Societatea si micile ei progrese

Societatea si micile ei progrese

Un mic progres este acela pe care l-am citit ieri pe site-ul infolegal.ro la rubrica Stiri Juridice.

Este un mic progres la nivelul societatii noastre actuale, dar este un mare progres in sensul ca te intrebi cum de s-a intamplat, adica nu iti vine sa crezi.

Un avocat a obtinut in instanta sa i se recunoasca faptul ca nu are datorii fata de Casa de Asigurari de Sanatate, cata vreme nici nu avea un contract cu aceasta si nici nu s-a tratat in Romania, iar Statul nu i-a platit nici macar un Rivanol ( dezinfectantul de culoare galben intens si persistent romanesc, cunoscut romanilor ) sau un leucoplast.
In sfarsit un avocat care a facut un lucru bun, m-am bucurat sincer si mult sa aud aceasta stire si hotararea judecatoreasca pe care a obtinut-o ; cat priveste stirea ca atare, o puteti gasi publicata in postarea anterioara pe blog.
Intr-adevar, intotdeauna m-am intrebat de ce daca nu datorezi concret ceva Statului, daca nu ai beneficiat de vreun serviciu suportat de Stat, sa ti se considere ca ai avea vreo datorie la Stat, sau Statul sa astepte ceva de la tine ca cetatean, ca si cum bietul Stat nu ar avea din ce trai.
Legile nu apreciaza realitatea in concret, situatia de fapt in concret, intotdeauna, ci o situatie asa pe undeva, in abstract.
De exemplu ?
De exemplu, atunci cand aveam un salariu si un contract de munca, nu am avut nevoie de doctori, medicamente, tratamente si multumesc lui Dumnezeu de vreo operatie chirurgicala.
Insa, asa cum se stie, oricarui angajat in munca i se retine prin stopaj la sursa, adica "din oficiu" i se opreste din salariul sau, cota-parte care se cuvinte Statului pentru sanatate, pensie, somaj si ce mai este.
Cu toate acestea, daca nu te imbolnavesti si nu apelezi la doctor, Statul ramane cu niste sume de bani care se acumuleaza, pentru ca asa ca tine sunt si alti angajati care nu au nevoie de doctori dar platesc cotizatiile catre bugetul de Stat, bugetul sanatatii, etc.
Prin urmare, tu care esti un angajat in munca, daca nu ai nevoie de servicii medicale sau de doctori, totusi platesti niste cotizatii care se duc in final la bugetul Statului.
Aceste sume de bani care raman, din moment ce tu nu le cheltuiesti, nici macar nu revin spre asistenta medicala unei persoane care nu are serviciu.
Cu alte cuvinte, un medic de familie nu are dreptul sa isi creasca lista pacientilor, inscriind persoane fizice care nu au un loc de munca si un venit sau un salariu, pe considerentul ca de la mine care am un salariu, si de la altii ca mine - angajati in munca - raman sume de bani nefolosite.
Atunci cand nu am lucrat, s-a intamplat ca am avut nevoie de doctori.
Si, intrucat de la locul de munca am plecat prin demisie, lucru pe care il prefer oricand, nu aveam dreptul sa am un medic de familie.
Nu m-am interesat personal, insa la un moment dat, chiar mama mea mi-a explicat ca, daca vreau sa am dreptul la un medic de familie, intrucat nu mai lucrez, atunci va trebui sa platesc din urma, de la data ultimului meu contract de munca, loc de munca, - deci raportat la ultima oara cand am lucrat - cotizatii la Asigurarile de Sanatate.
Dupa aceea, dupa ce am achitate la zi cotizatiile, atunci ma pot inscrie la un medic de familie, urmand ca eu sa continui sa platesc o suma pentru Asigurarile de Sanatate, chiar daca nu lucrez, pentru a putea pastra medicul de familie.
Asa cum am spus, nu am verificat si nu m-am dus la Casa de Asigurari de Sanatate sa intreb daca, dorind sa am medic de familie, intr-adevar trebuie sa platesc din urma cotizatii la bugetul sanatatii, pana la zi si in continuare.
Mi se parea absurd cu adevarat sa platesc, culmea, din urma, cand nu am beneficiat de medic de familie, din urma.
Daca nu am avut medic de familie in trecut, cum sa platesc din urma, ca si cum as fi avut unul ?
Este cu adevarat absurd, si daca ar fi asa cum mi-a explicat mama, este profund nedrept.
La randul sau, tatal meu ma indemna sa ma interesez si sa incep sa platesc cotizatii la sanatate, si intr-un fel ma lasa sa inteleg ca el este dispus sa plateasca aceste sume de bani, pentru sanatate, pentru mine.
Dar eu l-am refuzat pe acelasi considerent.
Cand cineva nu ti-a prestat un serviciu, nu ii datorezi nimic.
Si cat priveste Rivanolul sau leucoplastul, acestea la noi in casa le cumpara mama, careia ii place sa faca de regula toate cumparaturile.
Problema sanatatii este o problema si in alte tari si State.
Pe de alta parte, un alt aspect este acesta si anume, cand Statul suporta cheltuieli, serviciile de sanatate lasa de dorit uneori.
Am sa explic de ce spun asta.
Atunci cand am avut nevoie de competenta si consultatia unui doctor, am apelat - pentru ca o cunosc de foarte multi ani, de cand eram inca un copil, cu adevarat la varsta unui copil mic - la vecina mea, o vecina din bloc, poate singurul doctor de care nu mi-a fost frica atunci cand se afla in exercitiul functiunii ca sa spun asa.
O fata fina si cu atingere usoara, atenta si care si-a dorit mult sa devina medic, si asa a si devenit : doctor cum dorea ea.
Vecina mea era medicul de familie al mamei mele.
Si tot ea, mai degraba conversa cu mama decat cu mine.
Asa este firea ei si oricat in timp m-a durut, nu o poti schimba, am fost si suparata pe ea pentru am socotit-o prea inchisa de felul ei, o fire mai taciturna si care nu ma place la fel de mult pe cat eu o plac, pentru ca nu sunt la fel ca ea.
Dar acestea sunt aspecte de ordin personal si nu juridic.
Asa stand lucrurile, pentru ca, de cate ori in trecut m-am simtit rau, mai ales am o sensibilitate la raceala, gripa si raceam rau, temperatura corpului imi crestea mult si nu ma puteam da jos din pat, in special racelile, amigdalita, m-au chinuit mult la viata mea, probabil nu prea suport frigul, si intrucat numai pe Veronica o acceptam si vroiam cand nu ma simteam bine, mama, indemnata de mine, a rugat-o sa ma consulte.
Veronica m-a consultat, desi sa fiu sincera, asa cum am spus ea nu m-a inteles cred niciodata, de fapt nu a inteles viata mea, realitatea vietii noastre, si asa intamplandu-se am simtit ca ramane rece si distanta.
Insa cu mama a ramas cordiala intotdeauna.
Veronica a incercat sa ma ajute si astfel am fost si eu de cateva ori, o data, de doua ori cu bilet de trimitere la Policlinica.
In tot acest timp imi parea rau de banii pe care ii plateam la sanatate in trecut cand lucram si de care nu puteam beneficia, cand aveam nevoie.
Intr-o zi, am vorbit cu Veronica despre faptul ca nu am un medic de familie si despre bilete de trimitere ; mi se parea si cam suparata si nu stiam ce are.
Dar am aflat.
Veronica mi-a spus ca, urmare a faptului ca ea ingrijeste pacienti care vor singuri sa vina la ea, si care nu au loc de munca, a fost penalizata sau amendata, sau in fine, a primit o sanctiune din partea unei Inspectii, dar nu stiu sa spun ce inspectie anume era aceea, Inspectia Muncii sau de la Casa de Asigurari.
Am fost suparata, indignata sa aflu ca cineva poate sanctiona un doctor pentru ca ingrijeste oamenii.
Aici se ridica o alta problema, foarte importanta.
Este normal, este legal sa nu ingrijesti de un om care iti solicita ajutorul cand esti medic ?
Este legal sa lasi un om sa moara, pe considerentul ca nu are platite asigurari la sanatate si nu are un loc de munca ?
In Franta exista o infractiune in codul penal care spune ca este sanctionata lipsa de asistenta, adica faptul de a nu ajuta o persoana in pericol.
Atunci cand esti doctor si ai prestat un juramant, acest juramant se refera la relatia doctor-pacient in special, oricum se refera la relatia dintre doi oameni, dintre care unul este doctorul, deci are o calitate speciala.
Dar juramantul doctorilor nu se refera la doctor in relatia cu Statul.
Ar fi aberant.
Se mai refera cred, l-am citit mai demult, acest juramant al doctorilor la faptul ca poti invata pe altul, pe o alta persoana stiinta ta de doctor, de medic.
Pentru cei care vor sa il citeasca sau sa isi reimprospateze memoria, asa cum si eu o voi face, pe pagina oficiala internet a Facultatii de Medicina din Bucuresti se gaseste publicat juramantul pe care il depun doctorii la inceputul carierei sau profesiei lor.
O societate rea, violenta, nedreapta care incurajeaza violenta chiar la nivel statal cum se intampla in Romania, si care intretine un mediu plin de agresivitate, de cearta, de conflicte, ajunge sa te omoare, nu mai spun ca iti distruge sanatatea.
Si pentru cei care se vor mira, voi spune inca o data, un simplu exemplu este cel recent lecturat de mine in Decizia CEDO din 12 mai 2007, in speta Dumitru Popescu c/ Romania,  in care statea scris ca trupe ale Ministerului de Interne SIAS, fiind puse sa indeplineasca un ordin - sa le dea Dumnezeu ca si in contra lor sa fie indeplinit in acelasi mod un ordin ! - si sa aduce un invinuit la sediul IGP din Bucuresti, pentru ca, l-ar fi cautat pe invinuit Parchetul, nu au gasit ceva mai intelept si sanatos si legal de facut, decat sa se napusteasca in tinuta civila din doua masini cu care au blocat in trafic persoana invinuita, asupra invinuitului pe care l-au batut cat au putut, ma mir ca omul nu a murit, l-au tras din masina lui si l-au trantit pe jos.
Acestea sunt exemple de crime suportate si sprijinite de Stat.
Daca Statul sau Statele nu permit, acesti criminali nu au incheiate contracte de munca in randurile Ministerului de Interne sau al altui serviciu al Statului.
Deci acesti indivizi se numeau organe ale Statului, dar nu imbracau uniforma pe care Statul le-a dat-o in mod gratuit si nu umblau cu o masina cu insemnele Statului si au tabarat pe o persoana fizica, e drept sa o spunem invinuita de o infractiune, pe care o cauta Parchetul.
Acesti indivizi, "smecheri" au pretins faptul ca au dus la indeplinire un ordin.
Daca ordinul ar fi fost in mod expres sa omoare omul,  nebunii l-ar fi omorat.
Pe acelasi considerent ca ei vezi bine, indeplinesc un ordin.
Dar raspunderea e personala si o buna instanta i-ar fi condamnat.
Dar nu mai avem bune instante demult.
Ma gandesc ca acesti oameni inca poarta o uniforma si uniforma ne duce cu gandul totusi, la regimul de militar, la disciplina.
Prin urmare un barbat cu barbatie si onoare si superiorul acestor trupe SIAS, le-ar fi smuls de pe umeri orice tresa sau insemn, in semn de degradare si de dezonoare, in public.
Lucru pe care bietii barbati din Romania nu il gandesc macar, bietii oameni, cu adevarat ne intrebam de unde, din ce regn animal ne tragem ?
Realitatea este ca la nivel institutional se lucreaza azi cu huligani, cu neam-prost si cu oameni salbatici, ai spune ca in mod voit ei sunt recrutati si li se incheie un contract de munca.
Sunt de acord ca - daca am apucat sa vorbesc despre asta - cei mai onorabili dintre ei trebuie paziti de cei mai putin onorabili, pentru a nu deveni victime sau pentru a nu se contagia.
Exista politisti care se plang ca i-au atins probleme de sanatate si au ramas abia atunci, uimiti de faptul ca bolnavi fiind, imbolnaviti dupa ce au fost exploatati fara mila, munciti excesiv, nu au gasit langa ei un suflet bun, cald, un prieten, un coleg, o persoana care sa le fie alaturi in clipe grele de suferinta.
Iarasi spun ca este adevarat, privesc in presa fotografii ce insotesc articole si care ne arata in sali de judecata, politisti numiti astazi "mascati", intrucat poarta pe fata lor un fel de tricotaj negru, sau masca confectionata din lycra sau jerseu negru care le acopera, chiar in salile unei cladiri nasul, si gura - deci caile respiratorii.
Am privit, cat se poate vedea, chipul, ochii, culoarea pielii unui astfel de politist cagulat, mascat, si am vazut unul cu o piele zbarcita si stransa de riduri in jurul unor ochi obositi, si o piele de culoare galbena si uscata de deshidratare, si chinuita.
Acel politist intr-adevar inspira compasiune si avea nevoie sau va avea in curand nevoie sa mearga la un doctor.
Este absolut nesanatos ca acesti politisti cagulati sau mascati sa ramana si afara, cu atat mai mult intr-un spatiu inchis, intr-o cladire cu masca aceea care le blocheaza respiratia pe fata, care ii sileste sa respire  - inspire si expire - in materialul, bucata aceea de tesatura neagra din lycra ori alt sintetic, ori jerseu.
De aceea spun ca traim vremuri incredibile si incredibil de urate.
Este posibil ca politistii care nu muncesc in conditii sanatoase, - despre antrenamentul lor nu stim nimic, nici cum sunt tratati, nimic ! - care sunt suprasolicitati sa se comporte nervos, pentru ca organismul cedeaza.
Dar cred ca sunt si din aceia care au o natura violenta sau agresiva de felul lor.
Sau poate ca, ca intre barbati obisnuiesc sa goleasca la rand, prea multe pahare cand sarbatoresc ceva.
Dar ma indoiesc ca o persoana cand este agresata de astfel de politisti isi pune toate aceste intrebari.
Am citit in presa ca exista politisti care au un salariu prea mic si care nu le ajunge de la o luna la alta, despre astfel de situatii a scris in presa.
Altii insa au astazi salarii bune si foarte bune.
Totusi, de ce se mentine si este permisa o prapastie asa de adanca intre salariile unora si altora dintre politisti ?
Pentru ca nu este bine ca este asa.
In tot cazul voi cauta sa revin la nevoia de doctor.
Nu m-as fi gandit sa am nevoie de un doctor la o varsta tanara, dar s-a intamplat.
Sa fim sinceri, este mai degraba anormal ca omul tanar sa inceapa sa aiba nevoie de doctor, in trecut cand eram mici copii citeam Povestiri in care numai bunicii si oamenii in varsta incepeau sa fie suferinzi sau sa aiba nevoie de ingrijire medicala sau mici infirmitati care oricum apar cu inaintarea in varsta.
Veronica mi-a dat un bilet de trimitere pentru analize, iar analizele au rezultat bune.
Se intampla prin anul 2005.
Apoi, prin 2006 sau 2007 a existat pentru cei care isi mai aduc aminte Programul de Sanatate al Guvernului Romaniei.
Am beneficiat si eu de el si m-am bucurat din toata inima ca a aparut cand aveam mai mare nevoie de doctori si analize.
Am facut un nou set de analize, iar Veronica mi-a completat cateva, insa din nou, analizele au iesit bune.
Totusi starea mea de sanatate nu era una buna si nu stiam ce am.
Daca s-ar fi stiut, in mod sigur s-ar fi stiut si ce medicamente imi sunt necesare pentru a ma vindeca.
Abia in anul 2008 cand am schimbat Laboratorul si policlinica si am fost la un doctor, de data aceasta e drept specializat pentru ca a fost nevoie, analizele au identificat ce se intampla in organismul meu.
Atunci insa am fost la o prietena a unei prietene din trecut, care nu ma uitase si care de felul ei a vrut sa ma ajute, stiind ca eram inca studenta si nu lucram - nici nu as fi putut lucra ! - insa, cu modestie o spun am vrut sa nu raman datoare, deci m-am straduit sa achit consultatia, privind pe usa lista cu onorariile care se percepeau la nivelul intregii Policlinici.
Prin urmare cand am identificat ce nu functioneaza bine in organismul meu, nu am mai apelat la Veronica, ci la alta  doctorita, care lucra si cu un alt laborator de analize.
Mi se pare ca in trecut, inainte de aceasta, Veronica recomandase sa mi se faca o Antibiograma care insa nu a fost facuta.
Pentru ca biletul de trimitere spre analize il eliberase Veronica dupa ce i-am spus ce simptome am.
In tot cazul am pastrat toate retetele si actele medicale din acei ani si cred ca vor mai fi, intrucat ar trebui sa repet analizele.
Dar nu stiu daca Veronica mai doreste sau mai poate sa ma ajute.
Iata, o spun deschis, m-am bucurat de acel Program al Guvernului Romaniei si m-am gandit ca in mod nesperat face si Statul ceva bun si de bine pentru mine si alti cetateni ca mine.
Insa, atunci cand totusi am beneficiat de acel Program suportat de Stat, analizele au iesit bune si eu nu am reusit sa aflu de ce sufeream.
Nu stiu daca pot trage concluzia ca anume Policlinica la care ma duceam eu in trecut, in acei ani, are un Laborator care intotdeauna elibereaza Buletine de analize desavarsite, dar cand omul nu se simte desavarsit.
Poate anume aceasta Policlinica este mai ciudata.
Pe urma sa va spun cum m-am tratat, dupa ce am schimbat medicul si clinica si laboratorul si am identificat ce aveam, doctorita mi-a prescris o reteta.
Desigur insa ca medicamentele le-am platit eu cu pretul lor din farmacie, intreg, adica nu le-a suportat Statul in niciun caz.
M-au mai ajutat colegii de liceu, doctori, unul dintre ei a intrebat un medic specializat, pentru ca fiecare are specializarea sa, si m-a sfatuit ce medicamente sa iau, si cam cat timp, pe ce perioada de timp.
Am incercat si cu ceaiuri din plante, pe care si azi le folosesc si le prepar.
Intr-o societate atat de agresiva, omul nu pare totusi sa isi dea seama cat de importanta este sanatatea, asa ca cei mai multi vor continua sa se comporte asa, zgomotos si agresiv.
De asemenea, este o societate in care se actioneaza mult pe baza de instincte si nu pe temeiul ratiunii si judecatii.
Conducandu-se numai dupa instincte, oamenii au tendinta pronuntata de a trece peste toate drepturilor omului si aceasta chiar si atunci cand sunt functionari investiti cu autoritate.
Adica mai intai actioneaza si te pot nenoroci pe veci si dupa aceea, daca cineva va lua pozitie, daca societatea se va schimba si va tine cont de drepturile omului, dupa aceea tu ramai victima, pagubitul, omul nenorocit.
Functionarii Statului cu statul special sau normal vor fi mandri de faptul ca ei au fost si sunt oameni ai muncii si iti vor spune cu multa ingamfare cati ani vechime au la activ in campul muncii.
Dupa caz, cati ani de munca in care numai bine nu au facut omului, au fericit pe Pamant cu prezenta lor, vreo institutie sau alta.
Iar Statul cel mai adesea le-a platit studiile, facultatea, gratuit.
Exista oameni care nu au facut fapte bune, si care se bucura de pensie si de cinste la varsta pensionarii pentru limita de varsta.
Statul are nevoie de oameni cu mintea ratacita, de dementi sau de nebuni sau inca de salbatici, de oameni fara constiinta, fara educatie, fara Dumnezeu, sau cum se spune acum in presa, fara mama si fara tata.
Incat te intrebi daca nu cumva unii nu au fost orfani de-a dreptul ?
Este adevarat si vreau sa fiu cat mai precisa, ca societatea trebuie sa caute sa integreze toti oamenii, sa nu marginalizeze pe nimeni.
Este adevarat, insa intr-o functie de mare raspundere nu vei pune un salbatic sau un neam-prost, pentru ca te astepti sa nu se bucure de apreciere.
Eu nu pot crede ca, daca oamenii si-ar face munca cat mai corect si nu in baza instinctelor si cat mai profesionist si linistit, cu calm, cetatenii acestia ai Romaniei care sunt inca destul de numerosi, nu ar fi capabili sa le acorde respectul, nu ar fi in stare sa le recunoasca meritul.
Astazi citeam in presa un articol despre fosta arhiva numita  SIPA a Ministerului Justitiei, care s-ar dori a fi reinviata si trimisa, cel putin, in parte la serviciul de Resurse Umane.
Aceasta arhiva  SIPA a functionat multi ani, sub diferite denumiri si se pare insa ca niciodata nu a redactat vreun Raport cu privire la activitatea sa pe care sa il arate opiniei publice, sau macar Parlamentului.
Este bine spus ca a functionat, pentru ca rolul arhivei a fost acela de a aduna, a colecta, a strange informatii care erau si imediat arhivate.
O arhiva activa, dinamica.
In arhiva SIPA a Ministerului de Justitie se colectau informatii despre magistrati si despre viata lor privata.
Dar nimeni nu spune in Romania ca magistratii si nu numai ei, nu au reusit in mare parte sa aiba o viata privata fericita, implinita si care sa le dea satisfactie si senzatia de liniste, de bine, niciodata.
Si ca cele mai multe femei magistrat au imbatranit singure si fara sa aiba langa ele un barbat.
Fie au incercat si nu au reusit, fie unele poate nici nu au avut timpul necesar sa faca incercarile necesare.
Atmosfera de teroare din Justitie, restrictiile magistratilor, asa cum existau si pentru personalul auxiliar, desi unii vor spune in mai mica masura, in concret, erau cam in aceeasi masura, sedintele de colectiv in care erai sfatuit pentru binele tau sa nu vorbesti cu oamenii, o atmosfera de izolare impusa, de teroare.
Si cum sa avem o societate sanatoasa si multumita ?
Si astazi in Romania, oamenii evita, se tem, nu vor, se tin deoparte si refuza sa comunice, sa socializeze unii cu altii.
Intotdeauna se gasesc motive si argumente : ca e magistrat, ca e avocat, ca lucreaza in Politie, ca nu lucreaza in Politie, ca nu e magistrat, ca nu e avocat, si asa mai departe...
Placerea unora pentru e-mailurile private ale persoanelor, din clipa in care vreo persoana le cade in gheare.
Ce aveti domnilor cu mailurile private ?
Nu au oamenii dreptul sa fie in legatura unii cu altii ?
Trebuie sa traim in pesteri fiecare si sa ne evitam ?
Este cate unul, cand incerci sa te deschizi si sa tii un blog, sau sa scrii despre tine, te intreaba ce rost are sau de ce faci asta, dar este vreun altul, cand nu ii mai scrii, incepe sa te intrebe : " Tu pe unde mai esti ? Unde mai esti, ce mai faci, unde te mai gasim ? "
Uneori e amuzant, cand cunosti persoana iti vine sa zambesti.
Dar sunt si persoane care prefera si simt gustul informatiei numai daca au acces pe ascuns, pe cai ocolite la informatie.
Daca insa,  - incercati sa faceti acest experiment ! - le veti spune ce faceti in fiecare zi, vor spune ca nu ii intereseaza, sau nu au timp, si asa mai departe.
Insa, dintre acestia si cu toate acestea, veti remarca ca unii vor sa stie ce mai faceti, dar numai cand nu le spuneti voi insiva, si cand le spun altii despre voi.
In trecut, si chiar oameni pe care nu pot spune ca i-am cunoscut indeaproape sau mai deloc, sau deloc, de pilda la judecatoria sectorului 2 bucuresti - in special la acea judecatorie - afirmau cu privire la mine tot felul de idei nesabuite si care in concret nu se puteau verifica, adica lucruri neadevarate.
Despre unii dintre ei, fara a-i individualiza insa, mentioneaza si articolul din presa care ne arata ce cuprindea arhiva SIPA.
Mai exact, se stie ca instantele sunt pazite de jandarmi la ora actuala, de politisti care asigurau paza instantelor de judecata in trecut, inainte de a fi preluata de jandarmi.
Ori, acesti simpatici politisti spuneau uneori despre noi lucruri neadevarate, despre mine au spus, cel putin unul.
Si stiu, pentru ca odata - spre exemplu - un tanar avocat mi-a spus direct ca un politist, aveau grade mici, inferioare, sau mai multi, cred de fapt, ca avocatul a spus "Se spune" sau "Astia spun", cam asa sa se fi exprimat el, "ca tu faci afaceri".
Eu nu am facut afaceri si nici nu stiu sa fac afaceri.
Nu puteam sa fac afaceri fiind grefiera.
Si, cu titlu general nu am facut afaceri pentru ca nu stiu sa le fac si nu am invatat si nici nu m-a invatat nimeni.
Cand spun cu titlu general, ma refer chiar la afacerile care sunt facute de oamenii de afaceri in special in sectorul privat.
In sectorul public, al Administratiei de Stat nici nu se pot face practic, afaceri.
Oricum, articolul din ziar, mentioneaza "barfe" si note fara sens, toate depuse in arhiva SIPA.
E corect, eu nu am fost magistrat.
Dar tot arhiva  SIPA se pare ca nu se refera in mod strict, numai si numai la magistrati.
Se refera chiar la persoane care nu erau magistrati, ci in raport cu acestia, "simpli cetateni" si la avocati.
Vreau sa spun ca barfele sunt un impuls cred eu, chiar pentru organele Statului sau erau.
S-ar putea si azi sa mai fie.
Daca organele Statului sunt rationale, normale, de buna-credinta, toate, si nu numai unele, fireste ca stai linistit.
Dar barfele celor rauvoitori pot face mult rau, si pot crea in jurul tau, al celui barfit o atmosfera rea, de suspiciune, de rezerva a celor din jurul tau, fata de tine, subiectul sau obiectul barfelor.
Cum s-ar spune unii, chiar daca nu au siguranta ca vor reusi sa iti faca un rau, ei totusi vor incerca, ca cine stie, poate totusi vor reusi, si incercarea cum se spune la noi, moarte n-are.
Oamenii sunt obisnuiti cu un anume tip de gandire, si cu idei fixe, cu o gandire uniforma si nu accepta o gandire diferita decat prea greu, sau prea rar.
Cei mai multi incep sa tipe, sa urle, sa strige si nici nu asteapta sa citeasca o fraza pana la punct.
Sa nu creada cineva ca, daca am putea avea incredere, am refuza sa comunicam la modul cel mai direct si deschis cu putinta si cu toti politistii si cu toti magistratii si cu toti magistratii-procurori.
Insa, viata ne-a aratat ca oamenii din orice categorie sociala ar proveni sau la orice categorie sociala ar fi ajuns, iti insala buna-credinta si increderea si deschiderea si isi bat joc de tine la propriu.
Suntem oameni patiti, care am acordat o data increderea care ne-a fost inselata sau am fost prea dezamagiti.
Eu am facut incercarea de a comunica deschis cu unele persoane, si m-am lovit de un zid de lipsa de acceptare.
Nu cred ca m-as putea purta asa cu cineva, dar multi sunt care se pot purta asa cu mine, cu altii la fel poate.
Sau aproape sigur.
Zilele trecute, pentru ca doresc sa abordez acest aspect sau subiect de reflectie, le-am scris colegilor mei de la Drept, absolventi si i-am intrebat ei ce cred, este bine sau nu este bine ca un coleg sa isi judece colegul ?
M-am gandit anume la cazul Antonelei Costache Mares.
Si sper sa nu imi sara in cap Politia, Parchetul sau mai stiu eu care vajnica persoana.
Eu sunt o faptura transparenta, pentru cei cativa care au apucat poate sa constate acest lucru in ce ma priveste, dar o spun sincer, din proprie experienta, exista persoane care nu suporta transparenta, sinceritatea, deschiderea.
Pe romaneste spus, pe unii ii apuca toti dracii si sa stiti ca nu fac "discriminare", am vazut aceasta manifestare chiar la un cetatean strain, in trecut ; dar acel strain nu era o autoritate, era un simplu cetatean strain.
Am si o propunere sau / si dorinta cu privire la Antonela Costache, desigur nu am intrebat-o pe ea nimic in acest sens.
Cand Antonela Costache a declarat recurs la arestarea preventiva, atunci recursul s-a judecat la Inalta Curte de Casatie si Justitie, si completul alcatuit din 3 judecatori a fost prezidat de o judecatoare, care in trecut a fost ca si Antonela Costache la judecatoria sectorului 2 Bucuresti.
Sa stiti ca nu spun nimic cu rautate, nu va ganditi la nimica rau.
Pur si simplu e o tema de gandire.
Ati putea sa va judecati un fost coleg ?
Pe de alta parte, este corect, sau inca, este bine sa iti judeci un fost coleg ?
Da, desigur ca vor exista pareri pro- si contra- si asa este, noi insine cand ne punem o intrebare, ar trebui sa luam o foaie de hartie si in stanga sa trecem argumentele pentru care ar trebui ca un om, un judecator sa isi judece colegul, si in dreapta motivele pentru care nu ar trebui sa faca acest lucru.
Asta ar arata ca ne gandim, ca facem efortul de gandire, ca ne preocupa tema.
Cum am spus si vreau sa subliniez, nu e nimic rau in ce vreau sa spun si am si spus deja.
Imi amintesc ca, prin anii 1995-1997 la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti - si mi se pare ca dupa Antonela Costache, mai tarziu adica - a fost numita si a venit in colectivul judecatoriei, o alta judecatoare care se numea Luminita Zglimbea.
Daca eu scriu acest lucru, nu inseamna ca lumea trebuie sa sara pe mine sau pe Luminita Zglimbea.
Si cred ca, si cu Luminita Zglimbea si cu Antonela Mares cum se numea pe atunci doamna Costache, am intrat o singura data in sedinta publica de judecata.
De intrat, am intrat sigur, insa cred ca o singura data cu fiecare din cele doua.
Luminita Zglimbea atat cat am cunoscut-o atunci si prea putin insa, era o natura discreta, linistita si nici nu se prea zarea, nu vorbea tare, asa era vocea ei, si mai cred ca era foarte ponderata, mi se pare iarasi ca undeva am citit ca este din Alexandria, Teleorman.
Cred ca este o judecatoare mai ponderata in sentintele ei, si are un calm al ei.
In trecut, asa cum o simteam, putea avea tendinta de a se arata severa, tendinta, caci severa concret, efectiv nu se arata, o simteai insa disciplinata fata de ea insasi in primul rand si cerand acelasi lucru din partea celor cu care lucra.
Insa nu se exprima decat foarte putin, minim, cat era strict necesar.
Va spun ca in mod ideal, daca as fi judecatoare, dar nu imi place cum sunt nevoiti sa traiasca judecatorii, as judeca o speta cu colegii mei de la Drept, si cu alti absolventi de Drept, as reuni in jurul meu mai multi colegi si am judeca impreuna.
In tot cazul pledez si as pleda pentru transparenta sporita in actul de Justitie, de judecata.
Nici nu gasesc ca este pe deplin normal, avand in vedere si cruntele realitati - sa iau pe umeri, singura, sau impreuna cu o alta colega judecatoare, povara judecarii unei fiinte umane.
Si pe urma trebuie antrenati si alti juristi sau absolventi de la Drept, alti colegi care au aplecare spre domeniul dreptului.
Am formulat numai o ipoteza : "Daca as judeca eu..."
Dar este un alt mod de a vedea o judecata si transparenta in Justitie.
Iar oamenii nu vor mai avea suspiciunea ca vezi bine, vine cate unul si iti propune sume necuvenite si asa mai departe, cata vreme usile salii de judecata ar fi larg deschise si eu nu as judeca singura ci cu colegii mei, mai multi colegi.
Sau si cu alti absolventi de la Drept, insa si cu colegii mei de la Drept.
In vazul lumii. Dar in liniste si cu echilibru.
Daca as fi procuror as proceda la fel, impreuna cu mai multi colegi de la Drept, la o ancheta, fara tipete si urlete si verificand frumos informatia si fara instincte urate.
Ganditi-va cati absolventi de Drept au nevoie de locuri de munca ! Si ei se pot arata extrem de utili.
In plus, in trecut, prin anul doi, am reaudiat cateva, o parte din cursurile profesorului Tudorel Butoi, si ideea este acum ca, el ne-a vorbit atunci de o societate de detectivi, cu care si psihologii judiciari colaboreaza cred.
Deci se pot verifica informatiile, pentru ca nimeni sa nu fie abuzat si cercetat, acuzat pe nedrept, sau pentru ca unul sau altul asa doresc.
Ar trebui chiar ca, la anchete sa chemam si judecatorii, sa vada si ei, sa auda si ei.
In primul rand ma revolta cand aud ca unii oameni, procurori, politisti sau orice ar fi ei, deci oricine ar fi, cred ca sunt Stapani pe oameni.
Nimeni nu e stapanul altui om, chiar daca il ancheteaza.
Chiar si cand il judeca.
Nici judecatorul nu e corect sa stea cu presiunea cum am auzit, a procurorului.
Cu oamenii trebuie dialogat si deschis si direct.
Este o mare povara sa fii judecator, ai in fata ta intreaga urmarire penala facuta de alti oameni, dar nu de tine, la urmarirea penala si-au dat concursul si ofiteri din SRI sau altii ai Statului.
Ca judecator trebuie sa ii chemi si sa ii intrebi direct : "Auziti domnilor, sper ca inregistrarile de la dosar facute de voi sunt corecte si nu ma puneti pe mine, care trebuie sa judec cauza intr-o postura proasta pentru ca pe urma sa urlati contra mea, cum ca as fi eu de vina ! Putina decenta ! "
Trebuie sa ai in acelasi timp si prerogative, instrumente juridice, legi care sa iti dea dreptul sa le spui asta si dreptul sa ii tragi la raspundere, daca se joaca baietii cu tine.
Poate de aceea in Franta exista judecatorul de instructie care si el face urmarire penala, sub supravegherea si ordinele si indrumarile lui se face urmarire penala.
Dupa ce cauza a trecut de prima faza, aceea in care se implica Politia sau alte organe de cercetare.
Dupa judecatorul de instructie, nivelul urmator, superior este acela al judecatorului de scaun, al judecatorului care judeca cauza in sedinta publica de judecata.
Si, in Franta, la curtea cu jurati.
Revenind la Antonela Costache, in trecut am stiut, si cred ca am stiut corect, ca ea a locuit in sectorul 6, locuia pe atunci inca, in anii 1995-1997.
Cand a fost judecata propunerea de arestare, cu Antonela Costache retinuta, judecatoarea - stiu din presa - ar fi fost in trecut, judecatoare la Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti.
In plus, ea ar fi formulat o cerere de abtinere.
A fost corect din partea ei daca stia ca sunt motive.
Insa, cererea i-a fost respinsa.
Presa mai scria undeva, pentru ca nu am adunat si pastrat articolele, ca Antonela Costache totusi nu ar fi in relatii prea bune cu judecatoarea care i-a judecat propunerea de arestare si a si dispus arestarea ei preventiva.
Iar la recurs, Antonela Costache si-a vazut cererea judecata de doamna Luminita Zglimbea, in trecut, ele doua, s-au aflat in cadrul colectivului Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, in aceeasi perioada.
Cred ca in acel colectiv cel putin Parchetul, dar poate ca spre binele nostru comun, nu numai Parchetul, stia tot ce misca, daca este adevarat ce mi-a adus la cunostinta o colega de birou din trecut, din acei ani 1995-1997, si anume ca grefiera-sefa ar fi "dat cu subsemnatul la Parchet".
A fost o judecatorie si aceea, care nu isi gasea linistea.
De aceea, cea mai buna e transparenta si sa nu fie oamenii rai unii cu altii.
Daca cineva din colectiv chiar a mers si a explicat in scris Parchetului, in acei ani, ce se intampla in colectivul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, oricum cel putin unii din parchet stiau despre noi si activitatea noastra.
Vreau sa spun, pesemne putem formula ipoteza ca "Fara Parchet nu se facea nimic" sau fara stirea sa.
Totusi, organele Statului, chiar si asa, nu se pot instapani nici pe instante, nici pe angajatii instantelor, nici pe oameni.
Si viata grefierei-sefe trebuie sa fi fost una oribila daca acesta este / era un mod de viata.
Eu am nedumeriri despre acei ani 1995- pana la inceputul 1998, la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
In general, am nedumeriri de ce Statul iti rasplateste munca cu critici, sanctiuni, si cand muncesti si inca si mult, se uita chioras la tine sau cu dispret ?
Asta, cand nu te da afara, desi m-am tot gandit daca nu se incearca chiar sa te dea afara ?
Dupa aceea, se poate intampla ca unul sau altul sa afirme ca "Nu avem oameni" sau chiar "Stati putin ca noi nu avem judecatori !"
Cu siguranta ca daca inspaimanti omul, daca omul se simte la cheremul altui om sau daca ii spui sa plece cu insistenta si te porti oribil cu el, este firesc ca nu vei avea oameni.
Dupa ce esti tratat in modul cel mai urat si chiar periculos si prejudiciabil pentru tine, daca ramai fara loc de munca, au tupeul sa spuna ca nu vrei sa muncesti, ca nu lucrezi, sau mai rau, am auzit ca unii te vorbesc urat de tot, rusinos pentru ei, sunt adulti si unii chiar avocati, in fine...
Si nu respecta femeile.
Cititi ce scriu comentatorii in Lumea Justitiei, dintre ei, unii dau de inteles cateodata ca sunt avocati.
Daca asa rationeaza, gandeste, este educat si se comporta un avocat ?!
Si acum, iata, plecasem de la ipoteza daca as fi judecatoare si as judeca impreuna cu colegi de la Drept o speta sau alta.
As vrea, in acest caz, in aceasta ipoteza, sa stiu cum a trait persoana, nu in ce ii priveste partea de viata privata, intima, ci daca a fost un om bun, daca e un om credincios, daca a facut fapte bune, daca a ajutat alti oameni, daca a suferit de pe urma nedreptatilor sau rautatii altor oameni, daca a reusit sa isi faca o viata fericita, pentru ca in mod ideal as vrea ca toti oamenii sa fie fericiti, pentru ca asa e normal si sanatos, pe scurt as gasi ca trebuie avuta in vedere persoana, si viata persoanei.
Oamenii trebuie, cu totii sa aiba o viata frumoasa, de familie, privata si aici tocmai ca romanii au mari probleme si unii ridica altora mari probleme.
Barbatii nu respecta femeile decat prea putin, sau deloc, sau e un respect aparent, nu unul autentic.
Antonela Costache, ar trebui ferita, aparata, "despartita" insa, de cei, care din nefericire sunt cercetati la ora asta, in cadrul aceleiasi situatii de ansamblu.
Oricum, eu nu stiu adevarul despre ea, despre acest caz, nu stiu ce este si ce nu este, ce zice ea, ce zic altii, si asa mai departe, pana acum am citit numai ca a inteles sa uzeze de dreptul la tacere si deocamdata asta e tot ce stiu.
Insa, ar trebui ferita de ceilalti implicati.
Atat cat am cunoscut-o eu, in trecut, numai pe ea am cunoscut-o.
Dintre cei despre care azi, in aceste zile, scrie presa.
Si ea era o fata tanara si slabuta, foarte frumoasa, dar fragila si slabuta.
Eu nu stiu ce anume s-a intamplat in realitate, dar cred ca "traind", adica judecand an dupa an dosare penale si aflandu-te fata in fata cu persoane, e drept, mai putin norocoase, si pe care trebuie sa le judeci, cred ca ajungi sau poate ea a ajuns sa se obisnuiasca.
Daca an dupa an, saptamana dupa saptamana a intrat in sedinta de judecata si a judecat persoane care au incalcat legile, la un moment dat si neavand cu adevarat o viata normala, prieteni, colegi, o viata deschisa, fireasca, dincolo de sala de judecata, ei bine, ea s-a obisnuit cu aceste figuri care poate au ajuns sa i se para mai dragute, mai blande.
De unde sa stiu eu, acum adevarul ?
Nu il stiu, dar caut sa inteleg.
Si este dovedit, ca omul in general se adapteaza si ajunge sa se familiarizeze cu conditiile de viata concrete.
Cu toate acestea, un aspect care nu trebuie pierdut din vedere este ca oamenii care - este o drama pentru societate - au ajuns sa incalce legea tot timpul, acestia nu sunt oameni care sa fie plini de compasiune, de nadejde, de baza, de multe ori sunt persoane nemiloase, sigur nu trebuie sa generalizam, si la judecata se au in vedere caracterizarea infractorului, datele lui personale, personalitatea lui.
Dar Antonela Costache a stat si a judecat dosare, in timp ce altii, pe care ii  judeca ea in trecut, nu aveau acelasi tip de activitate.
Pentru siguranta si binele ei, ar trebui ferita de toti ceilalti care acum sunt cercetati, acum se afla in faza anchetelor, a audierilor, interogatoriilor.
Totusi, doar nu poti sa o pui pe acelasi plan pe Antonela Costache, chiar daca e cercetata, cu cei pe care ii judeca de ani de zile.
Mie imi pare rau ca s-a intamplat asa.
Nu stiu mai mult.
Stiu ca asta simt.
Cred de asemenea, ca trebuie sa - bine, aici unii cine stie ce reactie vor avea, Doamne ! - se ingrijeasca, sa ia vitamine, sa isi faca un control de rutina medical, eventual, sa aiba in apropiere un doctor bun.
In mod firesc, orice om si judecatorul, ar trebui sa aiba prieteni, prietene, nu mai spun familie, in primul rand o familie.
Adica, cand ajung intr-o situatie dificila, nu de putine ori, oamenii se vad singuri.
Nimeni dintre fostii prieteni - daca i-au avut - nu ii mai suna, nu ii mai viziteaza sa ii intrebe daca au nevoie de ceva, daca ii pot ajuta cu ceva.
Oricum, sunt lucruri care trebuie privite cu seriozitate si nu cu usurinta.
Eu nu stiu ce crede, ce simte Antonela Costache, in ziar am citit numai ca ar fi spus in sala de judecata ca nu o cunoaste decat pe cea care i-a fost colega, o judecatoare si atat.
Asta a spus ea.
Si, neintrand in detalii cu privire la adevarul situatiei de fapt, cred ca insasi Justitia ar trebui sa ia fraiele in mana, asa este o expresie, si sa - doar daca nu s-ar opune expres Antonela Costache, doar daca ea nu ar suferi ! - o desparta de ceilalti care sunt cercetati in acest caz mai amplu, inceput prin 13, 14, 15 martie 2013.
In fond, vrem liniste si pace in societate.
Societatea traieste cu oameni, care, pe de o parte au fost poate mai putin norocosi in viata, din nastere ma refer, si care s-au dedicat unor activitati numite infractionale.
Ce poate face societatea, chiar este o intrebare, ce se poate face ?
Oricum poate cultiva pacea si linistea si sa nu dea ocazie la comportamente brutale, in fine, fiecare om se exprima in felul sau, si cei care incalca legea la fel.
Adica e necesara multa atentie si spiritele sa nu se incinga.
Am in vedere prezentul si mai ales viitorul.
Pentru ca, la ora actuala stim cu totii care citim ziarele, ca se desfasoara anchete si audieri cu privire la toate partile implicate.
Eu m-am rugat pentru Antonela Costache, si ma voi ruga pentru ea.
Asa cum spuneam mai demult, am mai multe carti de rugaciuni, catolice si ortodoxe, si separat de acestea am o colectie de acuma de Acatiste, se gasesc pentru toti credinciosii la pagina CrestinOrtodox.ro si pe alte pagini crestine si care ne invata religia crestina.
Sa speram ca societatea va face progrese, am inceput vorbind despre asigurarile de sanatate.
Societatea are inca multe domenii in care poate si trebuie sa inregistreze progrese importante.