Tot în cãutarea dreptãtii

Tot în cãutarea dreptãtii :

Astazi am cautat daca sunt stiri despre situatia judecatorului Neacsu, si, ce-i drept, am gasit stiri noi.

Mai multe ziare mari, in afara de "Lumea Justitiei" scriu despre faptul ca, judecatorul Neacsu a fost suspendat din CSM, ca urmare a punerii in miscare a actiunii penale impotriva sa, in cursul si in cadrul urmaririi penale care a inceput in ceea ce il priveste, nu stiu daca se spune si la ce data a inceput urmarirea penala, in cele din urma ?

Cu privire la ziua aceea in care la CSM, au sosit unii, adica cei care au sosit, se pare ca erau organe de urmarirea penala - nu ma amuza situatia si nu ma distrez, nici malitioasa nu sunt, ma intreb daca erau tot aceia care ar fi spus ca judecatorul este "terorist" ? - ei bine, intr-un ziar am citit chiar ca ziua nu a fost nici 18 ianuarie 2013, nici 19 ianuarie 2013, ci a fost ziua de 11 ianuarie 2013.

Ce greu este sa afli un lucru asa de simplu !

Am deschis azi paginile ziarelor "Evenimentul Zilei", "Cotidianul" si "Romania Libera" si "Adevarul".

Acuma, situatia in Justitie, si in general, noi o cam stim.

Dar, cu privire la ideea de dreptate, cel putin de justitie, ar fi trebuit desigur ca, in aceasta situatie, pentru obiectivitate si impartialitate, sa se efectueze un control, un fel de audit la Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a se vedea daca si cati au fost prezenti / absenti de la serviciu, adica de la CSM, dintre membrii acestui organism, acestei institutii la varf.

Intr-adevar daca stim in general, ca frecventa la servici este si nu este, adica mai mult de unul singur, este angajatul care nu vine la serviciu, atunci ne intrebam cum este asa de simplu, ca, din senin, unul dintre ei sa fie controlat, si pedepsit pentru absente ?

Sigur ca nu putem cunoaste exact situatia condicilor de prezenta din CSM, insa, totusi, intr-o institutie, la un loc de munca, serviciu, unde se stie, angajatii stiu ca trebuie venit la serviciu si ca majoritatea vin la serviciu, este foarte greu sa fii aparte si numai tu singur, sa nu te prezinti la serviciu si sa stai acasa sau in alta parte in timp ce toti colegii tai se afla in orele de program.
De aceea, la locul de munca, sau oriunde unde "peste tine" si "peste colegi" exista o autoritate, un sef, ceva si cineva mai presus de toti angajatii, nu pot exista prietenii.
Realitatea a aratat ca nu exista prietenie si nici prieteni.
Dar, pentru niste adulti si oameni care ocupa functii inalte, desigur ca situatia constatata este trista.
De regula, la serviciu, la inceput, colegii sunt prietenosi, cel putin in aparenta si incep sa se arate amicali, colegiali, cel putin o parte din ei, daca nu toti, si incep si prieteniile.
Apar apoi conversatii, dialoguri si discutii la modul : "Azi ce facem ? Mai stam la munca, sau plecam si noi mai devreme ? " sau inca, "Maine e zi scurta, venim, nu venim, e si sarbatoare, stam mai putin la program, sau cum facem ? "
Si uite asa omul, angajatul, este si el multumit si fericit de a fi in prezenta oamenilor si colegilor si, de comun acord cu colegii sau macar cu un alt coleg, procedeaza in acelasi mod, adica de pilda, pleaca de la program mai devreme, sau iese in timpul programului si nu mai revine, sau revine, dar in lipsa lui s-a simtit lipsa lui, sau nu vine deloc la serviciu.
Insa, la un moment si nu stii cum sau de ce, fie seful se ia de tine si iti atrage atentia, ca ai venit sau nu la munca, sau vezi ca ai plecat mai devreme, fie ca in cazul de fata, colegii nu spun nimic, nimeni nu stie nimic, dar omul se trezeste cu Parchetul si procurorii pe cap.
Sigur ca, prea adesea oamenii s-au obisnuit sa creada, sau sa spuna, uneori mai este vorba si ca, -  si chiar asa cum se zice,  - "exista jocuri politice".
Dupa atatia ani, m-am convins ca nu este vorba numai de ceea ce unii numesc jocuri politice.
Este vorba de caracterul si firea omului.
De aceea este foarte greu sa ai prieteni, sa dezvolti o prietenie si sa o pastrezi.
Nu de putine ori, cand doi oameni se imprietenesc, te intrebi cum se face, ca cineva le strica prietenia.
Poate de aceea, un fapt care mi s-a parut totusi putin cam exagerat, mai demult, cand am aflat, auzit ca, vezi bine, in Franta, francezii - in majoritatea cazurilor - nu se invita acasa la ei, unul pe altul, ci prefera sa se intalneasca si sa stea de vorba oriunde altundeva, dar nu acasa.
Mi s-a parut un fapt neprietenos acesta.
Intr-adevar, lucrurile nu stau chiar asa, uneori si francezii mai dezvolta prietenii sau relatii sociale, si se duc unii la altii acasa.
Dar sa recunoastem ca si a primi acasa, si a intra tu insuti in casa altuia, comporta un risc.
Trebuie sa ai o mare incredere in omul, in persoana respectiva.
Pe langa faptul, ca, in functie de nivelul de educatie, multi te barfesc 'ca la usa cortului" si nu se pot opri din barfa, asta mai ales din momentul in care se presupune ca "suntem / sunteti" prieteni, in afara de asta te poti astepta la multe surprize.
Oameni pe care ii cunosteai de ani de zile, si iti spuneai ca, dupa atatia ani, nu mai poti avea surprize, si ai curajul sa mergi mai departe in relatia de prietenie si te si bucuri, esti fericit sa ai si tu un suflet aproape, un amic, o amica, un prieten, ce mai !
Dar, nu de putine ori gresesti mergand mai departe in relatia de prietenie.
Pentru ca iata, asa cum  - mai invatam - ne invata Psihologia si se pare ca se verifica in viata reala, un om aflat intr-o postura, situatie, loc, imprejurare, trebuie cunoscut nu numai asa cum il stii tu zi de zi.
Nu. Dimpotriva, pentru a vedea caracterul si firea omului trebuie sa il cunosti din cat mai multe puncte de vedere, sa il vezi cum se comporta si in alt loc, decat acela in care stii tu ca il gasesti zi de zi : de pilda la munca.
De aceea poate si spun cate unii, sa nu te grabesti intr-o relatie - e adevarat ca, daca dai peste un nemernic, poti sa nu te grabesti, caci, in final tot asta iti va arata omul, isi va da pe fatã arama, cum se spune la noi.
Omul nu poate arãta decat ceea ce "are" sau ce este el.
Acum, trebuie sa recunoastem cã doare, este teribil de dureros sa vezi cum prietenii, colegii-prieteni sau prietenosi, cu care credeai ca ai subiecte comune de discutie, sunt fiecare pentru el, sincer uneori ai sentimentul, de fapt il ai mereu daca esti tradat, ca ti-ai consumat viata, timpul, ti-ai irosit timpul, si pentru ce ?
Pentru ca in final sa vezi ca ti se face rau ?
Este aproape la fel de dureros, ca intr-o relatie in care ai investit incredere, timp, deschidere, te-ai simtit in largul tau, da, dar cei din jurul tau, poate ca nu erau la fel de deschisi, poate numai se aratau la fel de deschisi ca tine.
Acuma, am pornit de la cazul judecatorului Neacsu, dar situatia este valabila in orice alt caz in care cate unul, aparent din senin, cade sau pica cum se mai spune.
Din senin, cazi numai daca e un accident, altfel nu stiu cum se poate cadea din senin.
Pur si simplu, dincolo de judecatorul Neacsu, nu poti sa nu te pui in situatia lui.
Ce ai face, ce ai simti ?
E adevarat ca nu suntem fiecare din noi, exact domnul Neacsu.
Totusi, doare.
Te mai poti uita si mai poti vorbi colegilor, amicilor tai ?
Sunt ei mai buni ca tine, mai corecti ca tine ?
Asta stie, in cazul de fata cel mai precis, domnul Neacsu.
Si, cate ceva, din cele declarate de el in Lumea Justitiei, mai transpare si pana la noi, cei care citim stirile din lumea numita a Justitiei.
In general, problema si problematica este spinoasa si ea va dainui, dincolo de acest caz.
Ce faci cand oamenii nu au calitati ?
Sau au calitati, dar predomina defectele, sau un defect anume dar care e prea insuportabil, nu de alta dar te poate atinge, prejudicia.
Sigur, nu ai incotro, pentru ca, asa cum spun multi azi, exista multa rautate.
Ce poti sa faci este sa ramai, oricum, tu insuti.
In masura in care iti reuseste, sa ierti, ideal este sa poti ierta, oricum iarta si nu te certa cu oamenii rai.
In orice imprejurare in care ai o societate neplacuta, nu ai incotro si trebuie sa te ridici deasupra, sa ai si sa dai dovadã de calitatile care le lipsesc celorlalti.
Un om care e profund rau, sau profund deficient, de pilda ingrat, nerecunoscator, insensibil, asa este el si nu are cine se ocupa sa ii faca o educatie frumoasa, nu se va schimba si trebuie sa ai si asta in vedere, se va polei putin pe ici pe colo.
Schimbarile se pot intampla insa, uneori, in comportament, sau omul care doreste sa se cunoasca si e cat de cat atent si bun cu el insusi, isi poate analiza putin viata, credintele, ideile, educatia primita, poate face comparatie cu educatia altora, si daca e cinstit, isi poate dori sa fie si el un om mai bun, mai placut, mai cinstit chiar, mai onest mai exact.
Cand insa raul e adanc inradacinat, si cum sa nu fie, cand fiecare isi spune ca "asa sunt toti", si deci asa trebuie sa fie si el, pentru a se adapta, este intr-adevar greu sa gasesti persoane dornice sa se imbunatateasca pe ele insele.
Totusi, exista personalitati si oameni, psihologia ne avertizeaza, ne invata, de care cu adevarat este bine sa te tii la distanta.
Dar pentru asta, fara exagerare, trebuie sa dedici putin timp, atentie si cunoastere, pentru a vedea ce fel de oameni ai in jurul tau ?
Nu este o exagerare : psihologii inteleg mai bine natura umana.
Ei inteleg personalitatea omului, exista si personalitati mixte, si numeroase inca, si uneori da, trebuie sa nu te apropii prea mult de un om, sau sa stii cat sa te apropii de el, cam ce ii place si ce nu, care ii sunt omului limitele.
De pilda, sa luam cel mai simplu caz : daca vezi ca un om este gras, obez, si mananca mult, vei presupune si poate corect, ca usor se va lasa ispitit de a manca mult si bine.
Este cel mai simplu exemplu.
Dar este si un exemplu concret, de oameni care erau unii, bulimici, altii mancau mult prea mult si au facut terapie.
Ei bine, se stie iarasi ca o terapie, psihoterapie poate esua si cu cel mai bun si priceput psiholog sau medic.
Depinde totul de omul care vrea uneori, unii vor ei insisi, din vointa lor, sa urmeze o psihoterapie.
Interesant faptul ca psihologul spune ca, iesit de la sedinta de terapie, iesita, o femeie a inceput imediat sa manance !
Facea terapie pentru a evita sa manance tot timpul.
Psihologii pledeaza azi, multi dintre ei, este tendinta, si e fireasca, ca toti oamenii sa convietuiasca in buna pace si armonie si toti cei care au o personalitate mai dificila sa fie alaturi de ceilalti care sunt sa zicem asa "normali".
Cu alte cuvinte, ce sa facem ?
Pentru a avea prieteni ?
Fie vedem - uneori prea tarziu - ca prietenul / prietena nu se poarta frumos si incercam sa avem o discutie cu el pe aceasta tema, pentru ca, unii, - se vor mira cate unii, asa este insa - nu isi dau seama cand ceva nu functioneaza corect in mintea si conduita lor.
E un lucru greu de crezut, dar asa este.
Nu ma refer la cazurile disperate, de oameni care chiar sufera psihic si au un diagnostic sa zicem asa, cam grav, sau neplacut, ci ma refer la cei cu aparenta de normalitate.
Cu toate acestea, si desi nu toti oamenii cu probleme sau deficiente psihice, ajung la medic sau la psiholog - cei mai multi nu ajung niciodata in viata lor ! - atunci cand vezi ca, in mod consecvent sau constant, o persoana are o conduita rea, dezagreabila, plina de rautate, sau de lipsa de onestitate, sau pe scurt, nu se poarta frumos, atunci trebuie sa te gandesti ca e timpul sa iei distanta, desi poate a fost o persoana la care ai tinut foarte mult, dar care biata de ea, si nu vreau sa supar, dar spun si "sa fie numai la ea !" ( sa nu dea si altuia ) nu si-a dat seama, pentru ca ceva in mintea sau psihicul sau precis nu functioneaza bine, sau poate structura creierului, a neuronilor e diferita.
De aceea, trebuie sa faci efortul de a vedea mai intai bine ce persoane ai in jurul tau.
Si daca esti judecator, nu si psiholog, ti se cere un efort, pentru ca tu ai o alta specializare.
Poate de aceea exista religia, credinta, biblia care ce fac ?
Iti explica si te invata, pe tine, cel mai simplu credincios, ( nu trebuie sa fii un invatat ), sa te porti frumos, sa ierti, sa fii intelegator, tolerant, direct spus sa te gandesti la Dumnezeu si sa cauti sa ii urmezi modelul.
Asta te scuteste de a studia psihologia, care nu este nici ea chiar asa usoara, in schimb e foarte frumoasa.
Adica, ceea ce i se intampla acestui judecator, domnului Neacsu, la ora actuala, este o situatie care te pune pe ganduri, sau poate sa iti evoce amintiri nu tocmai placute, desi eu una nu am absentat de la serviciu, si nu as fi putut.
Poate ca, un aspect dureros este acesta, anume ca o diploma de licenta nu tine locul caracterului, al onestitatii, al calitatilor si nici macar al inteligentei.
Societatea insa, asa cum e ea creata si functioneaza, te obliga nu de putine ori, sa stai fata in fata, sa comunici cu persoane despre care stii bine ca se poarta urat cu tine, sau cu privire la tine.
Sa nu spuna cineva ca vreodata i-ar face placere ca un bun coleg, amic, etc. sa spuna ceva oricat de putin, si un cuvant, de rau, la adresa sa, in spatele sau ?
Si atunci, cand afli asta, sau uneori vezi anumite comportamente ale colegului cu privire la tine care nu iti plac, ce faci ?
Fie te faci ca nu observi, fie ierti si in sinea ta, mai lasi o perioada sa treaca, si cauti sa vezi cum vor evolua lucrurile, daca e o sansa sa se amelioreze, dar desigur, eu cred ca te doare oricum.
Si, de partea cealalta, constati uneori, chiar cu stupefactie ca "amicul" continua pe acelasi ton sau in acelasi stil sa iti vorbeasca, in fata sau / si in spate, ca si cum nici macar nu vede, nu simte, nu intuieste ca nu iti place ca se comporta urat cu tine.
Cand te afli in unele colective, dupa ce vezi, simti, sau este chiar evident ca nu esti bine primit, ceva tot simti, tot vezi, chiar si cand lucrurile sunt mai mascate, atunci nu iti mai vine sa te amesteci cu ceilalti.
Vei auzi oricum, prompt ca vin reprosurile si criticile : "Asta ( ãsta/ asta ) nu vrea sa se imprieteneasca cu noi !", sau inca "Nu e un om prietenos !", sau inca "Ce arogant/a este !", sau "Se crede superior probabil ? ! "
Colectivul sau anturajul in acest caz, asa rau cum e cu tine, sau neplacut, te obliga sa il accepti si sa il si placi, sa il si apreciezi pentru tot ce nu merge bine in sanul sau.
Nu de putine ori, fara sa vrem, si intrucat cate unul exagereaza cu opinia sa rea la adresa noastra, daca e cazul, si daca asa este, atunci in sinea noastra nu ne putem impiedica sa nu exclamam : "cata mitocanie !"
Am ajuns la concluzia, inca de mai demult, ca oamenii rai sunt si tupeisti, au tupeu si nu inceteaza sa te uimeasca.
Cate unul, isi mai da si seama ca nu esti croit ca el, si ca esti prea fin ca sa ii dai peste nas, sa il pui la punct, si atunci insista si se comporta urat, gandind in sinea lui ca isi poate permite pentru ca "oricum e prea prost/ proasta" sau inca "oricum ce sa imi faca ? "
De aici si vorba aceea ca "tot omul bun e prost", iar unii trag concluzia ca nu trebuie sa fii bun, ca sa nu fii luat de prost.
Un alt aspect este ca oamenii acestia rautaciosi sunt conflictuali, parca cauta sa se certe, sa provoace o cearta, o reactie din partea ta, de suparare, de revolta, un dialog, sau chiar un monolog in care sa le spui pe fata ce oribili sunt !
Mai exista si unii cu care intr-adevar nu ai ce face, nu ai cum sa ii convingi de ceea ce le spui, si te pun si in situatii rele, incat vrei, nu vrei ajungi sa faci o Plangere in fata judecatorului sau altor organe in drept.
De aceea, oamenii conflictuali sunt nesuferiti si dificil de rabdat, pentru ca, pe de alta parte poate ca nu vrei pur si simplu sa te judeci, sau sa faci plangeri, sau sa iti mananci timpul pe la audieri si prin sali de judecata.
Dar, se pare iarasi ca, in acest caz, oamenii rai, au si mult timp la dispozitie.
Sau timpul liber pe care il au, sunt dispusi sa il aiba pentru certuri.
Exista cate unii care in fata se comporta foarte frumos, sensibil chiar, sau par ca inteleg orice situatie de viata, orice problema de viata, orice durere.
Dar, dupa conversatia aceea, in care ai ajuns la concluzia ca cel din fata ta, pricepe totul, ai surpriza sa auzi cã te vorbeste urat si are o parere proasta despre tine.
Nu vreau in acest caz si acum, sa dau niciun detaliu mai "apropiat", insa o data, imi amintesc cum cineva m-a rugat sa ii duc la posta o scrisoare pentru o ruda din familia sa.
Cand m-am intors, persoana aceea statea de vorba cu  o alta ( asta stiam ca va urma, acea intrevedere, fusese anuntata, inainte sa plec la posta ) si cand am intredeschis victorioasa usa, adica cu bucurie, sa ii spun "Am trimis scrisoarea ta, stai fara grija !", nici nu am apucat sa intredeschid bine usa, si am inchis-o la loc.
Si chiar ca mi-a venit sa plang.
Eram la serviciu si persoana cu pricina era seful meu.
Ii spunea unei persoane cu functie despre mine : "Uite, de pilda, in clipa asta, nici nu stiu pe unde umblã si se aflã !"
Oricum ar fi, simti durere.
Cand investesti timp intr-o relatie, si ce mai poti spune cand trec luni, sau ani, si la urma, nu ai cum sa mergi mai departe in relatia cu celalalt, pentru ca el / ea se comporta atat de urat sau vadit rau, nedrept, lipsit de onestitate, incat sa vrei si nu mai poti sa te faci ca nu vezi.
Pentru ca, nici nu il poti lasa sa te prejudicieze, sa iti aduca un prejudiciu, sa vorbeasca urat despre tine, este poate chiar "cel mai simplu" lucru pe care il poate face, cel mai "usor".
In fine, pentru unii e chiar usor sa te denigreze, sa spuna despre tine lucruri neadevarate, sau rele, sau urate, in virtutea relatiei de "prietenie" : omul se considera "prieten" si deci liber sa isi arate "prietenia".
Pe langa toti acesti oameni care nu pot simti prietenie sincera si corecta fata de nimeni, mai sunt si unii care stau observatori externi si care savureaza fiecare rautate pe care o incasezi din partea "prietenului" si care se bucura sincer.
Un alt aspect al unei relatii de prietenie, de orice natura ar fi "prietenia", este acela al distantei si respectului.
Daca la inceput esti respectat, poti vedea cum, odata ce o apropiere se creeaza, nu mai esti respectat !
Acest aspect poate da nastere si lacrimilor daca esti mai sensibil, sau mai ales, intr-o relatie foarte apropiata.
Sa nu spuna cineva ca cele mai marunte relatii sunt "jocuri de natura politica", caci nu este asa.
Inca mai poti auzi, peste niste ani, fie direct de la "amic", fie de la o un alt amic, ca vezi bine, nu stiai ? Cutare s-a imprietenit cu tine pentru ca vroia ceva ( ... aici urmeaza sa iti spuna ce dorea, sau ce spera ) de la tine, si nu din alte considerente, precum nevoia de a comunica, de a fi cu alti semeni, de a avea prieteni pe scurt.
Astazi am revazut cateva pagini dintr-un curs francez de Drept European al Drepturilor Omului, m-am uitat din nou, la paragrafele despre originea sau inceputul drepturilor omului, si notiuni introductive.
Apoi peste drepturile procesuale, anume penale.
Insa atat cat am eu din cursul respectiv ( nu am tot cursul ) si fata de imprejurarea ca legislatiile pot fi si sunt uneori foarte diferite de la un Stat european la altul, nu sunt notiuni prea detaliate.
In schimb cele care sunt mentionate sunt importante pentru ca arata opinia specialistilor si tendinta cu privire la drepturile omului si in materie de drepturi procesuale penale.
Tendinta sau obiectivul ar fi acela de a apropia totusi legislatiile pe cat posibil.
M-am uitat si la paragrefele care dezvolta, de data aceasta mai pe larg, despre Relele Tratamente.
Ceea ce este de retinut - si trebuie avut mereu in minte cu privire la drepturile omului - este aspectul lor evolutiv, dinamic, faptul ca exista un Catalog, altii spun un Inventar al drepturilor omului, care este deschis.
In orice moment, drepturile omului pot evolua, aspecte ale lor, sau pot aparea chiar drepturi noi.
Faptul acesta ( referitor la ultima fraza mentionata ) l-am intalnit scris si intr-un curs romanesc de Drept Constitutional, scris de prof. Simina-Elena Tanasescu ( care, prin 1993, 1994, mi-a explicat ce inseamna poprirea, la judecatoria sector 1 bucuresti ) si prof. Muraru.
Este un curs pe care l-am cumparat in facultate sau chiar dupa facultate.
In tot cazul, cu privire la incalcarile de drepturi, cred, eu asa cred, ca trebuie scris, nu trebuie tacut, indurat.
Si, in cele din urma, orice om poate scrie, caci daca taci, oricum nu vei obtine niciun progres in materia drepturilor omului.
Pentru moment, ramane sa mai citim drept si sa ne mai rugam.
Si rugaciunile ajuta.
Exista multi oameni, chiar medici care se roaga, si atunci cand opereaza chirurgical in cursul operatiei chiar, exista marturii ale oamenilor, ale doctorilor care au spus acest lucru, si mana chirurgului a fost precisa, fina, atunci cand se temea pana si el, un mare specialist.
Probabil ca in Romania, etapa aceasta numita a actelor pregatitoare sau premergatoare si mentionata cum cã existã, in articolul 224 al Codului de Procedura Penala al Romaniei actual si in vigoare la data aceasta, trebuie privita mai atent, sau, altfel spus, nimic din ceea ce organele in drept pot face, nicio operatiune, act, actiune, nu trebuie sa ramana in afara codului de procedura, penala in acest caz.
Trebuie sa spun ca nu prea am deschis Noul Cod de Procedura Penala desi mi l-am cumparat mai demult.
Apoi, si principiul legalitatii se pronunta in acest fel si mesajul sau este ca : in afara legii nu se poate petrece nimic.
Cine stie, cand mai deschidem ziarele, ce mai citim in ele ?
Apropo, cum putea fi falsificata prezenta la serviciu ?
Imi amintesc Condica lunguta si ingusta, era un fel de registru, destul de gros, cu hartie destul de groasa ( filele ), si coperti de culoare parca rosie, portocalie ?
Aceea era Condica de prezenta, liniata, de la Judecatoriile, cele doua, de vesnica pomenire ( caci nu pot sa nu le pomenesc in rugaciunile mele ! ), sectorului 1 si 2 din Bucuresti.
Cum se intampla pe atunci ?
Ne semnam in condica, fiecare.
Uneori treceau mai multe zile in care nu urcam la etajul 2, de la parter unde aveam biroul, la grefiera-sefa, sa semnam, semnez Condica.
Cateodata o semnam intr-o zi si pentru zilele anterioare, cand nu o semnasem.
Alteori, cate o colega ruga pe alta sa o semneze dimineata la prima ora, dar ajungea si ea rapid.
Sau, o colega ruga pe alta sa o semneze, chiar in clipa aceea, dar ea aflandu-se de fata, prezenta fiind.
Totusi se stia daca venim la serviciu, in plus, daca nu am fi venit, cineva semnala sigur absenta noastra.
Sau, grefiera-sefa trecea prin birouri sau ne dadea un telefon in birou.
Sau era ziua de sedinta de judecata si intram in sedinta.
Si la parchet, se intampla ca procurorii sa vina si ei la serviciu la o ora convenabila, dar, bine, in toate institutiile este aceeasi situatie ! - sa zicem la ora 9, 10 dimineata, sa plece la ora 13h00.
Unii plecau da, si la ora 15h00.
Este adevarat ca, atunci cand nu se aflau la serviciu, cate unul se afla trimis de seful sau, la vreo Sectie de Politie cu treaba.
Imi amintesc ca, odata si pe un ton destul de neutru - ca si cum totusi, nu o supara, sau accepta, sau nu o facea sa planga - o prietena procuroare mi-a spus ca a fost trimisa la o sectie de politie - era procuroare de sedinta din cate stiam eu, si chiar era asa - cu "Duba" politiei, in care a trebuit sa urce, si sa stea inconfortabil, ca sa nu mai vorbim ca nu e un lux.
Da, dar nu ii placuse sa urce in Duba Politiei si era socata.
Cred ca orice meserie are aspectele ei, sau situatiile ei ingrate.
Aceeasi prietena imi povestea cum - ea era foarte entuziasmata de Armata - dorea sa lucreze in cadrul Armatei si in cele din urma, un var al ei, ofiter superior in Armata Romana, i-a spus ca nu sunt bocancii de ea, ca va trebui sa stea incaltata in bocancii care nu sunt pantofiorii ei delicati si finuti.
Se pare ca, argumentul acesta a reusit sa o convinga.
Cel putin pe moment.
Dar, dupa un timp mi-a spus ca a inceput sa invete limba engleza la Academia Militara Românã.
In alta ocazie, tot ea mi-a povestit, uneori vorbea pe un ton impersonal si neprecizand ( de pilda ea putea spune : "sa te lase sa astepti", in loc de "sa ma lase sa astept" ), totusi, atunci cred ca a fost precisa si mi-a spus - fara alte explicatii - ca "Sa ma puna sa astept ore intregi ( nu mai stiu cate ore ) la coltul strazii, in strada !"
Si s-ar putea si astazi sa fie foarte prudenta si atenta.
De ce spun asta ?
Pentru ca, nu prea demult, in Lumea Justitiei, a aparut intr-un articol, o fotografie, in care doua tinere femei stateau de vorba.
Cel putin asa parea, ca sunt doua tinere femei.
Una din ele era aratata si parea - la prima vedere - singura, dar era evident cã se afla intr-un dialog cu o alta persoana.
Acea alta persoana nu se vedea deloc, dar se zarea putin coafura ei, si un pahar cu apa, mai mult gol, tinut in mana, iar din mana se vedea cred numai un deget.
Interlocutoarea persoanei din fotografia publicata in presa, nu se zarea, totusi atat cat puteam observa, statea cu spatele.
Pentru ca eu am fost convinsa ca nu poate fi decat prietena mea din trecut, am scris un mic comentariu si am spus ca cele doua persoane, sunt amandoua, frumoase ( desigur nu am scris niciun nume, nimic ).
Am aratat fotografia cu pricina si colegilor mei, dupa aceea.
Urmarea a fost ca nu am mai vazut fotografia respectiva, acolo unde se zarea cu spatele o persoana tinand un pahar in mana, a aparut pe fotografie o substanta alba, sau o substanta care stergea ; era vizibila acea substanta.
Dar bine, nu puteau fi decat coafura Irinei si degetelul ei ( aratator ) asa cum era el manichiurat si in trecut, si o vesta, haina, sacou negru ( cum purta ea, si purta si destul negru ).
Cel putin, Irina a ramas aceeasi, cel putin asa sper.