Steroizii androgeni si anabolizanti
In aceasta grupa sunt cuprinsi hormonii androgeni naturali si cativa steroizi de sinteza, cu proprietati virilizante si anabolizante.
Steroizii hormonali androgeni sunt secretati de testicul si, in masura mica, de ovar si de corticosuprarenala.
Testosteronul, principalul hormon androgen se formeaza si este secretat de catre celulele interstitiale sau celulele Leydig din testicul, pornind de la colesterol, prin intermediul progesteronului si androstendionului.
Cantitatea secretata zilnic, la barbatul adult, este de 25-10 mg.
Concentratia plasmatica este de 0,2 – 1,3 µg / 100 ml, 98-99 % sub formã legata de proteine.
O globulinã care leaga hormonii sexuali (SHBG) fixeaza testosteronul pana la concentratia plasmatica a acestuia de 0,5 µg / 100 ml, restul legandu-se de transcortinã ( globulina care fixeaza hidrocortizonul ) si de o albuminã.
Inainte de pubertate, secretia de testosteron este minimã.
La femei, ovarul produce mici cantitati de testosteron, concentratia hormonului in sange fiind de 10 ori mai mica decat la barbati.
In timpul sarcinii, concentratia plasmatica creste progresiv ajungand, la termen, la nivelul celei de la barbati, si revenind la normal dupa 1-2 saptamani de la nastere.
Metabolizarea testosteronului se face repede, mai ales in ficat, prin reducere la C 17, cu formare de androstendion, urmata de saturarea ê4 (delta 4) si reducerea gruparii 3 ceto, cu formare de etiocolanolonã si androsteron.
In afara testosteronului, alti steroizi cu activitate androgenica, comparativ slabã, sunt androstendiona, androstandiona, androsteronul si dehidroepiandrosteronul ( ultimul de origine exclusiv corticosuprarenala ).
Toti acesti compusi au structura 17-cetonicã.
Steroidogeneza testiculara este sub controlul gonadotrofinelor ( sau gonadotropinelor ) adenohipofizare.
Hormonul luteinizant ( LH ) este in acelasi timp, stimulant al celulelor interstitiale testiculare ( ICSH ), crescand formarea androgenilor.
Hormonul foliculostimulant ( FSH ) are, de asemenea, oarecare actiune de stimulare a secretiei de testosteron, si favorizeaza actiunea hormonului luteinizant.
La randul sãu, testosteronul, in cantitati mari, suprimã secretia de gonadotrofine ( sau gonadotropine ).
Testosteronul si alti androgeni provoacã douã categorii principale de efecte :
- virilizante, si
- anabolizante.
Testosteronul, care incepe sa fie secretat in cantitati mari la pubertate ( sub influenta LH ), provoaca maturarea organelor genitale masculine si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare caracteristice.
Se produce cresterea organelor genitale externe, si a prostatei, cresterea si distribuirea de tip masculin a pãrului, modificarea laringelui cu îngrosarea vocii, dezvoltarea musculaturii de tip masculin, maturarea oaselor cu cresterea in lungime, apoi inchiderea epifizelor, cu oprirea cresterii.
Este stimulata cresterea si activitatea secretorie a glandelor sebacee, si uneori apare o acnee caracteristica.
Comportamentul sexual al barbatilor, vigoarea fizica sunt de asemenea in legatura cu secretia androgenilor.
Efectul anabolizant este evident, mai ales la nivelul muschilor striati si al oaselor.
In afara devoltarii muschilor in cadrul caracterelor sexuale secundare masculine, testosteronul si alti steroizi înruditi determinã marirea masei musculare a adultului.
Acest efect este favorizat de exercitiul muscular intens si prelungit, asa cum a fost dovedit la atleti.
Hormonul usureaza fixarea calciului in oase, probabil datorita dezvoltarii matricei proteice osteoide ; este posibila si micsorarea reactivitatii tesutului osos la hormonul paratiroidian.
Metabolic, se produce o retentie de azot, potasiu si fosfat, creste anabolismul proteic si scade catabolismul aminoacizilor.
Testosteronul si alti androgeni stimuleaza hematopoieza, indeosebi eritropoieza.
Efectul se datoreste interventiei directe asupra sintezei hemului, si este influentat de catre eritropoietinã.
Este de asemenea favorizata leucopoieza si formarea trombocitelor.
Testosteronul actioneaza ca atare, sub formã de dihidrotestosteron, sau sub forma altor metaboliti activi.
La nivelul organelor genitale, testosteronul patrunde in celulele tintã si se transformã, sub influenta unei 5 alfa-reductaze, in dihidrotestosteron, mai activ.
Acesta se fixeaza de un receptor proteic din citoplasmã, formand un complex, care trece in nucleu, fizandu-se de ADN.
Consecutiv, creste activitatea ARN-polimerazei, sinteza ARN si a unor proteine specifice.
Glandele pilosebacee sunt capabile sa foloseasca un precursor 17-cetonic al testosteronului, androstendiona, care este slab activã, dar se transformã aici in testosteron, apoi in dihidrotestosteron.
La nivelul muschilor striati si maduvei hematopoietice, testosteronul este activ ca atare, sau sub forma unor metaboliti diferiti de dihidrotestosteron.
In hipotalamus si hipofizã, este posibil ca metabolitul activ sa fie un estrogen format din testosteron.
Hipogonadismul se datoreste, de regula, incapacitatii testiculului de a secreta testosteron, fie ca urmare a deficitului primar al functiei testiculare ( inclusiv prin castrare ), fie secundar insuficientei gonadotrofinelor ( sau gonadotropinelor ) hipofizare.
In cazuri rare, au fost semnalate defecte ale 5 alfa-reductazei, responsabile de formarea dihidrotestosteronului activ, sau defecte ale receptorilor citoplasmatic, respectiv nuclear.
Hipogonadismul se manifestã prin intarzierea sau lipsa pubertatii.
Tanarul este inalt, musculatura este nedezvoltata, tesutul adipos este distribuit dupa modelul feminin, pilozitatea corporala este saraca, organele genitale raman subdezvoltate, lipseste comportamentul sexual masculin.
La adultul cu hipogonadism ( post-traumatisme, infectii, la malnutriti ) se produce o scadere marcata a libidoului si a potentei sexuale, prostata si veziculele seminale devin atrofice, sperma este saraca.
La barbatii in varsta, andropauza se traduce prin scaderea treptata a libidoului si a potentei sexuale, spermã saraca, micsorarea masei musculare ; nivelul testosteronului plasmatic diminueaza, gonadotrofinele ( sau gonadotropinele ) urinare cresc.
Testosteronul si alti steroizi androgeni sunt indicati pentru actiunile virilizantã si anabolizantã, in primul rand in scopul corectarii hipogonadismului masculin.
In hipogonadismul peripubertar primar, tratamentul androgenic stimuleaza procesul de dezvoltare a caracterelor sexuale secundare si a libidoului.
In cazul deficitului de gonadotrofine ( gonadotropine ), eficacitatea este mai slaba.
Daca insuficienta ante-hipofizara este globala, se administreaza hormoni tiroidieni, glucocorticoizi, hormon de crestere, testosteronul fiind adaugat abia dupa ce s-a realizat o crestere in inaltime satisfacatoare.
In hipogonadismul dobandit, la adult, tratamentul androgenic permite normalizarea caracterelor sexuale si a libidoului.
Uneori pot fi obtinute aceleasi beneficii la barbatii in varsta, dar rezultatele sunt inegale.
Androgenii provoaca o usurare simptomatica in endometriozã, si exercitã un efect supresiv rapid asupra implantelor extrauterine de tesut endometrial, dar au dezavantajul efectelor virilizante.
O curã androgenica scurta ( cateva zile ), dupa nastere, realizeaza suprimarea lactatiei, atunci cand existã indicatii medicale pentru aceasta.
Androgenii in doze mari, sunt indicati in cancerul de sân hormonodependent al femeii, mai ales in caz de recurentã sau metastaza, inducand remisiuni care se pot mentine cateva luni.
Anumiti steroizi inruditi cu testosteronul, care au predominant proprietati anabolizante, se folosesc in situatiile clinice caracterizate prin bilant azotat negativ, datorit carentei, consumului exagerat sau pierderii de proteine.
Steroizii androgeni si anabolizanti, administrati in doze mari, timp indelungat, sunt utili in tratamentul hipoplaziilor si aplaziilor maduvei hematopoietice, in anemia din boala canceroasa, limfoame si leucemie, in anemia insuficientei renale cronice, ca si in anemiile hemolitice cronice.
In general, primul care apare, este raspunsul eritrocitar ; leucopenia se amelioreaza mai tarziu, iar trombocitopenia raspunde ultima.
Efectele androgenilor in sfera sexuala pot avea consecinte nedorite.
La femei se produc fenomene de virilizare, indeosebi pentru dozele mari administrate prelungit : acnee, ingrosarea vocii, hirsutism, mai rar calvitie temporala sau difuza, cresterea libidoului, tulburari menstruale, chiar amenoree ( prin inhibarea secretiei de gonadotrofine, sau gonadotropine ), hipertrofia clitorisului, dezvoltarea musculaturii.
Barbatii se plang unori de priapism, mai ales la inceputul tratamentului.
Administrarea indelungata determinã diminuarea spermatogenezei ( secundar micsorarii stimulului gonadotrofinic ) ; intreruperea medicatiei poate fi urmata de micsorarea potentei sexuale ( prin insuficienta testosteronului endogen ).
La copii existã riscul opririi cresterii.
Baietii pot prezenta o dezvoltare sexuala precoce.
In timpul sarcinii, androgenii pot provoca virilizarea fãtului feminin.
Alte efecte nedorite sunt de ordin metabolic.
Este favorizata retentia hidrosalina, iar la dozele mari pot aparea edeme.
La bolnavele cu cancer de sân, ca si la persoanele care stau la pat timp indelungat, androgenii pot produce o crestere a calcemiei ( atribuita formarii de estrogeni ), care impune oprirea tratamentului.
Steroizii androgeni si anabolizanti cu un substituent metil sau etil in pozitia 17 alfa, sunt uneori cauzã de icter colestatic.
Aceasta reactie adversa este de natura toxica, fiind mai frecventa pentru dozele mari.
Icterul se dezvolta dupa 6 saptamani de tratament sau mai mult, si se caracterizeaza prin stazã in capilarele biliare, cu cresterea bilirubinemiei, cateodata a transaminazei glutamicoxalecetica, si a fosfatazei alcaline.
In conditiile administrarii timp de mai multi ani, a steroizilor 17 alfa-alchil substituiti, a fost dovedita o crestere semnificativa a frecventei tumorilor hepatice.
Steroizii androgeni si anabolizanti sunt contraindicati la barbatii cu cancere de sân, testicul, prostata, hormonodependente, care se agraveaza sub influenta acetor hormoni.
De asemenea, nu trebuie folositi in prezenta adenomului de prostata ( ii pot creste volumul, accentuand retentia de urina ).
Sarcina si perioada de alaptare, reprezinta alte contraindicati, datorita riscului virilizarii copilului.
In general, prescrierea la femei impune mult discernamant si evitarea curelor prelungite, deoarece hirsutismul si ingrosarea vocii pot fi definitive.
Afectiunile in care retentia hidrosalina este daunatoare – insuficientã cardiaca, ciroza, nefrozã, etc. – se agraveaza sub tratament androgenic.
Compusii 17 alfa-alchilsubstituiti trebuie evitati la hepatici ( mai ales dozele mari ).
Insuficienta hepatica severa contraindicã steroizii androgeni si anabolizanti.
( Extras din Bazele Farmacologice ale Practicii Medicale, Volumul II, Prof. Dr.doc. Valentin Stroescu, Ed.Medicala, Bucuresti, 1988 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu