Despre perchezitie si dreptul clandestin

Despre perchezitie :

In aceasta seara mi-am adus aminte ( da, ca si cum as fi putut uita ! ) de o carte de drept procesual penal.

In fapt, este o carte alcatuita sub un design nou, si are aspectul unei mape.

Mapa albastra de procedura penala.

Fireste ca, in anii facultatii ( 2005-2009 ) am reusit sa imi cumpar carti de drept, desi niciodata cate mi-ar fi fost necesare in mod ideal, dupa terminarea facultatii.

Sa spunem ca, m-am descurcat cu manualele si cursurile pe care in timpul facultatii am reusit totusi sa mi le cumpar.

Insa, intotdeauna te gandesti la finalitate : ce voi face dupa facultate ?

Si atunci iti spui si oricum, iti dai seama ca ai nevoie de tratate groase si de carti cat se poate de multe.

Insa, am remarcat ca, pe verso-ul primei pagini din Mapa Albastra de procedura penala, exista o mentiune care anunta ca nu cumva, si sub nicio forma sa nu reproduci, arhivezi, transmiti "prin niciun fel de mijloace, mecanice sau electronice, fotocopiere, inregistrare audio sau video, fara permisiunea in scris din partea editurii", iar daca totusi nu ai citit acest anunt, atunci "autorii sau editorii nu sunt responsabili pentru nicio pierdere ocazionata vreunei persoane fizice sau juridice" care procedeaza invers decat recomanda anuntul cu pricina.

In tot cazul, modul in care se practica azi dreptul, se incurajeaza la propagarea lui si la comunicarea intre oameni si studenti, absolventi, practicieni, cu privire la tot ce tine de Drept este cel putin surprinzator.

Ma intreb daca in materia proprietatii intelectuale exista drepturi absolute ?

Proprietatea intelectuala in timpul facultatii noastre de Drept, a figurat printre disciplinele optionale, in fiecare an aveai de ales, o disciplina de studiu din cele 3 optionale, care figurau in oferta facultatii.

Erai insa obligat ca totusi, sa alegi una din cele trei si sa o studiezi si sa sustiii examenul in sesiune, la sfarsitul semestrului.

Ma gandeam ca drepturi absolute cu greu gasesti, si de ce ar exista tocmai in materia aceasta ?

Intr-adevar eu mi-am cumparat un curs de Proprietate Intelectuala scris de profesorii nostri din facultate, dar recunosc ca l-am rasfoit destul de superficial.

Ma intreb,  revenind la anuntul scris pe prima pagina a mapei albastre de procedura penala, daca nu cumva astfel de mentiuni si anunturi, scrise pe cartile de Drept, pe cursuri, ar putea fi cauza pentru care colegii mei nu discuta si nu comunica intre ei, despre si cu privire la notiunile de Drept ?

Din cate am remarcat in facultate, multi tineri astazi nu mai cumpara cursuri de drept, altii au nevoie mai mult de diploma, altii nu au bani, mai ales ca o facultate particulara comporta taxe anuale de scolarizare, si sa le platesti timp de patru ani nu este usor.

Insa, pe ici pe colo, mai exista si colegi care isi cumpara carti.

Altii spun ca si-au cumparat carti noi - dupa terminarea facultatii -, dar cand intrebi ce carti anume, titlul, autorul, de unde, etc., primesti drept raspuns o retractare de genul : "nu am cumparat. nu mi-am cumparat. nu", asa simplu, ca si cum nu ai fi auzit bine prima parte a afirmatiei, aceea in care colegul / colega iti spunea ca, dimpotriva, "da, mi-am cumparat, imi cumpar carti".

Din cate stiu, si chiar asa mi se pare normal, in anii facultatii, mai ales cand se apropie sesiunea, cel putin noi, la facultatea particulara unde am invatat patru ani, aveam chiar in librarie, cursuri fotocopiate, de fapt nu in librarie, ci la un centru de fotocopiere, si am cumparat chiar si cate un curs fotocopiat al profesorilor nostri.

Este firesc ca, studentii sa schimbe intre ei, cursuri, notite de la curs, carti daca au, sa comunice intre ei.

Pentru ca aveam uneori carti diferite, sau chiar si acelasi curs daca il aveam, in timpul perioadei in care invatam in sesiune, inainte de examen, la inceput, fiecare isi rezolva grila cu intrebari si apoi schimbam intre noi, pentru ca fiecare sa vada ce raspunsuri a gasit celalalt.

Acest lucru nu s-a petrecut insa cu toata lumea, ar fi fost mai dificil, insa daca mai gaseai cate o colega, erai fericit.

Si atunci, ma intreb cum evolueaza viata si ce rol si ce rost are ( un ) Drept care nu este propagat ?

Mi se pare ca scopul Dreptului ar trebui sa fie acela de a crea si contribui la pastrarea unui climat cat mai pasnic si armonios.

Ce mai inseamna si aceasta, ca Dreptul sa fie tinut secret ?

In cele din urma cand legile sunt excesive, in fond, le putem schimba si face mai maleabile, mai adecvate unei viabile aplicari.

Daca o norma de drept nu are in aplicarea sa, un caracter viabil, nu stiu daca se poate spune ca, la elaborarea ei, s-a tinut cont de oameni si de realitate.

In tot cazul, vazand si faptul ca astazi din ce in ce mai des, tinerii, absolventii nu mai pot fi bine pregatiti, cartile costa scump, legislatia este stufoasa si destul de imprastiata, eu chiar cred ca s-ar cuveni o Recodificare, sa codificam normele mai amplu, mai cuprinzator, sa avem coduri mai bogate.

Nu vreau sa spun sa scriem ( elaboram, adoptam ) alte legi, vreau sa spun sa le codificam, sa le adunam cat mai mult la un loc, pe cele care exista deja.

Sa gasim o cale in acest sens.

Cu privire la cei care scriu manuale de drept, in general, acestia fac parte din categoria oamenilor care s-au realizat, sunt profesori universitari, au un venit stabil, regulat, lunar si substantial, adica ei nu duc lipsa de bani pentru a exista luna de luna, pentru hrana, imbracaminte, intretinerea de la bloc si alte cheltuieli.
Cum sa faci Drept, cand tii secret, pentru tine, ceea ce citesti in manualele de Drept, oricum s-ar numi ele : cursuri, note de curs, mape cu sinteze de teorie, etc. ?

De cealalta parte, exista studentii care nu prea au bani multi, sau altfel spus, sunt putini aceia care au bani si bani multi in perioada studiilor.
In anul intai de facultate, am vazut colegi care obiectau si refuzau sa cumpere un manual bun, de drept civil, introducere in dreptul civil, scris de profesorul nostru, care a fost si judecator, profesorul Corneliu Turianu.
Au fost colegi care s-au indignat, cand profesorul a spus ca ne recomanda cursul lui si ca, daca il cumparam, va conta la nota.
Multi au spus ca nu ne poate obliga.
Sigur, insa nu trebuia sa iei recomandarea lui ca pe obligatie, cursul in sine era bine scris si tocmai bun pentru un student in anul intai care invata dreptul civil.
Intr-adevar insa, existau si colegi care nu aveau bani, iar banii pe care ii aveau, se duceau pe existenta de zi cu zi, unii erau din provincie, locuiau in camin sau in locuinte inchiriate, dintre acestia unii munceau, altii au inceput sa munceasca dupa ce au inceput facultatea, insa adesea schimbau locul de munca si nu ramaneau mult timp la acelasi loc de munca, din cate spuneau chiar ei.
In cele din urma, examenele au inceput sa se sustina pe computer in facultate, si astfel, daca aveai sau nu aveai cursul de drept civil, la nota nu mai conta.
Dar, in primul semestru, in anul intai, inca s-au dat scris examenele in sesiune si colegii mei au intrat in examenul de drept civil din care au iesit suparati si ingroziti, profesorul elaborase multe grile, de la A la Z, pe care le-a impartit in amfiteatru, pentru a evita ca studentii sa se inspire unii de la altii.
Insa, din semestrul doi, toate examenele s-au dat pe computer, sub forma unei grile de examinare.

Cum suna realitatea din zilele noastre : "Dreptul in clandestinitate", pentru ca mie asa mi se pare.
Impreuna cu colegii nu comunicam despre manuale si cursuri, despre subiecte, teme de Drept, si fiecare am remarcat, doreste sa fie singur in reusita lui : astfel, cate unul se duce 'singur' sa dea admitere la INM, prima data, a doua oara, pentru a-si face o parere despre cum este o astfel de admitere.
Posturile de juristi, consilieri juridici, desi ar trebui sa fie facute public, cand exista, insa nu toate institutiile, se pare ca le anunta, dimpotriva, ele raman si ele secrete.
Incat te simti in ilegalitate, ca si comunistii pe cand se straduiau sa se afirme.

Absolventul de Drept azi se mai confrunta cu o situatie bizara : aparitia Barourilor Paralele.
Iarasi un aspect de 'clandestinitate".
Baroul-fantoma sau baroul-clandestin, sau baroul-nelegitim.
Numai cate comentarii nu au curs pe pagina ziarului Lumea Justitiei, cand avocatii Barourilor ( sunt doua, dar unul dintre acestea doua, noi, a inceput sa capete un aer de legitimitate, iar celalalt este inca, total neacceptat ) au inceput sa se certe intre ei, ca tu esti avocat traditional, ca tu nu esti, ca la mine e mai bine, ca la tine e mai rau, ca tu nu existi, ba, ca asa zici tu ca nu existam ca barou, etc.
Pentru ca sunt multi absolventi si nu sunt suficiente locuri de munca, nefiind, multi care poate doreau altceva, de pilda sa fie juristi intr-o institutie, se gandesc sa practice avocatura.
Intr-adevar, fiind o profesie liberala si asa trebuie sa ramana, cu totii au dreptul la ea.
Si, mai ales toti trebuie sa traiasca.
Insa nu exista vointa de a se impaca si a se accepta intre ei, atunci cand fac parte din barouri diferite.
As spune ca, problema de baza este ca absolventii trebuie sa isi castige existenta.
Pe langa Baroul Traditional, care functiona si inainte de 22 decembrie 1989, in ultimii ani, s-a infiintat si Baroul Bota, si inca mai nou, un Barou care este si nu este un Barou, Baroul Botomei.
Dar, intr-adevar daca privim in jurul nostru, daca citim ce scriu pe pagina Lumii Justitiei, cei care spun sau dau de inteles ca sunt avocati, nu este usor, este o lupta continua, iar cei din Baroul Bota si azi spun ca sunt hartuiti.
Cu alte cuvinte, avocatul-clandestin sau semi-clandestin.
Avocatul care nu stie cand exact, cu ce ocazie, cum, i se poate intampla sa nu mai fie acceptat de unele instante, sau sa se aleaga cu dosar penal.
Nu am aprofundat chestiunea, dar am citit comentariile din Lumea Justitiei.
Si cate un articol.
Toate aceste aspecte neplacute fac ca, un absolvent sa nu mai fie preocupat de ideea de dreptate, justitie, ci, disperat sa caute o solutie sa poata castiga un salariu, sau obtine un venit.
Mie mi se pare o dezordine, dar dezordinea aceasta este un fenomen si reflecta nivelul economiei care nu functioneaza bine si nu poate crea locuri de munca.
Este un fenomen national.
Avocati care apara drepturile si interesele legitime ale clientilor lor, in mana carora oamenii isi pun si viata, la randul lor pot fi pusi pe fuga din instantele de judecata.
Nici acestia nu au drepturile asigurate si ar avea mare nevoie sa isi angajeze avocati, la randul lor !

Apoi mai este si un alt aspect inca : cu privire la cei care cunosc dreptul si au invatat bine si continuu invata pentru ca azi este nevoie mai mult ca oricand, de ce, daca sunt competenti profesional si de ce cand au competenta in calitate de procurori, judecatori, sincer acuma, mai mult procurori, daca stiu asa de bine Dreptul, ametesc normele de drept de nu le mai descurca nici legiuitorul ?

In ultimele zile, am citit si urmarit putin, ceea ce scrie Lumea Justitiei despre cazul computerului ridicat al judecatorului Neacsu, membru CSM.
Intr-adevar sa ridici un computer nu e putin lucru, chiar si fata de un simplu cetatean, cu atat mai mult in raport cu un judecator si membru al CSM.
Citind presa, ai spune ca e sfarsitul lumii si al normelor de drept.
Dar, daca ai fost la facultate si ai mai si invatat macar asa putin, stii bine ca deschizand cursurile, lucrurile nu sunt chiar asa complicate, ci, dimpotriva pot fi chiar clare.
Adica, daca stii mai mult, de ce sa te comporti ca si cum stii mai putin, sau nu stii bine ?
Ca in relatia posesor-detentor.
Detentor e mai putin decat posesor.
Asa cum banana coapta e galbena si cea necoapta e mai verde, adica mai putin (decat) galbena.
De ce banana ?
Pentru ca, odata m-a amuzat un coleg de facultate, cu un an mai mic in facultate, care se transferase, sau chiar reluase facultatea de la anul I, venise de la o alta universitate unde profesorul la cursul de procedura ( e drept, civila ) le arata o banana adevarata, dar le dadea note cam mici.
Sau care este diferenta dintre ridicarea de obiecte (si inscrisuri) si perchezitie ?
De buna seama, ea rezulta din articolele din codul de procedura penala in care sunt definite cele doua notiuni, pe rand, articolul 96 si articolul 100 cod procedura penala.
Insa, altceva frapeaza.
Modul shake in care se face azi un cockteil alcatuit din acte premergatoare si urmarire penala.
Este noul Shake, noua reteta a frumuselului - caci e foarte frumusel ( intotdeauna mi-au placut oamenii frumosi, si am avut colegi si colege frumosi, spre bucuria mea, intotdeauna ! ) - a procurorului cel tanar si inteligent, care stie carte, si se numeste Papici.
Si are chipul unui francez, sau poate chiar putin al unui actor american.
Papici, tu stii carte, tu cunosti drept, insa ce ai avut cu judecatorul Neacsu ?
Frumuselul citeste Drept, chiar si notiunile introductive peste care, in general, studentii la Drept, sar, sau trec, ei dorind sa intre in miezul dreptului si nu au rabdare de introduceri fel de fel.
Insa Papici citeste sau le-a citit.
Si le cunoaste.
Insa, actele lui in calitate de procuror, sunt fapte de vitejie ca in filmele americane, numai ca in realitate, in America, s-ar putea sa nu fie, eu am inteles ca nu prea este, ca in filme.
Exista persoane care se stiu inteligente, care au si invatat si atunci simt nevoia de putina adrenalina in domeniul dreptului in actiune.
Caci, ce este procedura ?
Procedura ( penala, civila ) este dreptul ( penal, civil ) pe picior de razboi.
Sau dreptul in actiune.
Putine acte premergatoare, amestecate cu putina urmarire penala, ( nu stiu cum e si cu calendarul ) si rezulta si actele procurorului.
Nu ti-a fost mila de judecatorul Neacsu ?
Am citit in Lumea Justitiei, parca asa a fost, da, un articol in care se scria ceva la modul, cum ca, ar fi fost gasit un mail al domnului Neacsu, catre o doamna.
Da. Si ce ?
Mi se pare cu adevarat incredibil  sa te iei de corespondenta omului, si inca a unui adult !
Insa cineva s-a luat de el.
Da, in astfel de cazuri, procurorul e chemat sa vegheze la respectarea si punerea in valoare a drepturilor omului si cetateanului, de pilda sa isi poata exercita liber dreptul de a purta corespondenta si a comunica cu cine doreste si ii place.
Eu ma gandesc chiar ca in zilele noastre, cand Romania a devenit un Stat membru al Uniunii Europene, ar fi o buna ocazie pentru orice procuror sa se afirme in lupta pentru apararea cetatenilor, oamenilor ori de cate ori, un drept le este incalcat.
Astfel, Uniunea Europeana ar fi si multumita si incantata si Romania si-ar merita aprecierile, pe care presupun, vreau sa cred ca le-ar primi din partea celor de la Comisia europeana, si de la Strasbourg ( CEDO ).
Un procuror ar fi timpul sa se re-pozitioneze si sa vada, ca, daca tot vrea si tine sa faca o cariera, ar avea vantul in pupa daca toate actele lui, mai mult sau mai putin discrete, s-ar indrepta ferm catre si pentru respectarea drepturilor omului si libertatilor lui fundamentale.
Asta, in loc ca Romania, care ai spune ca nu pricepe si nu pricepe, sa fie mereu in postura de a plati atunci cand la CEDO, Statul Roman pierde.
Statul Roman pierde pentru ca nu se poate impaca inca cu libertatea, cu drepturile, cu respectul, cu demnitatea.
Si pierde, si pierde, ne si intrebam pana cand ?
Asa cum a pierdut Alina ( Ghica ) functia si postul ei, cand, din prietenie, - numai ca in Justitie oamenii inca nu cunosc cuvantul si notiunea de "prietenie" - si-a cedat eleganta locul, pentru colega ei.
Nu vreau sa incep o dezbatere, daca judecatorii sunt sau nu colegi cu procurorii, sau daca fiind membri CSM, toti cei care sunt membri CSM, intre ei, sunt colegi, sau trebuie sa li se spuna si sa fie priviti ca niste judecatori, procurori ce sunt, fiecare in parte si dupa caz.
Alina, mai intai a reusit sa ma surprinda, cand a trecut peste principiul inamovibilitatii si purta discutii cu alta presedinta de Sectie a Curtii de Apel Bucuresti, ea insasi fiind presedinta sectiei de contencios administrativ, daca sa o accepte, primeasca pe Mihaela Lamaita Ciocea, la sectia "ei".
Principiul inamovibilitatii fiind un principiu asa mare si important incat cu greu poti sa faci abstractie de el, intr-adevar se ridica un semn de intrebare : ce se intampla azi in Justitie ?
Dupa aceea insa, Alina, in CSM s-a gandit sa schimbe locul cu colega ei, procuroare.
Dupa ce l-a schimbat, oamenii au spus ca Alina trebuie sa nu aiba niciun loc in CSM.
Iar acum se bate pentru principiu, am ajuns iata, din nou la principii.
Acuma, poate ca Oana ar trebui sa ii spuna Alinei ca ii da locul inapoi.
In timp ce magistratii, colegii lor din tara,  s-ar plimba prin fata CSM-ului, pentru ca oricum o iesire la aer chiar prinde bine, dupa ce stai ore intregi in sala de judecata din curti, tribunale si judecatorii.
Cat despre opinia publica, ea oricum nu vrea pe nimeni, ea nu mai vrea magistrati !
Oamenii nu mai vor magistrati, oricine ar fi ales, in orice functie si orice institutie, intotdeauna pe pagina Lumii Justitiei vei vedea ca apar unii care spun : "jos coruptii si mafia, asta nu e Stat !"
E un mesaj standard, in esenta lui, prin ceea ce vrea el sa transmita si nici nu are sensul sa iti mai bati capul, cine sau ce nume de judecator, procuror este mentionat in vreun articol al ziarului Lumii Justitiei, ca potential candidat pentru vreo promovare, vreo functie, si asa mai departe.
Deci, in esenta, oamenii nu mai vor magistrati.
Dar vor dreptate.
Sa fie dreptate, dar sa nu fie magistrati.
Opinia publica, prin vajnicii ei reprezentanti s-ar putea de asemenea plimba prin fata CSM-ului, in timp ce se tin sedintele in plen, sau pe sectii, sau evitand sectiile.
Sau cand se cauta si se informeaza judecatorii reciproc ca sunt la serviciu.
"Tu nu stiu unde esti, dar eu sunt la serviciu si vreau sa iti spun ca sunt la serviciu !"
( Scriu asta pentru ca m-a amuzat o fraza dintr-un articol al Lumii Justitiei ).
Da, se stie ca judecatorii cu totii, stau mai putin la serviciu pentru ca atunci cand stau se cearta intre ei.
Acum nu mai este nici Dan Lupascu sa ii incurajeze sa plece.
Totusi, judecatorii se mai strang in sectie atunci cand vine vorba sa se mai certe si cu altii, nu numai intre ei.
Sa facem o inspectie si sa cautam cu cine sa ne mai certam putin, sa cercetam disciplinar.
Mi-a spus o colega in facultate, chiar asa mi-a spus, ca atunci cand s-a vazut singura, locuind cu chirie, nu mai era cu familia sau cu fratele sau cu o amica si suferea pentru ca nu mai avea cu cine sa se certe.
Ei bine, treptat, sa speram ca judecatorii, cu totii vor intelege valoarea drepturilor omului si procurorii nu se vor lasa mai prejos.
Sa speram ca intre ei nu vor mai fi rautati si neintelegeri si ca vor invata sa se aprecieze, si notiunea chiar de prietenie.
Pentru ca ei invata mult si se straduiesc si este regretabil ca dintr-o rautate sa isi piarda functia, postul, sau Doamne fereste de mai rau !
Oamenii sunt frumosi in diversitatea lor, si judecatorii la fel.
In realitate, din moment ce se stie ca toti au aceleasi obiceiuri, de ce, cand nu iti mai place de unul dintre ei, sa incepi sa il urmaresti penal ?
De ce ?
Din moment ce procedeaza cu totii la fel.
Vroiam deci sa scriu despre perchezitie, dar mi-e teama ca trebuie sa pastrez secret ceea ce citesc in Mapa Albastra de Procedura Penala.
Poate ca legile se vor imblanzi si nu vor mai acorda chiar asa, un drept absolut autorilor informatiei de drept.
Daca cineva citeste Actul final de la Helsinky, OSCE, va vedea ca este incurajata comunicarea intre oameni si a informatiei din domeniul stiintei, dreptului, si nu numai, de maniera generala in sensul cel mai larg al Actului, care se vrea un act deschis si primitor.
Insa autorii de drept, in zilele noastre, sunt de parere ca stiinta trebuie sa ramana secreta, chiar si cea a dreptului.
Este ora 22h02 la Bucuresti si eu sunt "tolerata" in camera parintilor mei unde am computerul.
O noapte placuta si linistita mai ales ( uneori noaptea, suna alarmele masinilor parcate in jurul blocului, adica unii nu au liniste nici noaptea macar... ), de aceea insist si urez o noapte linistita si calma !