapt, cum a pornit, de ce, si odata pornita, da ea nastere unei infractiuni ?
Putem vorbi concret de o infractiune ?
Exista si aspecte mult mai delicate si anume, cand de pilda intr-o instanta de judecata, - din cate mai stim, din cate mai aflam, de precizat ca nu e intotdeauna usor sa spui tot ce ai aflat, tot ce stii, pentru ca te gandesti si la ceilalti, dar, intr-o zi sau treptat va trebui sa le spunem pe toate, si aceasta in scopul organizarii instantelor ordonat, normal, firesc....
Sa explic ce vreau sa spun aici.
De exemplu, eu am aflat multi ani mai tarziu, dupa ce mi-am dat demisia din judecatorie in 1999, deci peste ani si ani, - sa spunem ca intuiam, banuiam, aveam ceva indicii, dar la modul general si nu cu privire chiar la o persoana anume, ci cu privire la "stilul de actiune" sau la "obiceiuri" - ca, cineva, din judecatoria unde am lucrat in trecut, "dãdea cu subsemnatul la Parchet, despre tot ce se intampla la judecatorie".
Românii care au lucrat in Justitie stiu ce inseamna acest lucru.
Nu toata lumea insa stie.
Aceasta inseamna ca unele persoane, ajung, nu stim precis prin ce imprejurari, sa furnizeze Parchetului, procurorilor informatii despre tot ce se intampla in judecatorie, adica intr-o instanta de judecata.
Acuma, nu vom omite sa spunem, sa spun ca stim ce spune legea, exista si legea care obliga pe cel care are o functie de conducere intr-un colectiv, uneori legea obliga pe orice cetatean si om, sa informeze organele in drept, penale, daca o infractiune se savarseste sau a fost savarsita.
Totusi, cred ca se impune sa facem o deosebire intre actiunea de "a da cu subsemnatul la Parchet", ca si atunci cand tii un Jurnal personal in care notezi tot ce se intampla, zi de zi, iar intr-un Jurnal, te axezi mai mult pe tine, acela care tii jurnalul, in primul rand, si in subsidiar poti scrie despre anturajul tau, ce a mai facut amicul, daca amica ti-a dat o veste buna, sau ti-a povestit vacanta ei la mare, etc.
In ce imprejurari poate ajunge o persoana, un angajat al unei instante judecatoresti, si care are si functie de conducere, sa "dea cu subsemnatul la parchet" ?
Exista o forma de voluntariat, exista ea in trecut ?
De aceea eu am ajuns la concluzia ca, intr-o instanta de judecata, in care cineva, un sef, 'dã cu subsemnatul la parchet", sau despre care auzim ca "se ducea si dadea cu subsemnatul la parchet", procurorii, cel putin macar un procuror, nu au cum sa nu stie tot ce misca in respectiva instanta de judecata ; astfel, ei te pot cunoaste pe tine, dar tu sa nu stii nici macar ca ei exista, sa nu le stii numele, functia, etc.
Si daca seful care "dã cu subsemnatul" pentru ca stie destule in calitate de sef, aflã despre, sau poate afla ca incepe sa se afle, de pilda, despre dosare inregistrate pe rolul instantei, mai exact despre niste actiuni sau cereri in judecata care au primit o Rezolutie a unui judecator care poate nici nu exista, nu e judecator, si care a fixat si primul termen de infatisare a partilor ?
Cu alte cuvinte, daca intr-o instanta, vine de undeva, vestea ca au aparut din senin niste dosare.
Se pare ca, cel mai adesea imobilele, bunurile sunt acelea care tenteaza si ispitesc mult oamenii.
De ce, persoana care conduce un colectiv, in acest caz, ar incerca din rasputeri sa ascunda ceea ce s-ar fi intamplat, anume ca au aparut niste dosare, niste actiuni, din senin, si ar fi fost inregistrate.
Si atunci ce face ?
Se poate inchide in Arhiva, intr-o arhiva cu alte putine persoane, angajati si cauta sa stearga urmele, de pilda sa rupa foile unei condici, pe vremea cand existau condici cu coperti de carton si cu foi din hartie.
Smulsul foilor, al inscrisurilor, al dovezilor
de comunicare sosite la dosar si atasate in mod corect, dupa ce cuiva ii da prin cap ideea de a le smulge din dosar, cine, dar cine mai cunoaste ca au existat ?
Stiti cine ?
De pilda avocatii, sau chiar si partile.
Care, inainte de fi smulse acte, cereri, dovezi de comunicare, de citare - dupa caz, adica ceea ce un dosar al instantei poate contine - s-au gandit sa fotocopieze, sau sa xeroxeze dosarul, sau parti din el.
Daca avocatii sau macar un avocat a fotocopiat acte, dovezi de comunicare care se aflau, regulamentar la dosarul unei cauze, aflate chiar la final de judecata, de desfasurare, dar sa nu uitam ca exista si caile de atac, si el le are, aceste fotocopii, care arata ce anume a continut dosarul la un moment dat anume, dupa ce sau daca au fost smulse, cine mai stie - totusi - ca au existat ?
Sau spune, in acest caz avocatul, sau poate avocatul arata unui judecator, sau presedintelui judecatoriei, - adica avocatul poate spune si arata si altei persoane ceea ce stie el, sau daca avocatul tace, ramane tacerea.
Cand oamenii tac, ei tac.
Cred insa, ca atata timp cat exista procurori in fata carora, din obisnuinta, unii sefi ai instantelor si colectivelor instantelor ( pot fi grefieri-sefi ), eu nu spun cine anume este, sincer, mi-e si mila, chiar mi-e mila, si pe urma a trecut atata timp.... - dau cu acel "subsemnatul", organele de cercetare penala, de urmarire penala sau alti judecatori nu pot sa nu afle.
Toti acestia, sau unii dintre ei, tot afla adevarul unei situatii de fapt, si pot afla chiar mai mult decat stiu pana si cei implicati intr-o situatie de fapt.
Cred ca este timpul sa iau o pauza, sa caut sa gasesc ceva de mancare in frigider, mama imi spune mereu "vezi si tu ce se gaseste in frigider" cand o intreb de masa si ora mesei, alteori cand o rog anume, imi pregateste sau pune masa, dar cred ca nu ii place sa vorbeasca despre asta.
Si mai sunt si alte lucruri de facut, de citit, si chiar de scris si pe blog, dar sa mai schimbam si tema.
Este ora 14h 56 la Bucuresti si le urez Pofta buna ! celor care pana la ora aceasta, nu au luat pranzul.
Ieri seara, scriam despre faptul ca, exista cursuri de drept care astazi, par sa uite ca orice curs este in fond un manual si are un scop didactic si pedagogic.
Este un fapt care ma uimeste si mi se pare neplacut, si in contradictie cu scopul elaborarii unui manual.
Un manual, un curs este elaborat, scris, anume pentru a invata studentii, absolventii facultatilor, chiar si pentru specialisti care vor sa fie la curent, si trebuie sa fie la curent cu noutatile, si, de maniera generala, fiind un manual, trebuie sa fie deschis oamenilor care vor sa aiba un anumit nivel de cultura, intr-un domeniu sau altul al cunoasterii.
Ca sa nu mai spun ca, nu-i asa, chiar daca nu esti un specialist, ci un simplu muritor sau cetatean de rand, sau om este si necesar sa cunosti legea, pe ici pe colo cel putin, pentru ca, daca nu o cunosti nu o poti respecta, iar ca sa o cunosti, sa o respecti trebuie sa te informezi cat de cat cu privire la ea, sa o citesti, sa ii intelegi mecanismul, sa te documentezi cu alte cuvinte.
De aceea, un anunt sau o mentiune - cum sunt acelea care figureaza, atunci cand figureaza, pe prima pagina a unui curs tiparit si cumparat din librarie, si mai exact inca, pe verso-ul primei pagini, prin care esti atentionat sa nu care cumva sa indraznesti sa comunici, prin orice mijloc ar fi acela, o parte ( macar ) din cursul cu pricina, in caz contrar te priveste, este treaba ta ca nu citesti o carte din scoarta in scoarta, - mi se par absolut incompatibile cu scopul pentru care un manual, un curs este elaborat si scris.
Un drept nu poate fi "intr-atat" de absolut, incat sa devina abuziv, si direct spus un drept nu poate fi irational.
Dreptul, oricare ar fi acela, repet, nu poate fi irational.
Asa cum omul sanatos nu trebuie sa aiba credinte irationale, opinii irationale.
El poate avea opinii de orice fel, chiar indraznete, sau noi, "in premiera", insa este bine sa ramana totusi in sfera rationalului.
Sunt cateva aspecte pe care vreau sa le infatisez, si incerc sa le asez intr-o anumita ordine, asa incat, aceasta postare este in curs de a fi scrisa si nu este incheiata.
Daca citim "drepturile omului si libertati fundamentale" vom remarca destul de repede, ca, desi la prima vedere drepturile sunt puse in valoare, se afirma cat sunt de importante si ca sunt inerente fiintei umane, omului, adica din clipa in care s-a nascut ( si chiar de la conceptie, daca omul se naste viu - el are drepturi, fapt important in materia Succesiunilor sau mostenirilor ( drept civil ) ), aproape intotdeauna vom remarca prin urmare, ca orice drept are si niste limite, altfel spus, oricat de larga ar fi aria, sfera unui drept, aproape intotdeauna, negresit, aria respectiva este determinata si supusa unor conditii.
Concret, pentru ca viata reala este departe de a fi ideala, asa cum poate fi ea vazuta citind o carte de drept, care te poate incanta, omul are drepturi, cineva ( un specialist ) se ocupa de tine, de tine omule si vegheaza ca tu sa ai toate acele minunate drepturi enumerate si dezvoltate in cartile de drept, - concret, si pentru ca teoria si practica am ajuns la concluzia ca nu se suporta, din diferite motive, mai ca nu pot, mai ca nu vor, omul se vede readus cu picioarele pe pamant si cand termina o facultate, sau chiar inainte, alearga sa isi caute un serviciu, un job, un loc de munca, pentru a putea trai si a putea avea un salariu, un venit.
Chiar si curiozitatea sau pofta pentru stiinta, pentru cunoastere, trebuie sa se nasca si sa fie intretinuta, omul trebuie sa aiba o motivatie.
Pentru aceasta el trebuie sa invete sa deschida o carte si sa citeasca carti.
Insa stiinta, asa cum este ea, la nivelul unui specialist, avansata, pretentioasa, meticuloasa uneori, detaliata, laborioasa, inchisa in carti si tratate, poate ramane un mister pentru un tanar si pentru un student.
Cartile de drept ( tratate, manuale ) au ajuns din ce in ce mai mult un lux pe care si-l permit cei care, de cele mai multe ori, deja practica dreptul, sau care au o alta profesie, ocupatie bine remunerata, platita.
In vara anului trecut, am auzit, in sensul celor de mai sus, o opinie, a unui cetatean francez, si nu a fost singurul pe care l-am auzit spunand astfel, ci, in trecut am auzit si altii, acel francez fiind un om de stiinta, insa el a spus ca, atunci cand termini facultatea, si ai viata inainte, aceasta presupune : "la femme", adica femeia din viata ta, nevasta, apoi copiii, si deci ce trebuie sa faci, sau ce poti face ?
Trebuie sa gasesti ceva de munca si sa castigi bani.
Abia ajuns la pensie, daca mai ai entuziasmul din tinerete, te poti apuca de cercetare stiintifica.
Si atunci, nu ma surprinde ca, nu mai sunt azi tineri si oameni de toate varstele, interesati de stiinta.
Tatal meu, profesorul astronom Ieronim Mihaila si ( mai tanarul fata de ei ) profesor Varujan Pambuccian, inca de mai demult, in urma cu mai multi ani de zile, au inceput sa faca o serie de studii, bazate pe experiment, pe masuratori, pe care le-as numi intr-un fel, o continuare a studiilor si experimentelor intreprinse de profesorul francez Maurice Allais.
Care sunt efectele gravitatiei asupra Pamantului ?
Ei bine, sa masuram, sa vedem, cu ajutorul unui pendul, sau mai multor pendule.
Ce influenta au eclipsele - de Luna, de Soare -, asupra gravitatiei, implicit asupra Pamantului ?
Chiar si printre francezii sai, profesorul Maurice Allais a ramas un fel de unicat, pentru ca francezii nu prea se simt atrasi de stiinta.
Totusi, Franta a dat intelectuali admirabili si pe care ii citesti cu admiratie, cu incantare reala, insa ei au devenit, in timp, foarte rari, aproape as spune, pana la disparitia lor.
La ora actuala, pe intreg globul pamantesc, exista foarte putini, ii poti numara, profesori care fac cercetari in materie de gravitatie si eclipse.
Iar acel cetatean francez, mi-a spus acelasi lucru si mi-a spus ca, a aflat gratie internetului de cercetarile celor trei romani, pe care i-am mentionat mai sus : Marcov, Mihaila, Pambuccian.
Mai exista si Dimitrie Olenici in Moldova si Thomas Goodey, alti doi profesori, unul roman, altul englez, care desfasoara aceeasi activitate stiintifica, in Moldova cum spuneam unde chiar si profesorul Goodey s-a mutat si si-a amenajat, instalat un pendul in casa pe care si-a construit-o in Romania.
Ce inseamna libertatea autentica ?
( Stim deja, cu mentiunea ca nici libertatea nu e chiar absoluta, caci ar deveni haos ).
Inseamna ceea ce vedem la profesorul englez Goodey.
Inseamna ca s-a nascut liber si la fel traieste, fiul unui medic, el si-a vandut proprietatile dupa decesul parintilor sai, adica ( si ) casa familiei si si-a cumparat o casa pe Tamisa, acolo unde exista vase ancorate pe Tamisa, cu destinatia de locuinta, de casa sau domiciliu.
In plus, el este un excelent traducator de limba japoneza, engleza-japoneza, si este casatorit cu o japoneza care traieste in Japonia.
Profesorul Thomas Goodey a absolvit facultatea de Matematica a Universitatii Cambridge, in Anglia.
Daca ne gandim la Biblie, da, asteptati sa imi formulez ideea, gandul, ca sa puteti intelege ce vreau sa spun, in biblie citim ca "adevarul vã va face liberi" ; in cele din urma, putem spune cunoasterea il face pe om sa fie liber.
Pentru ca oamenii de stiinta nu cunosc si nici nu trebuie sa cunoasca granitele.
Desigur, teoretic, oamenii sunt liberi si ei nu cunosc granitele.
Dar exista inca multe profesii si functii care iti restrang drepturile si te conditioneaza, daca si unde sa te misti, deplasezi, etc.
Ar fi bine sa reluam lectura Actului final de la Helsinki, da, chiar asa, a acelui act incheiat la Helsinki, la 1 august 1975 de Inaltii Reprezentanti ai Austriei, Belgiei, Bulgariei, Canadei, . . . ( aici urmeaza multe alte state si tari ), României, San Marino, Spaniei, Statelor Unite ale Americii, . . . ( mai urmeaza alte tari si state ).
România, prin diplomatia sa, a avut un rol in care "s-a afirmat din plin" la Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa ( Conferinta CSCE ).
"In prezent, fac parte din OSCE 56 de State din Europa, Asia Centrala si America de Nord", va voi spune imediat de unde anume am citat.
Si inca, "Animati de vointa politica, in interesul popoarelor, de a imbunatati si intensifica relatiile lor, de a contribui in Europa la pace, la securitate, la Justitie si la cooperare, precum si la apropierea intre ele si cu toate celelalte State din lume,
Hotarati in consecinta sa dea efect deplin rezultatelor conferintei si sa asigure avantajele decurgand din aceste rezultate intre Statele lor si in toata Europa si, prin aceasta, sa largeasca, sa aprofundeze si faca continuu si durabil cursul destinderii,
Inaltii Reprezentanti ai statelor participante au adoptat in mod solemn cele ce urmeaza : [ ... ] ".
Am citat aceste 2, 3 fraze din cartea ( culegerea ) "Drept International Contemporan - Texte Esentiale", Selectie si Comentarii de Prof. univ. dr. Adrian Nastase, lector univ. dr. Bogdan Aurescu, asist.univ. drd. Ion Gâlea, Editia a II-a revazuta si adaugita, Universul Juridic, Bucuresti, 2007.
Este o Culegere de texte pe care mi-am cumparat-o din librarie, in vara anului 2010.
Acuma, dupa cum putem vedea, este incurajata cooperarea in lume, intre state si tari, si noi, cat ne priveste, mi se pare ca nu mai cooperam in sanul aceluiasi Stat, adica la noi in România, intre noi românii.
Suntem, nu-i asa, departe de a ne situa in "sânul lui Avraam".
Suntem departe si de credinta, de Biblie, si chiar de Drept, prin credintele irationale ca totul trebuie tinut ascuns, secret, netransparent, etc.
Suntem departe si de Constitutia Romaniei, revizuita in anul 2003 si astazi in vigoare, si, daca nu cumva a devenit si Constitutia secreta si clasificata, ma gandesc sa citez un articol din cuprinsul ei, anume articolul 11.
( Sigur, daca clasificam Constitutia Romaniei, ar fi cel mai bun motiv ca cetatenii si oamenii sa nu o mai respecte, pentru ca nu o vor putea nici citi, si nici cita ! )
Sau, inca, daca pe verso-ul primei pagini a Constitutiei Romaniei, scriem un anunt-mentiune in care spunem cam asa : "Orice parte din prezenta Constitutie, se poate comunica numai cu acordul scris al EDITURII, si, chiar si asa, preferabil este sa luati act, ca nu care cumva sa va prind ca scrieti, prin orice mijloace si propagati Constitutia Romaniei, in caz contrar, va priveste daca suferiti vreo pierdere ! Sa nu spuneti ca nu v-am anuntat." )
Cam ce am putea desprinde de aici ?
Ce invataminte ?
Anume ca, astazi, EDITURA este mai importanta decat Dreptul, decat stiinta si propagarea si difuzarea acestora, deci, chiar decat cunoasterea legii.
Editura este autoritatea suprema, ei trebuie sa ii scrii si sa ii ceri voie, pentru a putea cunoaste legea si a o arata si altora.
Eu am inceput sa inteleg de ce legea lui Moise, in fapt legea lui Dumnezeu, transmisa oamenilor, prin intermediul lui Moise, in Vechiul Testament, a fost scrisa, consemnata pe niste table.
De buna seama este mai dificil sa ascunzi niste table sau sa le clasifici, dupa caz.
Sa revin la articolul 11 din Contitutia Romaniei, el este intitulat "Dreptul International si dreptul intern", si are, in total 3 alineate.
Alineatul 1 al articolului 11 ( Constitutia Romaniei ) spune asa : "Statul român se obligã sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte".
Alineatul 2 al articolului 11 ( Constitutia Romaniei ) spune ca : "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
Alineatul 3 al articolului 11 ( Constitutia Romaniei ) spune ca : " In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei".
Desigur, aminteam in titlul acestei postari despre angajari.
Se pare ca, am constatat, din ce am auzit povestindu-se, ca, la ora actuala exista institutii care au locuri sau posturi disponibile.
Aceste locuri sunt si raman disponibile.
Ele sunt scoase la concurs, uneori concursul este anuntat, publicat pe pagina web a institutiei, alteori nu este.
Insa, dupa ce sunt ocupate, cu greu as spune, persoanele care le ocupa nu raman mult timp in post si pleaca, isi dau demisia.
Si astfel, in timp, posturile respective capata un caracter de "disponibilitate".
Desigur, nu stiu daca sunt multe, aceste posturi.
In urma cu mai multe luni de zile deja, cei interesati se pot interesa, o prietena din copilarie si colega de liceu a tatalui meu, cu care am avut ocazia sa vorbesc la telefon cateva minute, mi-a spus ca ar exista niste locuri de munca disponibile la AVAS ( Autoritatea pentru Valorificarea - pe site-ul lor actual scrie pentru Administrarea - Activelor Statului, sau ( avas.gov.ro ).
Eu am intrebat-o daca sunt publice aceste locuri de munca, fara sa mai tin minte precis raspunsul ei, cred ca pot spune ca a fost in sensul ca nu sunt publice.
Colega de liceu a tatalui meu mi-a spus ca, acolo, "nu stiu ce se intampla" si ca "vin oameni, "fetele astea" si stau putin si nu stiu ce fac, dar pleaca".
Ea vroia sa spuna ca se angajeaza persoane, probabil mai mult fete, tinere femei, pe respectivele posturi disponibile la AVAS, insa, la scurt timp, situatia nu le convine si pleaca, iar locurile raman iarasi "goale", neocupate.
Sigur, se pare ca salariul care are un nivel mic, ar fi unul din motivele pentru care iata, astazi institutiile stau cu posturile neocupate.
Cand am cautat pe pagina internet, oficiala, a AVAS punct gov punct ro, nu am gasit, poate gaseste cineva, eu nu am gasit, locul, spatiul unde sa scrie despre posturi scoase la concurs.
De asemenea, au trecut multe luni de zile, de cand am auzit ca ar fi locuri si la Ministerul Agriculturii.
Astazi, am cautat pe site-ul acestui minister, si intr-adevar, existã un anunt publicat in "19 februarie 2013", pentru niste - vreo doua in total - posturi de consilier juridic principal si consilier debutant ( madr.ro si mapam.ro, rubrica "Posturi scoase la concurs" ).
Totusi, din ceea ce am auzit eu povestindu-se, cineva, o colega, ar fi obtinut un astfel de post, insa dupa ce a sustinut examenul, adica a participat la respectivul concurs, de cateva ori la rand.
Se pare ca, oricum nota minima pentru a fi declarat admis este nota cinci.
Daca nu se obtine nota cinci, de catre candidati, atunci locurile raman neocupate, nu se ocupã, sunt "retrase", si, dupa o perioada de timp ele sunt, din nou, scoase la Concurs.
Pentru a participa la un astfel de Concurs trebuie sa intri in posesia unei Tematici de concurs, care sa iti mentioneze textele de lege, actele normative pe care trebuie sa le cunosti, pentru ca, in timpul concursului sa poti sa le dezvolti sau sa raspunzi la intrebari pe care examinatorii ti le pun.
Mie insa, imi vine mai greu sa cred ca un candidat nu poate obtine nota cinci, de trecere.
Se pare ca, chiar si asa, chiar si atunci cand posturile sunt facute public pe paginile oficiale sau site-urile institutiilor persoanele interesate afla mai greu de ele, sau deloc.
Daca insa afli din timp, si avand in vedere continutul Tematicii, ma intreb daca e asa de dificil sa se obtina o nota de trecere, nota cinci in speta ?
Cu alte cuvinte, chiar este necesar ca, atunci cand institutia insasi are nevoie sa angajeze oameni, si are posturi neocupate, sa repeti un astfel de examen, sa il sustii de mai multe ori ?
Am auzit si ca, salariul unui consilier - debutant presupun - ar fi de 700 de lei ( noi ) sau inca, de 7 milioane de lei vechi.
Unele persoane spun ca nu se pot duce sa candideze, intrucat nu pot concret trai numai cu 7 milioane de lei pe luna, nu fac fata cheltuielilor legate de costul vietii.
De aceea, unii prefera avocatura, o profesie liberala unde onorariul poate fi, de multe ori este, mult mai substantial.
Ieri seara, am gasit si lecturat un articol pe site-ul juridice.ro, in care este publicat "Protestul" judecatorului Neacsu, membru al CSM, cu privire la situatia in care se vede implicat fara voia lui, o situatie ambigua in care, nu demult i-a fost ridicat computerul din sediul CSM ( Consiliului Superior al Magistraturii ), pentru ca, ulterior, dupa ce computerul i-a fost ridicat, el sa fie supus unei perchezitii de natura informatica.
Iar, dupa aceea, cand s-a interesat el insusi de aceasta situatie, a aflat ca situatia evolueaza, devine grava si ca, impotriva lui ar fi fost inceputa urmarirea penala, exact din ziua ( data ) in care i-a fost ridica computerul din sediul CSM unde el lucreaza.
Interesant insa, ca inainte de data si ziua in care i-a fost ridicat computerul - nu am gasit scris nici in Lumea Justitiei ( luju.ro ), nici pe site-ul Juridice.Ro, cine anume exact, care era calitatea persoanelor care au sosit la sediul CSM si au ridicat computerul judecatorului Neacsu, adica erau ele : organe de cercetare penala, organe de urmarire penala, procuror, judecator, cine erau concret - acest judecator Neacsu ar fi fost supus unei urmariri care intra in categoria Actelor Premergatoare ( inceperii ) urmaririi penale, iar natura juridica a acestor acte premergatoare, dupa cum scriu cursurile de drept, dupa cum rezulta si din Codul de procedura penala, este as spune, destul de imprecisa.
Despre Actele premergatoare, scriu cursurile de drept procesual penal si sintezele de teorie din mapa albastra de procedura penala, a celor mai buni autori de drept procesual penal, profesorii Anastasiu Crisu, Ion Neagu si altii ( desigur si altii ) români.
Insa, ce este de baza ?
Codul de procedura penala.
Doctrina scrie desigur, si ne explica, insa explica cat poate fi explicat, cu privire la natura juridica a actelor premergatoare, acte care se infaptuiesc inainte ca o urmarire penala sa fie inceputa, dar, in scopul inceperii urmaririi penale.
Codul de procedura penala ne vorbeste despre actele de urmarire penala, adica odata ce urmarirea penala este inceputa, incepe.
Probabil ca in asta consta ambiguitatea si frumusetea dreptului procesual penal.
Chiar si codul de procedura penala, nu intotdeauna este foarte precis, adica eu cred ca pe ici pe colo, mai gasesti lucruri care scapa reglementarilor exprese, explicite, textului articolelor din acest cod.
Situatia aceasta este ca in iubire.
Da. Unii spun, unii sunt de parere ca, oamenii se indragostesc si / sau iubesc alti oameni, alte persoane, mai ales si mai ales atunci cand nu cunosc bine persoana, cand anumite aspecte din viata sau caracterul si personalitatea unei persoane nu sunt foarte bine cunoscute de acela care iubeste sau se indragosteste, sau se simte atras de o alta persoana.
Cu alte cuvinte, pentru ca o iubire sa se nasca, sa dureze, ar fi necesara, spun unii, ca asupra ei si cu privire la subiectul iubirii, sa planeze un mister, un soi de aura secreta, misterioasa, ceea ce face ca un om sa se simta atras - pe termen lung sau toata viata - de o alta persoana.
Pesemne asa este si in drept si in dreptul procesual penal sau civil.
Omul, studentul, absolventul, practicianul, este un indragostit al acestui domeniu al cunoasterii in care cunoasterea nu este niciodata deplina, sau pe deplin enuntata, elucidata.
Insa, exista si altii care au alte opinii si anume ca, este cu siguranta mai sanatos cand iubesti, sa cunosti cat mai bine persoana, personalitatea ei, caracterul ei, firea ei, pentru ca o relatie nu se poate naste si nu poate dura, daca nu exista si nu se cladeste pe incredere.
Judecatorul Neacsu este astazi, se pare, in situatia in care impotriva lui a fost inceputa urmarirea penala.
Pentru ce ?
Pentru niste sume de bani, numite diurne, pe care le-ar fi incasat, fara a i se datora, din partea CSM, institutia la care lucreaza, unde este angajat.
Insa, inainte de aceasta, aflam din Lumea Justitiei ( Luju.ro ) ca ar fi fost etichetat drept "terorist", poate se impune sa facem un Istoric al acestor fapte, asa cum s-au desfasurat ele, pe etape, de la inceput si pana in prezent, sa punem faptele cap la cap si in ordine.
Respectivele diurne i-ar fi fost platite judecatorului pentru zile de lucru in care el nu s-ar fi aflat, concret, la lucru, la serviciu.
Totusi, Lumea Justitiei a publicat si un alt articol pe marginea acestei situatii, in care scria ca judecatorului Neacsu i s-ar fi reprosat [ nu inteleg cum se poate asta ? ] faptul ca in computerul lui ar fi fost gasit, descoperit un e-mail, catre o persoana de sex feminin.
Cred ca aceasta se intampla inainte de ziua si data in care judecatorului Neacsu i-a fost ridicat computerul din biroul sau, din CSM.
In ziua in care computerul sau a fost ridicat, aflam din presa, judecatorul Neacsu era plecat, se afla in drum spre casa, pentru ca, inteleg ca el este din provincie.
Tot presa ne informeaza in continuare ca, - trebuie gasite si citite mai multe articole, care toate sunt scrise pe aceeasi tema, in timp, in Lumea Justitiei - in ziua in care la CSM, "au venit" - bine, bine, dar cine "au venit" ? organe de cercetare penala, de urmarire penala, un procuror, un judecator, cine anume ? - sa ridice computerul judecatorului, ei bine, iata, nimeni nu a stiut.
Adica nimeni nu a stiut in CSM, dintre membrii sai, ca "vor veni" cei care "au venit", sa ii ridice judecatorului Neacsu, computerul sau.
Iata, acum ne gandim la Biblie si la Apocalipsa.
In Biblie ni se spune ca Singur, Numai Dumnezeu cunoaste ziua care va fi ziua sfarsitului lumii, si nimeni, dar absolut nimeni in afara de Dumnezeu nu cunoaste aceasta zi.
Dar cum au fost sesizati cei care "au venit" sa ridice computerul judecatorului Neacsu ?
Au venit cand au venit.
Dar cum de le-a venit sa vina ?
Pentru ca noi cunoastem ca exista mai multe feluri in care organele in drept, pot fi anuntate, adica sesizate cu privire la existenta unei infractiuni.
Exista denuntul, exista plangerea, exista mijloace speciale de sesizare.
Exista si cazul in care organele in drept se pot autosesiza.
Se pot autosesiza daca afla despre existenta unor / unei infractiuni din presa, din ziare.
Cu toate acestea, ele trebuie sa verifice pentru a vedea daca trebuie sa continue si sa inceapa cercetarile in cauza.
Citeam undeva, intr-un curs de drept procesual penal ca se pot face verificari de gestiuni, revizii contabile, chiar in cadrul actiunilor care se pot efectua in etapa actelor premergatoare.
Este vorba in acest caz mentionat imediat mai sus, de activitati "care, sub aspect formal, pot semãna cu unele acte procedurale, dar care nu capata haina juridica a acestora ( spre exemplu, verificarea gestiunii prin efectuarea unei revizii contabile, activitate care prezinta aspecte comune cu desfasurarea expertizei judiciare, relatii scrise sau verbale de la diferite persoane care pot avea aspecte comune cu declaratiile partilor sau ale martorilor etc. ) ".
Voi spune totusi ca am citat foarte putin si intre ghilimele, imediat in fraza de mai sus, din reputatul si prea inteligentul ( pentru ca se stie ca este o somitate in materie ) Profesor universitar, doctor Ion Neagu, care, impreuna cu alti 2 profesori, a scris o mapa albastra de procedura penala, numita Drept procesual penal-Sinteze de teorie. Spete.Grile, si care a fost publicata in anul 2006, eu insami mi-am cumparat-o la finele anului 2006, pe cand ma aflam in anul II de facultate la Drept si il aveam profesor de procedura penala pe judecatorul Nicu Jidovu.
Intr-adevar insa, etapa actelor premergatoare este o etapa complet diferita, separata, de etapa urmaririi penale.
Cu toate ca, etapa actelor premergatoare incepe cu scopul inceperii urmaririi penale.
Aceste doua etape : a actelor premergatoare, si a urmaririi penale, nu trebuie nicidecum sa se suprapuna, sa se incalece, ci, cronologic ele trebuie sa fie etape diferite, separate.
Problema cat priveste autoritatile, organele in drept de a constata o infractiune, de a incepe urmarirea ei ( sigur, si a persoanei care a savarsit-o sau comis-o ) este aceea a increderii.
Se pare ca, organele in drept pot face exces de zel si acte in exces, asa cum citim ca fac ele in etapa actelor premergatoare, in Anastasiu Crisu ( adica in dreptul procesual penal, partea speciala, scris de acest profesor si autor de drept ).
In speta, nu stiu daca sau cati oameni vorbesc simplu si direct, deschis procurorilor si ii intreaba : "Dar ce aveti cu mine ? sau inca, "Dar aveti ceva cu mine ?" sau inca, "De ce faceti ceea ce faceti ? "
Exista o lipsa de incredere in autoritati, in aceste organe in drept.
Organele acestea, in drept de a constata, descoperi, urmari o infractiune, o persoana vinovata de o infractiune au suficiente prerogative si parghii legale pentru a afla care este situatia de fapt adevarata, care este adevarul, si anume, s-a intamplat un fapt rau, ilegal, ilicit, o infractiune, daca da, cine a comis-o, cate e contributia fiecaruia, daca au comis-o mai multe persoane, dar mai ales, de la ce a pornit respectiva situatie de fapt, cum a pornit, de ce, si odata pornita, da ea nastere unei infractiuni ?
Putem vorbi concret de o infractiune ?
Exista si aspecte mult mai delicate si anume, cand de pilda intr-o instanta de judecata, - din cate mai stim, din cate mai aflam, de precizat ca nu e intotdeauna usor sa spui tot ce ai aflat, tot ce stii, pentru ca te gandesti si la ceilalti, dar, intr-o zi sau treptat va trebui sa le spunem pe toate, si aceasta in scopul organizarii instantelor ordonat, normal, firesc....
Sa explic ce vreau sa spun aici.
De exemplu, eu am aflat multi ani mai tarziu, dupa ce mi-am dat demisia din judecatorie in 1999, deci peste ani si ani, - sa spunem ca intuiam, banuiam, aveam ceva indicii, dar la modul general si nu cu privire chiar la o persoana anume, ci cu privire la "stilul de actiune" sau la "obiceiuri" - ca, cineva, din judecatoria unde am lucrat in trecut, "dãdea cu subsemnatul la Parchet, despre tot ce se intampla la judecatorie".
Românii care au lucrat in Justitie stiu ce inseamna acest lucru.
Nu toata lumea insa stie.
Aceasta inseamna ca unele persoane, ajung, nu stim precis prin ce imprejurari, sa furnizeze Parchetului, procurorilor informatii despre tot ce se intampla in judecatorie, adica intr-o instanta de judecata.
Acuma, nu vom omite sa spunem, sa spun ca stim ce spune legea, exista si legea care obliga pe cel care are o functie de conducere intr-un colectiv, uneori legea obliga pe orice cetatean si om, sa informeze organele in drept, penale, daca o infractiune se savarseste sau a fost savarsita.
Totusi, cred ca se impune sa facem o deosebire intre actiunea de "a da cu subsemnatul la Parchet", ca si atunci cand tii un Jurnal personal in care notezi tot ce se intampla, zi de zi, iar intr-un Jurnal, te axezi mai mult pe tine, acela care tii jurnalul, in primul rand, si in subsidiar poti scrie despre anturajul tau, ce a mai facut amicul, daca amica ti-a dat o veste buna, sau ti-a povestit vacanta ei la mare, etc.
In ce imprejurari poate ajunge o persoana, un angajat al unei instante judecatoresti, si care are si functie de conducere, sa "dea cu subsemnatul la parchet" ?
Exista o forma de voluntariat, exista ea in trecut ?
De aceea eu am ajuns la concluzia ca, intr-o instanta de judecata, in care cineva, un sef, 'dã cu subsemnatul la parchet", sau despre care auzim ca "se ducea si dadea cu subsemnatul la parchet", procurorii, cel putin macar un procuror, nu au cum sa nu stie tot ce misca in respectiva instanta de judecata ; astfel, ei te pot cunoaste pe tine, dar tu sa nu stii nici macar ca ei exista, sa nu le stii numele, functia, etc.
Si daca seful care "dã cu subsemnatul" pentru ca stie destule in calitate de sef, aflã despre, sau poate afla ca incepe sa se afle, de pilda, despre dosare inregistrate pe rolul instantei, mai exact despre niste actiuni sau cereri in judecata care au primit o Rezolutie a unui judecator care poate nici nu exista, nu e judecator, si care a fixat si primul termen de infatisare a partilor ?
Cu alte cuvinte, daca intr-o instanta, vine de undeva, vestea ca au aparut din senin niste dosare.
Se pare ca, cel mai adesea imobilele, bunurile sunt acelea care tenteaza si ispitesc mult oamenii.
De ce, persoana care conduce un colectiv, in acest caz, ar incerca din rasputeri sa ascunda ceea ce s-ar fi intamplat, anume ca au aparut niste dosare, niste actiuni, din senin, si ar fi fost inregistrate.
Si atunci ce face ?
Se poate inchide in Arhiva, intr-o arhiva cu alte putine persoane, angajati si cauta sa stearga urmele, de pilda sa rupa foile unei condici, pe vremea cand existau condici cu coperti de carton si cu foi din hartie.
Smulsul foilor, al inscrisurilor, al dovezilor
de comunicare sosite la dosar si atasate in mod corect, dupa ce cuiva ii da prin cap ideea de a le smulge din dosar, cine, dar cine mai cunoaste ca au existat ?
Stiti cine ?
De pilda avocatii, sau chiar si partile.
Care, inainte de fi smulse acte, cereri, dovezi de comunicare, de citare - dupa caz, adica ceea ce un dosar al instantei poate contine - s-au gandit sa fotocopieze, sau sa xeroxeze dosarul, sau parti din el.
Daca avocatii sau macar un avocat a fotocopiat acte, dovezi de comunicare care se aflau, regulamentar la dosarul unei cauze, aflate chiar la final de judecata, de desfasurare, dar sa nu uitam ca exista si caile de atac, si el le are, aceste fotocopii, care arata ce anume a continut dosarul la un moment dat anume, dupa ce sau daca au fost smulse, cine mai stie - totusi - ca au existat ?
Sau spune, in acest caz avocatul, sau poate avocatul arata unui judecator, sau presedintelui judecatoriei, - adica avocatul poate spune si arata si altei persoane ceea ce stie el, sau daca avocatul tace, ramane tacerea.
Cand oamenii tac, ei tac.
Cred insa, ca atata timp cat exista procurori in fata carora, din obisnuinta, unii sefi ai instantelor si colectivelor instantelor ( pot fi grefieri-sefi ), eu nu spun cine anume este, sincer, mi-e si mila, chiar mi-e mila, si pe urma a trecut atata timp.... - dau cu acel "subsemnatul", organele de cercetare penala, de urmarire penala sau alti judecatori nu pot sa nu afle.
Toti acestia, sau unii dintre ei, tot afla adevarul unei situatii de fapt, si pot afla chiar mai mult decat stiu pana si cei implicati intr-o situatie de fapt.
Cred ca este timpul sa iau o pauza, sa caut sa gasesc ceva de mancare in frigider, mama imi spune mereu "vezi si tu ce se gaseste in frigider" cand o intreb de masa si ora mesei, alteori cand o rog anume, imi pregateste sau pune masa, dar cred ca nu ii place sa vorbeasca despre asta.
Si mai sunt si alte lucruri de facut, de citit, si chiar de scris si pe blog, dar sa mai schimbam si tema.
Este ora 14h 56 la Bucuresti si le urez Pofta buna ! celor care pana la ora aceasta, nu au luat pranzul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu