Analgezicele opioide si antagonistii ( 2 )

Analgezicele opioide si antagonistii ( 2 )

Analgezicele, analgeticele sau antalgicele, disponibile actualmente, se incadreaza in doua categorii principale :

1. analgezicele opioide, care actioneaza asupra Sistemului Nervos Central ( SNC ), favorizand procesele care controleaza inhibitor durerea ;
2. analgezicele antipiretice si antiinflamatorii, care actioneaza predominant periferic, la nivelul procesului nociceptiv.

Studiul experimental al analgezicelor urmareste influentarea prin acestea, a reactiei animalelor de laborator la diferiti stimuli durerosi sau nocivi – de exemplu :

Ø      contorsionarile provocate la soarece, prin injectarea intraperitonealã de fenilbenzochinonã,

Ø      mobilizarea cozii soarecelui sau sobolanului, expusa la un fascicul de caldurã radiantã,

Ø      reactia sobolanului la presiunea exercitata asupra labei ( eventual in conditii de inflamatie locala ), etc.

Studiul de farmacologie clinica a analgezicelor este dificil, in primul rand fiindca durerea este un fenomen subiectiv, exprimat prin cuvinte, greu de obiectivat si cuantificat.

Aceasta, impreuna cu implicatiile psihoemotionale, care conferã durerii un caracter de suferinta, implicã interferente importante de ordin placebo.

Trebuie avut in vedere cã durerea nu este direct proportionala cu agresiunea care o provoaca, ci este o stare complexa, care presupune interventia unor factori multipli, ca :

1. varsta,
2. sexul,
3. caracteristicile psihologice individuale,
4. influentele sociale si
5. de mediu ambiant.

Acesti factori pot modifica rezultatele evaluarii farmacologice clinice a eficacitatii analgezicelor.

Ei pot fi insa de mare utilitate in conditii terapeutice, deoarece folositi in mod judicios pot intari  eficacitatea analgezicelor.

Cercetarile de farmacologie clinicã se pot face folosind voluntari, carora li se provoaca durere, prin diferiti stimuli de mica intensitate – caldura, curent electric, substante algogene – sau prin efort muscular in conditii de ischemie.

Se masoara pragul durerii, intensitatea sau limita de toleranta la durere.

Folosirea bolnavilor cu dureri postoperatorii, sau in cadrul bolii canceroase permite aprecierea eficacitatii in conditii apropiate de cele ale utilizarii clinice uzuale.

Intr-o anumita etapa, studiile terapeutice trebuie sa aiba, obligatoriu, caracter controlat, comparand dublu-orb eficacitatea substantei de cercetat, cu cea a unui analgezic de referinta ( morfinã, acid acetilsalicilic, paracetamol – dupa caz ) si / sau a unui placebo.

Grupa analgezicelor opioide sau morfinice cuprinde morfina si diferiti compusi de semisinteza sau sinteza, care in majoritate au actiune analgezica intensa, insotita de cele mai multe ori, de calmarea anxietatii, sedare si euforie.

Efectul analgezic creste cu doza, dar este limitat de fenomene nedorite ca :

1. sedare excesiva,
2. intunecarea mintii,
3. deprimarea respiratiei,
4. greata si voma,
5. spasme ale musculaturii netede.

O problema majora a acestei grupe de medicamente constã in potentialul de a dezvolta dependenta, cu consecinte grave.

Analgezicele opioide se comportã agonist la nivelul unor receptori specifici – receptori opioizi – care corespund peptidelor opioide endogene.

Structura moleculara spatiala a acestor medicamente cuprinde o formatiune analgofora comuna, in forma de T, care permite fixarea de receptori si actionarea lor.

Mici modificari in structura pot transforma substantele agoniste in antagonisti, care au afinitate pentru receptori, dar nu activitate intrinseca.

Receptorii se gasesc in 2 forme interconvertibile,

1. una cu afinitate mare pentru agonisti,
2. cealalta pentru antagonisti.

Ionii de sodiu ( la o concentratie de 1 mmol / l in vitro ) favorizeaza cea de a 2-a stare.

Mecanismul molecular al actiunilor opioidelor nu este cunoscut.

Au fost descrise o crestere a conductantei pentru ionii de potasiu ( cu hiperpolarizarea membranelor ), blocarea canalelor de sodiu si calciu, scaderea cantitatii de AMPc in celulele afectate.

Receptorii opioizi, apartinand la diferite subtipuri, sunt influentati deosebit de diferitele opioide si antagonistii acestora, ceea ce determina anumite particularitati farmacodinamice.

Se considera ca actionarea receptorilor µ provoaca analgezie supraspinala, deprimare respiratorie, dependenta fizica si, in mod caracteristic, senzatie de euforie.

Actionarea receptorilor  k determinã analgezie spinala, deprimare respiratorie slaba, miozã si, in mod caracteristic, sedare.

Actionarea receptorilor sigma provoaca stimulare respiratorie si circulatorie, disforie si halucinatii.

Au fost descrise :

1. substante cu proprietati agoniste,
2. substante agoniste partiale,
3. substante agoniste-antagoniste si substante antagoniste,

fata de unii sau altii dintre receptorii endorfinici.

[...]

Analgezia produsa de morfina si alte opioide este caracteristica.

Studii clinice efectuate la voluntari, folosind durerea provocata, au aratat ca opioidele influenteaza slab pragul la durere, dar cresc evident toleranta la aceasta.

Bolnavii cu dureri postoperatorii sau canceroase afirmã cã simt, in continuare, durerea, dar o suporta fara, sau cu un grad mic de suferinta ; teama si anxietatea, care insotesc durerea, sunt linistite.

Efectul analgezic al opioidelor este mai relevant pentru durerile continue surde, cu componenta emotionala marcata, dar la dozele terapeutice mari ele pot fi eficace fata de orice durere, inclusiv cea brusca, intermitenta.

Eficacitatea fata de durerea de natura inflamatorie – de exemplu in bolile reumatice – este relativ slaba.

( Extras din Bazele Farmacologice ale Practicii Medicale, Volumul II, Prof. Dr.doc. Valentin Stroescu, Ed.Medicala, Bucuresti, 1988 )