Despre comunicare intr-o societate conflictuala
In urma cu cativa timp, Lumea Justitiei a publicat un articol despre Iulia ( Antoanella ) Motoc si despre faptul ca Iuliei Motoc ii place comunicarea pe Facebook, sunt uimita de cate ori vad ca oamenilor li se reproseaza insusi faptul de a fi umani, - cu aceasta ocazie dupa ce am lecturat articolul unicului ziar care ne tine la curent cu mediul conflictual din nefericire din mediul judiciar, m-am gandit ca a trecut ceva timp de cand nu am mai deschis blogul Iuliei Motoc, asa incat am aruncat o privire pe blogul ei.
Sigur, atunci cand ii deschid blogul citesc unele postari si imi plac mult secventele video pe care ea le alãturã acestora.
Am fost placut impresionata sa gasesc afisat in trei parti, un interviu pe care Iulia ( Antoanella ) Motoc l-a dat la Televiziunea Romana in urma cu catva timp.
Un interviu frumos, placut, instructiv si nu in ultimul rand, insasi realizatoare, - nu numai Iulia Motoc, persoana intervievata - era o tanara femeie foarte frumoasa, cu niste ochi mari, caprui, catifelati, in genul Iuliei Talvescu ( incat mi-am spus in sinea mea, "seamana cu Iulia Talvescu, o fi sora ei ? !" ).
De mai mult timp, de cand citesc Lumea Justitiei - unde aflam cine cu cine se mai cearta si se mai rafuieste, nimic de spus, materialul care alcatuieste articolele este un soi de Seria Neagra sau s-ar putea incadra la Stirile Politiei : "Dragi cetateni, de cine sa ne ferim si cu cine sa nu vorbim !", continutul articolelor care reflecta realitatea ne infatiseaza o societate incapabila de a trai in pace si armonie, in buna intelegere.
Nu ma refer la faptul ca, in Lumea Justitiei, oameni cu dureri, cu suparari, cu litigii, unii vrand, altii neavand incotro vin sa se judece si apar in fara instantelor, acestia sunt justitiabilii.
Dar nu la ei ma gandesc, ci la cei care sunt de sus in jos, angajatii acestui "mediu judiciar" sau ai lumii Justitiei, cu mic cu mare - ei traiesc intr-un mediu care pur si simplu iti otraveste viata si iti lezeaza, iti vatama ADN-ul.
Spuneam ca de mai mult timp de cand citesc acest ziar, in paralel am avut ocazia, asa a impus realitatea, sa fac o comparatie intre Iulia ( Antoanella ) Motoc pe de o parte - ea insasi o persoana care toata viata pana in prezent a lucrat in domeniul Dreptului si o vreme si in parchet si judecatorie, iar astazi - o stim - este judecator al Curtii Constitutionale a Romaniei, - si cei care o "foarfecã" constant pe Iulia Motoc, reprosandu-i cu asiduitate faptul ca este un om normal.
I se reproseaza mult acestei tinere femei si doamne, de a fi o fire neconflictuala, deschisa, cu aplecare spre lectura, de la literatura, filozofie si pana la drept sau politica ( am aflat ca a tinut un curs de Filozofie politica din interviul mentionat mai sus ), toate lecturile ei care o captiveaza - este evident acest lucru - si pe care le adora, o fac in societatea de astazi sa para "ciudata", sau diferita de restul lumii, prin urmare i se reproseaza intens, constant de a nu fi ca toata lumea.
Remarc ca in peisajul romanesc, foarte putin dornic de libertate, foarte putin dornic de a comunica, de a nu se certa, de a nu cauta raul, conflictul, nemultumirea, de a nu se inchide in sine - Iulia Motoc este o figura aparte.
I se reproseaza deci, repet, tocmai singularitatea ei.
Dar ea se comporta sanatos si normal, si ceea ce este grav, este faptul ca sunt multi aceia care se arata nemultumiti fata de normalitatea ei.
De ce Iulia Motoc ?
In primul rand pentru ca ea este astazi o persoana publica si in aceasta situatie, oamenii au obiceiul sa o urmareasca, sa ii urmareasca preocuparile, insa dupa aceea, dupa ce au aflat ce au dorit, incep invariabil sa o critice.
Ceea ce este grav, este faptul ca Iulia Motoc este numai una singura, o singura persoana dornica de comunicare, sociabila si deschisa intr-o societate care se inchide in cochilia sa si se chinuie sa isi duca viata cu neajunsurile ei, lasand in urma numai critici, rautati, malitie, frustrare, exact precum lasã un melc dâra sa vâscoasã care ne indica drumul parcurs de el ( un seminarist tanar de la criminalistica ar exclama : "cãrarea pasilor" si incã, "este foarte importanta" - parca il aud, se straduia si el ca in fata salii 500 pline cu studenti sa vorbeasca cat mai in soapta, neavand microfon si imaginandu-si ca in spatele salii se poate auzi ceva, inca un om care se bucura de viata lui si era plin de "tonus" ).
Zilele trecute ne-au adus si vesti mai socante, de pilda m-au socat mult cele citite intr-un articol din Lumea Justitiei care ne arata ca in ziua de azi prezinta importanta pentru parchet ( DNA ) schimburile de replici, cele scrise pe un Forum ( aflãm ca este al magistratilor, dar nu stim care este acel forum exact ? ) de un judecator.
Iar un alt judecator, unul din prietenii lui este rugat ca, sub semnatura, in chip de proces-verbal sa extraga de pe Forumul Magistratilor cele scrise de prietenul sau si sa predea materialul, parchetului DNA !
Lucru pe care judecatorul l-a si indeplinit, nemultumind se pare astfel si alti magistrati, ale caror pareri sau scrieri de pe acelasi Forum au ajuns acte oficiale intr-un dosar de urmarire penala al parchetului DNA.
Marturisesc ca mi se pare de-a dreptul inutil si lipsit de orice bun simt, sa doresti sa invrajbesti doi judecatori care multi ani au fost prieteni si au iesit impreuna, si mult timp liber si l-au petrecut impreuna.
In plus, Forumul fiind al Magistratilor in mod evident si procurorii, nu doar judecatorii, erau inscrisi pe respectivul forum, deci si procurorii scriau si citeau pe acelasi forum, prin urmare ce nevoie ai sa invrajbesti doi prieteni, in mod intentionat ?
Chiar aveai nevoie in ancheta ?
Eu cred ca nu.
Cred ca vorbim de instincte scapate de sub control ale anchetatorilor.
Sau ambitii desarte, sau sincer, fapte urate, nedemne de o fiinta normala, sanatoasa, civilizata si frumos educata.
Uneori ma intreb daca sistemul judiciar, prin natura sa constrangatoare, este numai el cauza, sau daca nu cumva tocmai caracterul constrangator al mediului judiciar este acela care ii determina pe unii sa isi aleaga cariera de judecator si procuror, tocmai pentru ca ei nu doresc sa fie sociabili ( nu pot ?! ), comunicativi, iar regulile stricte, faptul ca judecatorul, procurorul dispun de forta coercitiva a Statului, faptul ca exista o ierarhie ( desi diferita in functie de cum persoana este un judecator sau un procuror, insa ea exista totusi in ambele cazuri ) nu cumva le place unora, si ii determina sa isi aleaga aceasta profesie ?
Simplu spus, in cuvinte simple, un om care nu iubeste societatea, comunicarea isi poate spune in sinea lui, "acolo in Justitie, nici nu am nevoie sa vorbesc cu ceilalti, pot sta singur cum imi place mie, iar la nevoie pot sa invoc regulile stricte din instanta si de ce nu, acea obligatie de rezerva" ( in fond, cine a "inventat" si obligatia de rezerva, daca nu tot un magistrat "comunicativ" ? )
Pentru ca trebuie sa existe un motiv pentru care sistemul judiciar intarzie sa se deschida si ramane, desi timpul trece, iar de la caderea comunismului din 1989 au trecut multi ani, - la fel de retras si aplecat asupra sa, rece, ostil parca, plin de frustrari si vesnic conflictual.
Practic, am ajuns sa cred ca in interiorul acestui sistem oamenii s-au dezobisnuit - daca vreodata au fost altfel decat "dezobisnuiti" - sa vorbeasca, sa dialogheze, sa convietuiasca normal, si, de cate ori ei deschid gura, ceilalti, sau un altul - un superior ierarhic - ii sanctioneaza !
Nu ai voie sa spui nici cele mai elementare, simple, firesti cuvinte, si hop ! este sesizata Inspectia Judiciara care cand se porneste, - ne-a aratat-o cazul judecatoarei Mihaela Lamaita Ciocea, - devine incapabila sa se mai stapaneasca, sa franeze, unde sunt franele interioare ale Inspectiei Judiciare ?
O masinarie, un mecanism scapat de sub control, ambalat la maxim, accelerat si azvarlit pe un drum, in conditiile in care "masina" nu are frane, aceasta este Inspectia Judiciara !
De catva timp vedem in sanul Consiliului Superior al Magistraturii numai diferende, si sanctiuni.
Exista procurori care apreciaza ca toti magistratii sunt intre ei colegi - si aici parerile pot fi impartite, depinde si de context, dar dupa cum stim, ei au atributii diferite, de aceea unii adopta parerea potrivit careia judecatorii nu au cum sa fie colegi cu procurorii.
Intr-adevar insa, magistratii au fost insa colegi la facultatea de Drept, inainte de a-si alege o cariera sau alta, si cursurile sau invatamanintele de la facultatea de Drept sunt absolut aceleasi pentru toti studentii, chiar daca mai tarziu, fostii studenti aleg unii sa devina procurori si altii, judecatori.
Nu invata toti la fel si aceleasi notiuni ?
Nu citesc cu totii aceleasi carti, nu afla - cel putin atat - toti despre aceiasi autori de Drept, fie ca pot sau nu pot, vor sau nu vor, reusesc sau nu reusesc sa isi cumpere toate aceste manuale, tratate, cursuri de Drept ?
Intr-adevar, stim aceasta dar repetam sa nu uitam, citim din mai multi autori pentru ca fiecare are opiniile sale si impreuna se completeaza, atunci cand scriu in fond, pe marginea uneia si aceleiasi discipline de drept.
Dar deschizand mai multe carti, semnate de autori diferiti, avem o viziune de ansamblu, o vedere cat mai completa asupra teoriilor, parerilor, opiniilor, solutiilor, notiunilor si conceptelor, oricum este bine - cu toate ca nu si foarte usor - sa poti avea o vedere de ansamblu asupra scrierilor de Drept.
Revenind la interviul pe care l-a dat Iulia ( Antoanella ) Motoc mi-a placut mult, dincolo de experienta ei profesionala despre care mai citisem, mai aflasem, este bine ca ea o reaminteste, iar unii o afla poate pentru prima data, - ca Iulia Motoc se exprima cu sinceritate, simplu si diferit de modul in care altii tin un "discurs".
Astfel de exemplu, Iulia Motoc isi exprima sincer trairile emotionale, teama ei ca societatea poate sa nu o accepte mereu sau pe de-a-ntregul, faptul ca unii se sperie putin afland ca ea a lucrat in tari straine.
De asemenea ea spune cã ii e frica ca intreaga ei experienta profesionala, stiinta ei, munca ei, sa nu fie inutila in ziua de azi in Romania.
Este pe de-a-ntregul un om normal si de buna-credinta punand problema in acesti termeni, adevarati, sinceri, si expunand trairile ei care sunt direct legate de ceea ce oamenii, societatea ofera in ziua de azi : frica, respingere, rezerva, retinere, chiar ostilitate sau in alte cazuri grosolanie, agresivitate, etc.
Este un om inteligent acela care nu isi cosmetizeaza afirmatiile, povestirile, experienta de viata si profesionala, discursul sau, atunci cand el are loc, in cazul de fata, in contextul unui interviu realizat de Televiziunea Romana si sustinut de Iulia ( Antoanella ) Motoc.
Pentru ca atunci cand vorbesti despre tine insuti trebuie sa iti prezinti viata sau credintele, astfel incat sa nu lasi lucruri importante nespuse, ascunse si care apoi te fac sa devii frustrat si sa oferi semenilor tai, un comportament contradictoriu.
De multe ori, oamenii nu se prezinta in intregime cum sunt ei, nu isi expun credintele, temerile, pana la capat, deci lasa aspecte esentiale nespuse.
Ei se prezinta practic altfel de cum sunt, omitand lucruri importante, grave, serioase.
Iar cei care ii aud, ii vad, ii asculta, isi fac o imagine despre ei, iar ulterior pot fi mirati de reactiile - neprevazute, neasteptate - ale oamenilor care si-au prezentat viata, experienta celorlalti.
Cu alte cuvinte daca nu spui totul despre tine, sau omiti lucruri importante, dar in tine tii lucruri grave, care te preocupa, dar nimeni nu le stie, tu te poti comporta, conduce in functie de toate aceste date tinute "secrete" si numai de tine stiute, ceea ce poate crea o discrepanta, o mare diferenta intre tine - acela care te-ai aratat oamenilor -, si tine insuti - acela care nu te-ai aratat oamenilor.
Iar semenii tai pot sa nu te mai inteleaga si sa spuna ca te porti ciudat, bizar, contradictoriu.
Trebuie sa recunosc ca Iulia Motoc m-a uimit intr-un mod placut, asa cum nu credeam, desi pe Facebook am avut ocazia sa constat ca e un om sincer si simplu, deschis, si m-a facut sa imi creasca increderea in ea.
Si in ce priveste inceputul experientei ei profesionale, sau legate de domeniul Educatiei, al stiintei, al invatarii, al studiilor ea nu ascunde faptul ca au fost momente sau etape in viata ei cand nu i s-a parut usor si nu a fost usor, i-a fost necesar un efort de vointa si unul intelectual crescut, pe scurt a reusit cu adevarat sa ma uimeasca, un om intr-adevar adult, matur, copt, care judeca si analizeaza viata si experientele pe care le-a trait, prin care a trecut, aratand ca este un om in care se poate avea incredere.
Mi-au dat lacrimile.
Nu credeam ca in Romania exista sau pot exista astfel de oameni.
Cu adevarat mi-au dat lacrimile, este o reusita, un succes al vietii, Iulia Motoc a reusit, acolo unde semenii sai nu au reusit poate niciodata, adica nici la varste inaintate, niciodata intr-un cuvant.
Oamenii sunt atat de falsi, de ipocriti, de superficiali si traiesc, ca sa folosesc expresia romaneasca "furandu-si singuri caciula", inselandu-se pe ei insisi.
Nu se cunosc bine si nici nu vor sa faca efortul minim de a se cunoaste, de a-si intelege conduitele, reactiile, atitudinile, de a-si schimba credintele gresite, greoaie, irationale de multe ori.
In aceste conditii, cand unora le este "sila" de ei insisi, cum ar putea ei sa ii iubeasca pe cei din jurul lor ?
Daca nu te iubesti pe tine, nu il vei putea intelege si iubi nici pe altul, pe oricare altul, pe toti ceilalti.
M-am gandit ca Iulia Motoc a luat - sigur, avand drept temei legea - apararea ( in imprejurarea revocarii din functie a membrului CSM, judecatorului Danilet ) judecatorului Danilet, un judecator simpatic, care insa m-a uimit foarte mult cand am citit ca a depus la Parchetul DNA, extrase de pe Forumul Magistratilor in dosarul de urmarire penala al prietenului sau de multi ani si colegului sau judecator, Adrian Neacsu ?
Pentru numele lui Dumnezeu, judecatorule Danilet de ce ai facut asta ?
Nu aveai alta cale ?
Eu cred ca judecatorul trebuia sa se sfatuiasca cu colegii lui judecatori si cu prietenul sau si cu "colegii" lor procurori care lucreaza in cadrul DNA.
Pentru ca nici judecatorul si nici procurorul nu sunt niste pari, niste ciocane, niste instrumente de lovit oamenii, este gresit pentru cei care considera ca profesia lor, ocupatia lor consta si se limiteaza la a sanctiona oamenii pentru ca au indrazneala sa traiasca si chiar slabiciunile lor, daca sau acolo unde si cand este cazul.
O spun sincer si m-am gandit mult, tineretea este frumoasa, este plina de entuziasm - desi nu toti tinerii sunt entuziasti, dar se presupune ca sunt, pentru ca este proprie varstei tinere o conditie fizica buna care sa atraga dupa sine un tonus bun, un moral ridicat, o energie benefica - dar sub varsta de 40 de ani nu ar trebui sa fie accesibila profesia, functia de magistrat ( judecator, procuror ) persoanelor fizice.
Iar cei din CSM care regreta vechea reglementare, pe care intr-adevar ne-o mentioneaza chiar judecatorul Danilet ( intr-un articol al sau pe site-ul magistrati.ro ), de altfel bine documentat, si care arata interesul legitim in activitatea lui de magistrat ( si membru CSM ), vechea formulare a articolului 5 al Ordonantei Guvernului 94 / 1999, modificata prin Legea 87 / 2001 care atribuia un rol prea mare, incredibil de mare, excesiv de mare, abuziv chiar, CSM-ului, in ce priveste alegerea judecatorului Romaniei pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului din randul juristilor romani, nu stiu pe ce isi intemeiaza regretele ?!
Gasesc ei normal sa isi intinda tentaculele si influenta asupra tuturor juristilor din Romania ?
Mi se pare excesiv, mi se pare o pretentie absurda, sa doresti ca, implicit, sa conduci destinele juristilor din tara, ale juristilor romani.
Deja la ora actuala - vazand Legea 317 / 2004 de organizare si functionare a CSM - ului - mi se pare ca putem vorbi de un monopol in domeniul public, al unei institutii publice, instituit asupra destinelor si carierelor prea multor oameni care au absolvit facultatea de Drept si / sau care doresc sa lucreze in instante, in parchete, in sistemul judecatoresc si judiciar.
De ce ?
Pentru ca CSM exercita o influenta covarsitoare asupra Institutului National al Magistraturii, asupra Scolii Nationale a Grefierilor, prevazuta cu un buget propriu din cate se pare, un buget al sau cu care sa intampine cheltuielile din sanul acestei scoli, asupra judecatorilor din instante, asupra procurorilor din parchete, asupra intregii lor evolutii, numite cariera profesionala.
Ori, prin legea sa 317/ 2004 se acorda o importanta prea mare si se pune accent mai mult pe atributiile de control, de evaluare, de disciplina - din toate punctele de vedere destinul unui judecator sau procuror sta la bunavointa catorva persoane care sunt membri ai CSM (-ului) si care isi rezerva in mod cu totul discretionar, dreptul - prin aceeasi lege 317 / 2004 - de a-si apara reputatia, si asta in contextul in care ei isi exercita niste atributii nefaste, de control si de sanctiune asupra magistratilor.
Juristii din Romania sunt oameni liberi si trebuie sa ramana oameni liberi.
Multumim lui Dumnezeu ca articolul 5 al O.G. nr. 94 / 1999 modificata prin Legea 87 / 2001 a revenit la normal.
Atunci cand un om alege sa urmeze facultatea de Drept, nu este cinstit, ca odata cu facultatea de Drept, - in acelasi pachet promotional - sa trebuiasca sa inghita si amestecul CSM-ului in viata sa personala si profesionala !
Mie CSM mi se pare un organism absolut abuziv si exista tãri care au o Justitie ce functioneaza bine fara sa aiba un CSM, iar in alte tari pana azi nu am auzit ca magistratii sa aiba de suferit din partea CSM-ului lor national.
Viata unui om si cetatean trebuie sa fie aceea garantata de Constitutia Romaniei, libera, in limita drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, si sa nu uitam ca si acestea au un Catalog care este unul continuu deschis si in fiecare zi pot aparea sau apar concret, noi si noi drepturi ale omului si cetateanului.
Mi se pare deplasat, lipsit de rusine, cu totul abuziv ca o institutie publica sa se amestece in viata ta, a omului, a cetateanului, este un abuz de neingaduit.
Si pentru viitor, tema ramane deschisa...
Privesc cu stupoare cata cerneala a curs in articole de presa, pentru ca Iulia Motoc, auziti, obisnuieste sa stea pe facebook in timpul sau liber !
Este dreptul ei, toti judecatorii sunt si ei in ultima instanta, desi au si Statutul lor special, propriu - niste functionari publici.
Or, legea da dreptul tuturor cetatenilor, dar ce spun eu legea ? Constitutia Romaniei da dreptul tuturor cetatenilor romani sa se bucure de toate drepturile omului si libertatile sale fundamentele, cand spunem "tuturor oamenilor, cetatenilor", atunci inseamna ca ne referim la toti, indiferent daca sunt sau nu sunt functionari, functionari publici, daca au sau nu au un Statut special.
Judecatorii - si cei ai Curtii Constitutionale a Romaniei si cei ai instantelor, tribunalelor, curtilor - sunt niste functionari publici, cat priveste drepturile omului si libertatile lui fundamentale, si este si cazul statului pe facebook, si al scrisului opiniilor si gandurilor personale pe pagina de facebook - cu totii au dreptul la opinie, da, dreptul la opinie.
Functionarii publici au dreptul la opinie si la serviciu si in orele de dupa program, in timpul lor liber.
Si atunci ?
Cata cerneala va mai curge pentru a i se reprosa Iuliei Motoc ca sta pe Facebook, si in ce scop curge asa cerneala ziarului ?
In ce scop ?
In scopul restrangerii drepturilor omului, atunci cand omul are si si-a castigat asa de greu toate drepturile sale ?
Pentru ce doresc unii cu ardoare ca omul care are drepturi, sa nu se mai bucure de ele ?
Omul si-a castigat cu un pret greu - toate drepturile din ziua de azi.
De ce sa le piarda ?
De ce sa le nesocoteasca, si de ce sa le respinga unii ?
In ce scop ?
Mi se pare anormal ca un om sau sa existe oameni care sa mearga in contra curentului nu numai general, dar perfect sanatos si legitim, acela care promoveaza toate drepturile omului, ori, exista azi oameni si cetateni care isi sanctioneaza in fel si chip semenii care dovedesc un gust sanatos pentru viata si o viziune sanatoasa asupra vietii.
Eu cred ca daca studentii la Drept ar sti ca, odata cu dorinta lor de a fi judecatori, procurori, sau chiar cei care vor sa devina grefieri, trebuie sa inghita in viata lor si sa isi vada drepturile limitate de o institutie publica care se numeste CSM si este de-a dreptul grandomana, multi s-ar gandi de doua ori daca sa se inscrie sau nu la Drept, daca sa aleaga sau nu, munca intr-o instanta sau la un parchet.
Am spus ca, sub 40 de ani nu ar trebui sa avem judecatori sau procurori, iar cu privire la cei care alcatuiesc CSM-ul pragul varstei ar trebui sa fie inca si mai ridicat, peste 45 de ani, iar in CSM sa existe oameni cu experienta de viata, femei, barbati care sa nu fie conflictuali, sa nu isi streseze " colegii " de serviciu, nu-i asa ca sunteti colegi, cand mergeti la acelasi loc de munca si tineti sedinte, se cheama ca sunteti colegi din acest punct de vedere si am vazut ca ramane in picioare acest punct de vedere cata vreme exista un pontaj, se tine o prezenta la serviciu in fiecare zi, iar in cazul in care unul absenteaza alaturi poate si de altii, plateste.
Parchetul DNA incepe sa il ameteasca cu pretentiile sale, pur si simplu omori omul pentru absentele la serviciu si vrei sa ii citesti niste extrase pe de un Forum al Magistratilor pe care si tu, procuror esti inscris si le vezi in direct, asa de ambitie !
De aceea si spun, procurorul si el trebuie sa fie un adult echilibrat si un om decent si bine, frumos educat.
Cum trebuie sa fie un om care are o varsta mai inaintata putin, in raport cu tinerii care conduc CSM-ul si vesnic sunt nemultumiti si pusi pe sanctiuni ?
Adica cei mai tineri sa aiba mai multa chibzuinta si sa nu uite ca magistratii, personalul auxialiar si de specialitate cum sunt numiti grefierii ( si arhivarii, ... ) sunt oameni de toate varstele, nu numai tineri care au fost - cate unii, vazandu-i cum se comporta - razgaiati si incurajati sa se exprime urat cu privire la colegii lor, pentru ca daca un parinte te educa frumos si daca tu insuti esti un om cum se cuvine, nu simti nevoia sa te exprimi urat cu privire la colegii tai, sau daca le reprosezi ceva, spune-le ce le reprosezi in fata, intr-un dialog impaciuitor, frumos, ma rog cat mai civilizat.
O tara intreaga sta si se uita ce fapte neplacute si cum sanctioneaza CSM-ul magistratii care sunt impinsi la disperare, cazul judecatoarei Mihaela Lamaita Ciocea.
CSM-ul la ora actuala este anacronic, este in plin totalitarism.
Nu se poate, este incalificabil, Lumea Justitiei a scris o data un articol in care - cu putin inainte sa i se ridice computerul judecatorului Adrian Neacsu - ne arata ca judecatorului Neacsu i s-a reprosat faptul de a fi in corespondenta pe mail, electronica deci, cu o persoana de sex feminin !
Eu am ajuns sa ma intreb ce aveti cu corespondenta, scrierile judecatorului Neacsu, ce anume scrie el asa de surprinzator incat se ridica de pe scaun membrii CSM-ului acestuia ?
Ce este curiozitatea aceasta bolnava ?
Sau ambitie nesanatoasa ?
Voua nu va scrie nimeni, voi nu scrieti nimanui si numai judecatorul Neacsu Adrian poarta corespondenta, isi expune opinii, puncte de vedere, ganduri ?
Da, sa nu uit, si Adrian Neacsu, magistratul si membrul CSM este pe facebook, cum puteam sa uit ?
Am lecturat putin paginile internet adrianneacsu.jurindex.ro, juridice.ro, jurindex.ro, magistrati.ro - sunt pagini internet pe care se exprima mai rar sau mai des, judecatorul Adrian Neacsu si intotdeauna are un vocabular ales, frumos, placut, stie sa formuleze elegant o fraza, sa exprime ceea ce este de exprimat, intr-un mod placut si in momente, despre care ne dam seama ca nu i-au fost placute, judecand dupa ceea ce in timp, ne-a povestit Lumea Justitiei cu privire la acest judecator, care are sau avea alti doi prieteni judecatori, si dintr-o data a vazut ca viata e rea si in sanul prietenilor esti singur, un om singur, colac peste pupaza, iata si Intelepciunea Sa, Parchetul DNA care vine si dezbina, si pretinde ca judecatorul Danilet sa elibereze oficial, extrase de pe forumul magistratilor, din scrierile celui care i-a fost bun prieten si cu care multe ore a petrecut, in plimbari sau la masa ( la restaurant ).
Parchetul desi face o ancheta nu are insa calitatea, excede atributiilor sale sa dezbine oamenii, sa procedeze la masuri si sa aiba exigente care sunt un exces de zel si nu neaparat utile, Parchetul ca si oricare persoana fizica in Romania nu trebuie sa incite la dezbinarea oamenilor, semenilor, la stricarea prieteniilor, la alterarea raporturilor sociale, personale intre oameni si cetateni.
Parchetul acesta traieste si el tot in Romania, in Europa si pe planeta aceasta !
De aceea, oamenii nu ii pot iubi pe procurori pentru ca ei nu se arata demni de incredere si bunavointa si echilibru.
De aceea.
De aceea e greu sa fii coleg cu un procuror, sa nu uitam ca si procurorul cel tanar si frumos si sufletist Cristian Panait a murit de o moarte suspecta, in acelasi timp avand prieteni procurori !
Cum sa ne pazim ADN-ul intr-o astfel de lume conflictuala ?
Pentru ca ADN-ul sufera, da, el sufera si sufera modificari atunci cand se afla intr-un mediu ostil.
Incercati sa evoluati cand cineva va tine un pistol la tampla, cand sunteti amenintati, puteti sa invatati, sa va dezvoltati, sa fiti deschisi, sa zambiti, sa evoluati ?
Eu cred ca nu puteti, de aceea intregul sistem judiciar din Romania este unul care lezeaza profund sanatatea, magistratilor, grefierilor, justiatibililor care si ei isi fac nervi ( de multe ori da, si ei sunt enervanti, cunoastem aspectul, sau unii agresivi, ma rog, nu insist in clipa asta asupra lor ), avocatilor.
Cu alte cuvinte oamenii trebuie sa fie mai linistiti si respectuosi unii cu altii si sa aiba in ei insisi bucuria ca nu sunt singuri pe lume, ca traiesc intr-o societate.
Aceasta bucurie trebuie sa o aiba fiecare in sufletul sau, sa fie naturala, e un instinct sau e o traire normala, sa nu mai fie cautata cearta, nemultumirea, reprosul, conflictul sa fie evitat, treptat viata totusi sa evolueze.
Vroiam sa scriu si despre alte aspecte, dar ma voi opri aici, aspectele vizau insa tot comunicarea si societatea, deschiderea societatii, capacitatea ei de a se deschide, de a intelege ca omul, singur, nu poate face nimic.
Si tot singur, omul va fi frustrat, nefericit, nu se va simti bine, iata ca in cazul celor 3 prieteni judecatori - ei se simteau bine, mult timp si-l petreceau impreuna si se presupune ca aveau incredere unul in altul.
Se pare ca azi, mai mult ca oricand omul are mult de lucru cu el insusi, si abia apoi ar trebui sa se ocupe de soarta altora, in anchete sau cercetari judecatoresti.
Cand nu te cunosti pe tine si nu te simti tocmai bine in pielea ta, cum sa il intelegi pe cel din fata ta ?
Poti sa citesti orice, ti se pot da toate informatiile, ce iti trebuie este sa le poti pricepe.
De ce sunt oamenii atat de incrancenati impotriva oamenilor ? Cred ca este intrebarea zilelor noastre.
Si acum, merita si va recomand sa priviti interviul Iuliei Motoc la Televiziunea Romana si sa fiti atenti la ceea ce ea infatiseaza publicului :
http://www.iuliamotoc.com/2013/04/video-iulia-motoc-interview-tvr/
Uneori ma intreb daca sistemul judiciar, prin natura sa constrangatoare, este numai el cauza, sau daca nu cumva tocmai caracterul constrangator al mediului judiciar este acela care ii determina pe unii sa isi aleaga cariera de judecator si procuror, tocmai pentru ca ei nu doresc sa fie sociabili ( nu pot ?! ), comunicativi, iar regulile stricte, faptul ca judecatorul, procurorul dispun de forta coercitiva a Statului, faptul ca exista o ierarhie ( desi diferita in functie de cum persoana este un judecator sau un procuror, insa ea exista totusi in ambele cazuri ) nu cumva le place unora, si ii determina sa isi aleaga aceasta profesie ?
Simplu spus, in cuvinte simple, un om care nu iubeste societatea, comunicarea isi poate spune in sinea lui, "acolo in Justitie, nici nu am nevoie sa vorbesc cu ceilalti, pot sta singur cum imi place mie, iar la nevoie pot sa invoc regulile stricte din instanta si de ce nu, acea obligatie de rezerva" ( in fond, cine a "inventat" si obligatia de rezerva, daca nu tot un magistrat "comunicativ" ? )
Pentru ca trebuie sa existe un motiv pentru care sistemul judiciar intarzie sa se deschida si ramane, desi timpul trece, iar de la caderea comunismului din 1989 au trecut multi ani, - la fel de retras si aplecat asupra sa, rece, ostil parca, plin de frustrari si vesnic conflictual.
Practic, am ajuns sa cred ca in interiorul acestui sistem oamenii s-au dezobisnuit - daca vreodata au fost altfel decat "dezobisnuiti" - sa vorbeasca, sa dialogheze, sa convietuiasca normal, si, de cate ori ei deschid gura, ceilalti, sau un altul - un superior ierarhic - ii sanctioneaza !
Nu ai voie sa spui nici cele mai elementare, simple, firesti cuvinte, si hop ! este sesizata Inspectia Judiciara care cand se porneste, - ne-a aratat-o cazul judecatoarei Mihaela Lamaita Ciocea, - devine incapabila sa se mai stapaneasca, sa franeze, unde sunt franele interioare ale Inspectiei Judiciare ?
O masinarie, un mecanism scapat de sub control, ambalat la maxim, accelerat si azvarlit pe un drum, in conditiile in care "masina" nu are frane, aceasta este Inspectia Judiciara !
De catva timp vedem in sanul Consiliului Superior al Magistraturii numai diferende, si sanctiuni.
Exista procurori care apreciaza ca toti magistratii sunt intre ei colegi - si aici parerile pot fi impartite, depinde si de context, dar dupa cum stim, ei au atributii diferite, de aceea unii adopta parerea potrivit careia judecatorii nu au cum sa fie colegi cu procurorii.
Intr-adevar insa, magistratii au fost insa colegi la facultatea de Drept, inainte de a-si alege o cariera sau alta, si cursurile sau invatamanintele de la facultatea de Drept sunt absolut aceleasi pentru toti studentii, chiar daca mai tarziu, fostii studenti aleg unii sa devina procurori si altii, judecatori.
Nu invata toti la fel si aceleasi notiuni ?
Nu citesc cu totii aceleasi carti, nu afla - cel putin atat - toti despre aceiasi autori de Drept, fie ca pot sau nu pot, vor sau nu vor, reusesc sau nu reusesc sa isi cumpere toate aceste manuale, tratate, cursuri de Drept ?
Intr-adevar, stim aceasta dar repetam sa nu uitam, citim din mai multi autori pentru ca fiecare are opiniile sale si impreuna se completeaza, atunci cand scriu in fond, pe marginea uneia si aceleiasi discipline de drept.
Dar deschizand mai multe carti, semnate de autori diferiti, avem o viziune de ansamblu, o vedere cat mai completa asupra teoriilor, parerilor, opiniilor, solutiilor, notiunilor si conceptelor, oricum este bine - cu toate ca nu si foarte usor - sa poti avea o vedere de ansamblu asupra scrierilor de Drept.
Revenind la interviul pe care l-a dat Iulia ( Antoanella ) Motoc mi-a placut mult, dincolo de experienta ei profesionala despre care mai citisem, mai aflasem, este bine ca ea o reaminteste, iar unii o afla poate pentru prima data, - ca Iulia Motoc se exprima cu sinceritate, simplu si diferit de modul in care altii tin un "discurs".
Astfel de exemplu, Iulia Motoc isi exprima sincer trairile emotionale, teama ei ca societatea poate sa nu o accepte mereu sau pe de-a-ntregul, faptul ca unii se sperie putin afland ca ea a lucrat in tari straine.
De asemenea ea spune cã ii e frica ca intreaga ei experienta profesionala, stiinta ei, munca ei, sa nu fie inutila in ziua de azi in Romania.
Este pe de-a-ntregul un om normal si de buna-credinta punand problema in acesti termeni, adevarati, sinceri, si expunand trairile ei care sunt direct legate de ceea ce oamenii, societatea ofera in ziua de azi : frica, respingere, rezerva, retinere, chiar ostilitate sau in alte cazuri grosolanie, agresivitate, etc.
Este un om inteligent acela care nu isi cosmetizeaza afirmatiile, povestirile, experienta de viata si profesionala, discursul sau, atunci cand el are loc, in cazul de fata, in contextul unui interviu realizat de Televiziunea Romana si sustinut de Iulia ( Antoanella ) Motoc.
Pentru ca atunci cand vorbesti despre tine insuti trebuie sa iti prezinti viata sau credintele, astfel incat sa nu lasi lucruri importante nespuse, ascunse si care apoi te fac sa devii frustrat si sa oferi semenilor tai, un comportament contradictoriu.
De multe ori, oamenii nu se prezinta in intregime cum sunt ei, nu isi expun credintele, temerile, pana la capat, deci lasa aspecte esentiale nespuse.
Ei se prezinta practic altfel de cum sunt, omitand lucruri importante, grave, serioase.
Iar cei care ii aud, ii vad, ii asculta, isi fac o imagine despre ei, iar ulterior pot fi mirati de reactiile - neprevazute, neasteptate - ale oamenilor care si-au prezentat viata, experienta celorlalti.
Cu alte cuvinte daca nu spui totul despre tine, sau omiti lucruri importante, dar in tine tii lucruri grave, care te preocupa, dar nimeni nu le stie, tu te poti comporta, conduce in functie de toate aceste date tinute "secrete" si numai de tine stiute, ceea ce poate crea o discrepanta, o mare diferenta intre tine - acela care te-ai aratat oamenilor -, si tine insuti - acela care nu te-ai aratat oamenilor.
Iar semenii tai pot sa nu te mai inteleaga si sa spuna ca te porti ciudat, bizar, contradictoriu.
Trebuie sa recunosc ca Iulia Motoc m-a uimit intr-un mod placut, asa cum nu credeam, desi pe Facebook am avut ocazia sa constat ca e un om sincer si simplu, deschis, si m-a facut sa imi creasca increderea in ea.
Si in ce priveste inceputul experientei ei profesionale, sau legate de domeniul Educatiei, al stiintei, al invatarii, al studiilor ea nu ascunde faptul ca au fost momente sau etape in viata ei cand nu i s-a parut usor si nu a fost usor, i-a fost necesar un efort de vointa si unul intelectual crescut, pe scurt a reusit cu adevarat sa ma uimeasca, un om intr-adevar adult, matur, copt, care judeca si analizeaza viata si experientele pe care le-a trait, prin care a trecut, aratand ca este un om in care se poate avea incredere.
Mi-au dat lacrimile.
Nu credeam ca in Romania exista sau pot exista astfel de oameni.
Cu adevarat mi-au dat lacrimile, este o reusita, un succes al vietii, Iulia Motoc a reusit, acolo unde semenii sai nu au reusit poate niciodata, adica nici la varste inaintate, niciodata intr-un cuvant.
Oamenii sunt atat de falsi, de ipocriti, de superficiali si traiesc, ca sa folosesc expresia romaneasca "furandu-si singuri caciula", inselandu-se pe ei insisi.
Nu se cunosc bine si nici nu vor sa faca efortul minim de a se cunoaste, de a-si intelege conduitele, reactiile, atitudinile, de a-si schimba credintele gresite, greoaie, irationale de multe ori.
In aceste conditii, cand unora le este "sila" de ei insisi, cum ar putea ei sa ii iubeasca pe cei din jurul lor ?
Daca nu te iubesti pe tine, nu il vei putea intelege si iubi nici pe altul, pe oricare altul, pe toti ceilalti.
M-am gandit ca Iulia Motoc a luat - sigur, avand drept temei legea - apararea ( in imprejurarea revocarii din functie a membrului CSM, judecatorului Danilet ) judecatorului Danilet, un judecator simpatic, care insa m-a uimit foarte mult cand am citit ca a depus la Parchetul DNA, extrase de pe Forumul Magistratilor in dosarul de urmarire penala al prietenului sau de multi ani si colegului sau judecator, Adrian Neacsu ?
Pentru numele lui Dumnezeu, judecatorule Danilet de ce ai facut asta ?
Nu aveai alta cale ?
Eu cred ca judecatorul trebuia sa se sfatuiasca cu colegii lui judecatori si cu prietenul sau si cu "colegii" lor procurori care lucreaza in cadrul DNA.
Pentru ca nici judecatorul si nici procurorul nu sunt niste pari, niste ciocane, niste instrumente de lovit oamenii, este gresit pentru cei care considera ca profesia lor, ocupatia lor consta si se limiteaza la a sanctiona oamenii pentru ca au indrazneala sa traiasca si chiar slabiciunile lor, daca sau acolo unde si cand este cazul.
O spun sincer si m-am gandit mult, tineretea este frumoasa, este plina de entuziasm - desi nu toti tinerii sunt entuziasti, dar se presupune ca sunt, pentru ca este proprie varstei tinere o conditie fizica buna care sa atraga dupa sine un tonus bun, un moral ridicat, o energie benefica - dar sub varsta de 40 de ani nu ar trebui sa fie accesibila profesia, functia de magistrat ( judecator, procuror ) persoanelor fizice.
Iar cei din CSM care regreta vechea reglementare, pe care intr-adevar ne-o mentioneaza chiar judecatorul Danilet ( intr-un articol al sau pe site-ul magistrati.ro ), de altfel bine documentat, si care arata interesul legitim in activitatea lui de magistrat ( si membru CSM ), vechea formulare a articolului 5 al Ordonantei Guvernului 94 / 1999, modificata prin Legea 87 / 2001 care atribuia un rol prea mare, incredibil de mare, excesiv de mare, abuziv chiar, CSM-ului, in ce priveste alegerea judecatorului Romaniei pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului din randul juristilor romani, nu stiu pe ce isi intemeiaza regretele ?!
Gasesc ei normal sa isi intinda tentaculele si influenta asupra tuturor juristilor din Romania ?
Mi se pare excesiv, mi se pare o pretentie absurda, sa doresti ca, implicit, sa conduci destinele juristilor din tara, ale juristilor romani.
Deja la ora actuala - vazand Legea 317 / 2004 de organizare si functionare a CSM - ului - mi se pare ca putem vorbi de un monopol in domeniul public, al unei institutii publice, instituit asupra destinelor si carierelor prea multor oameni care au absolvit facultatea de Drept si / sau care doresc sa lucreze in instante, in parchete, in sistemul judecatoresc si judiciar.
De ce ?
Pentru ca CSM exercita o influenta covarsitoare asupra Institutului National al Magistraturii, asupra Scolii Nationale a Grefierilor, prevazuta cu un buget propriu din cate se pare, un buget al sau cu care sa intampine cheltuielile din sanul acestei scoli, asupra judecatorilor din instante, asupra procurorilor din parchete, asupra intregii lor evolutii, numite cariera profesionala.
Ori, prin legea sa 317/ 2004 se acorda o importanta prea mare si se pune accent mai mult pe atributiile de control, de evaluare, de disciplina - din toate punctele de vedere destinul unui judecator sau procuror sta la bunavointa catorva persoane care sunt membri ai CSM (-ului) si care isi rezerva in mod cu totul discretionar, dreptul - prin aceeasi lege 317 / 2004 - de a-si apara reputatia, si asta in contextul in care ei isi exercita niste atributii nefaste, de control si de sanctiune asupra magistratilor.
Juristii din Romania sunt oameni liberi si trebuie sa ramana oameni liberi.
Multumim lui Dumnezeu ca articolul 5 al O.G. nr. 94 / 1999 modificata prin Legea 87 / 2001 a revenit la normal.
Atunci cand un om alege sa urmeze facultatea de Drept, nu este cinstit, ca odata cu facultatea de Drept, - in acelasi pachet promotional - sa trebuiasca sa inghita si amestecul CSM-ului in viata sa personala si profesionala !
Mie CSM mi se pare un organism absolut abuziv si exista tãri care au o Justitie ce functioneaza bine fara sa aiba un CSM, iar in alte tari pana azi nu am auzit ca magistratii sa aiba de suferit din partea CSM-ului lor national.
Viata unui om si cetatean trebuie sa fie aceea garantata de Constitutia Romaniei, libera, in limita drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, si sa nu uitam ca si acestea au un Catalog care este unul continuu deschis si in fiecare zi pot aparea sau apar concret, noi si noi drepturi ale omului si cetateanului.
Mi se pare deplasat, lipsit de rusine, cu totul abuziv ca o institutie publica sa se amestece in viata ta, a omului, a cetateanului, este un abuz de neingaduit.
Si pentru viitor, tema ramane deschisa...
Privesc cu stupoare cata cerneala a curs in articole de presa, pentru ca Iulia Motoc, auziti, obisnuieste sa stea pe facebook in timpul sau liber !
Este dreptul ei, toti judecatorii sunt si ei in ultima instanta, desi au si Statutul lor special, propriu - niste functionari publici.
Or, legea da dreptul tuturor cetatenilor, dar ce spun eu legea ? Constitutia Romaniei da dreptul tuturor cetatenilor romani sa se bucure de toate drepturile omului si libertatile sale fundamentele, cand spunem "tuturor oamenilor, cetatenilor", atunci inseamna ca ne referim la toti, indiferent daca sunt sau nu sunt functionari, functionari publici, daca au sau nu au un Statut special.
Judecatorii - si cei ai Curtii Constitutionale a Romaniei si cei ai instantelor, tribunalelor, curtilor - sunt niste functionari publici, cat priveste drepturile omului si libertatile lui fundamentale, si este si cazul statului pe facebook, si al scrisului opiniilor si gandurilor personale pe pagina de facebook - cu totii au dreptul la opinie, da, dreptul la opinie.
Functionarii publici au dreptul la opinie si la serviciu si in orele de dupa program, in timpul lor liber.
Si atunci ?
Cata cerneala va mai curge pentru a i se reprosa Iuliei Motoc ca sta pe Facebook, si in ce scop curge asa cerneala ziarului ?
In ce scop ?
In scopul restrangerii drepturilor omului, atunci cand omul are si si-a castigat asa de greu toate drepturile sale ?
Pentru ce doresc unii cu ardoare ca omul care are drepturi, sa nu se mai bucure de ele ?
Omul si-a castigat cu un pret greu - toate drepturile din ziua de azi.
De ce sa le piarda ?
De ce sa le nesocoteasca, si de ce sa le respinga unii ?
In ce scop ?
Mi se pare anormal ca un om sau sa existe oameni care sa mearga in contra curentului nu numai general, dar perfect sanatos si legitim, acela care promoveaza toate drepturile omului, ori, exista azi oameni si cetateni care isi sanctioneaza in fel si chip semenii care dovedesc un gust sanatos pentru viata si o viziune sanatoasa asupra vietii.
Eu cred ca daca studentii la Drept ar sti ca, odata cu dorinta lor de a fi judecatori, procurori, sau chiar cei care vor sa devina grefieri, trebuie sa inghita in viata lor si sa isi vada drepturile limitate de o institutie publica care se numeste CSM si este de-a dreptul grandomana, multi s-ar gandi de doua ori daca sa se inscrie sau nu la Drept, daca sa aleaga sau nu, munca intr-o instanta sau la un parchet.
Am spus ca, sub 40 de ani nu ar trebui sa avem judecatori sau procurori, iar cu privire la cei care alcatuiesc CSM-ul pragul varstei ar trebui sa fie inca si mai ridicat, peste 45 de ani, iar in CSM sa existe oameni cu experienta de viata, femei, barbati care sa nu fie conflictuali, sa nu isi streseze " colegii " de serviciu, nu-i asa ca sunteti colegi, cand mergeti la acelasi loc de munca si tineti sedinte, se cheama ca sunteti colegi din acest punct de vedere si am vazut ca ramane in picioare acest punct de vedere cata vreme exista un pontaj, se tine o prezenta la serviciu in fiecare zi, iar in cazul in care unul absenteaza alaturi poate si de altii, plateste.
Parchetul DNA incepe sa il ameteasca cu pretentiile sale, pur si simplu omori omul pentru absentele la serviciu si vrei sa ii citesti niste extrase pe de un Forum al Magistratilor pe care si tu, procuror esti inscris si le vezi in direct, asa de ambitie !
De aceea si spun, procurorul si el trebuie sa fie un adult echilibrat si un om decent si bine, frumos educat.
Cum trebuie sa fie un om care are o varsta mai inaintata putin, in raport cu tinerii care conduc CSM-ul si vesnic sunt nemultumiti si pusi pe sanctiuni ?
Adica cei mai tineri sa aiba mai multa chibzuinta si sa nu uite ca magistratii, personalul auxialiar si de specialitate cum sunt numiti grefierii ( si arhivarii, ... ) sunt oameni de toate varstele, nu numai tineri care au fost - cate unii, vazandu-i cum se comporta - razgaiati si incurajati sa se exprime urat cu privire la colegii lor, pentru ca daca un parinte te educa frumos si daca tu insuti esti un om cum se cuvine, nu simti nevoia sa te exprimi urat cu privire la colegii tai, sau daca le reprosezi ceva, spune-le ce le reprosezi in fata, intr-un dialog impaciuitor, frumos, ma rog cat mai civilizat.
O tara intreaga sta si se uita ce fapte neplacute si cum sanctioneaza CSM-ul magistratii care sunt impinsi la disperare, cazul judecatoarei Mihaela Lamaita Ciocea.
CSM-ul la ora actuala este anacronic, este in plin totalitarism.
Nu se poate, este incalificabil, Lumea Justitiei a scris o data un articol in care - cu putin inainte sa i se ridice computerul judecatorului Adrian Neacsu - ne arata ca judecatorului Neacsu i s-a reprosat faptul de a fi in corespondenta pe mail, electronica deci, cu o persoana de sex feminin !
Eu am ajuns sa ma intreb ce aveti cu corespondenta, scrierile judecatorului Neacsu, ce anume scrie el asa de surprinzator incat se ridica de pe scaun membrii CSM-ului acestuia ?
Ce este curiozitatea aceasta bolnava ?
Sau ambitie nesanatoasa ?
Voua nu va scrie nimeni, voi nu scrieti nimanui si numai judecatorul Neacsu Adrian poarta corespondenta, isi expune opinii, puncte de vedere, ganduri ?
Da, sa nu uit, si Adrian Neacsu, magistratul si membrul CSM este pe facebook, cum puteam sa uit ?
Am lecturat putin paginile internet adrianneacsu.jurindex.ro, juridice.ro, jurindex.ro, magistrati.ro - sunt pagini internet pe care se exprima mai rar sau mai des, judecatorul Adrian Neacsu si intotdeauna are un vocabular ales, frumos, placut, stie sa formuleze elegant o fraza, sa exprime ceea ce este de exprimat, intr-un mod placut si in momente, despre care ne dam seama ca nu i-au fost placute, judecand dupa ceea ce in timp, ne-a povestit Lumea Justitiei cu privire la acest judecator, care are sau avea alti doi prieteni judecatori, si dintr-o data a vazut ca viata e rea si in sanul prietenilor esti singur, un om singur, colac peste pupaza, iata si Intelepciunea Sa, Parchetul DNA care vine si dezbina, si pretinde ca judecatorul Danilet sa elibereze oficial, extrase de pe forumul magistratilor, din scrierile celui care i-a fost bun prieten si cu care multe ore a petrecut, in plimbari sau la masa ( la restaurant ).
Parchetul desi face o ancheta nu are insa calitatea, excede atributiilor sale sa dezbine oamenii, sa procedeze la masuri si sa aiba exigente care sunt un exces de zel si nu neaparat utile, Parchetul ca si oricare persoana fizica in Romania nu trebuie sa incite la dezbinarea oamenilor, semenilor, la stricarea prieteniilor, la alterarea raporturilor sociale, personale intre oameni si cetateni.
Parchetul acesta traieste si el tot in Romania, in Europa si pe planeta aceasta !
De aceea, oamenii nu ii pot iubi pe procurori pentru ca ei nu se arata demni de incredere si bunavointa si echilibru.
De aceea.
De aceea e greu sa fii coleg cu un procuror, sa nu uitam ca si procurorul cel tanar si frumos si sufletist Cristian Panait a murit de o moarte suspecta, in acelasi timp avand prieteni procurori !
Cum sa ne pazim ADN-ul intr-o astfel de lume conflictuala ?
Pentru ca ADN-ul sufera, da, el sufera si sufera modificari atunci cand se afla intr-un mediu ostil.
Incercati sa evoluati cand cineva va tine un pistol la tampla, cand sunteti amenintati, puteti sa invatati, sa va dezvoltati, sa fiti deschisi, sa zambiti, sa evoluati ?
Eu cred ca nu puteti, de aceea intregul sistem judiciar din Romania este unul care lezeaza profund sanatatea, magistratilor, grefierilor, justiatibililor care si ei isi fac nervi ( de multe ori da, si ei sunt enervanti, cunoastem aspectul, sau unii agresivi, ma rog, nu insist in clipa asta asupra lor ), avocatilor.
Cu alte cuvinte oamenii trebuie sa fie mai linistiti si respectuosi unii cu altii si sa aiba in ei insisi bucuria ca nu sunt singuri pe lume, ca traiesc intr-o societate.
Aceasta bucurie trebuie sa o aiba fiecare in sufletul sau, sa fie naturala, e un instinct sau e o traire normala, sa nu mai fie cautata cearta, nemultumirea, reprosul, conflictul sa fie evitat, treptat viata totusi sa evolueze.
Vroiam sa scriu si despre alte aspecte, dar ma voi opri aici, aspectele vizau insa tot comunicarea si societatea, deschiderea societatii, capacitatea ei de a se deschide, de a intelege ca omul, singur, nu poate face nimic.
Si tot singur, omul va fi frustrat, nefericit, nu se va simti bine, iata ca in cazul celor 3 prieteni judecatori - ei se simteau bine, mult timp si-l petreceau impreuna si se presupune ca aveau incredere unul in altul.
Se pare ca azi, mai mult ca oricand omul are mult de lucru cu el insusi, si abia apoi ar trebui sa se ocupe de soarta altora, in anchete sau cercetari judecatoresti.
Cand nu te cunosti pe tine si nu te simti tocmai bine in pielea ta, cum sa il intelegi pe cel din fata ta ?
Poti sa citesti orice, ti se pot da toate informatiile, ce iti trebuie este sa le poti pricepe.
De ce sunt oamenii atat de incrancenati impotriva oamenilor ? Cred ca este intrebarea zilelor noastre.
Si acum, merita si va recomand sa priviti interviul Iuliei Motoc la Televiziunea Romana si sa fiti atenti la ceea ce ea infatiseaza publicului :
http://www.iuliamotoc.com/2013/04/video-iulia-motoc-interview-tvr/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu